GESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN LUNG

GESTIUNEA FINANCIARA

PE TERMEN LUNG

Procesul investitional si documentatia

tehnico-economico a investitiilor

Notiunea de investitie are diferite sensuri, in functie de nivelul de organizare a economiei.

Astfel, la nivel macroeconomic, investitia corespunde partii din produsul intern brut (PIB) consacrata crearii de capitaluri de productie.

In functie de aspectele de natura economica, financiara sau contabila la nivel microeconomic, notiunii de investitie I se pot atribui mai multe sensuri. Astfel, din punct de vedere economic, investitia este crearea unui capital fix, durabil, deci acumularea de active fizice deproductie si comercializare; este vorba de capital. Din punct de vedere financiar, investitia este decizia de imobilizare a capitalului, de angajare a unei cheltuieli in prezent, in scopul obtinerii de venituri viitoare; este vorba de investire.

Din punct de vedere contabil, investitia este asimilata notiunii de imobilizari necorporale, corporale sau financiare; este vorba de imobilizari, obiectivul sau suportul deciziei de investitii.

Investitiile, ca principal suport al cresterii economice, produc in economie efecte diverse, concretizate in urmatoarele directii:

asigura dezvoltarea cantitativa si calitativa a infrastructurii economiei;

reprezinta principalamodalitate de optimizare a proportiilor economice prin orientarea fondurilor sau stimularea investitorilor in anumite ramuri economice, domenii de activitate si in profil teritorial;

prin investitii se urmareste si crearea unor noi locuri de munca si evitarea sau atenuarea , pe aceasta baza, a somajului;

Se impune o clasificare a investitiilor, clasificare ce se poate face dupa mai multe criterii:

Dupa natura lor, investitiile se grupeaza in urmatoarele categorii:

investitii materiale, concretizate in crearea sau achizitionarea de active in scopul mentinerii sau cresterii potentialului de productie.

Investitii imateriale, realizate in domeniul cercetarii, formarii personalului, sau investitiile comerciale in reclama si publicitate, programe informatice;

Investitii financiare, concretizate in particpatiuni la capitalul social al altor intreprinderi.

Tot dupa natura lor, investitiile mai pot fi grupate in:

investitiiin active imobilizate, imobilizari necorporale, corporale si financiare necesare activitatii de exploatare si a altor activitati in afara exploatarii;

investitii in nevoia de fond de rulment.

Dupa destinatie, investitiile se impart in:

investitii productive, destinate activitatii de exploatare. Ele se mai numesc si investitii in imobilizari profesionale;

investitii neproductive,prin care se asigura construirea unor obiective social-culturale si sportive pentru personal, cladiri administrative.

Dupa obiectivul lor,investitiile productive pot fi grupate astfel:

investitiile de mentenanta sau de inlocuire,care au drept scop reinoirea imobilizarilor uzate fizic sau moral;

investitii de capacitate si adaptare, care au drept scop cresterea nivelului productiei sau fabricarea de produse noi;

investitii de productivitate, care vizeaza reducerea costurilor unitare ale produselor fabricate.

Investitiile mai pot fi clasificate dupa modul de finantare, dupa competenta de aprobare, din unct de vedere al structuri si modului de executie.

Realizarea investitiilor presupune parcurgerea unui complex de operatiuni. Pentru obiectivele complexe, ciclul de realizare a unui proiect de dezvoltare cuprinde in metodologia Organizatiei Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI) trei faze:

faza preinvestitionala - in care au loc identificarea oportunitatii investitiei, intocmirea studiului de prefezabilitate, a studiului de fezabilitate si a raportului de evaluare cu luarea deciziei de investire;

faza investitionala in care are loc proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivului de investitii;

faza operationala in care are loc exploatarea obiectivului de investitii pus in functiune.

Documentatia tehnico-economica a investitiilor cuprinde:

studiul de prefezabilitate;

studiul de fezabilitate;

proiectul de executie;

documentatia de deviz.

Estimarea fluxurilor de lichiditati

Eficacitatea unui proiect de investitii este apreciata corect daca sunt evaluate just fluxurile de lichiditatideterminate de acesta. Unele din aceste fluxuri se estimeaza in faza initiala, altele in perioada exploatarii investitiei si alta parte, la finele exploatarii, cu ocazia lichidarii investitiei.

a)      Fluxurile de trezorerie in faza initiala

In aceasta faza, se determina suma de investit care ia in considerare costurile directe si indirecte legate de proiectul de investitii, precum si incidenta fiscala asupra unor sume realizate din operatii de dezinvestire dat, suma de realizarea proiectului. Astfel, pentru un proiect de investitii dat, suma de investit se compune din urmatoarele fluxuri de iesire de trezorerie:

pretul utiliajelor si materialelor de constructii achizitionate, sau costul lor in cazul obtinerii in intreprindere;

cheltuieli de transport, montaj si punere in functiune a utilajelor;

cheltuieli determinate de realizare a proiectului: cheltuieli de cercetare, formarea personalului;

nevoia de fond de rulment suplimentara, determinata de cresterea capacitatii de productie ca urmare a realizarii proiectului;

costul de oportunitate, adica veniturile pe care le-ar fi realizat intreprinderea daca investea in alra forma capitalurile necesare proiectului.

b)     Fluxurile de trezorerie in perioada exploatarii investitiei

Fluxurile    de in intrare de trezorerie determinate de exploatarea investitiei, cash-flow-urile investitiei cuprind fluxuri de trezorerie propriu-zise si economii de impozit, datorita modului de impozitare a profitului intreprinderii.

Avand in vedere numai activitatea de exploatare a intreprinderii,in calculul cash-flow-ului net, intra urmatoarele elemente:

excedentul brut de exploatare (EBE);

amortizarea (A);

profit brut din exploatare (PBE);

impozit pe profit (IP)

c)      Fluxurile de trezorerie la finele exploatarii

La finele duratei de viata a investitiei, fluxurile de trezorerie determinate sunt fluxurile de intrare ce cuprind doua elemente:

vloarea reziduala a investitiei;

nevoia de fond de rulment recuperata.

Finantarea investitiilor

Sursele interne de finantare, in ordinea afectarii lor pentru plata investitiilor sunt:

fondul surselor proprii de finantare neconsumat la sfarsitul perioadei precedente;

amortizarea activelor imobilizate din perioada de realizare a investitiilor;

alte sume interne de finantare;

sume repartizate din profitul net pentru dezvoltare.

Sursele externe de finantare a investitiilor sunt:

cresterea capitalului social prin emisie suplimentara de actiuni;

creditul obligatar;

creditul bancar;

finatari din partea grupului;

alocatii de la buget sau din fondurile speciale de investitii.

In activitatea de planificare a investitiilor si finantarii acestora se utilizeaza ca instrumente atat planul de finantare a investitiilor cat si bugetul annual al activitatii generale, ca anexa a bugetului de venituri si cheltuieli.

Planul de investitii cuprinde doua parti:

in prima parte investitiile de realizat;

in cea de-a doua parte se prevad sursele de finantare.

Determinarea profitului

Profitul contabil se determina ca diferenta intre veniturile totale realizate si cheltuielile totale efectuate in cursul exercitiului financiar.

In veniturile totale se include:

veniturile de exploatare

venituri financiare;

venituri exceptionale.

In veniturile totale, aferente veniturilor realizate, se include:

cheltuielile de exploatare

cheltuielile financiare;

cheltuielile exceptionale.

Repartizarea profilului net

Rezultatele finale aferente unor venituri nete ale statului se vireaza la buget. Este cazul taxei pentru folosirea terenurilor propietate de stat, a impozitului pe terenuri, impozitului pe cladiri, taxei asupra mijloacelor de transport, altor impozite si taxe percepute de stat de la agentii economici.

Profitul net supus repartizarii se obtine prin deducerea din rezultatul brut al exercitiului sau profitul contabil a impozitului pe profit determinat prin aplicarea cotei legale la profitul impozabil al carui mod de determinare a fost prezentat mai inainte.

Deci :

PN = RBE - IP

In care:

PN = profitul net;

RBE = rezultatul brut al exercitiului;

IP = impozitul pe profit.

Profitul net este reflectat de soldul creditor al contului 121 Profit si pierdere.