Forta de munca. salariul. somajul - cererea si oferta de munca

FORTA DE MUNCA. SALARIUL. SOMAJUL - CEREREA SI OFERTA DE MUNCA

Cererea si oferta de munca

Cererea si oferta de munca se constituie într-o piata aparte a factorilor de productie si anume piata muncii sau piata forta de munca.

Piata muncii se defineste ca fiind spatiul economic în care se întâlnesc si se negociaza în mod liber cererea de munca (reprezentantii cererii fiind detinatorii de capital, în calitate de cumparatori) si oferta reprezentata prin posesorii capacitatii de munca.

Piata fortei de munca functioneaza în fiecare tara, pe grupuri de tari si pe plan mondial. Munca fiind cel mai important factor de productie în procesul de echilibrare a cererii si ofertei, se afla în legatura cu celelalte piete ale bunurilor si serviciilor, a capitalurilor, etc., de la care se primesc semnale si deci influente functionale.

Pornind de la faptul ca sub aspect economic si juridic proprietarul fortei de munca dispune în mod liber de ea, constatam ca:

în momentul ofertei fortei de munca catre proprietarul de capital, se declanseaza procesul de negociere (între ofertant si cumparator);

rezultatul procesului de negociere se concretizeaza într-un contract de angajare care va cuprinde în mod obligatoriu salariul.

Acest proces (schimb), se bazeaza pe o serie de reglementari juridice care comporta anumite caracteristici locale, dar care în acelasi timp au si trasaturi comune.

Functiile pietei fortei de munca:

alocarea eficienta a resurselor de munca pe domenii de activitate si teritoriu în concordanta cu volumul si structura cererii de forta de munca;

corelarea si combinarea fortei de munca cu mijloacele de productie existente sau viitoare;

influenteaza formarea si repartizarea veniturilor;

participa în mod definitoriu la formarea, orientarea si întretinerea climatului de munca si implicit de protectie sociala;

stocheaza si livreaza informatii pentru procesul de orientare profesionala, recalificare si reintegrare a fortei de munca.

Particularitatile pietei muncii:

piata fortei de munca are un grad ridicat de rigiditate si sensibilitate. Ca efect, aceasta piata speciala, conditioneaza echilibrul economic si cel social-politic. Pe aceasta piata apar si opereaza o pondere importanta de elemente definite social si economic. În etapa actuala se vehiculeaza tot mai frecvent ideea ca dreptul la munca si la alegerea libera a profesiei si a locului de munca, reprezinta un drept fundamental al omului;

piata fortei de munca este (mai) complexa, (mai) organizata si (mai) reglementata în comparatie cu celelalte piete. Aceste trasaturi au aparut în mod necesar ca raspuns la particularitatile prezentate anterior, având în vedere caracterul special al „marfii de munca” care se tranzactioneaza pe aceasta piata.

piata fortei de munca are un grad ridicat de imperfectiune, sub aspectul concurentei fata de celelalte piete. Aceasta particularitate specifica rezida din faptul ca salariul ca pret al muncii, libera concurenta si productivitatea marginala actioneaza de pe aceasta piata. Din aceste motive si având în vedere evolutia pietei muncii în etapa contemporana, aceasta piata a devenit o piata contractuala si participativa în care contractul de munca joaca un rol primordial în determinarea cererii si ofertei de munca.

Alte elemente de reglare ale proceselor de ocupare si utilizare a fortei de munca:

extinderea reglementarilor internationale care statueaza raporturile de munca si problemele ocuparii fortei de munca;

activitatea sindicala, gradul de organizare al întreprinzatorilor, legislatia negocierii între patronat, salariat si stat, sunt elemente de mare influenta în încercarile de stabilizare a pietei fortei de munca.

Cererea de munca

Cererea de munca reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor economice si social-culturale dintr-o tara.

Nevoia de munca nu se exprima în totalitate pe piata muncii. Nevoia de munca poate fi considerata în categoria cererii de munca atunci când ea este salarizata.

Cererea de munca depinde în mod organic de ritmul de crestere economica care la rândul sau depinde de o serie de factori cum ar fi: dinamica productivitatii muncii, structura productiei si activitatilor economico-sociale, formele de ocupare, etc.

Satisfacerea nevoii de munca se îndeplineste pe seama utilizarii posibilitatilor de munca existente în societate.

Oferta de forta de munca

Aceasta forta este reprezentata de totalul resurselor de munca disponibile într-o perioada data de timp. Ea nu include munca depusa de femeile casnice, studenti, militari în termen si alti nesalariati. Cu alte cuvinte, oferta se concretizeaza în volumul de munca ce poate fi depusa de populatia apta de munca a unei tari.

Caracteristicile cererii si ofertei de munca:

pe termen scurt cererea de munca este invariabila deoarece crearea unor noi locuri de munca necesita o anumita perioada de timp;

oferta de munca se formeaza într-un timp îndelungat: timpul necesar cresterii si instruirii unei generatii pâna la vârsta angajarii în munca;

posesorii fortei de munca au mobilitate relativa redusa deoarece sunt atasati unui anumit mediu economico-social. Forta de munca mai este influentata de alti factori decât cei economici cum ar fi: vârsta, sexul, starea sanatatii, psihologia.

oferta de munca este perisabila si are caracter relativ rigid; posesorul fortei de munca este un om care trebuie sa traiasca si nu asteapta la nesfârsit angajarea lui.

generatiile de tineri nu sunt formate exclusiv pentru a se angaja – asadar oferta de munca nu se formeaza strict pe principiile economiei de piata.

cererea si oferta de munca nu sunt omogene, sunt formate din grupuri neconcurentiale, neputându-se substitui.

Fazele (treptele) pietei muncii sunt urmatoarele:

pe ansamblul economiei:

a.1. – stabilirea conditiilor de angajare a salariatilor;

a.2. – precizarea principiilor ce reglementeaza stabilirea salariatilor;

a.3. – formarea tendintei de stabilire a salariilor (nivel înalt sau scazut).

la nivelul unei întreprinderi sau firme:

b.1. – confruntarea reala a cererii cu oferta de munca care are în vedere:

- cererea de munca ca volum si structura;

- oferta de munca ca program de munca, numar de ore suplimentare.

b.2. – stabilirea marimii si dinamicii reale a salariului pe baza confruntarii cererii cu oferta de munca.