Aparitia si dezvoltarea societatilor transnationale

Aparitia si dezvoltarea societatilor transnationale

Analistii cei mai avizati ai comertului mondial apreciaza ca extinderea si consolidarea economica a companiilor transnationale reprezinta una din cele mai mari sfidari a sfarsitului de secol si de mileniu. Localizate indeosebi in tarile dezvoltate, aceste societati ocupa piete de cel mai mare interes strategic, cum sunt: industria petroliera, industria de automobile, industria chimica si farmaceutica. In 2005, vanzarile inregistrate de primele 50 companii transnationale au atins 3.400 miliarde USD, iar venitul lor depaseste 130 miliarde USD.

Revolutiile din centrul si estul Europei si liberalizarea comertului a permis extinderea afacerilor societatilor transnationale intr-o zona "considerata pana in 1990 aproape inabordabila" pentru ele. Tarile din aceasta regiune le-au adus societatilor transnationale doua avantaje imense: le-au oferit materii prime de care aveau mare nevoie, deoarece inaintea anilor '90 le obtineau din zone indepartate; le-au deschis pietele pentru tranzactiile comerciale in crestere.

Tehnologiile invechite din cele mai multe tari central si est europene si concurenta unor produse de inalta calitate aruncate pe o piata, careia i s-a impus reducerea drastica a tarifelor vamale in numele libertatii comertului, a determinat colapsul unor intinse sectoare industriale, iar tarile din regiune se transforma, tot mai mult intr-o imensa piata de desfacere atat de cautata de mari competitori mondiali .

Cresterea fortei si influentei societatilor transnationale este definita drept o expresie a "globalizarii si mondializarii economiei". Marile companii multinationale continua sa influenteze schimbarile din economia mondiala. Ele domina in prezent comertul dintre tarile industrializate si controleaza miscarile capitalului international.

Dar sa explicam si care a fost contextul aparitiei societatilor transnationale si care au fost factorii pro si contra dezvoltarii acestora.

Adancirea diviziunii internationale a muncii si dezvoltarea schimburilor economice internationale au condus la un proces de trecere de la internationalizarea vietii economice la internationalizarea afacerilor economice. Internationalizarea este un proces al dezvoltarii economiei internationale prin care productia si schimburile ating acel stadiu cand legaturile dintre agentii economici nu mai corespund formelor clasice ale comertului international. Relatiile economice internationale trec din sfera circulatiei marfurilor, serviciilor si banilor in sfera productiei, comercializarii, investitiilor, deciziilor economice si deseori chiar in sfera deciziilor politice.

Forma suprema de internationalizare se materializeaza prin investitiile externe directe, care atrag in circuitul economic mondial resurse naturale, tehnologice, manageriale si umane, astfel ca evolutia unor intreprinderi sau ramuri este determinata de centre de decizie din afara economiei unei tari, centre care, urmarind maximizarea profitului la scara globala (mondiala), adapteaza productia si oferta la conditiile locale si externe .

Cauzele principale ale trecerii de la procesul internationalizarii la procesul transnationalizarii sunt societatile transnationale. Acestea aveau, in 1998, peste 170.000 de filiale care impanzeau intreaga economie mondiala, patrunzand cu "tentaculele" lor in toate fibrele economice. Daca se insumeaza productia societatilor transnationale din tarile de origine si a filialelor din strainatate rezulta ca acestea detin o pondere de peste 50% din produsul intern brut mondial si 70% din comertul mondial cu marfuri si servicii.

In procesul de transnationalizare se observa unele tendinte noi, care atesta trecerea pe trepte superioare atat a procesului de transnationalizare, cat si a activitatii societatilor transnationale. Astfel, asistam la aparitia unor raporturi noi intre guvernele statelor gazda si societatile transnationale, raporturi care au devenit mai pragmatice si mai realiste in ultimii 1-15 ani, ceea ce se materializeaza in adoptarea unor regimuri liberalizate fata de investitiile straine. Pe de alta parte, societatile transnationale manifesta o atentie sporita fata de cerintele reale ale economiilor tarilor gazda. Se constata, deci, stradania de acomodare reciproca a intereselor si avantajelor reciproce.

Societatile transnationale au devenit un factor critic pentru fiecare dintre caracteristicile noii economii globale: rolul sporit al investitiilor din sectorul privat, in plan national si extranational, dezvoltarea si transmiterea de noi informatii si tehnologii de productie, deseori prin retele controlate de societatile transnationale, participarea la activitatea industriilor, participarea la activitatea industriilor globalizate si intarirea legaturilor economice regionale create in jurul unui pol al triadei (Asia, America de Nord si Europa Occidentala). Luate impreuna, toate aceste evolutii fac din corporatiile transnationale orgnanizatii-cheie ale activitatilor economice si pietelor, precum si agenti creatori de valoare, care aloca la scara globala o mare parte din resursele necesare sustinerii procesului de crestere economica in special in cazurile in care acest proces are loc intr-un mediu de globalizare.

Ca fenomen caracteristic expansiunii extrateritoriale a capitalului investitional si financiar, transnationalizarea a pus in mare masura sub semnul intrebarii daca unitatea stie principiile regulilor si masurilor de organizare si de valorificare a resurselor (materiale si nemateriale) ale sistemului numit "national" (stat national, economie nationala, moneda nationala, drept national, suveranitate nationala, banca nationala, educatie nationala, cultuta nationala). Transnationalizarea merge insa mult mai departe: miza ei reala si grava o reprezinta sfarsitul nationalului si inceputul erei postnationale. In acest fel, prin procesul de transnationaliare se stabilesc raporturi total noi intre stat si intreprinderi, intre puterea economica si puterea politica.

Hotararile majore care modifica prezentul si modeleaza viitorul, adica cele cu privire la alocarea resurselor tehnologice si financiare intr-una sau alta dintre tari sau intr-o regiune a lumii, sunt luate acum de catre marile intreprinderi mondiale. Dar statele detin inca mijloace considerabile de interventie asupra dezvoltarii tehnologice si economice (de exemplu, prin intermediul cheltuielilor publice destinate cercetarii, educatiei, apararii, sanatatii, transporturilor). Numai ca, in prezent, prin procesul de transnationalizare, intreprinderea este pe cale de a deveni organizatia de pilotare si de gestiune a economiei mondiale cu sprijinul guvernelor locale, acestea din urma jucand rolul de "complice" constient si voluntar.

Noua alianta state-intreprinderi se bazeaza, deci, pe o dubla dependenta. Pe de o parte, intreprinderile au nevoie de state "locale" pentru a face fata competitiei pe pietele mondiale si pentru a se "transnationaliza" ele insele. Pe de alta parte, statele "locale", deoarece capacitatea statului de a asigura dezvoltarea social-economica nationala este legata direct de succesul, de reusita comerciala pe piata mondiala a societatilor transnationale. Intreprinderea isi asuma, astfel, prerogativele statului, iar statul se comporta din ce in ce mai mult ca o intreprindere care sprijina transnationalizarea firmelor sale "nationale". De aici rezulta o inversare fundamentala a rolurilor: subiectele cu vocatie particulara (societatile transnationale) sunt cele care dirijeaza si orienteaza actiunea subiectilor cu vocatie generala, reprezentanti ai interesului public (statele nationale).

Pocesul de transnationalizare tinde astfel sa duca la aparitia unei noi societati civile transnationale, adica a unor principii si sisteme de valori, precum si a unor forme de expresie si organizare a vietii colective pe o baza planetara. Totusi, aceste posibilitati nu trebuie sa creeze impresia ca procesul de transnationalizare este rectiliniu, uniform si necontradictoriu. Asistam si la fenomene care, nu numai in tarile post-comuniste, dar si in unele tari occidentale (Marea Britanie, Franta) ne arata faptul ca statul national joaca un inca rol important .