Locul logisticii in activitatea economica

Logistica reprezinta un domeniu de activitate care a cunoscut o puternica evolutie dupa cel de-al doilea Razboi mondial si mai ales in ultimele trei decenii in privinta rolului si formelor de desfasurare in economie.

Conceptul de logistica

Referitor la notiunea de logistica exista numeroase definitii, unele dintre ele dovedind interesul si preocuparea unor institutii cu vocatie internationala pentru aceasta activitate.

AFNOR (Association Franais de Normalisation) defineste logistica "ca functie a carei finalitate este satisfacerea nevoilor exprimate sau latente in cele mai bune conditii economice pentru intreprindere la un nivel de serviciu determinat".

ASLOG (Association Franais pour la Logistique): " Logistica este o functie care are ca obiect punerea la dispozitie, la cel mai mic cost si la o calitate ceruta, a unui produs in locul si la momentul in care cererea exista. Ea priveste toate operatiile care determina miscarea produselor, ca si localizarea uzinelor, depozitelor, aprovizionarea, gestiunea stocurilor, manipularea si pregatirea comenzilor, transportul si rutele de livrare."

CEE/ONU si CEMT (Conseil Europen des Ministres des Transports): "Logistica este un proces de concepere si management a lantului de aprovizionare in sensul cel mai general. Acest lant poate cuprinde furnizarea de materii prime necesare productiei, trecand prin gestiunea materialelor la locul de productie, livrarea catre depozite si centrele de distributie, trierea, manipularea, conditionarea si distributia finala la locul de consum."

Dictionarul explicativ al Limbii Romane defineste logistica in 2 moduri:

1. "Ansamblu de operatii de deplasare, de organizare, de aprovizionare care permit functionarea unei armate".
2. "Metodele si mijloacele de organizarea functionarii unui serviciu, a unei intreprinderi etc.".

Dictionarul explicativ al limbii franceze precizeaza urmatoarele sensuri pentru cuvantul logistique: I. Logica simbolica care utilizeaza un sistem de semne analog celui al algebrei. II. 1) Parte a artei militare avand legatura cu activitatile si mijloacele care permit unei forte armate sa-si realizeze misiunea in cele mai bune conditii de eficacitate (aprovizionarea cu hrana si munitii, intretinerea echipamentelor etc.); 2) Organizare materiala (a unei intreprinderi, a unei colectivitati etc.).

In limba engleza, cuvantul logistics desemneaza arta si stiinta conducerii si controlului fluxurilor de marfuri, energie, informatii si alte resurse de la sursa productiei pana la piata. Ea implica integrarea informatiilor, transportul, stocarea, depozitarea, manipularea materialelor si ambalarea.

Dictionarul englez Oxford defineste logistica in modul urmator:" Ramura a stiintei militare care are ca obiect procurarea, intretinerea si transportul materialelor, personalului si facilitatilor". Tot o definitie din literatura engleza specifica faptul ca Logistica "desemneaza timpul necesar pentru pozitionarea resurselor". In acest sens apar doua forme fundamentale de logistica: una care incearca sa optimizeze un flux continuu de materiale printr-o retea de legaturi de transport si noduri de stocare si alta care vizeaza coordonarea unei secvente de resurse pentru realizarea unei activitati. Astfel, logistica reprezinta o activitate de prestare de servicii care are ca obiect gestiunea fluxurilor de materiale, punand la dispozitie si administrand resurse care corespund nevoilor, cerintelor economice si calitatii cerute, in conditii de siguranta si securitate satisfacatoare.

In acest sens, notiunea de logistica cuprinde toate activitatile care urmaresc realizarea unei armonizari a timpului si spatiului cu bunurile si persoanele, prin gruparea lor corespunzatoare. Astfel, logistica se defineste prin planificarea integrata, organizarea si controlul tuturor fluxurilor de marfuri si materiale, impreuna cu fluxurile de informatii legate de acestea, incepand de la furnizori, prin etapele de creare a valorii, pana la livrarea produselor catre clienti, inclusiv reciclarea si eliminarea deseurilor.

Literatura de specialitate prezinta adesea si definitii ale logisticii prin cei 6 sau 7 P, respectiv logistica urmareste sa puna cantitatea potrivita din bunurile potrivite, la timpul potrivit, cu calitatea potrivita, la costul potrivit, la locul potrivit, cu informatiile potrivite tuturor participantilor la circulatia lor. Acest din urma aspect, referitor la informatii nu este intotdeauna exprimat explicit, insa rolul lor in circulatia produselor nu este pus de nimeni la indoiala.

In ultimele decenii, sub acoperirea termenului de logistica se regrupeaza un larg evantai de activitati. Mult timp, ea s-a limitat doar la fluxurile externe, adica transport si distributie. O data cu dezvoltarea tehnologiilor informatiei, managementul logisticii bulverseaza intr-o maniera semnificativa modalitatea in care intreprinderile administreaza astazi activitatile lor.

Astazi, sectorul logistic s-a dezvoltat, devenind un sector de activitate de sine-statator. Acest avant viguros este in principal datorat fenomenelor de externalizare a logisticii de catre intreprinderile industriale si de complexitatea crescuta a prestatiei de transport si logistice. A devenit un nou domeniu economic, care in afara de transport inglobeaza depozitarea, manipularea, gestiunea imobiliara, serviciile informatice si de consultanta etc.

Daca se face analogie intre o organizare logistica si o casa, atunci fiecare activitate logistica poate fi asemanata cu o camera. Fiecare camera contine 3 elemente: procese, oameni si sisteme. Procesele sunt asemanate cu peretii, plafoanele si podelele si definesc relatiile dintre activitati, oamenii sunt locatarii care lucreaza cu procesele si sistemele sunt instalatiile tehnice si electrice care conecteaza si sprijina camerele. Procesul determina daca sunt facute lucrurile care trebuie. Sistemul determina daca aceste lucruri sunt facute cum trebuie.

Istoricul notiunii de logistica

Desi din cele prezentate anterior se poate constata multitudinea de sensuri si de definitii ale notiunii de logistica, precum si a sferei sale de aplicare, majoritatea parerilor autorilor de carti si a specialistilor in domeniu converg spre ideea ca logistica are ca origine organizarea militara. Succesul sau insuccesul unor campanii militare este adesea justificat prin organizarea logisticii care sprijina ducerea luptelor.

Exista indicii vechi care arata forme incipiente de organizare logistica inca dinainte de Hristos, manifestate sub forma asigurarii cu hrana a trupelor in teritorii straine, insa o formalizare a acesteia apare mai tarziu, in secolul al XV-lea, cand se naste serviciul de intendenta si mai ales in secolul al XVII-lea, cand isi manifesta prezenta serviciul de geniu in armata franceza. Apar in cadrul armatei functii de genul supraintendent, "ingineri militari", lucratori din administratie atasati garzii imperiale - macelari, brutari, artizani, etc.

Incepand cu secolul al XVIII-lea s-au manifestat 3 etape principale in modul de tratare a logisticii in armatele moderne:

1. primul mod de organizare este asociat armatelor statice, in care aprovizionarea se realizeaza din magaziile proprii;
2. al doilea mod corespunde conceptiei napoleoniene, care , in esenta, cauta alimentele necesare aprovizionarii armatelor in tarile ocupate sau de tranzit;
3. al treilea mod a aparut catre anii 1870 si s-a sprijinit pe industrializarea aprovizionarii, aceasta realizandu-se de la baze situate din ce in ce mai departe. Acesta a fost facilitata de aparitia automobilului, care a dus la cresterea vitezei de transport, insa a inceput sa puna problema carburantilor.

Institutia militara a constituit astfel un prim corp de cunostinte in domeniul gestiunii fluxurilor. Pe baza cercetarilor operationale dezvoltate in timpul celui de-al doilea Razboi mondial pentru a sprijini campaniile militare ale aliatilor, intreprinderile au avut posibilitatea de a trata in viata civila logistica pe cale cantitativa.

Marile evolutii ale sectorului logisticii

anii 70 se caracterizeaza prin inceperea activitatii logistice, care ramane o activitate interna a intreprinderii, manifestata prin activitatea desfasurata pe operatiune si logica fluxurilor impinse. Preocuparea intreprinderilor industriale este de a raspunde unei cereri de masa care conduce la existenta unor capacitati importante de stocare. Aceasta evolutie a determinat o crestere puternica a cererii de transport, care a antrenat o rationalizare a transporturilor de marfuri, ceea ce a pus problema managementului in acest domeniu si a stabilirii rutelor de deplasare. Este perioada in care se dezvolta logistica de proximitate, bazata pe o retea de depozite locale si regionale. Dezvoltarea puternica a infrastructurilor de transport a permis posibilitatea de a se raspunde cererii. Transportul devine o activitate primordiala, fiind necesare negocieri directe intre transportatori si expeditori.

anii 80 marcheaza debutul lantului logistic care vizeaza coordonarea diferitelor functii ale intreprinderii, avand drept caracteristici conducerea fluxurilor integrate si o logica de distributie bazata pe obiectivul de reducere a costurilor. In aceasta etapa apar functiile si meseriile logistice, precum si existenta logisticii din amonte (fluxuri impinse de catre productie) si a celei din aval (fluxuri atrase de catre clienti). Trecerea la fluxurile atrase determina necesitatea unei distributii mai rapide a produselor. Este perioada cand se extinde progresiv sistemul "just-in-time" acolo unde acesta este posibil. Localizarea optimala a depozitelor si platformelor devine esentiala si apar platformele nationale. In aceste conditii se cere tot mai multa calitate si fiabilitate in ceea ce priveste serviciile logistice.

Anii 90 se caracterizeaza prin strategii logistice bazate pe organizarea si optimizarea lantului logistic intre diferiti parteneri. Logistica devine un serviciu pentru client cu valoare adaugata. Numarul de articole este in puternica crestere si are loc o diminuarea a greutatii livrarilor. Urmare a acestor tendinte se externalizeaza tot mai mult activitatea de transport, o data cu cresterea distantelor de livrare, insotita de prestatii anexe in depozite - ambalarea produselor, post-fabricarea, operatiuni de productie etc.

Anii 2000 evidentiaza aparitia firmelor specializate in logistica ( "a 4-a parte logistica") si avantul Supply Chain Management (SCM). Se manifesta noi instrumente informatice datorate Internetului si o mai mare personalizare a produsului. Ca atare, se rationalizeaza numarul depozitelor, se definesc cantitatile stocate, ceea ce se traduce printr-o crestere a cererii de transport ca frecventa si distanta. Se produce accelerarea fluxurilor de marfuri, se optimizeaza transporturile, se monitorizeaza prin GPS. Este necesar sa se ia in considerare o serie de aspecte tehnice - operatiuni de vamuire, transferul de proprietate asupra marfurilor, trasabilitatea marfurilor etc.

Aparitia logisticii integrate

Pentru a favoriza performanta logistica , adica respectarea cerintelor industriasilor si distribuitorilor (care definesc unde si cand trebuie livrata o marfa, in ce stare, etc.), partile implicate in exercitarea functiei logistice au extins domeniile lor de interventie in "amonte" (gestiunea fluxurilor materiale spre locul de stocare) si in "aval" (gestiunea fluxurilor materiale din locul de stocare spre locul de distributie).

Intr-o intreprindere de productie timpul de realizare a unui produs este puternic conditionat de aprovizionarea cu materii prime, cu elemente de asamblare sau cu piese de schimb la toate nivelurile lantului de fabricatie. Se numeste "lant logistic" ansamblul verigilor relative logisticii aprovizionarii: cumparari, aprovizionare, gestiunea stocurilor, transport, manipulare etc. Lantul logistic este extins de maniera globala, adica in afara intreprinderii, pornind de la ansamblul furnizorilor si subcontractantii lor.

Conceptiile logistice adoptate intr-o viziune interna intreprinderii nu se poate sa nu se loveasca la un moment sau altul de constrangeri si orientari din afara intreprinderii si care de acum inainte vor influenta logistica interna a firmei: natura ambalajelor furnizorilor, graficul comenzilor unui distribuitor sunt exemple de decizii luate de un furnizor sau un distribuitor care vor influenta fluxurile interne ale intreprinderii. Este astfel posibil sa ne imaginam repercusiunile asupra producatorului ale unei campanii promotionale declansate in magazine de catre un distribuitor.

Principiul lantului logistic poate sa se aplice unui ansamblu de intreprinderi care actioneaza cu obiectivul satisfactiei finale a unui client. Disponibilitatea unui produs la un cost admisibil intr-un magazin este in parte dependenta de disponibilitatea produsului in cadrul acelorasi infrastructuri logistice ale distribuitorului si ale producatorului. Exista, deci o forma de interdependenta a relatiilor intre diferitii intervenienti intr-un lant logistic global de care depinde satisfacerea clientului final, ultimul consumator si de care depinde de asemenea, costul complet (total) al procesului logistic, luat in ansamblul sau.

Rolul asumat de logistica se va modifica. Rolul logisticii nu mai este numai de a asigura o functie operationala, ci si o functie tactica si strategica asupra fluxurilor fizice:

functia operationala vizeaza realizarea in cadrul intreprinderii a mijloacelor necesare activarii fluxurilor: manipulare, ambalare, transport, stocare;

functia tactica se refera in esenta la mijloacele necesare conducerii fluxurilor, pentru a le asigura programarea. Ea necesita adoptarea deciziilor necesare de la modurile de tratare, pana la realizare;

functia strategica consta in definirea mijloacelor logistice necesare pentru a contribui la realizarea obiectivelor strategice generale pe care si le fixeaza intreprinderea.

Misiunea unei intreprinderi cuprinde 4 componente:

sa fabrice sau sa cumpere un produs care sa corespunda unei cereri (acest rol este indeplinit de productie, marketing si aprovizionare);

sa faca acest produs disponibil;

sa aduca acest produs in locul unde clientul il cere;

sa respecte termenele dorite de client.

Din aceste componente se observa rolul fundamental pe care il joaca logistica in satisfacerea cererii. Fluxurile de informatii sunt la fel de importante ca fluxurile de produse. Logistica nu poate sa se dezvolte decat daca controlul sistemelor este asigurata pe ansamblul lantului care merge de la furnizor la clientul intreprinderii.

Limitata initial la organizarea transporturilor si stocarii, logistica intervine azi in toate fazele ciclului de viata al produsului, de la conceptia sa pana la perioada post-vanzare si intretinere.

Logistica integrata are scopul de a determina o mai mare coerenta in gestiunea diferitelor fluxuri fizice sau de informatii. In acest mod, conceperea intr-o logica unica a diferitelor subsisteme ale intreprinderii (aprovizionare, productie, distributie etc.) are scopul de a evita disfunctionalitatile legate de o gestiune parcelata a fluxurilor. O functie logistica integrata urmareste produsul de la aprovizionarea cu materiile prime din care este realizat pana la distributie si post-vanzare.

Prestatorii serviciilor logistice

Prestatorul logistic poate fi definit ca "un profesionist care administreaza fluxurile de marfuri si informatii, de la uzina, pana la raioanele din magazine, sau chiar pana la domiciliul clientilor". Adesea, prestatorii logistici sunt responsabili cu transportul produselor de la locul de productie pana la platforma de distributie si asigura, prin urmare, redistribuirea produselor catre alte canale. De asemenea, ei integreaza in functiile lor: stocarea marfurilor si gestiunea fluxurilor dupa imperativele clientilor. In consecinta, asistam din ce in ce mai des la modificari asupra produselor in depozite (post-productia).

Prestatorii logistici ofera din ce in ce mai des un serviciu complet, realizand din ce in ce mai mult o activitate de asamblare. Acest mod de operare tinde adesea sa se specializeze pe segment de piata - logistica frigului, logistica produselor chimice, a produselor farmaceutice, a produselor voluminoase etc.

Tendinta actuala a prestatorilor logistici este de a se concentra mai mult spre operatiunile logistice, decat spre cele de transport, care sunt tot mai mult externalizate dupa subcontractari de al doilea grad. Aceasta tendinta s-a accentuat in ultimul timp, odata cu avantul noilor tehnologii ale informatiilor si comunicatiilor, care a permis evolutia competentei prestatorului logistic de la 3 PL (Third party logistics) spre 4 PL (Fourth party logistics)

3 PL sunt operatorii logistici numiti "clasici", care asigura misiuni de depozitare, operatii asociate (manipulare, pregatirea comenzilor, aprovizionarea productiei, gestiunea tranzitului etc.), cat si transportul marfurilor cu propriile lor mijloace.

4 PL sunt operatorii care asigura coordonarea prestatiilor logistice, fara a dispune de mijloace umane si materiale proprii. Principiul de actiune al acestui operator este de a externaliza la terti ansamblul lantului logistic.

Una din consecintele acestor evolutii o reprezinta concentrarea din ce in ce mai mare a sectorului logistic, care creeaza disparitati importante intre prestatori. In acest sens, circa 45 % din piata europeana a logisticii este realizata de catre primii 10 operatori.

Tendinte in sectorul logistic

In cursul ultimilor ani, logistica a cunoscut evolutii importante care au facut-o sa treaca de la functia de suport in cadrul intreprinderii la o functie transversala, intre intreprinderi. Complexitatea ridicata a functiei logistice conduce din ce in ce mai mult intreprinderile industriale si de comert la externalizarea logisticii lor, creandu-se astfel piata prestatiilor logistice.

Aceasta piata cunoaste evolutii rapide, marcate prin mai multe tendinte majore de ordin structural, printre care se pot mentiona:

concentrarea sectorului prin fuziuni-achizitii sau prin preluari in participatie;

recurgerea la subcontractarea prestatiei de transport si cresterea externalizarii; subcontractarea se defineste ca operatiunea prin care un intreprinzator incredinteaza sub responsabilitatea sa unei alte firme, in intregime sau in parte, executia unei obligatii contractuale asumate printr-un acord cu un partener; externalizarea se defineste ca o delegare pe o perioada mai lunga de timp a managementului uneia sau mai multor functii ale intreprinderii catre un prestator extern.

transformarea sectorului logistic intr-un vector de creare de locuri de munca;

modificarea cadrului legislativ si extinderea europeana.

Prestatorii logistici si intreprinderile client pot fi clasate in functie de rata de externalizare sau de asumare a functiei logistice de catre un tert in 4 categorii:

Ø      "1 PL" (First party logistics), care inseamna subcontractarea transpostrului;

Ø      "2 PL" (Second party logistics), care inseamna externalizarea transportului si depozitarii;

Ø      "3 PL" (Third party logistics), care inseamna externalizare clasica si consta in incredintarea catre o firma specializata a realizarii operatiunilor logistice si organizarea instrumentelor, competentelor si sistemelor necesare cu obiectivul de a imbunatati performanta (realizarea sarcinilor din ce in ce mai variate);

Ø      "4 PL" (Fourth party logistics), care reprezenta o formula de externalizare mai avansata, in care prestatorul nu mai realizeaza distributia unui produs intr-o regiune data, ci optimizarea unui lant, care il include si pe clintul sau, precum si pe clientii si furnizorii clientului sau.

Domeniul si rolul functiei logistice in intreprindere

Activitatile logistice se integreaza in roata viata intreprinderii. Se foloseste notiunea de lant logistic cu scopul de a da o logica globala circulatiei ansamblului de fluxuri ale intreprinderii. Insa, extinderea campului de aplicare a analizei logistice depinde direct de nivelul de dezvoltare a functiei in cadrul intreprinderii.

Distingand operatiunile de planificare, administrative si fizice ca apartinand procesului logistic exista o serie de domenii specifice, dupa cum urmeaza:

operatiunile de planificare cuprind domeniile: previziunea cererii de produse finite, corectarea ei prin urmarirea comenzilor sau mai tarziu, programarea transportului in vederea livrarii lor, gestiunea fluxurilor de produse finite, planificarea operationala a productiei, programarea mijloacelor de productie, gestiunea fluxurilor de semi-finite, programarea aprovizionarilor etc.;

operatiunile administrative cuprind domeniile: tratarea administrativa a comenzilor, urmarirea serviciului prestat, controlul rutelor de livrare, evidenta stocurilor de produse finite si inventarelor, comenzi ale depozitelor regionale catre cele centrale, comenzi la productie, evidenta stocurilor de semi-fabricate, evidenta stocurilor de materiale si componente, etc.;

operatiunile fizice cuprind domeniile: pregatirea fizica a comenzilor, realizarea livrarii comenzilor, aranjarea si intretinerea articolelor in depozite, livrari catre depozitele regionale de la cele centrale, transferul si manipularea de la iesirea din productie pana la depozitul central, asamblarea si conditionarea la iesirea din uzina, transferuri inter-uzine si inter-ateliere, transferul si manipularea materialelor si componentelor, livrarea materialelor de la originea lor pana la locul de transformare etc.

In cadrul acestor operatiuni fluxul informatiilor se deruleaza in sens descendent, in timp ce cele fizice in sens ascendent.

Logistica produsului priveste toate fazele ciclului de productie, de la aprovizionarea cu materii prime, pana la stocarea in depozite. Logistica de sustinere intervine incepand de la vanzarea produselor si include post-vanzarea si intretinerea. Logistica ramane o functie transversala in stransa relatie cu alte functii ale intreprinderii, fiind dificil de precizat locul sau in structura intreprinderii.

Logistica are un rol important pentru intreprindere; circa 87 % din timpul in care un produs se gaseste intr-un loc este de fapt, utilizat pentru deplasarea si stocarea lui. Logistica urmareste implicarea integrarii controlului circulatiei fluxurilor in strategia intreprinderii. In acest mod, logistica poate conditiona:

1. Cresterea intreprinderii; fie pentru ca strategia implica un control perfect al problemelor logistice (logistica ulterioara), fie pentru ca logistica este o parte componenta a strategiilor industriale la care ea contribuie prin modelarea lor (logistica anterioara);

2. Controlul costurilor. Aceasta se poate realiza:

printr-o cunoastere mai buna a ansamblului costurilor produsului, de la aprovizionarea cu materii prime pana la post-vanzare, in special cand intreprinderea dispune de o logistica integrata;

prin scaderea costurilor logistice datorita unei abordari si actiuni globale asupra ansamblului fluxurilor intreprinderii.

3. Posibilitatea de a externaliza o parte din activitatile intreprinderii. Analiza logisticii permite intreprinderii sa se concentreze pe vocatia sa principala, incredintand unor forme specializate unele operatiuni ca transportul si stocarea marfurilor. Intreprinderea poate recurge la prestari de servicii, la subcontractare sau chiar la crearea uneia sau mai multor filiale specializate.

4. Normalizarea produselor si procesului de management. Optimizarea fluxurilor implica elaborarea de norme:

de standardizare a anumitor componente si produse;

relative cantitatilor stocate sau transportate;

referitoare la procedurile de programare-lansare, aprovizionare;

referitoare la costuri.

5. Diversificarea intreprinderii. Controlul lantului logistic permite intreprinderii largirea gamei activitatilor sale.

6. Flexibilitatea si adaptabilitatea intreprinderii, datorate, intre altele, dezvoltarii normalizarii, unei mai mari suplete in distributia din amonte si aval, unui mai bun control al gestiunii transportului si stocarii.

In concluzie, performanta si uneori chiar perenitatea intreprinderii depind azi de controlul procesului logistic: strategia, cresterea sau flexibilitatea sunt direct asociate gestiunii fluxurilor, care conditioneaza deciziile strategice si perspectivele de evolutie ale intreprinderii.

Exista o stransa legatura intre imbunatatirea productivitatii si progresele logisticii. Din acest motiv analiza constrangerilor si mizelor logisticii sunt luate in considerare de catre institutiile de stat in elaborarea politicilor economice, industriale si tehnice.

Logistica influenteaza direct:

mediul local al intreprinderii - dezvoltarea regionala, infrastructura de transport, etc.;

mediul national al intreprinderii - politica transporturilor, cercetarea stiintifica, progresul tehnic, etc.

Logistica exercita o anumita influenta asupra:

sectorului transportului. Dezvoltarea logisticii genereaza profunde mutatii si restructurari la diferitii actori din domeniul transporturilor care pot sa-si modifice politicile si principiile de conducere a activitatilor;

dezvoltarii regionale. Intreprinderile sunt atrase sa se implanteze in regiunile dotate cu o infrastructura logistica solida, contribuind la avantul lor economic si la dezvoltarea lor;

politicilor economice. Luarea in considerare a rolului in crestere a logisticii conduce statul si colectivitatile locale la intensificarea interventiilor lor pentru imbunatatirea retelelor de transport pentru a ajuta o regiune defavorizata, pentru realizarea unei politici de transporturi, pentru orientarea mutatiilor din sectorul transporturilor, etc.

mediului stiintific si tehnic. Domeniul sau include atat crearea, cat si transmiterea informatiilor necesare optimizarii gestiunii fluxurilor. Dezvoltarea logisticii este legata de cea a noilor tehnologii ale informatiei si comunicatiilor. Logistica constituie un element al politicii stiintifice si tehnice a tarilor industrializate. Analiza logisticii favorizeaza generalizarea unor metode moderne de productie - automatizarea, robotizarea, etc.

In concluzie se poate aprecia ca logistica poate juca un rol important in economie, care insa nu intotdeauna este apreciat pozitiv. Astfel, desfasurarea unor activitati logistice poate sa displaca populatiei, in masura in care poate antrena deteriorarea calitatii vietii - congestionarea traficului, zgomot, probleme de vecinatate, poluare, stocarea materialelor periculoase etc. Cu toate acestea, influentele favorabile prevaleaza, prin favorizarea crearii de locuri de munca directe (persoane care exercita meserii legate de activitati logistice) si indirecte (subcontractanti, intreprinderi de constructii, de salubritate etc.) care conduc la cresterea populatiei si implicit, la antrenarea cererii de servicii publice (scoli, transport in comun, spitale etc.).