Economia dirijata

Economia dirijata

Economia dirijata sau planificata este un sistem economic in care statul gestioneaza economia.Este un sistem economic in care guvernul central ia toate deciziile privind atat productia si consumul de bunuri si servicii, cat si distributia lor.

Economiile dirijate sunt in contrast cu economiile liberale. Acestea apar numai in momente de criza politica sau economica.

Astfel, la terminarea primului razboi mondial, datorita necesitatilor de razboi, statul a intervenit in economie avand ca unic scop slabirea capacitatii de lupta a adversarului. acest dirijism a fost acceptat si dupa razboi in cadrul asa-zisului neoliberalism, specific marilor democratii. Libera concurenta era mentinuta, dar statul intervenea in mecanismele economice pentru a corecta la timp anumite dezechilibre.

Economia Uniunii Sovietice a fost bazata pe sistemul planificarii administrative si pe proprietatea de stat. Uniunea Sovietica a dezvoltat prima economie planificata centralizata. Dintr-o tara subdezvoltata in primii ani ai revolutiei bolsevice, Uniunea Sovietica a ajuns sa fie una dintre cele mai puternic dezvoltate state dupa Statele Unite ale Americii. Din 1928 pana 1991, intreg cursul economiei a fost ghidat de o serie de 13 planuri cincinale. Tara a ajuns una dintre primele trei mari producatoare la o serie de produse ale industriei grele si de baza, dar a ramas mult in urma altor state in ceea ce priveste productia de bunuri de larg consum. De la dizolvarea Uniunii Sovietice din 1991, numai cateva dintre cele 15 foste republici sovietice si-au schimbat din radacini economiile de tip sovietic.

Incepand cu epoca lui Stalin si pana in momentul dizolvarii URSS, planurile cincinale integrau planurile pe termen scurt in planuri ample pe termen lung. Planul cincinal schita directiile importante ale dezvoltarii tarii si preciza care erau caile folosite pentru atingerea telurilor propuse de catre Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

O alta tara cu o economie dirijata a fost Marea Britanie in anii crizei de supraproductie (1929-1933), cand mai multi economisti, printre care si J. Keynes au elaborat numeroase programe. Printre acestea este si acela elaborat de J. Keynes care prevedea o inflatie controlata, protectionism si devalorizarea monetara pentru a descuraja importurile.

Si in SUA, Roosevelt castiga alegerile (1932) cu un program antricriza (New Deal). porgramul a vizat 3 domenii (bancar, industrial si agricol), fiind aplicat in doua etape: 1933-1934 urmarindu-se redresarea economica, si 1935-1938, cand s-au realizat o serie de reforme sociale. de asemenea statul a initiat un vast program de lucrari publice care prevedea constructia de autostrazi, redresarea cailor ferate si amenajari hidroenergetice.

New Deal a redat increderea americanilor si a impus redresarea economica, in 1937 productia SUA depasind-o pe cea din 1929.

Germania este un alt stat care a avut o economie dirijata. Astfel, Hitler a initiat o serie de lucrari publice, iar din 1936 a pornit reinarmarea, care a contribuit la scaderea drastica a somajului.

Italia este un alt stat, care a cautat rezolvarea problemelor economice pe calea nationalismului, pe care fascistii puneau mare accent,

Intr-un stat cum era Rusia Sovietica, interventia statului in economie a devenit insa totala, generalizandu-se planificarea centralizata. Stapan absolut asupra partidului, el dorea transformarea URSS intr-o mare putere industriala care sa dovedeasca superioritatea socialismului.

Romania.

Obidienta fata de Uniunea Sovietica s-a manifestat nu numai in plan politic, ci si economic cand prin intermediul sovromurilor (societati mixte sovieto-romane in care partea sovietica detinea pachetul majoritar), economia romaneasca a fost practic subordonata celei sovietice care a pradat-o si a jefuit-o. Aceasta stare de lucruri s-a datorat si faptului ca pe teritoriul Romaniei exista armata sovietica, iar toate institutiile de stat, politice, economice, de invatamant, de cultura, armata, serviciile de informatii etc., aveau consilieri sovietici care isi impuneau politica proprie intereselor sovietice.

Tot in aceasta etapa a avut loc si nationalizarea principalelor mijloace de productie si colectivizarea fortata a agriculturii care, in fapt au dus la lichidarea proprietatii private in marea ei majoritate si la instituirea proprietatii de stat sub denumirea de proprietate socialista. Prin aceste actiuni cetatenii tarii au ajuns sa depinda de stat, iar drepturile si libertatile individuale au fost afectate dramatic.

Trebuie mentionat totusi ca in aceasta etapa de regim totalitar, Romania a cunoscut o crestere economica pe baza unei rate ridicate a acumularii, urmarindu-se industrializarea si electrificarea tarii cu accent pe dezvoltarea industriei grele, indeosebi a celei constructoare de masini. Procesul de industrializare s-a infaptuit in mare parte prin acumulari care au lovit in nivelul de trai al populatiei.

In a doua etapa a guvernarii lui Gheorghe Gheorghiu Dej s-a continuat procesul de dezvoltare economica.

In prima etapa a acestei perioade (1965-1971), se continua procesul de crestere economica si, pe aceasta baza, o ridicare a nivelului de trai a populatiei, o protectie sociala si o anumita liberalizare a vietii spirituale, pastrandu-se insa elementele fundamentale ale regimului totalitar comunist. In a doua etapa, Romania s-a confruntat cu o supercentralizare a economiei, la imprumuturi masive de capital de pe piata occidentala ce au fost destinate construirii unor obiective industriale gigant, mari consumatoare de materii prime, materiale si energie care, in perspectiva, au avut urmari negative, mai ales sub aspectul eficientei si rentabilitatii economice.

In aceasta etapa a continuat, pe baza unei rate inalte de acumulare, procesul de crestere economica, implicit o crestere a constructiilor de locuinte pentru populatie si a unor obiective culturale si de invatamant.Spre sfarsitul acestei etape insa, si-au facut aparitia unele semne evidente privind o incetinire a ritmului de dezvoltare economica si totodata, o penurie de bunuri alimentare, medicamente etc.

A treia si ultima etapa a regimului totalitar comunist din timpul guvernarii lui Ceausescu, se refera la intervalul de timp dintre 1982 si decembrie 1989, cand acest regim a fost inlaturat prin revolutia romana. Drepturile si libertatile omului sunt drastic ingradite. Economia tarii traverseaza o perioada de criza manifestata prin incetarea cresterii economice si, mai ales, a lipsei de eficienta si rentabilitate. Starea grava din economie este accentuata si de masurile initiate de Ceausescu de a achita imprumuturile externe ale statului roman, care au dus, pe de o parte la izolarea economica si politica a Romaniei, privarea economiei de mijloace moderne de dezvoltare. Aspectul cel mai grav al acestor stari de lucruri l-a constituit scaderea dramatica a nivelului de trai a populatiei, obligata la privatiuni de tot felul (alimentatie, caldura etc.). Tragic si paradoxal pentru populatia romaneasca era faptul ca, desi suferea de foame si de frig, era obligata, prin mecanismul propagandei de partid si de stat sa adreseze permanente osanale cuplului Ceausescu.Paradoxul acestei situatii il constituie faptul ca desi se manifesta inca o anumita independenta fata de Uniunea Sovietica, sub aspect economic, Romania depindea tot mai mult de aceasta datorita nevoilor de import de gaze naturale, petrol si alte materii prime si materiale, aceasta si datorita perturbarii intre timp a relatiilor tarii noastre cu Occidentul.

Anii de sfarsit ai acestei etape (1988-1989), desi inregistrau achitarea completa a datoriei externe de circa 14 miliarde de dolari, aratau o Romanie cu o economie sarcofaga, supercentralizata si mult ramasa in urma, cu o populatie care se confrunta cu privatiuni de tot felul si umilita de cultul absurd al personalitatii, existand o totala izolare a tarii pe plan extern. Toate acestea constituiau semne a unei profunde crize de sistem, conducand la declansarea revoltei populatiei impotriva regimului totalitar, revolta care se va transforma intr-o revolutie soldata cu inlaturarea acestui regim si trecerea la un regim democratic si la o economie de piata libera

In timpul regimului comunist al lui Nicolae Ceausescu, din 1976 pana ?n septembrie 1978, Daniel Daianu a lucrat la Directia de Informatii Externe (DIE) a Departamentului Securitatii Statului (DSS). A iesit din DIE ?n 1978, la cerere, devenind in deceniul urmator cunoscut pentru scrieri ?mpotriva politicii economice a lui Ceausescu, care au fost evocate la Radio Europa Libera, precum si de catre publicistul Serban Orescu, in lucrarile sale si intr-un interviu acordat ziarului 'Ziua'.Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a decis, ?n septembrie 2007, ca Daniel Daianu a lucrat la Directia de Informatii Externe, pe probleme economice. Conform CNSAS, nu a fost gasit niciun element din care sa rezulte ca Daianu a facut politie politica. ("Daniel Daianu nu a facut politie politica", Romania Libera, 27.09.2007). ?ntre 1979 si 1990, Daniel Daianu a lucrat ca cercetator la Institututul de Economie Socialista.

In acest caz, statul este dirijor, interventionist si conector. De asemenea, este intalnit fenomenul de nationalizare (etatizare), de privatizare, infuzia de capital. Este introdusa o noua legislatie conforma cu sistemul de guvernare. Caracteristici: lipsa concurentei, stabilirea preturilor la nivel central, domninatia proprietatilor publice. Rapida crestere economica, sustinuta de marile credite obtinute din vest, a scazut gradual in intensitate pana a ajunge la austeritate si la represiune interna, care au avut ca rezultat Revolutia din decembrie 1989 si prabusirea regimului comunist.

Efectele pozitive sunt: reducerea somajului (presiuni sociale mai mici), salvarea economiei, dezvoltarea infrastructurii. Cele negative sunt: pierderea unor proprietati private, saracirea tuturor, indatorirea populatiei, dictatura.