ECHILIBRUL FINANCIAR DINAMIC

ECHILIBRUL FINANCIAR DINAMIC

TABLOUL DE FINANTARE "NEVOI - RESURSE"

Tabloul de finantare explica modul de formare a fondului de rulment net anual si modul de utilizare a acestuia, pana la determinarea unei trezorerii nete ca rezultat al bilantului de la sfarsitul exercitiului contabil. Se stabilesc in principal, pe baza a doua bilanturi succesive si a contului de profit si pierdere precedent exercitiului analizat.

Tabloul de finantare arata echilibrul functional. Pentru aceasta este necesar ca bilantul de deschidere si de inchidere a exercitiului sa prezinte aceeasi structura functionala.

Tabloul de finantare cuprinde doua parti:

Prima parte analizeaza modul de realizare, in dinamica, a echilibrului structural intre elementele stabile ale bilantului functional (utilizari si resurse), precum si variatia fondului de rulment net global (FRNG). Aceasta parte este rezultatul politicii de investitii si de finantare promovata de intreprindere in cursul perioadei analizate.

Explicatia variatiei FRNG porneste de la identificarea surselor de capital si continua cu explicarea utilizarii acelor surse in partea superioara a bilantului functional.

Punctul de plecare in constructia tabloului de finantare il reprezinta excedentul brut de exploatare evidentiat in contul de rezultate, ca sursa esentiala pentru capacitatea de autofinantare a intreprinderii.

Cand capacitatea de autofinantare este insuficienta pentru finantarea nevoilor stabile, intreprinderea apeleaza la surse externe stabile, cum ar fi:

Aportul nou la capitalul social, prin emiterea de noi actiuni;

Imprumuturi noi prin emisiunea suplimentara de obligatiuni;

Cesiunea de active fixe;

Din confruntarea variantelor resurselor cu cea a nevoilor stabile, rezulta variatia FRNG care se va inscrie in coloana nevoi sau resurse.

Reducerea FRNG poate fi determinata de cresterea activelor imobilizate si/sau de diminuarea resurselor stabile. Aceasta inseamna ca intreprinderea a investit foarte mult, iar efectele viitoare ale acestei investitii ar trebui sa-i permita reconstituirea fondului de rulment.

Scaderea FRNG dovedeste un dezechilibru financiar, care, corelat cu o crestere a nevoii de fond de rulment, conduce la un dezechilibru cronic al trezoreriei si implicit la cresterea riscului de faliment a intreprinderii.

Resursele stabile de care intreprinderea a dispus in cursul exercitiului reprezinta variatia resurselor stabile (ΔRS) intre inceputul si sfarsitul anului.

Intrebuintarile stabile realizate in cursul exercitiului reprezita variatia intrebuintarilor stabile (ΔIS) intre inceputul si sfarsitul perioadei.

(De discutat la seminar despre calculul CAF)

Partea a doua a tabloului de finantare, explica variatia FRNG pe baza de elementelor din partea de jos a bilantului functional, evidentiind aspectele conjuncturale ale activitatii si incidentele lor asupra trezoreriei. Aceasta parte analizeaza modul cum s-a format - utilizat FRNG pentru acoperirea nevoii de fond de rulment in asigurarea echilibrului functional intre elementele ciclice ale bilantului (utilizari si resurse ciclice) si al echilibrului monetar dintre incasari si plati.

Metodologia elaborarii tabloului de finantare partea a II-a

Diferitele variatii inscrise in tabloul de finantare sunt obtinute prin compararea valorilor brute ale posturilor cuprinse in cele doua bilanturi succesive.

Toate posturile de activ constituie intrebuintari, care trebuie sa fie finantate.

Asadar:

Daca un anumit post inregistreaza o crestere, aceasta crestere creeaza o nevoie de finantare care se va inscrie in coloana "nevoi";

Daca un anumit post se diminueaza, aceasta diminuare degaja o sursa    de finantare care se va inscrie in coloana "degajari".

Toate posturile de pasiv constituie resurse.

Asadar:

Daca un anumit post creste, aceasta crestere reprezinta o sursa suplimentara care se inscrie in coloana "degajari";

Daca un anumit post se diminueaza, aceasta diminuare constituie o reducere de resurse echivalenta cresterii unei nevoi si se va inscrie in coloana "nevoi".

In tablou se regasesc urmatoarele solduri:

Sold A: reprezinta variatia neta a exploatarii (ΔNFRE);

Sold B: reprezinta variatia in afara exploatarii (ΔNFRAE);

Sold A+B: reprezinta variatia nevoii de fond de rulment;

Sold C: reprezinta variatia neta a trezoreriei (ΔTN).

Total A+B+C reprezinta variatia FRNG.

Atat prima parte, cat si a doua parte a tabloului de finantare vor evidentia acelasi sold, dar cu semn opus.

Ecuatia fundamentala pe care o explica tabloul de finantare:

ΔFRNG = ΔNFR    +/ - ΔTN

2. FLUXUL DE TREZORERIE IN INTREPRINDERE

Toate operatiunile pe care intreprinderea le realizeaza se regasesc imediat sau la termen, sub forma fluxurilor de trezorerie. Mentinerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o conditie necesara perenitatii intreprinderii. O intreprindere poate fi considerata viabila daca degaja permanent, din activitatea sa, trezorerie.

Trezoreria constituie un instrument de actiune la dispozitia conducatorilor intreprinderii pentru realizarea obiectivelor lor strategice. Astfel trezoreria poate fi utilizata fie pentru achizitionarea echipamentelor necesare cresterii interne, fie pentru procurarea titlurilor de participare care genereaza cresterea externa. Asadar, trezoreria constituie gajul flexibilitatii intreprinderii.

In cursul unui exercitiu dat, excedentul global de trezorerie se stabileste ca diferenta intre incasarile si platile generate de intreaga activitate a intreprinderii.

Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE)

Excedentul de trezorerie al exploatarii poate fi calculat in doua moduri: (formulele se prezinta la seminar).

ETE = INCASARI DIN EXPLOATARE - PLATI PENTRU EXPLOATARE

Primul model de calcul a ETE se aplica foarte bine la un demers previzional (in bugetul trezoreriei).

Daca in urma calculelor, ETE este negativ, inseamna ca exploatarea consuma trezorerie, in loc sa degaje, adica incasarile sunt inferioare platilor. In acest caz intreprinderea nu are capacitatea de a face fata nevoilor de autofinantare a investitiilor, de asigurare a cresterii sale (investitii noi) sau de plata a dobanzilor si de rambursare a datoriilor financiare. Aceasta situatie poate fi consecinta unei rentabilitati economice insuficiente sau a unei cresteri nejustificate a nevoilor de finantare a activitatii de exploatare.

Excedentul de trezorerie degajat de ansamblul operatiilor de gestiune (ETOG).

ETOG regrupeaza ETE si excedentul care provine din alte operatii de gestiune.

ETOG = CAF - ΔNFR - Productia imobilizata

Excedentul de trezorerie al operatiilor de investitii si finantare (ETOIF)

Documentul care sta la baza determinarii acestui excedent este tabloul de finantare - partea intai.

ETOIF = [Resurse durabile (altele decat CAF) - Intrebuintari stabile] - CAF

ETOIF = ΔFR - CAF

Aceasta relatie este valabila in ipoteza ca nu exista productie imobilizata.

3. TABLOURILE FLUXURILOR FINANCIARE

A.     Tabloul fluxurilor de trezorerie apreciaza intr-o logica financiara coerenta deciziilor strategice luate de intreprindere.

Structura tabloului se fundamenteaza pe urmatoarea logica:

Tabloul urmareste in primul rand sa evidentieze capacitatea intreprinderii de a genera trezorerie;

Trebuie sa se constate apoi in ce masura intreprinderea are posibilitatea de a conserva aceasta trezorerie. Intereseaza marimea prelevarilor obligatorii si partea care ramane la dispozitia conducatorilor intreprinderii, fluxul de trezorerie disponibil (FTD)

Urmeaza cercetarea modului de utilizare a trezoreriei ramasa la dispozitia intreprinderii, in special pentru finantarea investitiilor.

Excedentul de trezorerie global (ETG) este evaluat pornind de la excedentul brut global (EBG) si de la variatia NFR.

ETG = EBG - ΔNFR

ETG depinde de gradul de dezvoltare a activitatii intreprinderii si de structura NFR. Astfel, cresterea cifrei de afaceri se concretizeaza, in general, intr-o crestere a NFR si implicit o diminuare a trezoreriei globale, in timp ce reducerea activului poate diminua NFR si determina cresterea trezoreriei.

Fluxul de trezorerie disponibila (FTD) apreciaza gradul de stapanire a fluxurilor de trezorerie de catre conducatorii intreprinderii precum si coerenta deciziilor financiare.

Acest sold rezulta din ETG dupa acoperirea cheltuielilor (dobanzi, impozite pe profit, dividende) si rambursarea imprumuturilor financiare pe care intreprinderea nu le poate raporta in timp.

FTD asigura intreprinderii o anumita flexibilitate si permite aprecierea coerentei deciziilor financiare.

Ultimele doua parti ale tabloului, aportul la resursele stabile si variatia trezoreriei, reflecta modul in care intreprinderea a acoperit nevoia de finantare reziduala sau a utilizarii surplusului degajat la acest nivel.

B.        Tabloul plurianual al fluxurilor financiare (TPFF) permite aprecierea coerentei deciziilor de gestiune in domeniul investitiilor si finantarii.

Pe planul coerentei deciziilor de investitii confruntarea excedentului de exploatare cu variatia NFR pentru exploatare si a investitiilor, arata daca investitiile au fost suficient de rentabile pentru a asigura recuperarea capitalurilor investite in achizitionarea imobilizarilor.

Pe planul politicii financiare, arata masura in care echilibrul nu a fost real la nivelul activitatii economice.

Tabloul este structurat pe trei parti:

prima parte, regrupand fluxurile economice, realizeaza o paralela intre rezolvarea operatiilor de exploatare si investitiile necesare mentinerii si cresterii activitatii de exploatare a intreprinderii;

in partea a doua, aspectul financiar este pus in evidenta prin regruparea operatiilor privind indatorarea globala si a altor operatii realizate cu partenerii neindustriali ai intreprinderii, in special creditorii, statul si actionarii;

partea a treia, regrupeaza celelalte fluxuri financiare neevidentiate inca.

Regruparea fluxurilor financiare presupune existenta a doua documente de sinteza:

contul de profit si pierdere, cuprinzand fluxurile privind operatiunile curente si exceptionale;

tabloul de finantare care furnizeaza informatii despre intrebuintarile de durata ale exeercitiului si resursele corespunzatoare finantarii acestuia.

Legatura intre contul de profit si pierdere si tabloul de finantare se realizeaza prin calculul CAF (capacitatii de finantare).

CAF evalueaza surplusul monetar pe care trebuie sa il degaje intreprinderea din totalurile operatiunilor incasabile sau platibile si care vor afecta trezoreria unitatii in exercitiul curent sau viitor cu incasarile si platile efective.

Spre deosebire de CAF, excedentul de trezorerie al exploatarii reflecta suma efectiva a trezoreriei degajata de operatiunile de exploatare ale intreprinderii. El furnizeaza informatia privind politica vanzarilor intreprinderii si ritmul acestora cat si politica de aprovizionare si capacitatea intreprinderii de a negocia cu furnizorii sai.

C. Tabloul explicativ al variatiei trezoreriei este ultimul model al tablourilor de flux. El are mai multe functii corespunzatoare celor trei parti ale tabloului.

Functia de exploatare degaja fluxul de trezorerie provenit din operatiunile de exploatare. Aceasta categorie include fluxurile provenite din operatiunile de exploatare in sens strict, fluxurile degajate din operatiunile de repartitie, fara dividende si exceptionale.

Studiul primei parti relevaperformanta intreprinderii lanivelul exploatarii, concretizata intr-un excedent de lichiditati sau nerentabilitatea ecesteia in absenta trezoreriei disponibile.

Functia de investitie pune in evidenta necesarul de trezorerie nascut din operatiunile de investitie. Partea a doua a tabloului apreciaza efortul investitional al intreprinderii, atat la nivelul cresterii interne cat si la nivelul cresterii externe.

Functia de finantare explica modul in care antreprinderea a utilizat soldul net de trezorerie rezultat din finantarea investitiilor.

Ultima parte evidentiaza sursele de finantare externa la care a apelat intreprinderea sau daca trezoreria provenita din activitatea curenta a fost insuficienta pentru finantarea operatiunilor de investitii.

In ansamblu, tabloul arata ca fluxul net de trezorerie rezultat din operatiunile de fianatare depinde de modul in care trezoreria exploatarii acopera nevoile de finantare determinate de activitatea de investitii.

Elaborat pe mai multe exercitii financiare, tabloul permite recunoasterea politicilor de investitii si de finantare promovate de intreprindere si a necesarului de acoperire a nevoilor prin CAF.