GLOBALIZAREA INTRE ACCEPTARE SI SUSPICIUNE

GLOBALIZAREA INTRE ACCEPTARE SI SUSPICIUNE

Avalansa de lucrari, articole, seminarii, emisiuni televizate cu referire sau dedicate in exclusivitate acestei teme - globalizarea - nu poate sa ramana fara consecinte, determinandu-l pe omul de rand sa adopte o pozitie. Sunt prezente diverse puncte de vedere - plecand de la condamnarea virulenta a globalizarii si a efectelor ei - "Doar teoreticieni naivi sau politicieni miopi mai cred ca se poate continua, asa cum se intampla in Europa, deposedarea an de an a milioane de oameni de slujbe si securitate sociala, fara a se plati candva pretul politic al acestei situatii. Nu se poate sa nu iasa prost. Perdantii au votul in mana si il vor folosi. Nu exista motive de liniste: dupa cutremurul social va veni cel politic . Devine vizibil cum tot mai multi alegatori sunt cu adevarat ingrijorati de formulele stereotipe ale globalizarii. Daca nu la prima, atunci cu siguranta tot la a doua emisiune de stiri, cetateanul afla din gura acelora care ar trebui sa-i reprezinte interesele ca nu sunt ei cei vinovati, ci concurenta straina. De la acest argument - fals din punct de vedere economic -, pana la ostilitatea deschisa impotriva a tot ce este strain nu este decat un mic pas. De mult deja, milioane de cetateni dezorientati din clasa de mijloc isi cauta salvarea fata de piata mondiala in xenofobie, separatisme si claustrare"[1] - si pana la - "cei din urma nu vor fi chiar cei dintai, dar oricum nu vor astepta prea mult la rand pentru a beneficia de roadele dezvoltarii difuzate de globalizare" si "intr-un fel, tranzitia postcapitalista si globalizarea trebuie sa reverse preaplinul economic si spre alte tari, sa le atraga in trena dezvoltarii pana la declansarea resorturilor interioare specifice cuplarii naturale la o economie in curs de globalizare" , se formeaza tabere - sustinatori, neutri si adversari ai globalizarii. Fiecare prezinta argumente care sa-i sustina punctul de vedere, in paralel cu incercarea de "a demonta" argumentele partii adverse. "Pentru unii, globalizarea este ceea ce trebuie sa realizam neaparat daca vrem sa fim fericiti; dupa altii, sursa nefericirii noastre rezida tocmai in globalizare. Este sigur insa pentru toata lumea ca "globalizarea" reprezinta destinul implacabil spre care se indreapta lumea, un proces ireversibil care ne afecteaza pe toti in egala masura si in acelasi mod" .

Traim o perioada in care copii din Thailanda realizeaza tricouri ce vor fi purtate de francezi, muncitorii din otelariile din West Virginia isi pierd locul de munca urmare a importurilor de otel din Brazilia; gaze cu efect de sera, emanate de generatoarele actionate cu carbune in China deterioreaza calitatea aerului din Japonia, s.a.m.d.

Pentru unele persoane, globalizarea reprezinta o noua lume a posibilitatilor si sperantelor, pentru altele este o lume in care oamenii au din ce in ce mai putin control asupra lucrurilor care le influenteaza activitatea de zi cu zi. Cu toate ca implicatiile majore ale globalizarii asupra vietii oamenilor sunt cu precadere de natura sociala si psihologica, globalizarea este perceputa in primul rand din perspectiva fenomenului economic.

Bineinteles ca pentru cele mai multe persoane globalizarea este un concept foarte abstract. Totusi, exista urme ale comertului global, ale investitiilor, ale degradarii mediului si altor probleme asemanatoare pe care oamenii le asociaza schimbarilor curente din viata lor personala.

Conform sustinatorilor globalizarii inlaturarea barierelor teritoriale permite:

accesul la rezervele de capital disponibile pe plan global. Statele pot sa se indatoreze pentru investitiile lor cu mult mai mult decat daca ar depinde doar de fondurile indigene de economii si al celor bogati din tarile lor;

cresterea investitiilor (atat ca numar cat si ca volum) ca urmare a miscarii libere a capitalului, generand noi locuri de munca, o crestere a veniturilor pentru salariati, un nivel de trai mai ridicat;

largirea pietei de desfacere, necesara ca urmare a cresterii productiei mondiale favorizata de adancirea diviziunii muncii si cresterea specializarii;

devansarea cresterii productiei mondiale de catre cea a comertului mondial

obtinerea de avantaje de scara (costul mediu total scade pe masura ce volumul productiei creste. Obtinerea de avantaje de scara este favorizata in acest caz de expansiunea firmei in strainatate si de cresterea volumului afacerilor, astfel purtandu-se reduce costul mediu de productie, costurile de desfacere si costurile de aprovizionare), valorificarea avantajelor sinergice (apar in principal, ca urmare a economiilor de gama care presupun reducerea costului unitar ca urmare a vanzarii unei game extinse de produse), fructificarea avantajelor geografice (prin utilizarea factorilor de productie mai ieftini sau de calitate mai buna din exterior, prin intermediul localizarii productiei in strainatate sau prin intermediul importurilor) cat si a celor corespunzatoare propriei puteri pe piata;

deschiderea de noi firme straine sau filiale ale unor firme deja existente, in tari mai putin dezvoltate, dar care dispun de resurse naturale si potential de forta de munca atragandu-le in acest mod in vartejul dezvoltarii. Aceasta amplificare a investitiilor internationale a facut posibila construirea de sosele, aeroporturi si fabrici in tarile mai sarace diminuand treptat decalajul care le separa de zona bunastarii.

Daca plecam de la aceste argumente atunci toate partile ar avea de castigat. Tarile dezvoltate castiga ca urmare a largirii pietei de desfacere nefiind necesara o restrangere a activitatii economice si deci concedieri de personal, ci dimpotriva o cerere in crestere de bunuri si servicii presupune noi investitii si noi locuri de munca. Pentru tarile mai putin dezvoltate, castigul este reprezentat de "locurile de munca importate" din tarile dezvoltate, consecinta a desfasurarii activitatii economice pe teritoriile lor de catre tarile dezvoltate.

Cu toate argumentele mentionate mai sus si menite a veni in sprijinul sustinerii accentuarii fenomenului de globalizare, "oamenii de rand" par sa nu "inteleaga" binefacerile globalizarii, protestand impotriva proliferarii acestui curent "caruia nu putem sa i ne sustragem fara a fi marginalizati". Ceea ce percep ei este ca, daca pana mai ieri beneficiau de asa-zisele locuri de munca sigure, astazi traiesc cu spaima concedierilor, munca se devalorizeaza, desi peste tot se vorbeste de o crestere a productivitatii si a productiei; tinerilor le este tot mai greu sa-si gaseasca locuri de munca satisfacatoare; locurile de munca existente sunt "rapite" de valurile de imigranti, specificul si traditiile tarii natale se degradeaza (exemplu: locul Dragobetelui este luat de Valentine's Day; micile localuri cu specific national lupta cu concurenta straina, venita din partea McDonald's si a altor unitati fast-food).

Aceasta realitate se datoreaza faptului ca globalizarea divide lumea inegal: o minoritate de castigatori si o majoritate de perdanti.

Castigatorii reprezentati de conducatorii de concerne, managerii de fonduri si sustinatorii de actiuni militeaza pentru depasirea tuturor barierelor teritoriale, protectioniste, conduse de un singur motiv egoist: profitul. Atata timp cat banii continua sa vina, mijloacele nu conteaza prea mult. Lumea a alunecat prea jos. Conceptul conform caruia in centrul atentiei oricarui agent economic trebuie sa fie maximizarea profitului, intalnit in orice tratat de economie politica a inceput sa justifice unele actiuni considerate injuste, imorale chiar de catre aceleasi lucrari: salarizarea la pragul minim al subzistentei pentru muncitorii din tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare doar pentru ca marile concerne sa continue sa produca la ei in tara (o crestere a salariilor ar echivala cu o crestere a costurilor de productie facand ca tara respectiva sa nu mai fie competitiva aparand riscul orientarii afacerilor spre zone / tari dispuse sa accepte conditiile impuse de companiile straine). Abandonarea afacerilor in zona respectiva ar echivala cu pierderea definitiva a locurilor de munca si cu o crestere a tensiunilor sociale, efect al cresterii ratei somajului.

Efectele benefice ale globalizarii sunt privite cu suspiciune chiar si la nivelul celor instruiti, cu temeinice cunostinte de specialitate si care semnaleaza si aspectele negative induse de un asemenea fenomen si care afecteaza intr-o buna masura economiile tarilor mai putin dezvoltate, precum marginalizarea acestora de catre piete globale, lipsa sprijinului in directia realizarii sistemului de protectie sociala. In acelasi context, globalizarea genereaza alocari defectuoase ale resurselor intre bunurile private si cele publice si de aici conflicte cu celelalte valori sociale.

In prezent, legatura dintre teritoriu si afacere a devenit un fir subtire care-i permite investitorului sa devina insensibil la cererile venite din partea fortei de munca angajate. A crescut puterea sa de a-si impune conditiile: daca odinioara, chiar daca un anumit sistem de salarizare nu era prea convenabil pentru patronat, acesta era constient ca realizarea obiectivelor sale era conditionata si de "grija" fata de angajatii sai. Astazi, cand oferta de munca a devenit excesiva in multe parti ale lumii (se vorbeste despre o societate a viitorului de tipul 20% versus 80%, in care doar 20% din populatia apta de munca ar fi suficienta pentru a asigura avantul economiei mondiale, in timp ce 80% ar reprezenta un "surplus" care ar putea fi tinut intr-o buna dispozitie prin "tittytainment") si cand capitalul poate circula liber peste granite, o incercare de protejare a drepturilor venita din partea sindicalistilor si muncitorilor se poate usor lovi de replica patronatului: "daca nu va convine, ne mutam in alta parte". Asadar, compania se va muta in functie de abilitatea ei de a anticipa sansele de sporire a dividendelor, lasand comunitatea locala, de unde a plecat, aflata in postura de prizonieri ai spatiului, sa-si linga ranile si sa dreaga pagubele. Compania se poate misca in libertate, dar consecintele miscarii raman pe loc. "Mobilitatea castigata de oamenii care investesc inseamna, eveniment fara precedent, scutirea neconditionata a puterii de obligatii: de indatoririle fata de angajati, fata de tineri si de cei slabi, fata de generatiile nenascute si de conditiile de viata ale tuturor, pe scurt, scutirea de sarcina asigurarii viatii zilnice si a perpetuarii comunitatii"[5].

Ca atare, batalia pentru mentinerea in interiorul granitelor a capitalului, chiar pentru atragerea acestuia, este din ce in ce mai dura, dar in acelasi timp vitala pentru bunastarea societatii, ca si pentru functionalitatea statelor. Guvernele se intrec, care mai de care, sa acorde facilitati investitorilor numai pentru a-i atrage si pastra justificandu-si gestul prin fondurile obtinute in urma desfasurarii acestor activitati si utilizarii lor pentru dezvoltarea propriilor economii.

Efectul este o dezvoltare a afacerilor acestor companii ajungand in situatia in care firme de genul Microsoft, Siemens sau Ford vor face regulile in economia globala si fiind ghidate in actiunile lor de un singur scop: obtinerea unor profituri cat mai mari pentru actionari. "In actuala lume globala primele 200 companii transnationale existente in statele dezvoltate realizeaza o cifra de afaceri care depaseste PIB-ul obtinut de circa 150 de tari nemembre ale OECD. Dintre cele 200 companii transnationale, 170 au sediul societatii-mama doar in sase tari: SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie si Elvetia" .

Nu numai oponentii globalizarii ci chiar si statisticile internationale atrag atentia asupra adancirii decalajelor dintre bogati si saraci, dintre tarile dezvoltate si cele sarace, in pericol de a fi marginalizate. "In prezent 258 de miliardari detin o bogatie egala cu cea posedata de 2,5 miliarde oameni - aproape ½ din populatia Terrei" .

Societatea civila sesizeaza realitatea si reactioneaza nu intotdeauna pasnic (se fac referiri la violentele manifestarii antiglobalizare ale unor organizatii sindicaliste, ecologiste sau anarhiste de la Seattle, Praga, Davos etc.) in conditiile in care problemele globalizarii sunt dezbatute numai de grupuri restranse de persoane sau state, reprezentanti ai marilor puteri economice, in timp ce vocile "oamenilor de rand" sau ale tarilor in curs de dezvoltare nu se pot face auzite.

Chiar daca aparent pare aflata in dificultate, societatea civila continua sa existe si este mai puternica decat cred chiar multi dintre militantii ei. Pasii mici reprezentati de izolate greve si manifestatii ale sindicatelor anumitor sectoare economice din diverse tari au atras atentia celorlalte segmente ale fortei de munca avertizand asupra redistribuirii avutiei de jos in sus si asa au si fost intelese de majoritatea cetatenilor din aceste tari. Daca nu ar fi fost asa, nici sprijinul deschis primit de la populatie nu ar fi fost atat de masiv. Cumulate, ele constituie un semnal al fortei opiniei publice care se poate amplifica la nivel continental si apoi mondial pana cand guvernele nu vor mai putea sa le ignore. Evolutia sociala sugerata de globalizare nu poate fi lina, dar nici nu poate face abstractie de dorintele societatii.