GLOBALIZARE SI TEORII ALE DEZVOLTARII

GLOBALIZARE SI TEORII ALE DEZVOLTARII

SUPORT DE CURSCuprins

Cuprins

Conceptul de globalizare   

Teorii referitoare la aparitia globalizarii   

Tipuri ale economiei actuale

Definitii ale globalizarii

Semnificatiile globalizarii

Ce nu ar fi globalizarea

Vectorii globalizarii

Revolutiile tehnologice

Noua economie

Trasaturile distinctive ale globalizarii economiei

Schimbarile economiei mondiale

Etapele globalizarii

Crestere economica si globalizare   

Factorii cresterii economice

Inegalitati si globalizare

Corporatiile multinationale si globalizarea   

Investitiile straine directe si globalizarea capitalului

Forme ale globalizarii productiei

Globalizarea financiara

Crearea noului spatiu financiar global

Regula celor trei "D" si piata financiara   

De ce au loc aceste mutatii

Investitorii institutionali

Efectele globalizarii financiare

Care este politica fata de globalizarea financiara?

Globalizarea culturala

Critica "schimbului inegal" intre culturi

Catre societatea globala

Globalizarea pietei muncii

Imigrarea si globalizarea

Efectele globalizarii

Cele 7 pacate ale globalizarii

Saracie si globalizare

Pro sau contra globalizare?

Limitele globalizarii

Politici alternative pentru tarile in curs de dezvoltare   

Antiglobalizare sau avantaje ale globalizarii?   

Bibliografie selectiva   

Conceptul de globalizare

Teorii referitoare la aparitia globalizarii

Este larg acceptata parerea conform careia, in functie de momentul declansarii, ar exista trei posibilitati de abordare:

se poate vorbi de globalizare de la inceputurile istoriei - este o exagerare desi exista unele argumente cum ar fi aparitia primelor imperii, raspandirea crestinismului etc. Sfera de cuprindere a globalizarii cuprinde 3 domenii ale vietii sociale- economic, politic si cultural - ca urmare, nu exista pe primele trepte de dezvoltare istorica a omenirii;

este un fenomen contemporan, caracteristic modernizarii si dezvoltarii capitalismului, care s-a accelerat in ultimele decenii;

este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare, postindustrialism sau "reorganizarea capitalismului pe alte baze" (Waters M., 1996, p.4)

Globalitatea este considerata o formula neutra a internationalului ce are ca metoda de lucru cooperarea interguvernamentala.

Globalismul apartine clasei notionale a imperialismului; in cadrul acestuia o parte domina toate celelalte parti.

Principiul ordonator pentru gobalitate si globalism este cel al adversitatii, in timp ce noul principiu al globalizarii este cel al competitiei intr-un intreg care e mai mult decat suma partilor, iar partile tind sa imite intregul.

Tipuri ale economiei actuale

In ceea ce priveste economia actuala, se considera ca ar exista, in principal, doua tipuri si anume:

economia inter-nationala, respectiv cea in care actorii sunt economiile nationale si care implica o integrare sporita a natiunilor si actorilor economici. In aceasta situatie, relatiile comerciale tind sa imbrace forma specializarilor nationale si a diviziunii internationale a muncii.

"Astfel importanta comertului este inlocuita progresiv cu centrarea relatiilor in domeniul investitiilor dintre natiuni (.) forma de interdependenta dintre natiuni ramane una strategica. Mai exact, ea presupune continuarea demarcatiei relative dintre cadrul intern si international al implementarii de politici si al managementului afacerilor economice si, in plus, separarea relativa a efectelor economice". (Hirst P., Thomson G., 2002, p.25)

economie globalizata, respectiv un model ideal care poate fi dezvoltat in opozitie cu economia internationala. "Intr-un astfel de sistem global, economiile nationale diferite sunt subsumate si rearticulate in sistem prin procesele si tranzactiile internationale. Din contra, in economia inter-nationala procesele care sunt determinate la nivelul economiilor nationale sunt inca predominante, iar procesele internationale sunt rezultatele performantelor diferite si distincte ale economiilor nationale". (Hirst P., Thomson G., 2002, p.27)

Sistemul economic international devine autonom si dezimplicat social, iar pietele si productia devin cu adevarat autonome. Problema pe care acest model de economie globalizata o pune autoritatilor publice ale diferitelor state este modul in care s-ar putea concepe politici care sa coordoneze si sa integreze eforturile de reglementare astfel incat acestea sa faca fata interdependentei actorilor economici.

Definitii ale globalizarii

Termenul "globalizare" a aparut la sfarsitul anilor '60 si a fost lansat de un specialist canadian in teoria mijloacelor de comunicare in masa, prof. Marshall McLuhan, Univ. din Toronto si specialistul american in "problemele comunismului", Zbigniew Brzezinski, Univ. Columbia. McLuhan a extrapolat lectiile razboiului din Vietnam si a lansat expresia "sat global".

Termenul de globalizare a intrat in dictionar prima data in 1961. In literatura de specialitate exista numeroase definitii ale acestui fenomen contemporan. Ne vom opri in continuare la cateva pe care le consideram sugestive.

"Lumea devine tot mai mult un supermarket global (engl. a global shopping mall) in care ideile si produsele pot fi gasite peste tot in acelasi timp. Globalizarea nu vizeaza, pur si simplu, procesul obiectiv de crestere a intercomunitatii. Ea vizeaza constientul si subiectivitatea individului, adica scopul si intensitatea constientizarii lumii ca spatiu unic. Globalizarea este ceea ce cei din Lumea a Treia au numit, timp de secole, colonizare. Globalizarea se refera la procesul prin care relatiile sociale devin relativ lipsite de factorii distanta si granite, in asa fel incat viata umana se desfasoara din ce in ce mai mult in largul unei lumi vazute ca loc unic". (Bari I., 2003, p.36)

"(.)globalizarea economiei mondiale ar putea fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si mai variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand, la randul lor, o solutionare mai curand globala decat nationala". (Bari I., 2003, p.37)

Definitia bunului simt: "Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde inteleg sa accepte ceea ce-i aseamana, punand in surdina ceea ce-i separa". (Marin D., 2004, p.79)

Definitia pozitiva: "Globalizarea este un proces de tranzitie care include toate formulele de organizare sociala ca finalitate atat a tranzitiei postcomuniste, cat si a celei postcapitaliste, adica exact ceea ce ar da sens ambelor procese, tranzitia globala". (Ibidem., p.79)

Definitia conventionalista: "Globalizarea este noua ordine economica si politica a lumii, ca sistem multidimensional si corelativ in care coerenta este data de guvernanta globala". (Ibidem., p.79)

Definitia deschiderii: "Globalizarea este expresia unui sistem al lumii in cel mai inalt grad de integrare si deschis permanent integrarii". (Ibidem., p.80)

Definitia principiala: "Globalizarea este un sistem in care functia-obiectiv vizeaza intregul cu scopul de a elimina adversitatea, iar concurenta, de a genera distrugere creatoare". (Ibidem., p.80)

Definitia teleologica: "Globalizarea este o potentialitate si o tendentialitate a structurilor coerente ale lumii, ca materializare progresiva a rationalitatii si ratiunii umane universale". (Ibidem., p.80)

Definitia instrumentala: "Globalizarea este procesul de ordonare a lumii, ca indepartare de haos, bazandu-se pe tehnologie occidentala, finante permisive si informatii libere, adica liberalizarea accesului la randament si modernitate, la acumularea de bogatie si putere". (Ibidem., p.80)

Definitia integratoare: "Globalizarea este procesul de functionalizare a economiei globale, care, in cadrul societatii globale, devine apta sa creeze structuri de decizie globala pentru solutionarea problemelor globale". (Ibidem., p.81)

Semnificatiile globalizarii

relatii intre economie, societate, institutii, probleme si gestionarea puterii globale; esenta globalizarii este asigurarea finalitatii sociale a economiei performante; este necesara o politica globala si institutiile specifice globalizarii; se considera ca reforma institutionala trebuie sa vizeze: FMI, BM, OMC, ONU etc.

globalizarea a reusit in pietele financiare;

identitatea agentilor specifici: firme globale, superpiete (de regula financiare), fonduri de risc, operatorii spatiului virtual ("turma electronica"), ONG (ecologiste, antisaracie etc.), organisme de standardizare internationale, personalitati cu notorietate globala etc. (vezi Marin D., 2004)

Ce nu ar fi globalizarea

Globalizarea a fost deseori identificata cu generalizarea saraciei, dependentei si criminalitatii. In ceea ce ne priveste, consideram ca exista trei modele inadecvate, dupa cum urmeaza:

globalizarea - problema de concentrare progresiva a economiilor nationale cu tinta de a crea o economie mondiala coerenta. Insa ordinea economica spre care s-ar tinde tine de controlul national al concurentei internationale. "Concluzia este ca globalizarea nu are cum sa fie doar internationalizare, nici macar o sublimare a internationalelor, dupa cum nu poate fi nici imperialism, fie el numit americanizare sau, in varianta franceza, mondializare, victorie a intereselor exclusive ale unui stat". (Marin D., 2004, p.50)

nu este o tendinta de natura pur transnationala. Tarile puternice au firme puternice care sa actioneze oriunde pe mapamond. O tara puternica are companii transnationale care sa importe produs intern din alte tari si regiuni.

Francezii vorbesc de mondialism ca impunere a intereselor capitalului american, anglo-americanii vorbesc de globalism ca suprematie a modelului centrat pe speculatii financiare si mobilitatea extrema a capitalului financiar. In aceste viziuni, "economiile nationale devin amplasamente investitionale, dereglementarea devine o conditie, guvernarea de la distanta, de tip monetar, este reclamata drept reteta ideala, cel mai capitalizat este cel mai puternic si pentru asta dicteaza regulile jocului. Economicizarea incepe sa fie agresiva, protectia sociala pierde teren, statul devine minimal, conventiile suprastatale sunt eminamente economice, sensul evolutiei este spre economia de tip <offshore". (Ibidem., p.52-53)

Vectorii globalizarii

Revolutiile tehnologice

Inovatia tehnologica se refera mai ales la tehnologia de informare si comunicare. Revolutia tehnologica implica si o revolutie sociala si o avansare dinspe capitalismul industrial spre o dezvoltare postindustriala a relatiilor economice.

Prima revolutie a constituit-o aparitia masinii cu aburi (sfarsitul sec. al XVIII-lea), a doua revolutie (sfarsitul sec. al XIX-lea) introducerea electricitatii si a sistemelor tehnologice electro-mecano-chimice, a treia revolutie a inceput in 1950, dupa ce in 1948 fusese descoperit tranzistorul, urmat de microprocesor la inceputul anilor 1970 si de introducerea acestuia in prelucrarea informatiilor, telecomunicatii si telematica. In general, sistemele tehnologice atasate celor trei revolutii industriale coexista, se intrepatrund, dar se si substituie si se elimina reciproc.

Noul context digital, rezultat in urma fuzionarii tehnologiilor din sfera informaticii si a telecomunicatiilor, dispune de doua caracteristici de baza: convergenta serviciilor, ceea ce inseamna ca orice serviciu poate fi furnizat prin acelasi mijloc de inmagazinare si transmisie si conectabilitate si interoperabilitate, ceea ce inseamna ca utilizatori multipli pot prelucra si utiliza resursele prin intermediul retelelor. "Practic, toate informatiile sunt transmise pe cai de inalta definitie si standardizare, alcatuind ceea ce, in literatura de specialitate, au fost desemnate drept <primele autostrazi electronice ale lumii>". (Bari I., 2003, p.38)

Noua economie

Un sistem economic modern necesita 3 elemente pentru a functiona: cererea, oferta si intermediarii care pun in contact reprezentantii celorlalte doua.

"In ultimii ani a fost din ce in ce mai evident ca o noua economie iese la iveala. <Vechea ordine> industriala este inlocuita de o economie bazata pe informatica si pe retele de calculatoare." (Bari I., 2003, p.52) In noua economie tranzactiile sunt in special digitale, iar cresterea este influentata de mai multi factori fata de economia industriala. Noua economie presupune extinderea utilizarii informatiei digitale si a Internetului ca mediu de lucru intr-o arie larga de servicii si activitati.

Sintagme de definire a noii economii

"<economia digitala>, pentru ca vizeaza bunuri si servicii a caror productie, dezvoltare si vanzare depind, in mod esential, de tehnologii digitale;

<economia informatiei>, pentru ca include toate bunurile si serviciile legate de tehnologiile informationale, cum ar fi: cercetare, servicii legale si bancare, servicii financiare;

<economia virtuala>, pentru ca mediul in care se desfasoara tranzactiile nu este un mediu fizic, ci virtual;

<economia Internetului>, pentru ca mediul de lucru este Internetul;

<e-commerce>, <e-banking> si <e-economy> etc.

In esenta, noua economie este un concept larg care descrie o economie in care, atat produsul final, cat si starile intermediare ale acestuia constau in informatie si in care tehnologiile digitale moderne ofera accesul la scara mondiala la toate informatiile disponibile la un moment dat. Aceste noi tehnologii au rolul de a potenta eficienta in practicile de afaceri conventionale, traditionale si de a facilita aparitia unor noi procese si produse". (Ibidem., p.53)

Trasaturile distinctive ale globalizarii economiei

In lumea francofona globalizarea este considerata un moment in cadrul procesului de mondializare, iar actorul principal il reprezinta firma, de preferinta una multinationala.

Oligopolul mondial a fost definit de multi ca fiind concentrarea capitalurilor la nivelul Triadei (SUA, UE, Japonia).

O caracteristica importanta a globalizarii o constituie integrarea in calitatea de componenta a unei duble miscari de polarizare: pe plan intern (somaj) si international (ecart intre tarile din inima oligopolului international si cele de la periferie - "state care nu mai prezinta interes, nici economic si nici strategic (.) proces de marginalizare, de demarcatie intre tarile democratice bogate si zonele saraciei incapabile de a se mai inscrie in ritmurile productivitatii mondiale si de a mai demara actiuni competitive". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.71)

Chiar daca in multe state in curs de dezvoltare forta de munca este ieftina, firmele apartinand oligopolului mondial (Triadei) au raportat totul la piata muncii din tarile dezvoltate, globalizarea reprezentand    incercarea de integrare simultana a celor trei piete specifice oligopolului mondial si anume piata marfurilor si serviciilor, piata capitalului si tehnologiei si piata muncii. Mai intai globalizarea a cuprins piata bunurilor si serviciilor, apoi au intrat in circuit tehnologiile si piata financiara iar pe ultimul loc s-a situat piata muncii.

"Globalizarea se refera la multiplicarea legaturilor si interconexiunilor dintre statele si societatile care fac parte in prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile si activitatile desfasurate intr-o parte a lumii au consecinte semnificative pentru indivizi si comunitati situate la mari distante una de alta. Globalizarea are doua trasaturi distincte: sfera de actiune (intinderea) si intensitatea (sau adancimea). Pe de o parte, ea defineste un set de procese care cuprind aproape tot globul, sau opereaza pretutindeni in lume, fapt ce imprumuta acestui concept o conotatie spatiala. Pe de alta parte, ea presupune intensificarea nivelurilor de interactiune, interconectare sau interdependenta intre statele si societatile care alcatuiesc comunitatea mondiala. Prin urmare, alaturi de extindere a legaturilor, are loc si o adancire a proceselor globale". (Dunning J.H., 1997, p.12)

S-a facut trecerea de la oligopoluri nationale la oligopol mondial. "Un exemplu concludent in aceasta privinta ni-l ofera firmele japoneze, organizate in retele de tip <keiretsu>. In cadrul retelei exista un imens flux de informatii reciproce intre parteneri, fara a se practica o ierarhie rigida. Membrii aceluiasi grup industrial beneficiaza, pe linie financiara, de coordonare si consultanta din partea unei mari banci care este integrata organic grupului. Colaborarea este uneori atat de stransa, incat membrii oligopolului isi impart laboratoarele de cercetare si chiar unele capacitati de productie. (Chesnais F., 1994, p.84) Legaturile de cooperare pe plan financiar, tehnologic, industrial si comercial pe care membrii unei asemenea retele le stabilesc intre ei releva faptul ca ei se considera si se trateaza ca parteneri egali, indiferent de dimensiunile firmelor. Se poate afirma ca, in cadrul retelei oligopoliste asistam la crearea unei adevarate piete interne, unde costurile de tranzactie sunt substantial reduse". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.239)

Schimbarile economiei mondiale

De pe la mijlocul anilor '60 au aparut schimbari importante cum ar fi:

comertul international a crescut mai repede decat productiile nationale;

s-a conturat o anumita omogenizare a stilurilor de viata, cel putin in randul clasei mijlocii si pentru anumite elemente ale consumului (The Economist a propus evidentierea puterii de cumparare prin compararea pretului unui Big Mac de la Mc Donald's);

marile intreprinderi si-au dezvoltat filialele din strainatate ca urmare a unui avant fara precedent al investitiilor straine directe in cei trei poli ai Triadei (SUA, UE, Japonia);

relansarea lantului valorii nu s-a oprit la productie ci priveste tot mai mult inovatia;

internationalizarea pietelor financiare. "Astazi, fluxurile financiare sunt de cincizeci de ori mai mari decat tranzactiile corespunzatoare exportului de bunuri si servicii, iar miscarile fondurilor de plasament private sunt mai mari decat rezervele bancilor centrale". (Boyer R., in S.Cordellier, 2001, p.21)

politicile economice s-au schimbat: "Cercurile financiare internationale evalueaza si anticipeaza in permanenta deciziile puterilor publice, constituind o contra-putere, anonima in aparenta, dar considerabila". (Ibidem., p.21)

problema mediului are amploare planetara.

Anii '90 au fost caracterizati de 6 tendinte principale si anume:

firmele multinationale au beneficiat de deschiderea spatiului global, ceea ce le-a permis sa-si optimizeze profiturile pe teritorii mult mai variate;

"Firmele multinationale incearca sa identifice reguli de drept privat aplicabile partii din concurenta internationala care nu poate fi codificata de reguli emanand de la organizatiile internationale" (Ibidem., p.40);

aranjamente sectoriale - acestea nu pot inlocui noi institutii internationale conforme regulilor in vigoare;

o serie de acorduri comerciale bilaterale duc la o conventie multilaterala garantata de o organizatie dupa modelul WTO;

zone economice ce au drept obiectiv internalizarea interdependentelor strategice dintre diverse domenii si diverse tari ale caror interese pot fi uneori divergente;

"dificultatile financiare ale statului-natiune au determinat o descentralizare si o regionalizare a gestiunii bunurilor colective locale cum ar fi infrastructurile din transporturi, educatia, pregatirea profesionala, chiar si ajutoarele pentru dezvoltare si pentru integrarea sociala a somerilor". (Ibidem., p.42)

a fost preferat termenul de globalizare - "eronat, dar simplu - conceptului <configuratie intortocheata> - mai pertinent, dar mai complicat". (Ibidem., p.43)

Globalizarea contemporana se deosebeste de procesele precedente integrationiste prin:

scara (mondiala, anterior regionala);

ritmul schimbarilor: "este suficient sa luam in considerare rata anuala a <universalizarii> Internetului" (Bari I., 2003, p.33);

sprijinirea pe progresul tehnologic in mai mare masura, cu impact asupra vietii cotidiene.

Etapele globalizarii

"Kevin H. O'Rourke (profesor la Universitatea din Dublin) si Jeffrey G. Williamson (profesor la Universitatea Harvard) si-au propus, intr-o lucrare cu acelasi nume aparuta in anul 2000, sa raspunda la intrebarea: Cand a aparut de fapt globalizarea?. Unii istorici asociaza <big bang-ul> globalizarii momentelor 1492, cand Christofor Colombus a atins Americile, si 1498, cand Vasco da Gama face ocolul Africii, acestea fiind considerate cele mai importante evenimente ale istoriei umanitatii (un reprezentant de seama al acestei viziuni este William H. McNeill, 1999). Alti istorici (printre care Andr Gunder Frank, 1998) sustin ca procesul globalizarii a aparut mult mai timpuriu, fiind asociat unei pax mongolica. O a treia opinie considera ca economia lumii a fost extrem de fragmentata si <deglobalizata> inaintea secolului al XIX-lea. Nici una dintre aceste trei perspective nu a demonstrat in mod explicit diferenta dintre expansiunea comertului mondial condusa de vectorul cresterii cererii si ofertei in cadrul partenerilor comerciali nationali (ex. cresterea populatiei) si expansiunea comertului indusa de vectorul integrarii pietelor (forma de manifestare centrala a globalizarii, care conduce la convergenta preturilor). Cei doi autori demonstreaza empiric ca cele doua momente, 1492 si 1498, nu au avut impactul economic presupus de catre istorici, cu toate ca nu minimizeaza importanta istorica a acestora cand a aparut transferul de tehnologie, de produse agricole, de boli etc. la scara globala. Cu atat mai mult a cazut si teoria aparitiei precedente a globalizarii. Dar au evidentiat cu numeroase argumente (reducerea costurilor de transport fara precedent, corelatii intre preturile factorilor de productie, preturile marfurilor etc.) ca secolul al XIX-lea a fost leaganul globalizarii, iar in a doua jumatate a secolului XX acest fenomen a erupt, cu toate ca termenul de globalizare s-a incetatenit abia in anii '90". (Bari I., 2003, p.33, nota de subsol)

Alti autori au propus ierarhizarea fazelor globalizarii in care se regasesc elemente specifice celor 3 arii de cuprindere dupa cum urmeaza:

faza germinala (Europa, 1400-1750) - apar primele harti ale pamantului, revolutionarea astronomiei de Copernic, adoptarea calendarului universal, conturarea hotarelor viitoarelor puteri coloniale;

faza incipienta (Europa, 1750-1875) - apar statele-natiuni, se dezvolta diplomatia formala dintre acestea, apar primele conventii legale internationale si primele idei despre internationalism si universalism;

faza decolarii (take off, 1875-1925) - "are loc un proces de conceptualizare a lumii in termenii existentei unei singure societati internationale si a unei singure umanitati, proces favorizat de amplificarea legaturilor comerciale dintre natiuni independente, extinderea comunicatiilor, aparitia unor migratii de masa (indeosebi dinspre Europa spre America)" (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.16);

faza disputelor pentru hegemonia mondiala (1925-1969) - cele doua razboaie mondiale, temperate de infiintarea Ligii Natiunilor si apoi a ONU - a atras atentia asupra pericolelor ce decurg din ignorarea unor probleme cu caracter global (poluarea, epuizarea resurselor naturale, explozia demografica, malnutritia, subdezvoltarea economica etc.);

ultimele decenii ale secolului XX . progrese in explorarea spatiului cosmic si in telecomunicatii, aparitia formelor de integrare regionala.

Unii considera ca au existat 2 valuri ale globalizarii: 1820-1914 (inainte de 1820 toata lumea era saraca si agrariana) si 1960 - prezent (omenirea este impartita in natiuni bogate si sarace). Asemanari: superficiale, referitoare la comert, fluxuri internationale de capital, importanta reducerii piedicilor din calea tranzactiilor economice internationale. Diferente: impactul pe care aceste fapte economice l-au avut asupra dezvoltarii mondiale si evolutiei ideilor referitoare la globalizare.

"Primul val a creat premisele aparitiei divergentei intre veniturile realizate de statele industrializate si cele dezindustrializate, iar cel de-al doilea val a pus bazele convergentei intre statele dezvoltate apartinand unui mic grup cu un produs intern brut foarte inalt pe locuitor". (Baldwin R.E., Martin Ph., 1999, p.57)

Crestere economica si globalizare

Factorii cresterii economice

Conform teoriei neoclasice factorii directi sunt urmatorii:

stocul de capital al regiunilor analizate;

forta de munca, cu caracteristicile acesteia, de la cresterea populatiei pana la importul de inteligenta;

inzestrarea tehnologica a regiunii.

Inegalitati si globalizare

"In randul tarilor participante tendinta de egalizare a veniturilor a fost mai accentuata la nivel international decat la cel intranational (unde s-au manifestat uneori puternice tendinte de divergenta). Cele mai mari beneficii de pe urma globalizarii le-au inregistrat tarile in dezvoltare care s-au integrat in economia globala, adica acelea care au ales sa participe activ la procesul globalizarii". (Bari I., 2003, p.74)

"Inainte de primul razboi mondial inegalitatile intranatiuni in SUA si tarile Lumii Noi au crescut, dar au scazut in tarile europene angajate in comertul exterior si care permiteau emigrarea. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, globalizarea a potentat cresterea decalajelor veniturilor in interiorul tarilor noi industrializate: tigrii asiatici, China, Mexic sau Brazilia. Decalajele nu s-au manifestat in mod evident la nivelul regiunilor sau sectoarelor liberalizate, ci mai degraba in comparatie cu tarile neparticipante la globalizare. (.) desi inegalitatea globala s-a accentuat, tarile bogate nu au fost intotdeauna castigatoare, asa cum nici tarile sarace nu au fost intotdeauna perdante. Performantele economice ale tarilor participante la globalizare (cei mai perseverenti globalizatori fiind in ultimul deceniu China, India, Malayezia, Mexic, Vietnam, Uganda etc.) au fost mult superioare neparticipantilor, indiferent daca a fost vorba despre tari (excluse voluntar sau marginalizate geografic) sau despre grupuri de neparticipanti in interiorul tarilor". (Ibidem., p.77)

Perioada 1914-1950, care a fost caracterizata de ample regresii, "a condus la accentuarea inegalitatilor. Perioada postbelica a inversat tendinta, ca urmare a liberalizarii comertului si a migratiei fortei de munca, dar situatia s-a inrautatit in ultimele doua decenii (1978-1998, perioada cunoscuta sub numele de <ajustari structurale> in America Latina si Africa, <tranzitie la economia de piata> in tarile est-europene) fata de deceniile anterioare (1960-1978, perioada cunoscuta sub numele de <substitutia importurilor> in America Latina, majoritatea Asiei si a Africii, <comunism> in Europa Estica, China, Vietnam si <statul bunastarii> in tarile bogate)". (Ibidem., p.77)

Unii specialisti opineaza ca un indicator mai relevant al echitatii cresterii economice globale decat altii ar fi cresterea veniturilor medii pe cap de locuitor. Se poate constata ca tarile cu venituri mici si mijlocii au inregistrat o dinamica mai mare a cresterii economice in raport cu tarile cu venituri mari. Continentul asiatic a cunoscut cea mai accentuata crestere economica in ultimele doua decenii, iar motoarele acestei cresteri au fost tarile cu cele mai ridicate ritmuri de crestere a PIB-ului din lume, considerate a fi <noii globalizatori> sau <buni globalizatori> (<good globalizers>) si anume:

China -ritm mediu anual de crestere, in ultimele doua decenii, de peste 10%;

Singapore si Vietnam crestere anuala de aproape 8%, Malayezia - 7%; India si Coreea - aproape 6%; Thailanda - peste 4% etc.

Tarile africane se confrunta in continuare cu cele mai mari probleme in domeniul dezvoltarii economice, dar trebuie remarcata evolutia Sudanului (crestere medie anuala de peste 8% in ultimul deceniu), Ugandei (7%) si Tunisiei (aproape 5%).

Tarile care au optat pentru cresterea integrarii in economia globala, din perspectiva participarii active la procesul globalizarii, au cunoscut cele mai ridicate ritmuri de crestere a veniturilor pe cap de locuitor in ultimul deceniu, de circa 5% anual, in timp ce tarile marginalizate au inregistrat un regres de aproape 1%.

Raportul Bancii Mondiale intitulat "Globalization, Growth and Poverty", din 2002, imparte tarile in globalizatori buni, care au adoptat politici favorabile globalizarii, si rai, in functie de ponderea deschiderii economiei spre exterior, utilizand indicatorul ponderii exporturilor si importurilor in PIB - criteriu deseori criticat in literatura de specialitate.

Corporatiile multinationale si globalizarea

Firmele mondiale s-au constituit ca firme nationale, ceea ce a implicat, in prealabil, concentrarea si centralizarea capitalului;

Aceste firme si-au diversificat productia inainte de a se internationaliza;

"data fiind originea lor nationala, forta si slabiciunile economiei de unde provin se vor reflecta, in buna parte, in competitivitatea si strategiile ce urmeaza sa le adopte. Avem in vedere, in aceasta ordine de idei, strategiile de aprovizionare, strategiile de piata care configureaza cadrul general de amplasare a filialelor in strainatate si strategiile integrarii productiei la scara internationala". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.213)

Tinand cont de tipologia descrisa de Bartlett si Goshal (1989) referitor la formele de companii internationale, pe baza ipotezelor acestora, s-ar putea schita o diferentiere intre patru tipuri organizationale de afaceri globale, utilizand etichetarile lor de <multinational>, <international>, <global>, respectiv <transnational>. Principalele caracteristici ale acestor modele de companii sunt:

"acelea care se cladesc pe o puternica baza locala, dovedindu-se sensibile si reactionante la diferentele nationale (<companii multinationale>);

acelea care exploateaza cunostintele si abilitatile companiei mama, prin extindere si adaptare mondiala (<companii internationale>);

acelea care dau nastere unor avantaje de cost prin operatiuni centralizate la scara globala (<companii globale>);

acelea care isi raspandesc activitatile in unitati relativ independente si specializate, urmarind sa fie competitive pe plan global, printr-o flexibilitate multinationala si prin dezvoltarea cunoasterii si a abilitatilor de invatare pe plan mondial (<companii transnationale>)" (Hirst P., Thompson G., 2002, p.127)

In ceea ce priveste corporatiile multinationale (MNCs), putem trage urmatoarele concluzii:

procesul de globalizare a economiei ar fi atat o rezultanta a intensificarii activitatii companiilor multinationale cat si un motiv al afirmarii lor tot mai puternice pe plan international;

in contextul diversificarii si globalizarii productiei, valoarea adaugata creata in activitatile derulate in strainatate a crescut in ritmuri mai inalte decat cea obtinuta pe piata interna;

se confirma tendinta de concentrare a afacerilor in sectoarele cu cele mai mari avantaje comparative si spre pietele cu un potential inalt al cererii, amplificat de un grad mai mare de liberalizare si deschidere;

noul val al globalizarii capitalului, al carui promotor sunt, in primul rand, corporatiile multinationale, se deosebeste de cele precedente deoarece cuprinde o gama mai larga de activitati;

in cadrul unei economii globalizate, dimensiunile firmelor au devenit un parametru esential. Marimea companiilor conditioneaza expansiunea lor peste hotare. Firmele nu urmaresc doar atingerea unor dimensiuni optime, ci isi focalizeaza atentia si spre consolidarea retelelor de productie globale.

Investitiile straine directe si globalizarea capitalului

Expansiunea puternica a investitiilor straine directe (FDI) in ultimul deceniu al sec. al XX-lea ar avea drept cauze:

afirmarea importantei productiei internationale, promovata mai ales de corporatiile transnationale (TNCs);

mentinerea disparitatilor dintre diferitele grupuri de state d.p.d.v. al dezvoltarii economice sau al stadiului de implementare a reformelor;

promotorul principal al FDI sunt statele OECD si TNCs cu originea in aceste state;

numarul mare de fuziuni si achizitii, mai ales in SUA si Europa Occidentala;

tendintele mai recente ale transferului de tehnologie. Decalajele tehnice dintre statele dezvoltate si o parte din statele aflate in curs de dezvoltare nu s-au atenuat;

semnarea de acorduri intre fime din tari diferite (pe termen scurt, mediu si lung) cu diverse variante: societati mixte (joint ventures), leasing, subcontractare, franciza, marketing, cercetare-dezvoltare. Parteneriatele strategice "ofera posibilitatea accesului la o serie de tehnologii complementare, reducerii costurilor si riscurilor, creand, in acelasi timp, o forta sinergica mai mare asociata cercetarii-dezvoltarii. Cat priveste fimele care provin din statele aflate in curs de dezvoltare, astfel de parteneriate strategice le ofera oportunitatea de a intra in posesia unor tehnologii noi, care sa le indrepte mai repede spre produsele cu o valoare adaugata per produs mai mare si sa le faciliteze patrunderea pe anumite piete". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.263-264)

comertul: investitiile straine stimuleaza exporturile tarii gazda - prin filialele din strainatate sau prin relatiile de cooperare cu firmele locale.

Forme ale globalizarii productiei

In contextul actual, legaturile dintre producatori in cadrul retelei mondiale industriale au evoluat. Formele cele mai utilizate sunt : subcontractarea, licente de fabricatie, franchising, contracte de gestiune, utilizarea intermediarilor (importatori, exportatori, distribuitori), infiintarea unor filiale de comercializare, a unor uzine de productie prin investitii directe, amplasarea unor laboratoare de cercetare in diverse puncte de pe glob pentru utilizarea mai eficienta a oportunitatilor create de forta de munca inalt calificata.

Subcontractarea duce la reducerea costurilor salarizarii si transportului, crearea unei oferte flexibile si stabile. Subcontractorii provin din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare (pentru anumite produse);

Licentele de fabricatie sunt utilizate de firmele mari si mici care dispun de mijloacele necesare pentru realizarea unor investitii importante. "Adeseori, unele firme prefera sa licentieze concurentilor lor tehnologii avansate la preturi ridicate, deoarece nu pot sa-si creeze, pentru moment, un mare numar de unitati productive. In plus, doresc sa obtina un beneficiu rapid de pe urma inovatiilor lor". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.149)

Franciza constituie un ansamblu de drepturi de proprietate industriala si intelectuala privind producerea si comercializarea, intr-un anumit spatiu, a unor bunuri care au fost lansate anterior cu succes pe alte piete;

Contractul de gestiune este un mod de internationalizare a productiei, prin intermediul caruia poate fi combinat capitalul local cu know-how-ul strain. Formula a dat rezultate pozitive mai ales in tarile in care legislatia prevede ca majoritatea actiunilor sa fie detinute de agentii economici autohtoni sau acolo unde internationalizarea unui produs necesita o infrastructura deosebita;

Agentii importatori si distribuitori inlesnesc lansarea unui produs pe piata sau mentinerea unui contract pe termen lung intre producatori si consumatori dupa ce produsul este cunoscut pe piata (vezi Coca-Cola).

Este necesar sa mentionam ca toate aceste forme au avantaje si dezavantaje.

Globalizarea financiara

Crearea noului spatiu financiar global

O latura esentiala a globalizarii o reprezinta centralizarea capitalului si cresterea importantei operatiunilor financiare la nivelul marilor grupuri industriale, ceea ce a dat "posibilitatea infiintarii unor adevarate <banci de intreprindere> care nu sunt prizonierele unor practici bancare obisnuite, fiind purtatoare ale unor produse financiare noi". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.156)

Ultimele decenii au fost marcate de extinderea portofoliului serviciilor financiare la scara nationala si globala si de concentrarea geografica fara precedent a acestora. In tarile industrializate, internationalizarea serviciilor financiare a dus la cresterea puternica a numarului locurilor de munca, concentrata in ariile urbane, mai ales in marile metropole.

"In principiu, crearea unei piete planetare a banilor trebuie sa conduca la o mai buna alocare a capitalului in economia mondiala. Cu toate acestea, simultan, mutatiile finaciare s-au manifestat printr-o instabilitate crescuta, cu repetate crize de bursa si in sfera schimbului. Actualele disfunctionalitati ale sistemului monetar international pot fi deci considerate drept o consecinta directa a acestui fenomen". (Plihon D., 2001, p.64)

Regula celor trei "D" si piata financiara

"<Dezintermedierea> este recursul direct al operatorilor internationali la pietele financiare (finante directe) fara a trece prin intermediarii financiari si bancari (finante indirecte) pentru efectuarea operatiilor de plasament si imprumut". (Plihon D., 2001, p.64)

"<Defragmentarea pietelor> corespunde abolirii frontierelor dintre piete pana in acel moment separate: deschidere catre exterior a pietelor nationale in primul rand, dar si, in interiorul acestor piete, disparitie a compartimentelor existente - piata monetara (bani pe termen scurt), piata financiara (capitaluri pe termen mai lung), piata de schimb (schimburi de monede), piete la termen etc. De acum inainte, cel care investeste (sau imprumuta) cauta cel mai bun randament trecand de la un titlu la altul sau de la o moneda la alta sau de la un procedeu de acoperire la altul: de la obligatiile in euro la cele in dolari, de la actiuni la optiuni, de la optiuni la futures (bunuri cumparate si vandute pentru a fi livrate mai tarziu -n.t.)". (Ibidem., p.65) Ex. - swap. Sistemul financiar international a devenit o mega-piata a banilor cu "dubla unitate - de loc: pietele sunt tot mai interconectate gratie retelelor moderne de comunicatii; si de timp: functioneaza continuu, 24 de ore din 24, in Extremul Orient, Europa si America de Nord". (Ibidem., p.65)

"<Dereglementarea> a fost un element-motor al globalizarii financiare. Autoritatile monetare din principalele tari industrializate au abolit reglementarile privitoare la schimburi pentru a facilita circulatia internationala a capitalului. S-au produs astfel, in 1983-1984, deschiderea sistemului financiar japonez, in buna masura sub presiunea autoritatilor americane, apoi desfiintarea sistemelor nationale de control al schimburilor in Europa, odata cu constituirea pietei unice de capital in 1990". (Ibidem., p.65)

De ce au loc aceste mutatii

Ultimele decenii s-au constituit in 2 perioade principale:

anii 60 si 70 - majoritatea fluxurilor financiare se realizau pe axa Nord-Sud, principalele tari industrializate (SUA, Japonia, UE) finantand deficitele structurale ale tarilor in curs de dezvoltare. Miscarea s-a intensificat in 1974 si 1982 (socurile petroliere).

Criza datoriilor din 1982-83 a reprezentat o cotitura. "Tarile in curs de dezvoltare indatorate ajung in situatia de incetare de plati ca urmare a cresterii brutale a ratei dobanzilor si a cotei dolarului la inceputul anilor '80, crestere care le incarca mult datoriile". (Plihon D., 2001, p.66)

Transferurile de capital s-au orientat Nord-Nord. SUA a inregistrat mari deficite bugetare si exterioare care au fost finantate de Europa si Japonia. "Inainte de 1982, majoritatea finantarilor internationale treceau prin sistemul bancar, ceea ce corespundea logicii de indatorare bancare internationala. Cresterea deficitelor americane (bugetare si exterioare), criza datoriilor si reorientarea Nord-Nord a fluxurilor financiare internationale au condus sistemul financiar international catre o logica financiara de piata planetara care face concurenta finantelor bancare". (Ibidem., p.66)

Investitorii institutionali

Miscarile internationale de capital sunt realizate de 3 categorii de operatori: banci, intreprinderi, investitori institutionali.

Investitorii institutionali sunt fonduri de pensii, organisme colective de plasament in valori mobiliare (mutual funds), fondurile speculative (hedge funds) etc. "Suma totala a titlurilor straine detinute de investitori era estimata la circa 2 500 miliarde de dolari la inceputul anului 2000, adica la circa 10% din totalul averilor lor. Aceasta internationalizare a plasamentelor se inscrie intr-o strategie de diversificare. (.) diversificarea permite cresterea randamentului mediu sau reducerea volatilitatii randamentului portofoliilor". (Ibidem., p.67)

Globalizarea a fost insotita de dilatarea sferei financiare: volumul tranzactiilor de pe piata de schimb (devize) a crescut de 5 ori intre 1980 si 2000. Volumul tranzactiilor financiare internationale este azi de aproximativ 50 de ori mai mare decat valoarea comertului international cu marfuri si servicii, ceea ce reprezinta o ruptura intre finante si economia reala.

Investitiile financiare "de portofoliu", cu scop speculativ, au inlocuit in mare masura investitiile directe cu scop industrial si comercial. Investitiile directe sunt participatii la intreprinderi straine. Se considera investitie directa cand participatia depaseste 20% din capitalul intreprinderii straine (in general). Investitiile de portofoliu sunt ansamblul celorlalte operatiuni de vanzare-cumparare de valori mobiliare cu strainatatea pentru randamente mai mari in strainatate).

Efectele globalizarii financiare

"Globalizarea financiara a generat un <risc sistemic> de criza financiara la scara internationala. Procesul de criza sistemica se desfasoara in doi timpi. Mai intai, speculatia declanseaza turbulenta, amplificata de noile instrumente financiare. Apoi intervine propagarea undei de soc in ansamblul sistemului financiar planetar, prin <efecte de contagiune>". (Plihon D., 2001, p.70-71)

"Globalizarea financiara consacra suprematia fortelor pietei asupra politicilor economice. Astazi, pietele sunt acelea care <decid> daca politicile economice nationale sunt bune. Autoritatile monetare ale unei tari nu mai pot face mare lucru pentru a-si apara rata de schimb impotriva speculatiilor: rezervele de schimb ale marilor tari industrializate (principala arma de aparare a monedelor) reprezinta doar jumatate din volumul zilnic al tranzactiilor de pe piata de schimb!" (Ibidem., p.71)

In cazul unor atacuri speculative care au lovit tarile in avant din Asia Orientala (1977), Rusia (1998) si Brazilia (1999) s-a constatat ca stabilitatea ratelor de schimb si mobilitatea totala a capitalurilor sunt incompatibile.

Care este politica fata de globalizarea financiara?

In principal exista 2 curente de opinii si anume:

adeptii liberalismului sustin ca beneficiile mondializarii sunt superioare costurilor ei, ca urmare, nu ar fi mare lucru de facut;

cei de inspiratie keynesista sunt de parere ca pietele financiare sunt instabile prin natura lor si, lasate liber, favorizeaza speculatia in detrimentul activitatilor productive. In aceste conditii ar fi necesara o puternica actiune de reglementare sub 2 forme. "O re-taxare si o re-reglementare a operatiunilor financiare ar fi de natura sa stabilizeze sistemul financiar international. Obiectivul este de a frana mobilitatea internationala a capitalului si de a limita operatiunile de natura pur speculativa. Aceste mijloace nu ar fi insa eficace decat daca ar fi aplicate de toate tarile". (Plihon D., 2001, p.72)

Globalizarea culturala

"Temerea ca transformarea culturii in marfa va ignora frontierele, contribuind astfel la instaurarea hegemoniei unei singure puteri, apare in anii '20. De la Luigi Pirandello la Georges Duhamel, trecand prin Jos Ortega y Gasset, Lumea Veche respinge <materialismul> venit de peste ocean. Primul razboi mondial a permis Statelor Unite sa ocupe pietele cinematografice lasate libere de mobilizare in marile puteri europene. Dupa ce criza din anii '30 a deplasat centrul economiei mondiale de la Londra la New York, notiunea de <americanizare> a fost lansata pentru a stigmatiza debarcarea produselor culturale care teseau o legatura stransa intre retelele financiare si <operele spiritului> si care amenintau sa distruga universalitatea careia Europa si notiunea ei despre cultura elevata voiau sa-i fie garanti". (Mattelart A., 2001, p.74)

In relatiile cu statele "subdezvoltate", SUA a stabilit in anii '50 o echivalenta intre modernizare si westernization, cuvant folosit de Daniel Lerner, sociolog la Massachusettes Institute of Technology (MIT), pentru a caracteriza trecerea <societatilor traditionale> la statutul de <societati moderne>.

In anii '60, critica americanizarii s-a mutat in tarile din lumea a treia care au refuzat sa urmeze calea trasata de "expertii" in modernizare/dezvoltare. Notiunea de americanizare a fost inlocuita de cea de imperialism cultural.

Critica "schimbului inegal" intre culturi

Teoria formarii capitalismului modern si a economiei mondiale formulata ca "proces de creare a inegalitatilor lumii" a fost dezvoltata de Fernand Braudel si Immanuel Wallerstein.

In anii '70 "teza dominatiei culturale inspira revendicarile miscarii tarilor nealiniate in favoarea unei Noi Ordini Mondiale a Informatiei si Comunicarii (Nouvel Ordre Mondiale de l'Information et de la Communication, NOMIC). Majoritatea controverselor se desfasoara in incinta Organizatiei Natiunilor Unite pentru Stiinta, Cultura si Educatie (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation, UNESCO)".(Mattelart A., 2001, p.76) Dezbaterile au inregistrat un esec.

"Axata la inceput pe rolul agentiilor de presa occidentale in distorsionarea imaginii lumii a treia, polemica aluneca spre analiza <sistemului transnational> de comunicare si a conditiilor in care se face transferul de tehnologie, se muta la Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (Union Internationale des Tlcommunications, UIT), ocazie cu care este pusa in discutie repartitia inegala a spectrului de frecvente radiofonice. Ajunge si la Organizatia Mondiala a Sanatatii (Organisation Mondiale de la Sant, OMS), care stabileste o legatura cauzala intre modelele individuale de consum in domeniile farmaceutic si alimentar si strategiile de marketing ale societatilor multinationale din sector". (Ibidem., p.76)

Catre societatea globala

"Z.Brzezinski vede in desfasurarea revolutiei tehnotronice, rod al convergentei tehnologice, consacrarea superputerii americane ca <prima societate globala din istorie>. Globala pentru ca este in situatia de a comunica cel mai mult (deja 65% din comunicatiile mondiale pleaca din Statele Unite) si pentru ca a reusit sa-si impuna in lume modul de viata, tehnicile, productiile culturale, modele si modelele de organizare". (Ibidem., p.77)

Tot Brzezinski a formulat si teza sfarsitului ideologiei conform careia instalarea "societatii postindustriale", bazata pe predominanta industriei informatice, ar putea debloca institutiile mostenite de la societatea industriala.

Notiunea cultura globala a intrat prin intermediul strategiilor de management si marketing si ghideaza vanatoarea de universalii culturale si cautarea de mesaje cu cat mai multi destinatari. "A defini piete si tinte tot mai vaste in jurul acelorasi simboluri, iata lozinca ce subintinde gigantica miscare de concentrare si constituire a retelelor publicitare si a grupurilor de comunicare multi-media, precum si lansarea canalelor pan-satelitare". (Ibidem., p.79)

In anii '80 am putut asista la explozia gandirii planetare si la aparitia unor noi abordari critice a legaturii dintre fluxurile de comunicare transnationale si teritoriile particulare, a raporturilor interculturale in general. Doua concepte noi au aparut in acea perioada si anume "comunicarea-lume" si "hibridarea".

"Comunicarea-lume" pune accentul pe noile polarizari si surse de excludere inerente geo-economiei - modelul cu doua viteze - iar "hibridarea" se refera la problema interactiunilor de orice fel dintre teritoriile particulare si fluxurile globale.

Globalizarea pietei muncii

Mutarile de intreprinderi constituie aspectul cel mai vizibil al competitiei dintre vechile tari industrializate si tarile cu salarii mici. Competitivitatea sporita a tarilor cu salarii mici duce la cresterea comertului cu tarile industrializate bogate, ceea ce are 2 efecte "primare": "consumatorii din tarile bogate pot consuma marfuri mai ieftine decat cele pe care aceste tari le produceau inainte" (Giraud P.N., 2001, p.94); consumatorii din tarile cu salarii mici, "au tot mai mult acces la bunuri pe care aceste tari nu stiu inca sa le fabrice sau pe care le fabrica, dar la preturi mult mai mari sau de o calitate mai proasta decat tarile industrializate bogate". (Ibidem., p.95)

In tarile industrializate putem vorbi de 3 categorii de persoane active: "<competitivii>, care produc bunurile si serviciile pe care tarile cu salarii mici nu stiu inca sa le produca; <expusii>, care sunt in competitie directa cu persoanele active din tarile cu salarii mici (.) <protejatii>, care produc bunuri si servicii care prin natura lor nu pot calatori". (Ibidem., p.95)

Un efect mecanic al cresterii schimburilor cu tarile cu salarii mici este, intr-o prima etapa, faptul ca numarul de locuri de munca ale expusilor care se distruge este mai mare decat numarul de locuri de munca ce se creeaza pentru competitivi, dar daca ritmul de creare de locuri de munca pentru competitivi in tarile industrializate bogate compenseaza locurile de munca desfiintate ale expusilor, atunci nu se vor inregistra cresteri semnificative ale somajului sau inegalitatilor.

In anii 1970-1980 in tari cum ar fi Taiwan, Coreea de Sud, Hong Kong, Singapore, care, prin politici voluntariste si protectioniste, au exportat bunuri tot mai complexe, salariile au crescut si moneda s-a apreciat; cand au produs bunuri de inalta tehnologie, costurile salariale au inregistrat apropieri de cele ale tarilor cele mai putin bogate din Europa.

In ceea ce priveste tarile cu salarii mici si capacitate tehnologica cum ar fi China, fostele tari socialiste din Europa de Est, India, Brazilia, Mexic, acestea au dimensiuni mult mai mari decat primele "noi tari industrializate" (dragonii asiatici) iar "structura lor interna este foarte diferita. O industrie moderna sau rapid modernizabila coexista aici cu masele rurale si numerosii lucratori din sectorul informal, care formeaza o majoritate covarsitoare si au o productivitate a muncii foarte scazuta; rezulta un nivel scazut al venitului mediu pe locuitor si al salariilor". (Ibidem., p.97)

Se pot aduce, in principal, 2 argumente privind liberul schimb cu tarile cu salarii mici: competitivitatea datorata, in mare masura, subevaluarii monedei acestor tari, care nu este atat de flagranta pe cat pare la prima vedere, si lipsa de protectie sociala a muncitorilor cu toate ca unele tari au sisteme de ingrijire gratuita sau subventionata, asigurari de somaj sau accidente, care, la valoarea relativa a salariului net, sunt echivalente cu cele din tarile bogate, cum ar fi cazul Chinei, sau practici condamnabile ca munca efectuata de copii sau munca gratuita a prizonierilor. Uneori se face referire la un al treilea argument: competitivitate datorata gradului mai redus de protejare a mediului.

Imigrarea si globalizarea

Este bine stiut ca globalizarea accentueaza mondializarea spatiilor de deplasare. Se inregistreaza, de asemenea, mondializarea spatiilor de recrutare a mainii de lucru si diversificarea calitativa a fluxurilor.

"Transferurile de competenta se indreapta din Sud catre Nord, cuprinzand intre altele <exodul creierelor>, dar si din Nord catre Sud, cu firme multinationale care isi trimit cadrele de conducere si tehnicienii in strainatate in functie de propria lor dezvoltare si de mutari de intreprinderi. Din Nord, muncitori care nu au o calificare speciala se indreapta tot catre Nord, ca britanicii si portughezii din Uniunea Europeana care au emigrat legal in Germania si care lucreaza <la negru> pe imensul santier berlinez de dupa 1989. Din Sud, barbati si femei fug spre un Sud mai putin sarac, ca burkinezii care pleaca in Coasta de Fildes sau bolivienii in Argentina, sau chiar spre Est, ca vietnamezii sau srilankezii in Europa de Est si in Rusia". (Dewitte P., 2001, p.141)

Se opineaza ca muncitorii necalificati ar fi uitati de globalizare in sensul ca, pentru imensa lor majoritat, frontierele sunt inchise, cel putin formal.

Inchiderea, partial teoretica, a frontierelor din Nord impiedica serios mobilitatea populatiilor straine. Acestea, neputand sa mai circule cum o faceau adesea mai inainte, s-au instalat durabil, chiar definitiv, in tarile de imigrare. Sedentarizarea acestora a dus la constituirea de minoritati care doresc sa-si mentina legaturile cu propria cultura, cu tara de origine, cu compatriotii din alte tari, cu atat mai mult cu cat in tara de rezidenta aceste persoane sunt adesea victime ale marginalizarii sau rasismului.

"In acest fel se creeaza retele - de solidaritate sau culturale - dar si comerciale, financiare, mediatice, chiar politice - deosebit de active. Noile legaturi transnationale care se nasc contureaza spatii policentrate, se sprijina pe multiple obligatii de fidelitate nationala si sunt adesea mai dinamice si mai eficace decat statele si marile institutii internationale, chiar daca afiseaza in general ambitii mult mai modeste". (Ibidem., p.142)

De multe ori telemunca sau mutarile de intreprinderi sunt considerate preferabile venirii imigrantilor care, mai tarziu, se vor instala impreuna cu familiile lor. De asemenea, singurii lucratori autorizati sa emigreze o fac in cadrul unor contracte temporare strict supravegheate.

"Mondializarea creeaza necesitati noi pentru cateva miliarde de potentiali consumatori, frustrati de toate dar insolvabili, care trebuie apoi opriti la portile supermagazinului planetar". (Dewitte P., 2001, p.145)

Efectele globalizarii

Dintre efectele globalizarii cele mai des mentionate in literatura de specialitate amintim urmatoarele:

dificultatea deosebita a guvernarii economiei globalizate: "Interdependenta ar provoca atunci des-integrare, adica competitie si conflict intre agentiile de reglementare la diferite niveluri. Un astfel de conflict ar slabi mai departe eficienta guvernarii publice la nivel global". (Hirst P., Thopmson G., 2002, p.28)

transformarea companiilor multinationale in companii transnationale: "Compania nu se va mai baza pe o singura locatie nationala importanta (ca in cazul companiilor multinationale), ci va deservi pietele globale prin intermediul operatiunilor globale. Spre deosebire de companiile multinationale, companiile transnationale nu vor mai putea fi controlate sau chiar constranse de politicile anumitor state nationale. Mai degraba se vor supune numai standardelor de reglementare internationale, impuse si stabilite de comun acord. Guvernele nationale nu ar mai putea sa adopte nici un fel de reglementare efectiva contra acestor standarde" (Ibidem., p.29) in detrimentul TNCs.

continuarea declinului influentei politice si al puterii de negociere economica a fortei de munca organizate;

cresterea multipolaritatii in sistemul politic international: "O serie de organizatii de la agentiile non-profit internationale pana la companiile transnationale vor dobandi mai multa putere in detrimentul guvernelor nationale si folosindu-se de pietele globale si de media ar putea apela si obtine legitimitatea de la consumatori/cetateni de-a lungul granitelor nationale. In acest fel puterile disciplinare distincte ale statelor nationale vor scadea, chiar daca majoritatea cetatenilor lor, mai ales in tarile avansate, vor ramane atasati national. Intr-o astfel de lume, puterea nationala militara ar fi mai putin eficienta. Nu va mai putea fi folosita pentru a realiza obiective economice". (Ibidem., p.31-32)

Cele 7 pacate ale globalizarii

In general se vorbeste despre 7 pacate ale globalizarii si, in plus, despre globalizarea economiei subterane. Cele 7+1 pacate ar fi:

"1.Alienarea. Conducatorii statelor lumii a treia sunt de parere ca destinele lor sunt determinate de fortele globalizarii si spera ca <acest tzunami sa se transforme intr-o forta benefica pentru reconstructie si dezvoltare, si nu in forta amenintatoare a distrugerii si destabilizarii>. Experienta Africii pare a fi cea mai frustranta, pentru ca aceasta continua sa fie cea mai defavorizata zona a lumii datorita lipsei cooperarii economice in cadrul globalizarii.

2.Actiunea selectiva. Tarile in dezvoltare spun NU globalizarii selective, adica liberalizarii comertului, investitiilor si fluxurilor financiare care s-a facut intr-un ritm accelerat doar in folosul tarilor dezvoltate, pe cand acest impuls s-a manifestat cu o intensitate mult mai slaba in cazul produselor importate de tarile in dezvoltare. Regulile OMC si sistemul acesteia forteaza tarile in dezvoltare la angajamente peste puterile lor, existand riscul de a cadea in pacatul marginalizarii.

3.Marginalizarea. Majoritatea tarilor in dezvoltare considera ca singura consecinta vizibila a globalizarii este propria lor marginalizare. Marginalizarea este situatia care descrie cel mai bine tarile din afara <curentului>. Tarile care nu pot tine pasul cu procesul rapid al integrarii implora atentie speciala pentru a nu cadea din nou in abisul saraciei si al dezintegrarii.

4.Revenirea la colonialism. Interesele tarilor in dezvoltare se lovesc de o serie de sanctiuni internationale percepute ca o reintoarcere la colonialism. Colonialismul revine sub forma FMI, Bancii Mondiale, alte institutii financiare si carteluri economice, iar cand este necesar chiar si aliante militare. Globalizarea consolideaza dependenta economica, politica si culturala.

5.Impunerea. Era optiunilor multiple s-a incheiat si globalizarea aduce cu sine dogma <o marime se potriveste tuturor formelor>. Incheierea razboiului rece si triumful complet al unei parti a eliminat tensiunile, dar a rupt echilibrul, si acum tarile lumii vor avea o singura varianta de ales. Va fi un sistem economic si politic, cel desenat de singurul bloc dominant. 6.Pierderea suveranitatii nationale. Principiul suveranitatii e zguduit din fundatie si nu datorita unor motive obiective, ci <datorita caracterului arbitrar atat de raspandit in relatiile internationale>. Eroziunea suveranitatii are consecinte in plan economic, dar si in viabilitatea institutiilor si stabilitatii sociale.

7.Pierderea identitatii. Noile valori culturale aduse de globalizare vin odata cu sistemul economic bazat pe consumul irational in tarile bogate. Globalizarea pare a face diversitatea culturala <ceva demodat>. Globalizarea ar putea conduce la o singura civilizatie, standardizata potrivit culturii vestice. Lumea globala ar fi uniforma, iar varietatea va disparea.

8.Globalizarea economiei subterane. In noua era a globalizarii, granitele s-au deschis, barierele comerciale au fost eliminate, iar informatia circula cu o viteza nemaiintalnita. Cifra de afaceri a companiilor transnationale <explodeaza> (.) la fel si cea a organizatiilor criminale transfrontaliere. Averile colosale sunt, adeseori, rezultatul traficului de droguri si arme, contrabandei, prostitutiei, spalarii banilor, toate sub umbrela coruptiei. Oportunitatile acestora de a exploata sistemul n-au fost niciodata atat de mari, caci piata mondiala a fost liberalizata inaintea crearii institutiilor globale necesare pentru control si supraveghere". (Bari I., 2003, p.66-67)

Saracie si globalizare

Modelul unic si constrangator de dezvoltare al economiei globale este reproductibil, dar nu generalizabil: de aici decurg dezavantajele <dezvoltarii mimetice>. "Pe de o parte, <avangardistii>, pe de alta parte, miliardul de fiinte umane aruncate in saracie, asa cum este ea definita de Banca Mondiala. <Noua saracie> mondiala este structurala si face parte din sistem. Orasul, din ce in ce mai uniformizat si banalizat, este, prin excelenta, locul unde se manifesta modernitatea. Cresterea rapida a orasului merge mana in mana cu polarizarea sa intre insule de privilegiati si imense periferii dezmostenite. Valorile propuse lumii de catre Occident (intreprindere, crestere, profit etc.) nu numai ca nu sunt accesibile marii majoritati a oamenilor, dar le apar acestora total lipsite de sens. Fluxurile migratoare mondiale trebuie, la randul lor, sa fie analizate ca o expresie a slabirii si a polarizarii generate de mondializare. Piata mondiala a muncii? Sau mai curand dezradacinare sociala si culturala la nivel planetar?" (Bari I., 2003, p.67)

"Globalizarea poate fi cel mai bine inteleasa ca un fenomen spatial, avand doua extreme: la un capat comunitatile locale cu problemele lor specifice, iar la celalalt societatea globala spre care tindem, dar nu stim deocamdata daca se va realiza vreodata". (Postelnicu p.283)

In opinia noastra, dezradacinarea si migratia sunt aspecte negative ce le depasesc, in multe cazuri, pe cele pozitive ce insotesc globalizarea. De asemenea, unele zone sarace au devenit si mai sarace, iar decalajele intre tari/zone bogate si cele sarace s-au adancit.

Pro sau contra globalizare?

Pentru a ne exprima o opinie avizata ar trebui sa avem in vedere cel putin urmatoarele aspecte:

aspectul-cheie - trecerea de la internationalizarea la transnationalizarea capitalului;

extinderea controlului TNCs asupra economiei globale in formare;

globalizarea a accentuat mobilitatea capitalului;

cresterea FDI a fost insotita de integrarea globala a sistemelor productive;

multe state in curs de dezvoltare au devenit investitoare in strainatate, ceea ce demonstreaza ca TNCs din acele tari au devenit parte integranta si activa a procesului de globalizare;

a crescut enorm volumul schimburilor valutare si al tranzactiilor bursiere cu titluri de valoare.

Adunarea Generala a ONU din 17-18 sept.1998 a adoptat rezolutia nr.53/169 intitulata "Rolul Natiunilor Unite in promovarea dezvoltarii in contextul globalizarii si interdependentei".

In acest demers s-a bazat pe un amplu raport pregatit in colaborare cu UNCTAD si cu consultarea altor organizatii din sistemul ONU: ILO (Organizatia Internationala a Muncii), FAO (Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie), UNIDO (Organizatia pentru Dezvoltare Industriala), UNDP (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare), ESCAP (Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific), ECLAC (Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe), ECA (Comisia Economica pentru Africa) etc. Raportul ajunge la concluzia ca globalizarea este un proces ireversibil si nu o optiune si aduce urmatoarele argumente in sprijinul acestei afirmatii:

"globalizarea este inainte de toate un rezultat cumulativ al unor procese cantitative si calitative desfasurate de-a lungul timpului, incepand cu economia (privita si ea sub multiple aspecte: comert, finante, investitii) si terminand cu mediul inconjurator, cultura si tehnologia. (.) Multe din procesele cu caracter transnational au sporit riscul de contagiune, in special in ceea ce priveste crizele financiare, creand un asa-numit <deficit de adaptare> la problemele ridicate de globalizare". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.292)

"Forta cu care se manifesta astazi globalizarea este atat de puternica, incat a pus in discutie si capacitatea institutiilor guvernamentale de a stapani si anihila anumite efecte negative produse de ea. In felul acesta, se pune tot mai mult problema unor actiuni concertate, efective si robuste, care sa previna crizele, deoarece pietele nu vor fi niciodata inerent stabile si nici echitabile". (Ibidem., p.292)

"Cresterea interdependentelor dintre state a facut din comert si finante doua chei cu ajutorul carora poate fi obtinut un plus de coerenta si complementaritate in politicile economice, astfel incat sa se obtina maximum de beneficiu de pe urma cresterii si dezvoltarii globale. In aceasta arie de preocupari este posibila identificarea unor obiective comune care sa serveasca deopotriva intereselor tuturor statelor, atat dezvoltate, cat si in curs de dezvoltare". (Ibidem., p.293)

"Vectorul cel mai important, adevaratul catalizator si lubrifiant, care a facut din globalizare un proces ireversibil, il constituie, fara indoiala, raspandirea informatiei tehnologice. (.) Deplina si efectiva participare la retelele informatice globale este cruciala pentru toate tarile care doresc sa beneficieze de pe urma globalizarii si sa nu fie marginalizate. Exploziva diseminare a informatiilor tehnologice a produs, din pacate, noi decalaje, iar pe altele le-a adancit". (Ibidem., p.293)

Limitele globalizarii

Au fost elaborate mai multe scenarii posibile ale evolutiei economiei mondiale in viitorul apropiat. Dintre acestea amintim:

prima varianta: premisa ca procesul globalizarii se va intensifica si va permite tarilor in curs de dezvoltare sa-si reduca decalajele economice fata de tarile dezvoltate si segmentelor sarace ale societatii sa se apropie de veniturile celor bogati - are o nota optimista! "Daca omenirea nu va gasi mijloacele de a gestiona crizele, indeosebi cele financiare, intregul proces va fi incetinit, iar consecintele negative, mai ales in plan social, se vor amplifica". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.329)

a doua varianta: "ia in calcul cresterea decalajului economic dintre tarile bogate si cele sarace, acompaniata de sporirea nesigurantei veniturilor si locurilor de munca a miliarde de oameni. Pe fondul acestei situatii nedorite, instabilitatea financiara la scara planetara ar creste si mai mult, sporind intensitatea si frecventa crizelor. Aceasta ar obliga comunitatea internationala ca, prin organismele ei financiare specializate, sa adopte masuri severe de limitare a efectelor economice generate de globalizare, elaborand un nou cadru conceptual al dezvoltarii la scara mondiala, care sa tina seama intr-o masura mai mare de interesele statelor cu posibilitati mai mici de afirmare competitiva. (.) cea mai grava asimetrie produsa de globalizare pana acum vizeaza distributia puterii economice in lume. Daca aceasta se va mentine, un mare numar de state apartinand Lumii a Treia nu vor fi capabile sa se integreze efectiv in economia mondiala, ramanand la periferia ei". (Ibidem., p.329)

Politici alternative pentru tarile in curs de dezvoltare

Se considera ca exista masuri care stau la dispozitia tarilor in curs de dezvoltare pentru a reduce fluxurile externe pe termen scurt si a ajuta la prevenirea cresterii excesive a imprumuturilor interne cum ar fi:

posibilitatea de a reproduce masurile adoptate de Chile dupa criza de la inceputul anilor 1980. In acest sens, investitorii straini ar putea fi liberi sa investeasca, fiind obligati insa sa nu scoata din tara, cel putin un an, rezervele monetare. Persoanele care ar intentiona sa ia imprumuturi ar fi descurajate in privinta imprumuturilor externe pe termen scurt, prin adoptarea unei masuri care ar putea prevede ca 30% din capitalul imprumutului, pentru imprumuturi pe o perioada mai mica de un an sa fie depozitat intr-un cont fara dobanda, pentru o mai lunga perioada de timp;

politica referitoare la cursul de schimb ar trebui sa forteze investitorii straini sa recunoasca riscurile la care se supun prin imprumuturile pe termen scurt - ar fi de preferat evitarea unei fixari foarte stricte a cursului de schimb in favoarea unor cursuri mai fluctuante, cu limite mai largi;

liberalizarea de moment este contraproductiva pentru multe economii, iar institutiile internationale ar putea fi convinse sa accepte legitimitatea unor conturi de capital cu anumite grade de deschidere, de la cele extrem de controlate pana la cele extrem de deschise;

chiar daca ar fi admise si controale in trepte ale conturilor de capital, alti factori ar putea conduce la eliminarea anumitor tari de pe harta investitiilor, fie ca e vorba de imprumuturi pe termen scurt, sau de investitii straine directe. A fost propusa introducerea unei taxe de valoare mica (de ex. 0,5%) pentru fluxurile de FDI dintre statele OECD si dintre acestea si principalele zece tari in curs de dezvoltare, beneficiare ale acestor investitii; aceasta ar fi mai usor de administrat, neaducand prejudicii investitorilor pe termen lung din regiunile favorabile investitiilor. Fondurile astfel dobandite ar putea fi disponibile, la dobanzi convenabile, pentru companiile private care ar dori sa imprumute pentru realizarea unor planuri de investitii in cele mai sarace tari, aceste companii fiind insa obligate sa contribuie cu un capital echivalent sumei imprumutate, acumulat din tranzactii comerciale. Aceasta impartire de 50/50 ar descuraja investitiile neprofitabile, facilitand in acelasi timp asumarea anumitor riscuri de investitii de catre companiile implicate;

bancile din tarile in curs de dezvoltare ar trebui supuse unor cerinte de marire de capital - in prezent Acordul de la Basel cere 8%; ar fi necesara introducerea unor procente mai mari, de pana la 20 la suta, in opinia multor specialisti. Acest lucru ar putea contribui la limitarea imprumuturilor riscante, fara a impune masuri de control rupte de realitate. Ar putea fi redusa oferta de credite, acest lucru nefiind neaparat negativ, avand in vedere tendinta tarilor in curs de dezvoltare spre imprumuturi si investitii excesive;

guvernele ar trebui sa adopte masuri pentru prevenirea scaparii preturilor activelor de sub control. In acest sens ar fi necesara stabilirea momentului oportun pentru introducerea unor masuri de stopare a inflatiei pe pietele supraincalzite. Urmarirea unor rate nominale de crestere ridicate in defavoarea dezvoltarii pe termen lung este total neproductiva in conceptia multor specialisti.

Antiglobalizare sau avantaje ale globalizarii?

Numerosi observatori considera ca globalizarea "este intretinuta in mod artificial tocmai de cei ce beneficiaza de pe urma ei si mai putin de cei ce au inregistrat pierderi, sau au fost pur si simplu marginalizati. Cei de pe urma recunosc ca globalizarea reprezinta in multe privinte un fenomen nou, dar care opereaza dupa reguli vechi. Datorita acestui fapt, nu am avea de-a face cu o <noua economie>, ci cu un fel de <economie cazinou> (casino economy), in care un volum enorm de bani este antrenat in operatiuni speculative. Mergand pe aceasta linie, unii adopta un ton si mai dur, considerand ca am avea de-a face cu un fel de <colonialism corporatist> care vizeaza tarile cele mai sarace si pe saracii din tarile bogate". (Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.301)

Globalizarea este, de multe ori, considerata a fi atat un proces istoric inevitabil, cat si un avantaj pentru specia umana. "De fapt, toate acestea sunt mituri, propagate ca sa justifice lacomia dezmatata si sa mascheze masura in care transformarea globala a institutiilor umane a devenit o consecinta a complicatelor, binefinantatelor si deliberatelor interventii ale unei elite cu mijloace financiare care ii dau posibilitatea sa traiasca intr-o lume de iluzii, separat de restul omenirii. (.) Aceste forte au transformat corporatiile si institutiile financiare candva bune, in instrumente ale unei tiranii de piata care se raspandeste pe toata planeta, ca un cancer, colonizand tot mai multe dintre spatiile vitale ale Terrei, distrugand moduri de viata, dislocand oameni, facand neputincioase institutiile democratice si devorand viata in cautarea nesatioasa a banilor". (Korten D.C., 1997, p.22-23)

Unii autori sunt de parere ca o conjunctie a trei fenomene si anume mondializarea/razboiul economic/revolutia informatiei pare sa creeze un nou fatum. "Statului-providenta pare sa i se fi substituit Piata-destin. Pentru a-i face fata nu exista, se pare, decat raspunsuri defensive, fragmentare, corporatiste, chiar periculos de identitare. Somajul, nesiguranta, excluderea, pe de-o parte, fundamentalismul si nationalismul, pe de alta parte, par a fi consecintele ineluctabile ale unui razboi economic mondial trait ca o calamitate naturala. Realitatea capitalurilor care circula si a oamenilor care sunt expulzati (cersetorii in afara oraselor si imigrantii in afara tarilor dezvoltate) pare sa rezume fata intunecata a mondializarii si sentimentul de neputinta de ea inspirat.

Diagnosticul prezentat ca o evidenta este contestabil. Razboiul economic nu face parte neaparat din mondializare si din revolutia informatiei. Dimpotriva, este perfect posibil sa gandim disocierea acestor fenomene si eficacitatea din punct de vedere planetar a unei logici a cooperarii". (Viveret P., 2001, p.147)

"Globalizarea in sine nu este nici buna, nici rea. Ea poate face foarte mult bine, iar pentru tarile din Asia de Est, care au imbratisat globalizarea in conditii impuse de ele, in ritmul impus de ele, aceasta a fost extrem de folositoare, in ciuda pasului inapoi reprezentat de criza din 1997. (.) Pentru multi, globalizarea seamana mai mult cu un dezastru total". (Stiglitz J.E., 2003, p.53)

"Exista un proces de <globalizare> analog proceselor in urma carora s-au format economiile nationale. Din pacate, nu avem un guvern mondial, subordonat tuturor popoarelor lumii, care sa supravegheze procesul de globalizare in felul in care guvernele SUA si ale altor state au coordonat procesul de nationalizare. Avem in schimb un sistem pe care l-am putea numi de guvernare mondiala fara guvern mondial, in care cateva institutii - Banca Mondiala, FMI, OMC - si cativa <actori> - ministerele de finante si ale comertului, puternic legate de anumite interese financiare si comerciale - domina scena, dar in care multi dintre cei afectati de hotararile lor nu-si pot face auzite vocile. Este vremea sa schimbam unele reguli care guverneaza ordinea economica internationala, sa punem mai putin accentul pe ideologie si sa acordam o atentie mai mare lucrurilor bune, sa revedem felul in care se iau hotararile la nivel international - si in interesul cui. (.) Procesul globalizarii poate fi regandit, iar cand aceasta se va intampla, cand el se va desfasura cum trebuie, cand toate tarile vor avea un cuvant de spus in privinta politicilor care le privesc, se va putea crea o noua economie mondiala, in care nu doar cresterea va fi mai durabila, ci si roadele acesteia vor fi impartite intr-un mod mai echitabil". (Ibidem., p.54)

In prezent, GLOBALIZAREA este deseori atacata. Globalizarea poate fi, totusi, o forta de propagare a binelui: globalizarea ideilor privitoare la democratie si la societatea civila a schimbat modul de gandire al multor oameni. Globalizarea a facut ca sute de milioane de oameni sa ajunga la un nivel de trai superior celui la care nu s-ar fi gandit nu cu mult timp in urma. Globalizarea economiei a adus foloase tarilor care au profitat de ea identificand noi piete de export si atragand investitiile straine. "Pentru milioane de oameni insa globalizarea nu a adus nimic. Situatia multora chiar s-a inrautatit, locurile lor de munca fiind desfiintate, iar traiul devenind mai nesigur. Acesti oameni s-au simtit tot mai neputinciosi in fata unor forte pe care nu le puteau controla. Si-au vazut democratiile subminate, iar culturile, erodate". (Stiglitz J.E., 2003, p.378)

"Scandalul si rusinea este titlul unui raport catre Clubul de la Roma prezentat de Bertrand Schneider. Scandalul si rusinea sunt termeni adresati, in primul rand, sistemului international oficial, politic, economic si, mai ales, financiar, sistem institutionalizat, costisitor, parazitar, care prezideaza, statueaza si perpetueaza mizeria in lume, administrand fonduri filantropice de donatii paliative si ajutor umanitar. Un prim aspect al ipocriziei e larg cunoscut: tarile dezvoltate incaseaza de la tarile in curs de dezvoltare (sub forma de dobanzi la credite) mai mult decat le acorda sub forma asistentei, iar oriunde exista o sursa de bani cu o anumita destinatie, intre origine si tinta apar formele intermediare parazitare, care ajuta la transportul resurselor. Institutii birocratice, functionari, consultanti, experti, sedinte, rapoarte (majoritatea ilizibile si inutile), calatorii, echipe cu nume strategice (task-force, facts-finding, evaluation etc.), toate se aseaza pe lantul trofic al asistentei internationale pentru dezvoltare". (Bari I., 2003, p.69)

La sfarsitul sec. al XX-lea si inceputul sec. al XXI-lea au avut loc puternice manifestari anti-globalizare. Acestea au debutat la sfarsitul anului 1999, cu prilejul reuniunii OMC de la Seattle si au continuat la Washington (aprilie 2000), Praga (septembrie 2000), Gteborg (iunie 2001), Genova (iulie 2001) sau Johannesburg (august 2002). Dupa modul in care s-au desfasurat, aceste manifestatii au doua componente: una pasnica, alta violenta".

O manifestare pasnica a fost cea de la Washington, la reuniunea anuala FMI - BM -cand au avut loc proteste contra TNCs, WTO, BM, FMI etc.

Prima manifestare violenta a avut loc la Genova, cand a aparut si primul caz mortal. "Participantii la astfel de forme de protest au o componenta foarte eterogena: de la pacifisti dezorientati, la criptomarxisti, de la militanti religiosi, la nihilisti radicali. La Genova au aparut numerosi <gladiatori> cu cagule negre (Black Bloc) care s-au situat in fruntea violentelor". (Bari I., 2003, p.70)

"Aparitia, la nivel planetar, a unor miscari cetatenesti, in masura in care exprima aspiratiile unei majoritati de a imparti mai bine beneficiile globalizarii intre tarile dezvoltate si cele in dezvoltare, constituie un fenomen firesc, in conditiile dezvoltarii democratiei. Nu acelasi lucru se poate spune insa despre acea minoritate care isi mascheaza huliganismul printr-un asa zis protest politic. (.) Societatea globala va rasturna, probabil pasnic, tot ceea ce astazi ne pare imuabil. Cetateanul umanitatii va depasi etapa de utopie. El va strabate teritorii fara frontiere, din Alaska in Australia, bucurandu-se - gratie tehnologiilor - de avantajele timpului si spatiului, de cunostinta universalitatii, dar si unicitatii sale, neingradit de epica etnoteritoriala si de amintirea numeroaselor razboaie pe care le-au purtat stramosii lui ca sa apere frontiere inevitabil vremelnice". (Ibidem., p.70)

In acelasi context al globalizarii se manifesta contradictia piata-democratie. "Valul persistent de xenofobie in randul populatiei europene si americane este un semn indubitabil de care politica tine de mult seama. Pentru imigranti si refugiati, drepturile omului sunt vizibil limitate prin legi tot mai aspre in domeniul imigrarii si metode de supraveghere tot mai riguroase in aproape toate tarile Europei si in SUA.

Urmatoarea operatiune de marginalizare si excludere din <cetatea bunastarii> se indreapta impotriva grupurilor din societate lipsite de forta economica: cei dependenti de ajutorul social, somerii, handicapatii si tinerii fara pregatire profesionala; toti acestia simt direct si intr-o masura tot mai mare cum castigatorii de moment ai globalizarii le refuza solidaritatea. Cetatenii pasnici apartinand categoriilor mijlocii, amenintati ei insisi cu decaderea din statutul lor, se transforma in sovinisti ai bunastarii care nu mai vor sa contribuie la constituirea fondurilor in favoarea perdantilor la ruleta pietei mondiale". (Martin H.-P., Schumann H., 1999, p.375-376)

In mod cert, actuala diviziune internationala a muncii contribuie la cresterea productiei pretutindeni in lume. Din punct de vedere economic, integrarea pietei mondiale este de o inalta eficienta. "In ce priveste insa repartitia bogatiei produse in acest fel, din cauza neinterventiei statului, masina economica globala lucreaza intr-un mod care numai eficient nu poate fi numit, iar numarul perdantilor globalizarii il depaseste de departe pe cel al castigatorilor". (Ibidem., p.378)

Integrarea economica mondiala inseamna, la urma urmei, si sanse uriase. Cresterea extraordinara a productivitatii ar putea fi folosita pentru eliberarea din saracie a tot mai multor oameni si pentru finantarea restructurarii ecologice a economiei generatoare de risipa si devastare a resurselor din tarile din zona bunastarii de pana acum. "Pentru aceasta s-ar pune insa problema dirijarii concurentei sinucigase de pe piata mondiala pe un fagas compatibil cu democratia si aspectele ei sociale si transformarii fenomenului de globalizare a nedreptatii intr-o evolutie in directia compromisului global". (Ibidem., p.380)

Exista propuneri ca Organizatia Mondiala a Comertului sa instituie sanctiuni impotriva unor tari care asigura unei subtiri paturi stapanitoare profituri comerciale pe piata mondiala prin explotarea muncii copiilor, distrugerea brutala a mediului si salariile de infometare, impuse numai prin represiune sindicatelor, secatuiesc resursele umane si naturale ale natiunilor lor si ai caror potentati incalca in mod evident drepturile fundamentale democratice si economice. Daca aceste sanctiuni ar avea si confirmarea organelor ONU, "atunci elitele Sudului - cel mai adesea nedemocratice - ar fi constranse sa practice o politica de dezvoltare care sa insemne un progres real pentru popoarele lor". (Martin H.-P., Schumann H., 1999, p.396)

De asemenea, se considera ca ar fi necesara o strategie de reforma pe mai multe planuri: al aranjamentelor comerciale    si cel de incurajare a acelor reforme pe care tarile insele le-ar putea realiza in ceea ce le priveste. Tarile in curs de dezvoltare "pot sa-si gestioneze bugetele in asa fel incat cheltuielile sa nu fie mai mari decat veniturile proprii, indiferent cat de mici vor fi ele, si sa elimine barierele protectioniste care, desi ii ajuta pe unii sa obtina profituri grase, ii obliga pe consumatori sa plateasca preturi mai mari. Ele pot sa implementeze reglementari stricte care sa le protejeze de speculatorii din afara sau de actiunile ilegale ale firmelor dinauntru. Cel mai important este insa faptul ca ele au nevoie de guverne eficiente, cu sisteme judecatoresti solide si independente, de guverne democratice responsabile, deschise si transparente, neafectate de coruptia care a inabusit sectorul public si dezvoltarea sectorului privat". (Stiglitz J.E., 2003, p.382)

"Sunt necesare politici care sa asigure o crestere economica durabila, pe baze echitabile si democratice. (.) A putea sa cumperi genti Gucci dintr-un magazin universal moscovit nu inseamna ca in tara respectiva a fost creata o economie de piata. Dezvoltarea priveste transformarea societatilor, imbunatatirea vietii celor saraci, asigurarea sanselor de succes pentru toti oamenii si a accesului la servicii medicale si la educatie". (Ibidem., p.383)

"Lumea dezvoltata trebuie sa se achite de datoria de a reforma institutiile internationale care guverneaza globalizarea. Noi am creat aceste institutii si noi trebuie sa le facem sa functioneze din nou. Daca vrem sa risipim preocuparile legitime ale celor care si-au exprimat nemultumirea in privinta globalizarii, daca vrem ca aceasta sa dea roade pentru miliardele de oameni care nu s-au bucurat de ele, daca vrem ca globalizarea cu fata umana sa reuseasca, trebuie sa ne facem auzita vocea. Nu putem, nu trebuie sa stam deoparte" (Ibidem., p.384) opina, extrem de pertinent, J.E.Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, cu care suntem perfect de acord.

Vom incheia cu opiniile unui specialist roman care a studiat problema globalizarii, opinii ce lasa drum liber discutiilor, interpretarilor si concluziilor fiecaruia dintre noi:

"Pe masa de biliard a lumii, miscarea bilelor, recte a tarilor, pare sa se desfasoare dupa reguli precise. Tendinta se impune acum accelerat. Chiar daca se crede ca hazardul da substanta jocului, realitatea de azi infirma acest lucru. Traseele bilelor sunt minutios stabilite si nici intamplarea nu are sanse de a le schimba". (Marin D., 2004, p.287)

"Problema grava consta in faptul ca Romania nu a reusit sa-si formeze o elita economica, sa aiba, cu alte cuvinte, agenti versati in procesele pietelor integrate, practic actori ai globalizarii". (Ibidem., p.292)

Bibliografie selectiva

Baldwin R.E., Martin Ph. (January 1999): Two Waves of Globalization: Superficial Similarities, Fundamental Differences, NBER Working Paper, Series 6904

Bari I. (2003): "Probleme globale contemporane", Ed. Economica, Bucuresti

Boyer R. (2001): Cuvintele si realitatile, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Chesnais F. (1994): "La mondialisation du capital", Syros, Paris

Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Dewitte P. (2001): Noile frontiere ale imigrarii, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Dunning J.H. (1997): The Advent of Alliance Capitalism, in Dunning J.H., Hamdani K.A. (eds.): "The New Globalism and Developing Countries", United Nations University Press, New York

Giraud P.N. (2001): Mondializare, locuri de munca si inegalitati, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Hirst P., Thomson, G. (2002): "Globalizarea sub semnul intrebarii. Economia internationala si posibilitati de guvernare", Ed. Trei, Bucuresti, editia a patra

Korten D.C. (1997): "Corporatiile conduc lumea", Ed.Antet, Oradea

Marin D. (2004): "Globalizarea si aproximarile ei", Ed. Economica, Bucuresti

Martin H.-P., Schumann H. (1999): "Capcana globalizarii", Ed. Economica, Bucuresti, editia a doua

Mattelart A. (2001): Noua ideologie globalitara, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Milewski F. (2001): Marjele de manevra ale politicilor economice, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Plihon D. (2001): Mizele globalizarii financiare, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Postelnicu Gh., Postelnicu C. (2000): "Globalizarea economiei", Ed. Economica, Bucuresti

Sachwald F. (2001): Integrarile regionale si mondializarea, de la comert la institutii, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Stiglitz J.E. (2003): "Globalizarea. Sperante si deziluzii", Ed. Economica, Bucuresti

Vetz P. (2001): Economia mondiala, o economie arhipelag, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Viveret P. (2001): Razboiul economic nu este o fatalitate, in Cordellier S. (coord.) (2001): "Mondializarea dincolo de mituri", Ed. Trei, Bucuresti, colectia Ideea Europeana

Waters M. (1996): "Globalization", Routledge, London