Evolutia formelor de economie

Evolutia formelor de economie

In timp istoric, organizarea si desfasurarea activitatii economice a cunoscut forme si modalitati diferite.

Indiferent de perioada istorica si forma de economie, bunurile produse sunt destinate consumului oamenilor. Ca urmare, bunurile trec de la producator la consumator.

In functie de modul in care are loc aceasta trecere, omenirea a cunoscut doua sisteme economice: economia naturala si economia de schimb.

1. Economia naturala este acea forma de economie in care bunurile obtinute sunt consumate de producatorii insisi impreuna cu familiile lor. Aceasta forma de economie se defineste prin autoconsum si nivel scazut de dezvoltare a uneltelor de munca, fiind denumita si economie inchisa.

In lucrarea "Al Treilea Val", reputatul futurolog american Alvin Toffler evidentiaza trasaturile economiei naturale, dupa cum urmeaza:

pamantul este principalul factor de productie;

baza existentei oamenilor o reprezinta culesul, vanatoarea, cultivarea pamantului;

diviziunea naturala a muncii: pe varste, sex;

economie descentralizata; fiecare comunitate umana produce toate bunurile pe care le consuma.

Treptat, ca urmare a aparitiei diviziunii sociale a muncii (specializarea producatorilor) si a autonomiei producatorilor pe baza proprietatii private, economia naturala se transforma in economie de schimb.

2. Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri destinate vanazarii-cumpararii pe piata, obtinand in schimbul lor alte bunuri necesare satisfacerii nevoilor.

Analiza conceptului economie de schimb presupune in mod necesar cunoasterea elementelor ce definesc acest concept dupa cum urmeaza:

diviziunea sociala a muncii determina existenta unor agenti economici specializati pe ocupatii sau profesii, pe ramuri, in profil teritorial si national;

autonomia, independenta agentilor economici presupune ca acestia sunt abilitati cu drept de decizie asupra intrebarilor: ce, cat, cum si pentru cine sa produca;

piata libera reprezinta centrul vital al intregii activitati economice care functioneaza prin interactiunea mecanismelor pietii: cererea si oferta, concurenta si pretul;

bunurile dobandesc caracter marfar datorita vanzarii-cumpararii acestora pe piata;

fluxurile economice, implicit modul de functionare a activitatii economice sunt evaluate si influentate de moneda. Astfel, cea mai mare parte a schimburilor se efectueaza prin mijlocirea monedei, iar toate tranzactiile economice sunt influentate, mai mult sau mai putin, de existenta banilor.

In aceste conditii are loc monetizarea economiei.

3. Economia de piata

Contrar opiniilor unor economisti occidentali, economia de piata nu este o forma distincta de economie. Ea este de fapt economie de schimb evoluata, mult mai complexa si cuprinzatoare, definindu-se astfel ca sistem economico-social, adica sistemul economic capitalist.

Facand abstractie de abordarile ideologice, conceptul de capitalism desemneaza un sistem economic modern si performant sub aspectul eficientei economice , caracterizat prin:

proprietatea privata asupra mijloacelor de productie;

generalizarea productiei de marfuri si reglementarea acesteia de catre mecanismele pietei;

organizarea rationala a activitatii economice in vederea obtinerii unui profit cat mai mare, din care o parte, de regula, este destinat reinvestirii;

Dintr-o asemenea perspectiva, un interes teoretic aparte il prezinta consideratiile economistului francez Michel Albert cu privire la capitalism. "Functia istorica cu totul inedita a capitalismului a fost timp de aproximativ 300 de ani, aceea de a determina atenuarea penuriei, a foamei si a tiraniei torturilor sacrificiale. Aceasta revolutie a inceput in tarile de traditie ideo-crestina, intemeindu-se, pretutindeni, pe acelasi sistem institutional cu baza trinitara: capitalismul, adica libera stabilire a preturilor pe piata si libera proprietate asupra mijloacelor de productie; drepturile omului, incepand cu libertatea constintei; evolutia progresiva care separatia puterilor si democratia".

De fapt, sistemul economiei de piata reprezinta acel tip de organizare si functionare a economiei in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor, metodele de organizare si combinare a factorilor de productie, iar persoanele si categoriile de persoane care au acces la aceste bunuri sunt stabilite de nivelul si dinamica preturilor.

In concluzie, economia de piata este forma moderna, superioara de organizare si functionare a economiei de schimb, in care agentii economici actioneaza liber, autonom si rational, corespunzator cerintelor pietei in scopul satisfacerii unor nevoi sporite cu resurse economice limitate.

Astazi, in lumea contemporana, economia de piata se prezinta ca un sistem economic mixt in care se imbina si coexista sistemul cu piata libera concurenta cu implicarea nedirijista a statului de drept in economie.

Proiectand modelul unei societati perfecte, ideale, John K.Galbraith in lucrarea "Societatea perfecta" formuleaza factorii care impun interventia si controlul statului in economie si anume:

nevoia de a proteja acum si in viitor planeta, anumite reglementari pentru prevenirea distrugerii mediului inconjurator;

necesitatea de a-i proteja pe cei mai vulnerabili dintre angajatii in sectorul productiv fata de efectele negative ale mecanismului economic;

tendinta mai mult decat ocazionala a economiei de a produce si vinde bunuri si servicii de larg consum cu deficiente tehnice sau care pot aduce prejudicii de ordin fizic;

inglobarea de catre sistem a unor tendinte cu caracter de autodistrugere a propriilor functii ce au o oarecare eficienta.

Pentru intelegerea modului de functionare a sistemului economiei de piata este necesara cunoasterea caracteristicilor operationale ale acesteia, dupa cum urmeaza:

Michel Albert, "Capitalism contra capitalism", Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, p. 6-7

pluralismul si coexistenta formelor de proprietate, in care proprietatea privata este predominanta;

existenta unei structuri tehnico-economice moderne, care asigura activitatilor economice o eficienta ridicata;

descentralizarea economiei este fundamentata pe deciziile individuale ale agentilor economici. Coerenta deciziilor se asigura prin mecanismele pietei: cerere-oferta; concurenta; pret, prin parghii economico-financiare si cadrul legislativ stabil;

functionarea unui sistem de piete concurentiale, bazate pe norme si reguli clare si ferme, care selecteaza agentii economici in functie de gradul de rentabilitate;

libera concurenta reprezinta cel mai important factor al progresului economico-social, o autentica competitie intre agentii economici;

statul democratic vegheaza la respectarea regulilor pietei libere, adopta strategii si politici de complementare sau de corectare a functionarii pietei, utilizand in acest scop parghii economico-financiare si cadrul legislativ.

Pe langa aceste virtuti, sistemul economic capitalist are si o serie de limite functionale, unele concretizate in esecurile si disfunctiile acesteia, cum sunt:

nu-si asigura in mod permanent stabilitatea functionala interna sub aspect economico-social;

genereaza disfunctii si dezechilibre sociale: somajul, inflatia, saracia, economia subterana existente in proportii diferite de la tara la tara, care sunt insotitorii inevitabili ai economiei de piata;

determina o puternica si anormala concentrare a capitalului, respectiv a puterii economice de catre societatiile transnationale, cu tendinte monopoliste si centrele de forta economica;

repartizarea venitului national se face, in multe situatii, in contradictie cu principiile echitatii si dreptatii sociale. Din aceasta cauza este necesara interventia nedirijista a statului cu instrumente de corectie si protectie sociala.

4. Economia sociala de piata - tip de economie capitalista

Economia sociala de piata a luat nastere ca o consecinta a experientelor facute cu teoria pur capitalista si corespunde mult mai mult cerintelopr si structurilor complexe ale societatilor industriale moderne. Acest tip de economie are menirea sa garanteze libertatea consumatorilor si producatorilor intr-un cadru propice dezvoltarii societatii.

Sarcina principala consta in a mentine in echilibru diferitele optiuni si interese economice fara a le dirija "de sus".

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, neoliberalismul a avut cea mai mare raspandire in Germania. Scoala de la Freiburg prin mentorii ei, respingand dilema "capitalism sau socialism", a lansat conceptul economiei sociale de piata, iar partidul Uniunea Crestin Democratica (U.C.D.) s-a declarat adeptul unui "socialism crestin".

Fondatorul spiritual al economiei sociale de piata a fost prof. Walter Eucken, corifeul Scolii de la Freiburg. Potrivit filosofiei sale, economia de piata poate functiona numai cu conditia existentei libertatii:

libertatea alegerii bunurilor de consum;

libertatea alegerii profesiunii si a locului de munca;

libera initiativa de a intreprinde o afacere;

libertatea de a dispune de capital.

Dar, creatorul teoriei privind economia sociala de piata este profesorul de economie Ludwig Erhard (1897-1977), fost ministru federal al Economiei, Vicecancelar si Cancelar al R.F.G.

In calitate de Director al Economiei L.Erhard, incepand cu prilejul reformei monetare (21 iunie 1948) a actionat cu multa tenacitate pentru implementarea conceptului-model de economie sociala de piata in economia fostei R.F.G.

Acest tip de economie imbina in mod functional libertatea pietei concurentiale cu bunastarea pentru toti cetatenii, a notiunii de libertate cu principiul social.

Intr-un astfel de cadru referential, statul prin institutiile sale trebuie sa creeze cea mai mare egalitate de sanse, sa impiedice nedreptatile si sa-i apere pe cei dezavantajati.

Acest concept apare si in primul Raport al U.E. ,din 1996, asupra coeziunii economice si sociale.

Desi nu beneficiaza de o reflectare corespunzatoare in literatura de specialitate si in dezbaterile politice, precum si in manualele scolare din Romania, totusi in Constitutia tarii noastre se stipuleza ca economia sociala de piata este baza sistemului economic.

Crearea si dezvoltarea oranduirii sociale de piata presupune in mod necesar institutionalizarea unui sistem universal de protectie sociala, elaborarea unor reglementari care sa corecteze esecurile inevitabile ale pietii si crearea unui sistem social de dialog social.

Conceptia teoretica privind economia sociala de piata se fundamenteaza pe urmatoarele principii:

viata economica trebuie sa fie subordonata vietii sociale, iar libertatea politica isi poate demonstra viabilitatea intr-o lume dominata de interese contrare numai prin justitia sociala;

promovarea solidaritatii sociale ca mijloc al solutionarii problemelor economice.

Fundamentul programatic al modelului europen al economiei sociale de piata il constituie "Carta sociala" adoptata la 9 decembrie 1989 de 11 state membre. Acest document programatic nu a fost semnat de Marea Britanie. El cuprinde 11 teme de referinta, dupa cum urmeaza: libera asociere si negociere colectiva; libera circulatie; angajarea si salarizarea; ameliorarea conditiilor de munca si viata; protectia sociala; formarea profesionala; egaliatatea dintre barbat si femeie; informarea, consultarea si participarea salariatilor la managementul firmei; protectia copiilor si adolescentilor; persoanele in varsta; persoanele cu handicap.

5. Modele privind economia de piata

In economiile dezvoltate, sistemul economic de piata nu are un caracter unitar, cunoscand o mare diversitate de practici si experiente nationale, precum si diferite nivele de dezvoltare in conditii concret istorice.

Delimitarea si caracterizarea tipurilor economiilor de piata se poate realiza sub aspect metodologic doar pe baza unor criterii referitoare la rolul pietei si al statului in capitalism, cum sunt:

gradul de interventie si implicarea nedirijista a institutiilor statului in economie;

nivelul si modalitatiile privind interventia statului in economie prin proprietatea publica, planificarea orientativa si incitativa, prin reglementari fiscale, monetare si de credit, prin subventii sau comenzi publice guvernamentale;

rolul si functiile pe care le indeplineste piata libera concurentiala;

ideologia si doctrina economica au influenta decisiva in adaptarea politicii economice guvernamentale.

Efortul de analiza comparata a modelelor anglo-saxon sau neoamerican si a celui renan, sau germano-nipon i-a permis economistului francez Michel Albert sa formuleze in lucrarea "Capitalism contra capitalism" ideea potrivit careia in cadrul sistemului economic capitalist s-au diferentiat cele doua mari modele ale economiei de piata. Modelul anglo-saxon este specific pentru S.U.A., Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda, noile tari industrializate din Asia. Modelul renan isi are sorgintea in sistemul economiei de piata din Germania, dar se regaseste si in Elvetia, Olanda, Suedia, Danemarca, Norvegia, Austria, Japonia etc.

Ambele modele apartin sistemului capitalist si liberalismului, dar se fundamenteaza pe sisteme de valori opuse, asa cum rezulta din prezentarea chiar si punctuala a trasaturilor fiecarui model in parte.

Trasaturile modelului anglo-saxon

sectorul public care produce bunuri economice nonmarfare este neglijabil si are tendinte de reducere;

piata are rolul determinant, iar majoritatea covarsitoare a tranzactiilor se deruleaza dupa criteriile pietei;

baza politicii economice o constituie stimularea ofertei, iar in deciziile adoptate prevaleaza reusita individuala si maximizarea profitului pe termen scurt;

preturile bunurilor economice, inclusiv salariile depind in masura determinanta de conditiile aleatorii ale pietei;

fiscalitate redusa, iar implicarea directa a statului in economie este neglijabila;

intreprinderea, centrul decizional economic este considerata bun comercial;

piata financiara si in primul rand bursa, are rolul decisiv de barometru al activitatii economice;

mobilitate ridicata si in timp scurt in ierarhia economico-sociala;

clasa mijlocie relativ redusa (50% in S.U.A.);

sistm de invatamant elitist, care tinde sa functioneze dupa regulile pietei;

politici economice si sistem de valori care incurajeaza consumul: se constituie o autentica cultura consumista ce se reflecta intr-un comportament corespunzator;

grad redus de securitate economica fata de riscuri (somaj, inflatie, saracie, boala), problema protectiei sociale este o problema individuala sau cel mult de caritate;

ingustarea pietei interne americane, iar industriile transatlantice numai sunt capabile sa faca fata japonezilor si Uniunii Europene.

Trasaturile modelului renan

majoritatea bunurilor economice imbraca forma marfara, dar consumul unei parti importante a bunurilor nu se realizeaza dupa regulile pietei;

bunurile economice nonmarfare au o pondere semnificativa;

politica economica ce incurajeaza economisirea si redistribuirea de venituri;

Economie, editia aV-a, A.S.E., Editura Economica, Bucuresti, 2000, p.47-48

fiscalitatea directa prevaleaza asupra celei indirecte;

sunt impozitate atat veniturile cat si capitalul;

intre banci, actionari si intreprinderi exista un sistem de interese coordonate consensual; firmele si institutiile functioneaza pe baza unui sistem de cogstiune care asociaza la procesul decizional toate partile implicate (actionari, conducere executiva, reprezentantii salariatilor); practic intreprinderea nu poate functiona in afara dialogului social; participarea salariatiilor in structurile de management ale firmei intareste sentimentul de apartenenta, care face din intreprindere o comunitate de interese;

nivelul salariilor depinde atat de conditiile pietei, cat si de alti factori (vechimea, pregatirea profesinala). In acest mod este incurajata stabilitatea salariatilor;

firma, salariatii si statul sunt coresponsabili de perfectionarea profesionala, punandu-se accentul pe comportamente ca: precizie, punctualitate, fiabilitate, atasamentul fata de firma;

un sistem de invatamant mai egalitar;

miscare sindicala puternica, responsabila sub aspect economic;

la baza economica a societatii se situeaza o serie de valori cum sunt: libera initiativa si libertate economica; eficienta si stabilitate economica; egalitatea si echitatea sociala; dreptatea si solidaritatea sociala, securitatea economico-sociala si protectia sociala;

comunitatea din care face parte individul - intreprinderea, asociatia, orasul - are un rol decisiv de barometru, fiind atat o structura protectoare, cat si una stabilizatoare. Astfel, comunitatea sau colectivitatea isi asuma responsbilitatea in rezolvarea unor probleme ale individului;

grad ridicat de securitate economica a populatiei fata de riscuri (somaj, inflatie, saracie, boala, dezechilibre familiale) asigurat de catre colectivitati publice; clasa mijlocie numeroasa, reprezentand circa 75% in Germania, 80% in Elvetia, 89% in Japonia;

un sistem avantajos de pensii si alocatii familiale, care asigura un grad ridicat de protectie sociala de catre autoritatea publica.

Pledand pentru modelul renan, Michel Albert ii demonstreza superioritatea economica si cea sociala.

In esenta, acest model economico-social a scos din centrul fenomenului economic pe producator si a pus in locul sau pe consumator, adica omul, de la cel mai sarac pana la cel mai bogat, trebuie sa fie servit in mod egal si eficient de economia sociala de piata.

In acest sens, M. Albert exprima o idee majora: economia sociala de piata este o economie a societatii deschise, democratice, care contribuie la viata, libertatea, bunastarea si demnitatea cetatenilor.

Concluzionand, economia sociala de piata reprezinta un asemenea sistem economic in care interesul colectiv trece, de obicei, inaintea intereselor individuale, fiind capabil sa asigure marii majoritati a populatiei, inclusiv persoanelor incapabile de munca - copiii, bolnavii, invalizii, handicapatii - o existenta demna, iar celor apti de munca posibilitati corespunzatoare de munca in conditii onorabile si demne pentru om.