Economia bazata pe cunoastere

Informatia este TOTUL? Sau nu este? Oamenii au inventat, folosit si pretuit diverse lucruri de-a lungul timpului. De exemplu, electricitatea si motorul cu ardere interna au fost foarte apreciate incepand cu Revolutia Industriala. Electricitatea inca alimenteaza aproape tot ceea ce folosim astazi si motorul cu ardere interna ramane la baza autoturismelor. Revolutia Informationala este noul jargon si probabil va ramane inca mult timp de acum inainte. Dar totusi, poate Revolutia Informationala sa aiba asupra umanitatii acelasi impact pe care le-au avut electricitatea si motorul cu ardere?[1]

Viteza cu care societatea evolueaza este in continua crestere. Progresul la care in secolul trecut se ajungea in cateva decenii, acum poate fi atins in doar cativa ani sau chiar luni.

Cu totii putem observa ritmul accelerat al schimbarii atingand toate aspectele existentei umane. Peste 8 ani, in 2010, vom fi amuzati de primitivitatea stranie a vietii noastre din 2002.

Schimbarile rapide ce au loc in unele tari ne determina sa ne referim la acestea ca fiind Noi Economii. In aceste Noi Economii oameni si companii dedicate tehnologiei aduna bogatii in ritmuri incredibile.

Ce este Noua Economie?

Crestera exploziva a sectorului de servicii informationale schimba radical peisajul economic mondial. Introducerea PC-ului (calculator personal), a tehnologiilor software, precum si dezvoltarea rapida a retelelor de transmisii de date si a serviciilor bazate pe Internet au produs schimbari majore la scara mondiala. In prezent se arata din ce in ce mai clar ca lumea face o trecere rapida de la economia bazata pe industrie la una bazata pe cunoastere. In unele parti ale lumii aceasta tranzitie a fost deja realizata. In iunie 1999 un studiu a facut senzationala descoperire potrivit careia, la nivel mondial, economia cunoasterii bazata pe Internet a generat venituri de 300 miliarde US$ si a creat 1,2 milioane noi locuri de munca numai in 1998. In doar 5 ani, aceasta a depasit deja industrii cu o vechime de secole precum cea energetica (venit realizat in 1998: 223 miliarde US$), si o va ajunge din urma pe cea constructoare de masini (350 miliarde US$) in urmatorii ani. De asemenea, venitul mediu pe persoana ce lucreaza in acesta noua economie este de 250000 US$, cu aproape 65% mai mult decat cei din celelalte economii.

In timp ce a doua revolutie industriala a fost initiata in industria bazata pe munca intensiva de productie de pionieri ai automobilelor precum Ford, este clar ca aceasta a treia revolutie este condusa de sectorul serviciilor bazate pe cunoastere. Exista cateva aspecte importante ale Noii Economii ce sunt fundamental diferite de cele ale Vechii Economii: legile economiei nu s-au schimbat, dar economia s-a schimbat intr-un mod fundamental. Inca mai exista insuficiente, acest lucru nu poate fi eliminat. Pe de alta parte, exista cateva aspecte importante ale economiei informationale, denumita mai larg si noua economie, ce sunt fundamental diferite sau sunt accentuate diferit fata de vechea economie. Modul pe care il imaginez este similar celui de trecere de la economia agrara din secolul 19 la cea industriala din secolul 20. In economia industriala capitalul este mult mai important decat pamantul. Ei bine, in Noua Economie, inovatia prin cunoastere este cea mai importanta; aceasta sta la baza multor aspecte ale economiei. In economia globala bazata pe cunoastere, ce este promovata, avantajul sustinut al natiunilor va rezulta nu din resursele naturale detinute ori din mana de lucru ieftina, ci din capacitatea lor de a-si valorifica capitalul intelectual. Astazi, si in viitor, "mintea" si nu "muschii" conteaza pentru o crestere economica sustinuta.[3]

Economia bazata pe cunoastere reprezinta o noua etapa in dezvoltarea civilizatiei, ce promite un nou mod de viata, mai bun. Aceasta economie se bazeaza pe folosirea informatiilor din toate sferele activitatii si existentei umane avand un impact economic si, totodata, social important.

De unde provine aceasta cunoastere?

Toate aceste cunostinte provin din informatii, si in prezent cea mai mare sursa de informatie este Internet-ul. Prin accesul la informatie Internet-ul ofera sanse fara precedent.

In viziunea mea, tehnologia informationala si a comunicatiilor (TIC), prin Internet si comert electronic vor conduce a treia revolutie economica. Acum 2 ani, industria TIC globala a fost estimata la 1 trilion US$. Dar astazi aceasta cifra este minimizata de potentiala piata pe care comertul electronic are toate sansele sa o creeze. Potrivit Forrester Research, veniturile mondiale determinate de comertul electronic se vor ridica la uimitoarea suma de 3,2 trilioane US$ pana in 2003.

Care este scopul tehnologiei informationale?

Nu numai ca aceste tehnologii pot creea noi economii, dar au un potential urias asupra crearii unei noi societati globale; ofera oportunitati fara precedent pentru dezvoltarea mondiala. Folosite corect, tehnologiile informationale pot ajuta economiile aflate in dificultate sa ajunga din urma economiile dezvoltate.

In acest fel, Revolutia Informationala ofera tarilor in curs de dezvoltare, ce poseda capital intelectual, o sansa unica de a sari peste intregi etape traditionale de dezvoltare. Bineinteles ca succesul politicilor de dezvoltare bazate pe cunoastere va depinde in mod critic de caracterul competitiv pe plan international al industriilor locale bazate pe cunoastere.

Situatia actuala a Romaniei

O analiza a situatiei actuale a Romaniei poate spune multe despre sansa pe care tara noastra o are in noul peisaj economic mondial.

Factorii sociali si resursele umane

Studiile arata ca in Romania saracia are in ca o pondere mare datorita unor factori ca inegalitatea distribuirii veniturilor sau nivelul de educatie diferit. Aceasta situatie se incearca a fi remediata prin masuri si strategii de dezvoltare economica in invatamant, sanatate, asistenta sociala, legislatie si pe piata muncii.

Situatia rezultata din invatamantul superior destinat TIC este una pozitiva, 5000 de studenti absolvind in acest domeniu in fiecare an. Imaginea pe care acestia o au in strainatate este pozitiva, data fiind pregatirea lor. Problema este ca o mare parte din acesti specialisti parasesc tara, emigrand in tarile dezvoltate unde au perspectiva unui salariu mult mai mare decat cel primit in tara.

Se observa faptul ca generatia tanara este mai flexibila si mai interesata de folosirea tehnologiei TIC decat generatiile de adulti care au inca o perceptie limitata asupra avantajelor si riscurilor domeniului.

O alta problema majora este costul mare al tehnologiei de ultima ora ceea ce determina limitarea accesibilitatii la aceste tehnologii numai a persoanelor cu o situatie materiala relativ buna.

Factorii tehnologici

In ciuda faptului ca au costuri mari, TIC au un grad de penetrare a pietei romanesti din ce in ce mai mare. PC-ul, Internet-ul, telefonia mobila si fixa, dar si televiziunea prin cablu incep sa devina lucruri foarte cunoscute in Romania. Totusi, puterea de absorbtie a acestor tehnologii este inca redusa comparativ cu celelalte tari din Europa dezvoltata, datorita costurilor ridicate.

Factorii economici

Un plus in favoarea Romaniei il constituie dinamizarea sectorului privat producator de software si servicii, din ultimii 10 ani. Acest lucru poate fi un avantaj real in imbunatatirea economiei locale prin vanzarea acestor bunuri mai ales pe pietele externe.

Un alt avantaj este politica financiara ce are ca obiectiv alinierea la conditiile de aderare la UE si NATO. Perfectionarea acesteia pentru o mai mare stabilitate ar putea atrage noi investitii externe.

Factorii politici

Prin politicile practicate, Guvernarea actuala incearca sustinerea acestui domeniu al TIC printr-o serie de masuri menite sa incurajeze dezvoltarea societatii informationale. Este acordata, de asemenea, prioritate asigurarii calitatii educatiei si calificarii profesionale, incluzand actiuni speciale pentru dotarea institutiilor de invatamant cu mijloace TIC si cresterea gradului de conectivitate la Internet.

Daca ar fi sa prezentam situatia actuala a tarii noastre in ceea ce priveste punctele tari si slabe, am putea realiza o analiza SWOT (din engl. Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats), prezentata in tabelele urmatoare:

Crearea Economiei bazate pe cunoastere

Drumul pentru competitivitate globala incepe paradoxal prin construirea unei baze puternice locale. In cartea sa "Findings from the 1999 Executive Survey", Porter remarca faptul ca "daca nu exista imbunatatirea necesara la nivel microeconomic, reformele pe plan politic si macroeconomic nu vor aduce rezultatele asteptate".

Crearea acestei economii incepe prioritar cu schimbarea mentalitatii oamenilor, a modului lor de gandire. Aceasta schimbare este greu de definit; ea poate fi o acceptare sau o lipsa de reticenta in fata schimbarii, sau poate fi recunoasterea faptului ca saracia nu este nici necesara, nici inevitabila, si implicit actionarea in vederea limitarii sau chiar a inlaturarii acesteia.

Nu exista o solutie clara pentru implementarea acestui tip de gandire intr-o tara, firma sau orice alt tip de organizatie, dar Guvernul are o mare responsabilitate in adoptarea reformelor in educatie, in incurajarea spiritului entreprenorial si a creativitatii si riscurilor aferente acestei provocari, dar si in crearea cadrului institutional si legislativ propice dezvoltarii societatii informationale.

Este un lucru clar ca acest mod de gandire nu poate fi copiat, transferat sau "imprumutat" de la alte tari sau organizatii ce l-au folosit cu succes. O copiere "ca la carte" nu poate avea sorti de izbanda tocmai din cauza ca acest proces nu poate fi pus la punct in alta parte decat in locul unde ii este destinata aplicarea. Acesta trebuie creat avand in vedere cadrul complex in care va fi instituit, cadru dat de conditiile sociale, istorice, economice si culturale locale.

Urmatorul pas in dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere este construirea infrastructurii TIC. Orice tara care doreste sa promoveze o economie bazata pe cunoastere trebuie sa acorde prioritate dezvoltarii infrastructurii. In general, managerii din domeniul TIC intalnesc dificultati cand comunica prin Internet in interiorul tarii din cauza limitarilor impuse de latimea de banda. Aceleasi probleme le-au sesizat si investitorii TIC, recunoscand ca aceasta se datoreaza starii precare a infrastructurii interne a telecomunicatiilor. Concluzia este ca blocajul datorat infrastructurii telecomunicatiilor este o problema nationala si de aceea dezvoltarea acestor servicii este de maxima importanta.

In aceasta noua economie se observa o schimbare a organizarii in cadrul companiilor: trecerea de la o structura ierarhica pe verticala la una mai plana, pe orizontala, care pune mare accent pe munca in echipa implicand o mai mare recunoastere a autonomiei gandirii, si cunostintelor.

Considerat, de asemenea, un obiectiv pentru tarile in curs de dezvoltare care aspira la o crestere economica rapida si care se alatura economiei mondiale bazate pe cunoastere, este incurajarea dezvoltarii sectorului destinat serviciilor, un factor determinant al competitivitatii nationale.

Din perspectiva dezvoltarii economice exista multe motive pentru ca economiile in curs de dezvoltare sa promoveze sectorul serviciilor. Pentru a incepe, extinderea acestui sector ajuta la crearea bogatiei nationale: exista o legatura directa intre nivelul ridicat al PIB (produsul intern brut) pe cap de locuitor si intensitatea activitatii serviciilor intr-o economie, indeosebi datorita nivelului compensatiilor din acest sector care il depaseste pe cel din agricultura sau industrie. Mai mult, in cadrul economiilor ce pun o mare importanta pe servicii oamenii tind sa "urce" pe scara sociala intr-un ritm mult mai rapid. Si, cum afacerile cu servicii se bazeaza intensiv mai mult pe abilitati decat pe investitii, acestea reprezinta solutia ideala pentru tarile cu un capital limitat dar cu mana de lucru calificata. Tari precum Romania, care poseda mari resurse de mana de lucru profesionala si stiintifica, au mult de castigat prin dezvoltarea acestei industrii a serviciilor.

Parcurile tehnologice reprezinta o componenta importanta a infrastructurii informationale. Studii asupra dezvoltarii regionale au demonstrat ca zonele cu tehnologie informationala contribuie la bunastarea economica generala prin raspandirea beneficiilor economice. Odata construite, aceste parcuri tehnologice vor atrage investitii externe pentru proiecte software, ceea ce va ajuta Romania sa devina mult mai competitiva pe plan interntional.

Industria de software in Romania este unul dintre domeniile care poate avea un viitor stralucit si un rol determinant in dezvoltarea economica a tarii noastre. Acesta industrie cunoaste o crestere deosebit de rapida, exponentiala datorita faptului ca marile companii producatoare de software au folosit mana de lucru ieftina si bine instruita din Romania, pentru dezvoltarea de software pentru export. Problemele cu care se confrunta aceasta industrie sunt date de migrarea personalului calificat, cadrul legislativ inca incert privind normele ce se impun si rata pirateriei software ce atinge un nivel foarte ridicat (aprox. 70%). Cu toate acestea industria de software are o perspectiva certa de dezvoltare in Romania.

In trecut, existenta unor politici fiscale au impiedicat asumarea riscului. Activitatea de cercetare este prin natura ei riscanta. Un indelungat si costisitor proces de cercetare poate avea rezultatele scontate sau poate fi un esec. Politicile fiscale trebuie sa incurajeze procesele de cercetare in favoarea inovatiei.

Un proiect amplu de dezvoltare a industriilor TIC este crearea de parcuri tehnologice, care sa concentreze o mare varietate de companii din acest domeniu, si mai ales din domeniul productiei de software. In acest fel se va reusi transformarea Romaniei intr-o "insula digitala", cum este si cazul Irlandei. In aceste zone tehnologizate, guvernarea va trebui sa creeze un cadru organizatoric si legislativ special (prioritate vor avea politicile fiscale care sa promoveze activitatea de cercetare si productie de TIC, pentru atragerea de noi investitori atat interni cat si externi), care sa permita realizarea obiectivelor strategice propuse:

• realizarea de software elevat pentru aplicatii si procese complexe;
• intelegerea si rezolvarea problemelor ridicate de clienti pe piata (interna, externa);
• dezvoltarea de produse noi bazate pe experiente acumulate in activitati/servicii realizate cu parteneri experimentati;
• promovarea tehnologiilor si activitatilor inovative (e-commerce/e-business, multimedia etc).

Aceste parcuri informationale vor fi usor accesibile, avand legaturi cu drumurile nationale, vor avea retea de electricitate, gaze si apa, in concluzie, vor fi mici orase destinate productiei de TIC. Bineinteles, aceste investitii vor necesita fonduri uriase, dar in cadrul proiectelor care dau un avantaj de o asemenea insemnatate Romaniei, rezultatele nu se vor lasa asteptate.

Se va reusi astfel stoparea exodului de specialisti in domeniul TIC catre tarile dezvoltate, prin folosirea acestui personal calificat de catre firmele de prezente in aceste parcuri informationale. Acest lucru va fi posibil prin acordarea unor compensatii comparabile cu cele primite in alte tari ca urmare a politicilor fiscale preferentiale practicate in cadrul acestor zone tehnologizate si a succesului de care se vor bucura aceste "insule digitale".

In mod tipic, in cadrul vechilor economii, problema infrastructurii era foarte importanta. Daca nu aveai porturi, autostrazi, legaturi aeriene bune, sau sistem de electricitate pe care te puteai baza, se putea spune ca te afli intr-o situatie economica precara. Multe dintre aceste lucruri nu vor mai conta foarte mult. Daca vinzi informatii poti transforma parcurile tehnologice in regiuni de tip Bangalore care sa sustina industria software. Dezvoltand acest tip de zone TIC nu mai trebuie sa te preocupe prea mult coruptia, autostrazile sau porturile proaste din restul tarii; poti trimite informatiile direct prin sateliti. Toate activitatile de tipul e-commerce/e-business, multimedia, pot fi facute folosind tehnologia informatica.

O alta masura ce trebuie luata pentru dezvoltarea sectorului TIC este asigurarea cadrului legal si a reglementarilor cerute de utilizarea TIC si de dezvoltarea societatii informationale. De o importanta majora pentru succesul infrastructurii informationale este asigurarea dreptului la proprietate intelectuala, masura ce ar duce la reducerea pirateriei software.

Promovarea produselor si a serviciilor TIC romanesti in exterior si incurajarea investitiilor si a parteneriatelor externe este si aceasta o prioritate in vederea implementarii noii economii.

Pe masura ce Romania inainteaza in dezvoltarea acestei noi economii, este evident faptul ca este absolut necesara o forta de munca calificata, capabila sa foloseasca in mod optim noile tehnologii, si flexibila, adaptandu-se cu usurinta noilor situatii. Pentru aceasta cursurile de instruire in domeniul informatic au devenit foarte intalnite in cadrul companiilor. Deoarece in acest mediu economic aflat in continua schimbare accentul este pus pe idei aplicabile si inovatie, numai firmele care vor avea capacitatea de a se adapta la noile concepte si tehnologii vor supravietui in societatea informationala. Astfel, se impune o instruire a managerilor si a personalului, aplicarea unor practici economice de succes, a unor politici de incurajare a activitatii economice si privatizarea firmelor de stat ce nu pot rezista pe piata. Programele de reorientare a somerilor sunt o alta masura necesara pentru reducerea numarului acestora si contribuirea la scaderea nivelului saraciei.

Pe termen lung, succesul economiei bazate pe cunoastere necesita inovatie si creativitate, calitati care sunt promovate in special de sistemul de educatie superioara, decat de cel mediu, ce dezvoltata mai mult abilitatile de baza. Studii arata ca sectorul de educatie cu cea mai mare importanta in dezvoltarea entreprenorilor si liderilor este cel universitar. Totusi, sistemul actual de invatamant mai are mult pana sa fie unul optim. Una dintre probleme este importanta prea mare atribuita cunostintelor teoretice si lipsa unei baze practice de implementare a acestor cunostinte.

Daca ar fi sa gasim o solutie la aceasta problema, am putea sa promovam anumite programe educationale pentru elevi si studenti. O idee ar fi crearea unor concursuri, in care elevi si studenti, grupati in echipe, ar juca pentru scurt timp rolul unor entreprenori, creandu-si o companie vituala cu care sa intre pe o piata, de asemenea virtuala, si sa concureze cu celelalte companii ale celorlalte echipe inscrise in concurs. Singurul lucru real in aceste competitii ar fi regulile economice existente intr-o economie bazata pe cunoastere; restul ar fi o simpla simulare a activitatii economice. Ideea acestui tip de competitie ar fi de a promova, in primul rand, spiritul de entreprenor, si al conceptului de economie a cunoasterii, dar ar avea ca scop si folosirea cunostintelor de folosire a TIC si a cunostintelor teoretice. Programul ar putea fi organizat cu ajutorul unor organizatii care sa investeasca in proiecte educationale.

Alte masuri si programe ce ar putea ajuta sunt investitiile in pregatirea si specializarea studentilor, prin burse de studiu in tara si in strainatate, stagii de pregatire teoretica si practica, sau alte modalitati de perfectionare a acestora prin seminarii pe anumite teme, workshop-uri, cursuri specializate etc.   

O alta problema ce apare in mediile universitare este lipsa dotarilor cu tehnologie informationala corespunzatoare. Exista cazuri in care invatamantul primar sau secundar primeste tehnologie noua, cand nu are intr-adevar nevoie de aparatura performanta, iar in schimb universitatile de profil informatic au tehnologie depasita. In acest caz investitiile ar trebui indreptate in primul rand spre cei care au nevoie de ele.    

In prezent Banca Mondiala isi indreapta atentia din ce in ce mai mult catre capitalul uman. Dupa cum afirma Joseph E. Stiglitz, Banca Mondiala se vrea a fi si o "Banca pentru Cunoastere" ("Knowledge Bank"), si nu doar una pentru finantarea proiectelor de infrastructura, ceea ce inseamna ca aceasta ar putea credita si programele educationale, culturale si informationale, fiind un real ajutor pentru tari ca Romania unde este nevoie de fonduri destinate sistemului educational.

Acestea sunt doar cateva dintre masurile ce trebuiesc adoptate pentru a urma aceasta cale a economiei bazate pe cunoastere.

De ce Economia bazata pe cunoastere?

Care este scopul unei economii?

O economie eficienta este aceea care satisface maximul de nevoi date fiind resursele limitate.

Avantajul major al informatiei este ca aceasta nu este finita. Ea pare sa se autoregenereze. Informatia creaza informatie. Din cunoastere rezulta si mai multa cunoastere. Cunoasterea este un bun public. Odata ce a fost descoperita, este practic libera pentru toti (exceptand cele protejate de legi). Mai devreme sau mai tarziu toata lumea va beneficia de avantajele oferite de noile descoperiri. Odata ce au fost facute publice, adaugarea de noi utilizatori acelor cunostinte are un cost marginal nul. Ceea ce costa timp si resurse este procesul de educare a persoanelor in vederea folosirii noilor cunostinte si a aplicarii acestora in activitatea economica, deoarece cunostintele se asimileaza cel mai bine prin aplicarea si nu prin memorarea lor.

Economia bazata pe cunoastere reprezinta un nou concept, un nou mod de abordare a economiei care cred ca va ajuta Romania sa evolueze rapid si sa le ajunga din urma natiunile dezvoltate. Aceasta noua economie este o cale de acces pe care Profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel in Economie in 2001, o considera ca avand o "sansa mai mare pentru o crestere economica democratica si sustinuta ce va aduce, in viitorul apropiat, prosperitate si dreptate sociala".

Economia bazata pe cunoastere - o "cale sigura" catre prosperitatea nationala

Poate Noua Economie sa ne ajute?

Exista o legatura directa intre dezvoltarea sectorului serviciilor bazate pe cunoastere si prosperitatea nationala. Aceasta relatie a fost urmarita de tari din toata lumea pentru a profita de avantajele oferite de aceasta economie bazata pe cunoastere. Unele dintre aceste tari au ajuns la rezultate extraordinare, cum este si cazul Irlandei, care acum 10 ani era considerata un producator de ultima mana, iar astazi ea este al doilea exportator de software din lume, dupa Statele Unite ale Americii.

Inspirate de succesul avut de Singapore, numeroase tari aflate in curs de dezvoltare considera industria TIC ca fiind o sansa unica de a sari peste intregi etape ale dezvotarii industriale. Ratand primele doua revolutii industriale, acestea sunt decise sa nu o piarda si pe cea de-a treia - "nasterea" si dezvoltarea economiei informationale, bazate pe cunoastere. Unele dintre aceste natiuni au inceput sa recupereze in viteze ametitoare diferenta ce le desparte de tarile dezvoltate. Drept exemplu, in China, cu 5 ani in urma doar 1% din populatie avea telefon; astazi, mai mult de 110 milioane de oameni, reprezentand 10%, au unul. Numarul utilizatorilor de Internet din China a crescut cu 6 milioane in numai 2 ani.

Acum ca avantajul comparativ al natiunilor sta in aplicarea cunostintelor, mai mult decat in avantajul costului, economistii sunt ingrijorati ca distribuirea veniturilor si bogatiei nu se va face in mod egal in secolul 21. In cea mai recenta carte a sa, "Buiding Wealth", Thurow ne previne asupra faptului ca aceste diferente globale pot deveni si mai mari determinate fiind de, ceea ce el numeste, "revolutia cunoasterii". In timp ce in trecut crearea bogatiei depindea de posesia echipamentului productiv sau a resurselor naturale, in viitor va depinde de controlul asupra cunostintelor. Pentru a castiga teren in noul mediu economic mondial, Thurow afirma ca nu mai este de ajuns mentinerea pietelor libere, investirea in infrastructuri fizice, respectarea legilor, sau construirea unor institutii democratice. Daca nu construiesc un sector al serviciilor bazate pe cunoastere, tarile in curs de dezvoltare sunt in pericol de a cadea pe scara globala a valorii si de a aluneca si mai jos in piramida puterilor mondiale. Pentru a atinge o crestere economica sustinuta si a putea sa se alature economiei informationale globale, tarile in curs de dezvoltare trebuie sa-si accelereze dezvoltarea sectorului de servicii.

Concluzii

Cred ca economia bazata pe cunoastere va asigura un avantaj imens pietelor ce apar si economiilor din parti izolate ale lumii sau din tari precum Romania.

Internet-ul este instrumentul de comunicare si sursa de informatii ce a cunoscut cea mai mare crestere in toata istoria civilizatiei, si poate fi unealta cu cea mai rapida raspandire din toate timpurile. Convergenta economiei informationale prin TIC, Internet si comert electronic devine tot la fel de importanta in transformari ca si revolutia industriala. Aceasta continua sa schimbe peisajul economic mondial si sa reconfigureze structurile de organizare. Noua economie schimba conditiile in care multi oameni traiesc si muncesc; face posibil saltul peste barierele existente ale dezvoltarii economice traditionale.

Vanzarea de informatii pare sa fie tendinta care va face diferenta in depasirea limitelor dezvoltarii, fie acestea reale sau imaginare. Acest lucru ne face sa ne intrebam daca exista o limita a bogatiei si dezvoltarii, deoarece informatia este pretutindeni; ea pare sa fie infinita si sa se regenereze de la sine.

Dintr-un alt punct de vedere, aceste tehnologii pot duce la disparitia barierelor sociale si geografice, dand posibilitatea oamenilor sa fie in legatura si sa comunice direct, altfel ei ramanand despartiti de distanta, cultura si stratificare economica.

Pentru tarile din lumea in curs de dezvoltare ce au acces la noile tehnologii, acest acces la informatie este incredibil mai bun decat tot ceea ce au visat vreodata. Noua Economie schimba lumea intr-un mod important.    

Bibliografie:

Pubic Policy for a Knowledge Economy - Joseph E. Stiglitz, Senior Vice President and Chief Economist, Banca Mondiala, Londra, 27 ianuarie 1999;

Strategia Nationala pentru promovarea Noii Economii si implementarea societatii informationale - DRAFT, 21 februarie 2002;

Governance, economic settings and poverty in Bangalore - Solomon Benjamin, aprilie 2000;

• The Economic Impact of Knowledge - Neef, Dale, Anthony Siesfeld si Jacquelyn Cefola, 1998;
• Microeconomic Competitiveness: Findings from the 1999 Executive Survey - M. Porter, WEF, 1999;
• Raising the Global Competiveness of Tamil Nadu's Information Technology Industry - Nirupam Bajpai & Navi Radjou, Harvard Institute for International Development, 1999;
• Building Wealth - Thurow, 1999;
• Newsmonth Magazine - Peter Harrison, decembrie 2000;
• Raportul Secretarului General - Natiunile Unite, Adunarea Generala, 27 martie 2000;
• Raportul Bancii Mondiale,
• Cisco Systems, www.internetindicators.com;
• Information Technology and The End to Global Poverty - Muhammad Yunus, fondatorul Bancii Grameen, 2001.