Europa cetatenilor - A calatori, a locui si a munci in Europa

Europa cetatenilor

I. A calatori, a locui si a munci in Europa

Primul drept al cetateanului european este acela de a putea calatori, munci si locui oriunde pe teritoriul Uniunii Europene. Tratatul de la Maastricht a consfintit acest drept in capitolul referitor la cetatenie.

Statele membre au adoptat o directiva care instituie un sistem de recunoastere reciproca a diplomelor din invatamantul superior. Aceasta directiva se aplica in cazul tuturor formarilor la nivel universitar cu o durata de cel putin trei ani si se bazeaza pe principiul increderii reciproce in calitatea sistemelor nationale de educatie si de formare.

Orice persoana care are nationalitatea unuia din statele membre UE se bucura de dreptul de a munci in domeniul sanatatii, al educatiei sau in oricare alt sector al serviciilor publice cu exceptia anumitor activitati care intra sub incidenta autoritatilor publice (politie, forte armate, afaceri externe etc.). Intr-adevar, ce poate fi mai normal decat ca un profesor britanic sa fie solicitat sa predea engleza la Roma sau ca un tanar absolvent belgian sa-si incerce sansele la un concurs pentru un post in administratie publica in Franta?

Incepand din anul 2004, cetatenii europeni care calatoresc pe teritoriul Uniunii pot obtine un card european de asigurari sociale de sanatate, emis de catre autoritatile nationale, care faciliteaza acoperirea costurilor medicale eventuale pe durata calatoriei.

II. Cum se pot bucura cetatenii de drepturile lor

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un actor al vietii economice si sociale. El este un cetatean al Uniunii Europene si, prin urmare, se bucura de anumite drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht, fiecare cetatean al Uniunii, indiferent de nationalitate, are dreptul sa voteze si sa candideze atat la alegerile locale din tara in care isi are resedinta, cat si la alegerile pentru Parlamentul European.

Aceste drepturi sunt o dovada a apropierii Uniunii de cetatenii sai. Cetatenia europeana este consfintita prin Tratat: "Este cetatean al Uniunii orice persoana care are nationalitatea unui stat membru. Cetatenia europeana completeaza si nu inlocuieste cetatenia nationala".

III. Drepturile fundamentale

Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare in 1999, a contribuit la consolidarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor europeni. Acesta a introdus o procedura de sanctionare a statelor membre care violeaza drepturile fundamentale ale cetateanului. De asemenea, aria de aplicare a principiului non-discriminarii, limitata pana atunci la nationalitate, a fost extinsa la sex, rasa, religie, varsta si orientare sexuala.

In concluzie, Tratatul de la Amsterdam a imbunatatit politica de transparenta a Uniunii si le-a permis cetatenilor un acces mai larg la documentele oficiale ale institutiilor europene.

Angajamentul Uniunii Europene in favoarea drepturilor cetatenilor a fost subliniat in mod solemn in anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta Carta a fost elaborata de catre o Conventie formata din membri ai parlamentelor nationale si ai Parlamentului European, reprezentanti ai guvernelor statelor membre si un membru al Comisiei Europene. Alcatuita din sase capitole - Demnitatea, Libertatile, Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetatenilor, Justitia - Carta contine 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii, precum si drepturile civile, politice, economice si sociale ale cetatenilor europeni.

Primele articole se refera la demnitatea umana, dreptul la viata, dreptul la "integritate a persoanei", dreptul la libertatea de exprimare si de constiinta. Capitolul Solidaritatea este inovator prin faptul ca asociaza drepturile sociale si economice dupa cum urmeaza:

dreptul la greva;

dreptul lucratorilor la informare si consultare;

dreptul la concilierea vietii de familie si a vietii profesionale;

dreptul la asistenta medicala, securitate sociala si asistenta sociala pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promoveaza, de asemenea, egalitatea intre barbati si femei si proclama dreptul la protectia datelor cu caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie si de clonare umana in scopul reproducerii, dreptul la protectia mediului, drepturile copilului si ale persoanelor in varsta si dreptul la o buna administrare.

IV. Europa: cultura si educatie

Sentimentul unui destin comun si al apartenentei la aceeasi colectivitate nu poate fi creat in mod artificial. Doar o constiinta culturala comuna poate da nastere acestui sentiment, de aceea Uniunea Europeana trebuie sa-si concentreze atentia nu numai asupra chestiunilor economice, ci si asupra educatiei, culturii si drepturilor cetatenilor.

In aceasta privinta, programele educationale si de formare ale UE au un rol important. Acestea promoveaza programe de schimb care le permit studentilor sa calatoreasca in strainatate, sa participe la activitati scolare transnationale, sa invete noi limbi etc. Organizarea scolilor si a sistemelor de invatamant, precum si continutul exact al programelor sunt inca decise la nivel national sau local.

Programele UE de formare continua: cifre estimative pentru perioada 2007 - 2013.

In domeniul culturii, programele europene "Cultura" si "Media" stimuleaza cooperarea intre realizatorii de programe, promotorii acestora, organismele de radiodifuziune si artistii din diferite tari. Acestea contribuie la cresterea productiei de filme si programe de televiziune europene si la restabilirea echilibrului dintre productiile europene si cele americane.

V. Ombudsmanul European si dreptul la petitie

Pentru a apropia Uniunea de cetatenii sai, Tratatul de la Maastricht a creat o noua institutie, Ombudsmanul European , cunoscuta si sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de Parlamentul European, iar durata mandatului sau este egala cu cea a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga plangerile privind administrarea defectuoasa din institutiile si organismele Uniunii Europene. Orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica cu domiciliul sau sediul intr-un stat membru al UE poate inainta o plangere catre Ombudsman. Acesta incearca incheierea unui acord amiabil intre reclamant si institutia sau organismul european vizat.

Dreptul la petitie catre Parlamentul European de care beneficiaza orice persoana care domiciliaza pe teritoriul Uniunii reprezinta un alt factor important de apropiere a cetatenilor de institutiile europene.

VI. Implicarea cetatenilor

Ideea unei Europe a cetatenilor este foarte noua. Aceasta se va dezvolta prin popularizarea si multiplicarea simbolurilor unei identitati europene comune. Exista deja pasaportul european, in uz din 1985, imnul european, "Oda bucuriei" compusa de Beethoven si steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru. Permisul de conducere european exista in toate statele Uniunii din 1996. De asemenea, a fost adoptat motto-ul european "Uniti in diversitate", iar 9 mai a fost desemnata Ziua Europei.

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European in 1979 a contribuit la sporirea legitimitatii democratice a integrarii europene prin implicarea vointei populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului Parlamentului, prin crearea unor adevarate partide politice europene, prin incurajarea participarii cetatenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizatiilor non-guvernamentale si a asociatiilor de voluntariat.

Punerea in circulatie a monedei unice, euro, in anul 2002, a avut, de asemenea, un important impact psihologic. In prezent, mai mult de doua treimi din cetatenii Uniunii isi gestioneaza bugetul personal si economiile in euro. Datorita monedei unice, consumatorii au posibilitatea de a compara preturile la bunuri si servicii in diferite tari ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale in statele membre ale Uniunii care au semnat Acordul Schengen (la care ar trebui sa adere treptat toate statele UE) a creat cetatenilor europeni sentimentul ca apartin unui spatiu unitar.

"Nu coalizam state, ci unim oameni", afirma Jean Monnet in 1952. Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeana si implicarea cetatenilor in activitatile acesteia reprezinta marea provocare la care trebuie sa faca fata institutiile europene in prezent.