IMPLICATIILE CRIMEI ORGANIZATE SI CORUPTIEI IN DEZVOLTAREA SISTEMULUI ECONOMIC

1. Consideratii generale

Planul economic continua sa fie afectat de unele actiuni, stari de fapt si fenomene de natura sa lezeze capitalul national pe cele doua dimensiuni ale sale: public si privat. In esenta, este vorba ca unii factori nocivi identificati in anii trecuti au persistat si au avut un impact important asupra principalilor parametri ce comensureaza "starea de sanatate" si eficienta oricarui tip de economie, precum si legalitatea, echilibrul functional intre componente si dinamica de ansamblu. In categoria acestor factori intra:

accentuarea crizei economice si instabilitatii sociale, soldate cu deteriorarea substantiala a nivelului de trai al majoritatii populatiei, inclusiv cresterea numarului de someri, cu deosebire in randul tineretului;

favorizarea, din partea factorilor abilitati de catre lege, a accesului ilegal si ocult la date confidentiale si secrete din domeniul economic, reprezentantilor unor firme implicate in amplul proces de privatizare, cu toate consecintele care decurg din aceasta;

institutionalizarea, in perioadele anterioare, a unor programe economice pagubitoare in domeniul privatizarii si restructurarii sectoarelor industriale (minerit, industria chimica, constructii de masini) si in agricultura precum si neurmarirea si neonorarea programelor post-privatizare;

organizarea necorespunzatoare a cadrului normativ privind evidentierea si colectarea la bugetele locale si central a taxelor si impozitelor;

reglementarea insuficienta a unor activitati economice, in ceea ce priveste : platile T.V.A. si accizele, subventionarea unor produse sau servicii, acordarea de reesalonari repetate la plata obligatiilor fata de stat, fara garantii si fara exercitarea unui control minim asupra agentilor economici care au beneficiat de ele;

absenta sau insuficienta masurilor de protectie a proprietatii intelectuale, industriale si comerciale;

functionarea pagubitoare a fondurilor de investitie, financiare si a pietei de capital;

inexistenta unor norme clare care sa sanctioneze explicit concurenta neloiala, posibila ca urmare a manifestarilor din sfera criminalitatii organizate si nu numai, furtul disimulat de patrimoniu, aparitia si dezvoltarea firmelor "capusa" si respectiv afectarea intereselor unor firme prin intermediul sistemelor comisioanelor "confidentiale "care, nefiind declarate nu pot fi impozitate;

dezechilibrul pietei de capital, prin intermedieri neautorizate de valori mobiliare si insusirea unui numar mare de actiuni;

nerespectarea normelor legale care stipuleaza drepturile si obligatiile ce decurg din legislatia ce protejeaza mediul inconjurator, la care se adauga taierile masive si necontrolate a suprafetelor impadurite ce conduc la catastrofe ecologice;

persistenta, iar in unele situatii chiar escaladarea, la diverse niveluri manageriale, a actelor de coruptie, atitudini de dezinteres fata de banul public si capitalul privat ori, pur si simplu, incompetenta in gestionarea unor capacitati, situatii ce au determinat in mare masura si continua sa favorizeze marile fraude din sectoarele prelucrarii si comercializarii produselor petroliere, tutunului, alcoolului etc;

nerepatrierea valutei din activitatea de export;

expatrierea unor importante sume in valuta prin invocarea importului de know-how, servicii externe s.a., care in realitate au fost fictive;

mentinerea la nivel superior a incidentelor de plata prin cecuri, bilete la ordin etc.(peste 50.000 de miliarde lei constatate in anul 2001)fara acoperire;

introducerea pe piata romaneasca a unor produse neomologate sau care fusesera anterior interzise in statele de origine;

functionarea defectuoasa a sistemului financiar-bancar, ceea ce a generat falimente bancare, ale cooperativelor de credit si ale jocurilor de    intrajutorare, precum si deprecierea credibilitatii acestuia in plan extern;

cresterea si mentinerea la un nivel ridicat a infractiunilor economico-financiare prin care se alimenteaza economia subterana si se spala banii murdari;

lipsa unei legislatii adecvate pe domenii de activitate si numarul insuficient de mecanisme de control al modului de aplicare a noilor acte normative;

cresterea in intensitate a procesului de "interconectare" a afacerilor legale cu tranzactiile ilegale, care asigura investirea resurselor    financiare obtinute dintr-o tranzactie ilicita, in afaceri legale, aspect ce poate fi identificat, controlat si dovedit din ce in ce mai greu;

ineficacitatea sistemului de coordonare a organelor cu atributii pe linie de combatere a criminalitatii, dotarea necorespunzatoare a acestora cu aparatura tehnica si personal de specialitate.

Criminalitatea economico-financiara

Criminalitatea economico-financiara este, in general, mai putin urmarita decat cea traditionala, fiind mai complexa, mai greu de identificat si de probat, desi efectele sale sunt deosebit de grave din punct de vedere al prejudiciilor cauzate si numarului persoanelor juridice si fizice afectate.

Criminalitatea economico-financiara furnizeaza o mare parte din "numarul ocult" al infractiunilor semnalate sau insuficient semnalate. Infractiunile din aceasta sfera, cauzeaza institutiilor economice si sociale, precum si publicului, un prejudiciu mult mai mare decat cel indicat de numarul cazurilor finalizate pozitiv si care, de regula, declanseaza reactii in lant. Astfel, in Franta, de exemplu cheltuielile globale pentru protejarea finantelor publice si prevenirea criminalitatii in acest domeniu sunt estimate la 4-5 miliarde franci, in timp ce prejudiciul provocat prin infractiuni pe acest segment de activitate se ridica la 35-40 miliarde franci.

Studiul victimologic comparat al criminalitatii in afaceri si al celei traditionale releva o preponderenta a celei dintai, ale caror victime potentiale sunt : statul (fraudele fiscale), societatile comerciale (lipsuri in gestiune, delapidari, conturi inexacte sau incomplete), comerciantii (atingeri aduse liberei concurente prin intelegeri ilicite, publicitate mincinoasa), functionarii (infractiuni la legislatia muncii), consumatorii, micii depunatori etc.

Pornind de la ideea ca dorinta de castig nu este o trasatura particulara a delicventilor in afaceri, ci o caracteristica a oricarei activitati economice, cercetatorii in criminologie nu au abordat ca pe un subiect de sine statator problema factorilor care stau la originea criminalitatii economico-financiare.

In "Raportul Comitetului European pentru Probleme Criminale", prezentat la Strasbourg in 1991, in sectiunea cu privire la criminalitatea economica, au fost prezentati o serie de factori economici, psiho-sociali si juridici, care favorizeaza intr-un fel sau altul, infractiunile din domeniul economico-financiar astfel :

Factorii economici

situatia financiara precara a anumitor sectoare ale vietii economice poate sta la originea delictelor in afaceri. Delictele de bancruta si manopere frauduloase in materie de credit sunt infractiuni de afaceri tipice perioadelor de recesiune;

starea de prosperitate, propice realizarii de profituri mari in anumite ramuri ale vietii economice, conduce la formarea societatilor fictive, a societatilor imobiliare frauduloase. In aceasta conjunctura, speculantii infiinteaza societati in nume colectiv sau fictive (in comandita simpla sau pe actiuni) si invita piata capitalurilor sa participe la acestea, sustinand ca sunt detinatorii unor fonduri importante, pe care in realitate nu le poseda, sau cointeresand prin profiturile deosebite pe care conteaza sa le obtina;

acordarea de subventii de la bugetul de stat fara a se cere in prealabil de la cei care le solicita prezentarea unor evidente contabile;

sistemul de taxare progresiva exagerata. Spre exemplu, daca 80% sau mai mult din beneficii sunt prelevate de stat, evaziunea fiscala devine tentanta;

tarifele vamale protectioniste care conduc, de regula, la intensificarea contrabandei;

lipsa unui control intern in intreprinderi, care presupune o contabilitate proprie si insuficienta serviciilor externe angajate pentru verificarea veridicitatii conturilor;

statutul juridic al societatilor cu raspundere limitata, care permit comiterea de abuzuri, atat timp cat directorul are o raspundere limitata fata de creditorii societatii si se considera proprietar de drept si de fapt al patrimoniului acestora;

insuficienta fondurilor unor intreprinderi care risca falimentul, motiv pentru care recurg la delicte economico-financiare pentru a subzista.

Factorii psiho-sociali

Acestia reprezinta ansamblul comportamentelor si atitudinilor care favorizeaza criminalitatea in afaceri, printr-o remarcabila convergenta spre anumite domenii, cuprinzand :

mediul afacerilor

Toate afacerile urmaresc profitul, puterea si un maxim de productivitate, conform devizei "in afaceri trebuie sa ajungi inaintea altora", cu alte cuvinte sa invingi concurenta prin orice mijloace, chiar si prin comiterea de infractiuni. Omul de afaceri considera ca a comite un delict este un risc ca oricare altul.

mediul functionarilor

Perspectiva unei cariere mai bune este o cauza importanta a delictelor comise de functionarii care lucreaza in societati fictive sau alte societati cu scopuri criminale.

mediul victimelor

In dreptul penal al afacerilor, rar se inregistreaza plangeri sau denunturi din partea victimelor, pentru considerentul ca acestea se pot gasi in diferite ipostaze in raport cu infractiunea, astfel : nu sunt constiente de starea de victima in care se afla (ex. actionarul care nu cunoaste ca bilantul societatii a fost falsificat); cunosc ca sunt victime, insa ignora mijloacele legale de protectie (ex. cel care sufera din cauza poluarii); cunosc mijloacele de protectie de care dispun, insa sunt descurajate de complexitatea demersurilor juridice pe care trebuie sa le intreprinda; sunt tentate de profitul personal care ar decurge din comiterea infractiunii respective (ex. actionarul stie ca bilantul a fost falsificat, insa spera ca in final sa obtina profituri sporite); desi lezate in interesele lor, nu doresc sa-si altereze imaginea publica sau prestigiul comercial, s.a.m.d.

opinia publica

Criminalitatea in afaceri, de regula, nu scandalizeaza opinia publica, cum ar fi in cazul criminalitatii cu violenta, motiv pentru care nici nu reactioneaza pentru estomparea acesteia.

mediul judiciar

Complexitatea procedurilor juridice, numarul mare de delicte in afaceri, tergiversarea in timp, uneori pe durata mai multor ani, a proceselor determina o oarecare lipsa de reactie si de interes din partea reprezentantilor legali.

mediile de control extern al intreprinderilor

Complexitatea operatiunilor economico-financiare desfasurate de o societate comerciala care presupune un personal specializat din partea institutiilor si organelor indrituite cu efectuarea controlului, o munca asidua si de durata, conduc, de cele mai multe ori, la renuntarea la aceasta actiune.

Factorii juridici

dreptul penal intern aplicabil afacerilor

Intr-o serie de tari, multe dintre aceste infractiuni nu sunt definite decat in legi speciale si nu in Codul penal. Pe de alta parte, aceste infractiuni sunt definite dupa formule mai putin precise, apelandu-se, de regula, la dispozitii comercile. Aceasta face ca, adesea, elementul intentional al infractiunii (intentia, culpa sau intentia depasita) sa nu fie precizat; mai mult, elementul material se poate manifesta prin omisiune si nu prin actiune. Rezulta astfel o imprecizie si o incertitudine in baza carora delicventii nu ezita sa actioneze cand au ocazia.

dreptul penal international al afacerilor

Viata afacerilor imbraca un pronuntat caracter international. Acest fenomen nu se rezuma numai la intreprinderile "multinationale", ci si la cele stabilite intr-un stat determinat, dar avand importante activitati de export, precum si la cele publice comune mai multor state.

Dreptul penal in acest domeniu este in mod clar insuficient, ceea ce constituie o certa incitare la frauda. Aceasta insuficienta se manifesta prin absenta unor legislatii internationale penale aplicabile afacerilor.

3. Spalarea banilor murdari

Termenul de spalare a banilor a fost folosit prima data de autoritatile americane, atunci cand s-au referit la masinile de spalat rufe aflate in proprietatea mafiei. Masina de spalat (laundromat) asigura schimbarea rufelor murdare in rufe curate. Similar spalarea banilor asigura transformarea "banilor murdari" in "bani curati". In perioada anilor 1920-1930, mafia si-a legitimat profiturile realizate din contrabanda, prostitutie si jocuri de noroc prin afacerile cu automatele de spalat rufe. "Banii murdari" au    fost mixati cu cei obtinuti din platile efectuate de cei care foloseau automatele de spalat rufe, asigurand mafiotilor acoperiri pentru profiturile realizate din afaceri veroase.

Spalarea banilor reprezinta o practica ce presupune doua procese relationale.

In primul rand, oricine ascunde existenta banilor este implicat in spalarea acestora. De exemplu, traficantul de droguri care depune un venit ilicit intr-o banca elvetiana sau cel care eludeaza taxele financiare, fondurile fiind ulterior camuflate in investitii legale cu statul, nu fac altceva decat sa recicleze banii murdari.

In al doilea rand, banii sunt "curatati" sau supusi operatiunilor "sanitare" atunci cand sursa acestora sau uzul lor este mascat, ascuns, secretizat. Legitimarea surselor de provenienta asigura calea pentru fructificarea banilor fara a da socoteala cuiva.

Justificarea, prin posesia de resurse, bunuri, proprietati, etc. reprezinta esenta spalarii banilor murdari. Altfel : traficantul de droguri trebuie sa se justifice fata de organele de politie de ce locuieste intr-o vila luxoasa si costisitoare sau foloseste autoturisme de lux; persoana care eludeaza legile privind plata taxelor financiare trebuie sa motiveze autoritatilor fiscale investitiile realizate; functionarul corupt va trebui sa explice comisiei anticoruptie de ce modul sau de viata depaseste veniturile financiare pe care le are, s.a.m.d.

Spalarea banilor se face in scopul impiedicarii sau ingreunarii operatiilor de urmarire a documentelor contabile, prin practica transferurilor de fonduri banesti "cash" peste hotare, fara plata taxelor corespunzatoare. Daca banii nu pot fi urmariti, atunci actiunile juridice pot fi blocate, confiscarile evitate, iar datoriile, taxele si impozitele nu pot fi recuperate.

Nu exista o definitie universala pentru spalarea banilor murdari. Juristii si agentiile de stat insarcinate cu aplicarea legii, companiile si oamenii de afaceri, fiecare tara in parte sau pe blocuri au propriile definitii in functie de prioritati si perspective.

Marea Britanie, spre exemplu, a incriminat ca infractiuni numai cateva din categoriile de fapte ce tin de spalarea banilor murdari. Astfel, confort Legii privind infractiunile in domeniul traficului de droguri din 1986, sectiunea 24, este ilegala sprijinirea unei persoane pentru a retine sau beneficia de profiturile realizate din traficul cu droguri, prin ascunderea, scoaterea in afara zonei jurisdictionale sau transferul catre terti. Exista infractiune si daca o persoana cunoaste sau suspecteaza pe cineva care desfasoara sau a desfasurat activitati in domeniul traficului de droguri sau a beneficiat de pe urma acestei "afaceri" si nu sesizeaza organele de politie.

Alte tari, cum sunt SUA si Australia, au incriminat ca infractiuni specifice spalarii banilor un spectru mai larg de activitati. Astfel, conform Legii Federale pentru controlul asupra spalarii banilor, din 1986, SUA, o persoana este vinovata de aceasta infractiune daca desfasoara in mod constient tranzactii care implica rezultatele obtinute din activitati ilegale in scopul promovarii acestora sau mascarii lor.

La nivel international opereaza un Tratat ONU, in virtutea caruia spalarea banilor proveniti din traficul de droguri este o infractiune universal incriminata. Conform Conventiei ONU in domeniul drogurilor, constituie infractiune ascunderea sau mascarea naturii, sursei sau posesiei rezultatelor obtinute din activitati ilegale precum traficul de droguri.

Corpul pentru Actiuni Tactice Financiare, stabilit de "Grupul celor noua" in 1989, a concluzionat : "Fiecare tara trebuie sa ia in considerare extinderea continutului infractiunii de spalare a banilor murdari asupra tuturor activitatilor care implica narcoticele. O abordare alternativa este aceea a incriminarii tuturor activitatilor infractionale grave si a celor care genereaza rezultate (fonduri, profituri, bunuri, proprietati) semnificative, ca tinand de domeniul spalarii banilor".

Intr-adevar, traficul cu droguri reprezinta activitatea ilegala cea mai profitabila, dar la fel de profitabil poate fi si traficul cu armament, materiale strategice, opere de arta, etc. Gradul de periculozitate sociala este oarecum diferit, drogurile avand implicatii directe asupra sanatatii individului.

In opinia noastra, este necesar a se incrimina operatiunile de spalare a banilor, indiferent de sursa de provenienta a acestora, daca este ilicita.

4. Obiectivele urmarite prin spalarea banilor

Spalarea banilor poate fi realizata pentru a se da un caracter legitim profiturilor.

Spalarea banilor se realizeaza pentru a se evita identificarea sursei ilegale din care provin, de catre autoritatile investigationale de stat sau agentiile specializate pentru aplicarea normelor fiscale.

Exista si situatii in care, se procedeaza la ascunderea banilor fata de public, concurenti, institutii sociale, religioase etc., pentru a se asigura confidentialitatea, avantajul competitiv, reputatia sau descurajarea solicitarilor pentru actiuni de caritate fara a se recurge la activitati infractionale.

Procesul de spalare a banilor este determinat - asa cum s-a aratat - de activitati ilegale si el poate avea motivatii diferite. De exemplu, traficantii de droguri acumuleaza uriase fonduri financiare in "cash", care se impun a fi spalate pentru evitarea descoperirii sursei de provenienta. Gruparile teroriste, la randul lor apeleaza la acest procedeu pentru a finanta operatiunile ilegale si violentele specifice acestora.

Tehnicile de spalare a banilor sunt folosite de companiile multinationale pentru a masca mita sau alte plati cu caracter confidential, in beneficiul unor personalitati sau "agenti", avand ca obiectiv obtinerea de contracte care sa le asigure profituri mari. Finantarea secreta a partidelor politice este uzitata, de asemenea, pentru a se asigura eludarea restrictiilor juridice asupra platilor de catre companii si, respectiv, de a se garanta "neimplicarea" in cazul depistarii .

Spalarea banilor este folosita si in scopul ascunderii surselor fondurilor financiare pentru preluarea unor active sau actiuni sau pentru a se masca profiturile proprietarilor de actiuni din cadrul unei companii. Prin tehnicile de spalare a banilor, se poate masca, de asemenea, folosirea imprumuturilor bancare pentru obiective neautorizate sau transferul de fonduri in conturi personale.

4.1. Forme si metode de spalare a banilor

Daca autorii crimei organizate au acces usor la cele mai sofisticate tehnici de spalare a banilor, guvernele si publicul sunt, de regula, in stare de ignoranta in ceea ce priveste mecanismele ce se folosesc in acest sens, in special cele cu caracter de noutate.

Varietatea metodologiei de spalate a banilor depinde de imaginatia si ratiunea celor care fac uz de astfel de operatiuni. Eficacitatea unei metode depinde de scopul infractorului si circumstantele in care se realizeaza operatiunea ca atare. Astfel, un functionar corupt, care primeste mita, poate sa uzeze de un nume fals pentru a investi sau masca banii iliciti. Altfel insa se pune problema in cazul unui sef de stat care jefuieste trezoreria tarii si care trebuie sa foloseasca tehnici de spalare a banilor foarte sofisticate. In acest caz, un nou guvern democratic, care isi propune recuperarea banilor trezoreriei nationale, se va confrunta cu probleme de drept international, imunitatea personala a fostului sef de stat, refuzul de a fi extradat, etc.

Succesul unei metodologii de spalare a banilor depinde, in ultima instanta de modul in care aceasta asigura o explicatie credibila pentru originea banilor. Mecanismul spalarii banilor avand ca beneficiar o singura persoana are mai multe sanse de reusita decat cele cu implicare complexa.

Institutiile financiare sunt cele mai pretabile mijloace prin intermediul carora se pot spala banii.

Bancile se pot implica in spalarea banilor sub diverse forme :

"rafinarea" banilor iliciti;

acceptarea de depozite sub nume false;

inchirierea de seif-uri pentru depozitarea de valori sau bani iliciti, in conditii de totala secretizare;

realizarea de transferuri financiare computerizate ca plati pentru produse ilegale, cum sunt drogurile sau depozitarea si distribuirea profiturilor unor tranzactii;

asigurarea de transferuri prin care banii iliciti por sa ajunga la destinatii convenite;

neraportarea tranzactiilor valutare sau eludarea legilor valutare, etc.

Cea mai simpla si obisnuita tehnica folosita este "rafinarea" definita ca un proces de convertire a bancnotelor de valoare mica in cele de valoare mare.

Exista cel putin doua motive pentru care se recurge la aceasta metodologie :

in primul rand, "rafinarea" inlatura eventualele urme fizice, reziduuri sau mirosuri, aspecte care conduc adesea la distingerea banilor "cash" folositi sau rezultati din tranzactiile ilegale cu droguri;

in al doilea rand, prin "rafinare" se reduce volumul si greutatea banilor "cash", usurandu-se astfel operatiunile de transport si manipulare. De exemplu, un milion de bancnote de 1 dolar schimbate in bancnote de 100 dolari cantareste circa 10 kilograme si poate fi transportat intr-o valiza, in timp ce un milion de dolari in bancnote de 10 dolari cantareste 100 kilograme si sunt necesare 10 valize.

O alta metoda de spalare a banilor este deschiderea si operarea cu un cont bancar sub nume fals. Bancile care nu solicita datele de identitate ale clientilor sunt cele mai pretabile pentru operatiuni de spalare a banilor in acest mod.

Aceasta metoda ar putea fi combatuta prin incriminarea ca infractiune a deschiderii de conturi in banci sub o identitate falsa sau prin obligativitatea bancilor de a semnala pe cei care manipuleaza sume mari de bani.

Bancile sunt interesate de propriile profituri si, cel mai adesea, invoca dreptul de secretizare a operatiunilor financiare pe care le efectueaza. Cu alte cuvinte, nu au interesul sa divulge depozitele bancare ale clientilor pentru a nu se autoizola.

Cazinourile sunt locurile ideale pentru aranjamente, jocuri de noroc si, respectiv, spalarea banilor. Infractori bogati, stigmatizati de societate, sunt aici bineveniti. Avand in vedere caracterul activitatilor si atmosfera propice cazinourilor, infractorii pot usor sa joace castigurile ilicite, avand asigurat un relativ anonimat. Spalarea banilor in cazinouri se face usor, cu sau fara sprijinul managerilor acestora.

Cazinourile sunt, in primul rand, locuri ideale pentru "rafinarea" banilor. Obisnuitii cazinourilor depoziteaza fonduri financiare sub forma bancnotelor de mica valoare, iar la eliberare primesc bancnote de 100 de dolari sau cecuri cazino. Cazinourile, la randul lor, depun bancnotele de mica valoare si primesc in schimb bancnote de 100 de dolari.

Cazinourile se implica si in alte genuri de operatiuni, cum ar fi transferurile de bani "cash" peste frontiera. De regula, se cunoaste ca aceste stabilimente sunt destinate facilitarii jocurilor de noroc, iar faptul ca pot fi pervertite la activitati de spalare a banilor ramane un aspect ascuns.

Banii pot fi spalati si in cadrul pariurilor vizand cursele hipice, auto, etc. De exemplu, o persoana care poseda o suma de o mie de dolari "cash" obtinuta ilegal, poate sa o spele demonstrand cu probe acceptabile ca a fost castigata in urma pariurilor la care a luat parte. Singurul mod cert de a realiza acest lucru este prezentarea buletinului de pariu pe un cal iesit invingator sau a unui cec obtinut de la un book-maker, evident cu consimtamantul acestuia. De asemenea, poate achizitiona cu bani "cash" de la un parior norocos tichetul castigator al acestuia, dupa care isi incaseaza banii de la casele de pariuri. Intr-o asemenea situatie, trebuie gasit detinatorul de tichet castigator in timp util, caruia sa i se ofere o "prima" in schimbul cedarii tichetului si sa i se garanteze secretizarea asupra identitatii. In plus, cel care achizitioneaza tichetul castigator trebuie sa-si asume riscul posedarii unei sume mari de bani "cash" avand surse ilicite. Este foarte dificil de probat spalarea banilor prin jocurile de noroc deoarece acestea se bucura de un regim de relativ anonimat, evidentele pariurilor sunt usor de manipulat si modificat, iar book-makerii, de regula, prefera cooperarea cu persoanele implicate in astfel de operatiuni, avand anumite avantaje materiale.

O alta metoda utilizata pentru spalarea banilor consta in "cumpararea unei afaceri care sa produca intensiv bani cash pentru sertar". Fondurile ilicite sunt mascate ca parte a banilor lichizi rezultati din aceste afaceri si pot fi chiar impozitate, asigurandu-li-se astfel legitimitatea completa. Aceasta metoda "eleganta" are ca efect secundar cresterea valorii actiunilor companiei prin imbunatatirea artificiala a profitului acesteia si, deci, crearea potentiala a unui mare capital.

O varianta a mecanismului de spalare a banilor o reprezinta investitia directa intr-o afacere fara succes. Infractorul care investeste cumpara o afacere legala, care se afla in pierdere, dupa care manipuleaza dosarele cu evidenta contabila pentru a demonstra ca afacerea este totusi profitabila. Preluarea pierderilor este o strategie de spalare a banilor foarte costisitoare care, in mod normal, are sens doar pe termen scurt.

SUA are o legislatie specifica pentru identificarea spalarii banilor prin intermediul afacerilor legale. Conform Codului taxelor, orice persoana implicata in relatii comerciale sau de afaceri, care pe timpul derularii acestora primeste bani "cash" ce depasesc suma de 10000 de dolari, intr-o singura tranzactie, trebuie sa informeze Serviciul pentru Venituri Interne. Cu toate acestea, prevederea poate fi eludata, evident, cu multa usurinta de cei implicati in spalarea banilor murdari.

4. Pericolul derivat din spalarea banilor

O parte semnificativa din volumul operatiunilor de spalare a banilor este realizata de gruparile care desfasoara activitati compatibile cu crima organizata. Spalarea banilor este vitala pentru aceste grupari criminale, deoarece astfel pot evita identificarea si tragerea la raspundere penala pentru activitatile infractionale desfasurate. De regula, persoanele aflate in topul organizatiilor criminale sunt in sfera activitatilor concrete specifice crimei organizate, ceea ce ridica mari probleme investigatorilor care aduna probe incriminatorii. Adesea, urmarirea circuitului banilor constituie singura legatura dintre liderii organizatiilor criminale si infractiunile propriu-zise.

Spalarea banilor permite organizatiilor criminale sa fructifice profiturile realizate prin afaceri veroase. Riscul pentru lumea afacerilor si pentru economie in general, consta nu numai in penetrarea de catre grupurile criminale a domeniului afacerilor legale, dar si in concurenta neloiala pe care acestea o exercita pe piata. Infractorii care si-au procurat banii din trafic de droguri, jocuri de noroc, prostitutie, extorcare, fraude de toate felurile, nu au de ce sa conteste taxele sau alte prevederi legislative care se aplica in domeniul afacerilor. Acestia beneficiaza din plin de accesul la banii "liberi", obtinuti prin eludarea legii care reglementeaza activitatile bancare, operand cu fonduri financiare proprii, fara a lua in considerare restrictiile generale fiscale si de credit care actioneaza in economie.

Cresterea economiei subterane si spalarea banilor afecteaza fundamentul activitatii financiare din orice societate. Uriasele sume de bani supuse procesului de spalare influenteaza enorm nivelul coruptiei. Atat managerii, cat si angajatii institutiilor financiare sunt supusi unor tentatii inimaginabile. Politicienii si functionarii publici sunt, de asemenea, supusi riscului coruptiei, iar evaziunea fiscala devine ceva obisnuit.

In cel mai sumbru scenariu, spalarea banilor perverteste sistemul politic si economic, astfel incat o tara devine dependenta si subordonata intereselor crimei organizate.

4.3. Acorduri, conventii si programe internationale pentru combaterea spalarii banilor murdari

Cu ocazia instruirii europene anuale, la nivel inalt, din anul 1989, de la Paris, sefii de guvern ai "Grupului celor sapte "(G-7) si presedintele Comunitatii Europene au convenit sa infiinteze Grupul Operativ Financiar Privind Spalarea Banilor, a carui sarcina consta in elaborarea de recomandari vizand masurile de combatere a traficului de droguri si a altor infractiuni, prin ingreunarea procedeelor de "reciclare a banilor murdari" si o mai buna cooperare internationala. In Grupul Operativ Financiar Privind Spalarea Banilor sunt reprezentate : G-7 (SUA, Marea Britanie, Japonia, Germania, Franta, Italia, Canada), Comunitatea Europeana, ca organism, Suedia, Belgia, Luxembourg, Elvetia, Austria, Spania, Australia si Olanda.

Grupul Operativ Financiar Privind Spalarea Banilor si-a prezentat concluziile intr-un raport, in luna aprilie 1990. Raportul a cuprins trei capitole si a inceput cu estimarea sumei totale a banilor reciclati si prezentarea unei situatii de ansamblu asupra programelor pentru abordarea problemei spalarii banilor murdari. Profiturile rezultate din traficul de droguri, spalate anual in SUA si Europa, sunt estimate la 85 miliarde dolari.

Exista doua programe internationale de combatere a spalarii banilor, respectiv : Conventia de la Viena, din 1988 si Declaratia de Principii a Comitetului de la Basel, cu privire la Regulamentul Bancar si Practicile de Supraveghere, din acelasi an.

Aceasta din urma constituie o directiva formulata de controlorii bancari din tarile "Grupului celor zece"(SUA, Marea Britanie, Belgia, Canada, Franta, Italia, Japonia, Olanda, Suedia, Elvetia) si Luxemburg. Directiva impune institutiilor financiare sa incheie acorduri in scopul prevenirii implicarii lor in procesul de spalare a banilor murdari. Bancile trebuie sa ceara clientilor sa-si prezinte identitatea reala si sa intreprinda masuri in acest sens. Toate bancile trebuie sa-si intensifice cooperarea cu departamentele de justitie criminala.

Tarile Grupului Operativ Financiar Privind Spalarea Banilor si-au adaptat legislatia pentru a obliga bancile sa respecte "principiile de la Basel" in ceea ce priveste combaterea operatiunilor de spalare a banilor murdari.

Ultimul capitol al Raportului Grupului Operativ contine 40 de recomandari. Printre acestea sunt : cea referitoare la ratificarea Conventiei de la Viena; limitarea secretului bancar; incriminarea de catre toate statele a activitatilor de spalare a banilor; cunoasterea de catre banci a clientilor; raportarea tranzactiilor suspecte; intensificarea cooperarii internationale.

Conventia de la Strasbourg din 1990, are ca scop principal facilitarea cooperarii internationale in ceea ce priveste sprijinul reciproc pentru realizarea de anchete, cercetari, sechestrari si confiscari de profituri provenind din toate genurile de infractiuni.

Confiscarea este definita drept o masura ordonata de catre oficialitatile abilitate ca urmare a unui proces privitor la o infractiune sau la mai multe infractiuni care are drept consecinta privarea de bunurile dobandite ilegal. Fiecare parte semnatara a Conventiei trebuie sa incrimineze spalarea banilor, atunci cand este intentionat comisa, ca infractiune conform legislatiei nationale. Incriminarea spalarii banilor ca urmare a neglijentei este optionala.

Partile la aceasta conventie au obligativitatea :

de a adopta acele acte normative care dau posibilitatea folosirii tehnicilor speciale de investigatie;

de a coopera unele cu altele la cel mai inalt grad pentru buna desfasurare a investigatiilor si procedurilor ce vizeaza confiscarea;

de a da curs solicitarilor celorlalte parti cu privire la confiscarea unor anumite parti din bunurile detinute ce reprezinta mijloace sau rezultate financiare ilegale, precum si a profiturilor prin solicitarea platii unei anumite sume de bani, corespunzator valorii acestora. Statul solicitat trebuie sa execute un ordin extern de confiscare sau sa stabileasca propriile proceduri interne care sa conduca la confiscarea solicitata. Secretul bancar nu poate fi invocat drept un motiv al refuzului cooperarii.

Aceasta conventie are o sfera de aplicabilitate mai larga decat Conventia de la Viena, deoarece nu se limiteaza doar la infractiunile legate de droguri.

Acordul si Conventia de la Schengen (1985;1990), prevad obligatia partilor semnatare de a adopta acele masuri care sa le dea posibilitatea de a sechestra si confisca profiturile financiare ce deriva din traficul de droguri ,in conformitate cu legile lor interne.

Directiva cu privire la prevenirea folosirii sistemului financiar pentru spalarea fondurilor suspecte (Luxemburg 1991) recomanda statelor Comunitatii Europene sa incrimineze spalarea banilor ca infractiune si sa o sanctioneze corespunzator. Potrivit acestei Directive ,institutiile financiare trebuie sa ceara identificarea clientilor, in special cand se deschid conturi ori se depun bani.Aceasta obligativitate se aplica oricarei persoane care doreste sa transfere o suma de 15.000 EURO sau mai mare, indiferent daca asta implica una sau mai multe tranzactii, precum si in cazul in care exista o suspiciune legata de spalarea banilor, chiar daca suma este mai mica de 15.000 EURO. Transferurile dubioase trebuie verificate si raportate autoritatilor abilitate, iar bancile sunt obligate sa puna la dispozitie documentele solicitate. Secretul bancar nu poate constitui o motivatie pentru refuz.

Cadrul de cooperare internationala existent nu presupune si aplicarea lui "ad literam" de catre tarile semnatare, intrucat, in anumite cazuri este posibil ca politiile statale sa nu fie suficient de bine organizate si dotate logistic pentru a putea raspunde prompt acestor necesitati, avand in vedere si criminalitatea interna cu care se confrunta. De cele mai multe ori, tarile mici sau cu potential redus de forte si mijloace se afla in situatia de a nu putea tine pasul cu reglementarile si masurile intreprinse pe plan international. Important este insa ca toate legislatiile penale nationale sa fie armonizate in raport cu instrumentele juridice internationale cadru si, treptat, integrate acestora.

5. Frauda in institutiile financiare

Frauda in sistemul financiar se produce atunci cand o institutie din cadrul acestuia este prejudiciata.

In urma unei analize responsabile, Asociatia Bancherilor Americani a ajuns la concluzia ca "evitarile" si "frauda prin instrumentele de acces" reprezinta doua dintre principalele modalitati de lezare a sistemului financiar .

5.1. Evitarile

Evitarile se refera la falsificarea cecurilor de companie, a obligatiunilor si actiunilor. Dupa falsificare, aceste instrumente pot fi folosite fie ca garantii pentru obtinerea de imprumuturi, fie pentru negocieri directe.

Cecurile de companie sunt cele mai expuse acestui tip de activitate frauduloasa, deoarece costurile de companie nu sunt supuse unor plati zilnice. Infractorul, inarmat cu o falsa identitate, deschide un cont fictiv folosind o suma de bani nominala. Cecurile false vor fi apoi depozitate in acest cont fictiv, si se vor achita inainte ca respectiva companie sa descopere ca sunt false. Prin folosire unor tehnologii speciale, cum ar fi utilizarea scanner-ului si a imprimantelor pe baza de laser, se pot realiza instrumente de plata false , greu de deosebit de cele autentice. Folosire scanner-ului permite infractorului sa mareasca valoarea instrumentelor folosite, prin adaugarea unor "bonuri" de plata pentru intrari sau iesiri, obtinand astfel o forma aparent autentica.

Cele mai active grupuri criminale in practicarea acestui gen de frauda bancara s-au dovedit a fi triadele asiatice si bandele vest-africane. Astfel, in urma unei investigatii relativ recente asupra unei bande criminale asiatice din sudul Californiei, a rezultat ca , prin folosirea computerelor si imprimantelor cu laser, aceasta a falsificat cecuri de plata a salariilor producand prejudicii de milioane de dolari.

Falsificarea instrumentelor negociabile ale guvernului sau ale altor entitati particulare reprezinta o alta zona vizata de criminali. Aceasta modalitate ,consta in realizarea unor documente    financiare false , adeseori folosind un nume de banca similar cu al unei banci reale, care sunt folosite drept garantii si preschimbate prin conturi de banca fictive. Aceasta frauda este specifica gruparilor criminale din Africa de vest.

In majoritatea cazurilor, fondurile realizate prin frauda din institutiile financiare sunt folosite de gruparile criminale vest-africane si asiatice in traficul de heroina, activitate in care acestea sunt angrenate cu preponderenta.

5. Frauda prin instrumente de acces

Frauda prin instrumente de acces se manifesta cu precadere in majoritatea tarilor care folosesc carti de credit, cu deosebire SUA.

Amplificarea deosebita a activitatii de falsificare a cartilor de credit in ultimul timp se datoreaza unor factori cum sunt:

Participarea triadelor asiatice la delictele financiare a imprimat un caracter organizat si mobil acestor activitati, ele dispunand de tehnologia necesara contrafacerii instrumentelor de acces;

Formarea asa-zisilor "tehno-criminali", indivizi cu inalta instruire, bine calificati din punct de vedere tehnic, capabili sa utilizeze tehnologia de ultima ora;

Posibilitatea utilizarii cartilor de credit contrafacute, recodificate si reinscriptionate cu noi numere de cont. Relativa usurinta a procesului de recodificare creeaza posibilitatea de aplicare rapida a noului numar de cont pe o carte de credit contrafacuta si, prin urmare, este foarte greu pentru aparatorii legii sa contracareze aceste fapte;

Folosirea frauduloasa a cartilor de credit pierdute sau furate pentru a obtine avansuri in numerar sau cumpararea unor obiecte scumpe. Desi acest tip de delict nu este asociat, de regula, cu practicile marii criminalitati, el poate genera fraude extrem de importante Si daca va capata un caracter organizat, atunci ne putem imagina usor caracterul si sfera de cuprindere a fenomenului ;

Cererile frauduloase (in numele unor posesori legali) de carti de credit noi, prin intermediul unor trimiteri postale, sub pretextul schimbarii de adresa. Dupa obtinerea cartii de credit, aceasta se foloseste pana la limita sumei pe care o contine;

Frauda prin telemarketing, constitue un mijloc extrem de facil in momentul de fata spre obtinerea unor avantaje economice si materiale, ceea ce motiveaza organele investigative sa-si concentreze atentia asupra bancherilor care utilizeaza aceasta metoda si asupra negocierilor in care se indica numerele de cont ale cartilor de credit, acordand o atentie mai mica vanzarilor propriu-zise, prin telefon. Oficiul SUA pentru Problemele Consumatorilor a estimat ca prejudiciile anuale aduse prin frauda de telemarketing se ridica la circa patruzeci de miliarde de dolari. Cifra este, evident, estimativa la nivelul unui stat, dar daca am putea imagina si cuantifica dimensiunile sale la nivel international, cred ca am avea suficiente motive de profunda ingrijorare;

"Plasticul Alb" este un termen care defineste orice bucata de plastic folosita drept carte de credit. De regula, o fasie de plastic care a fost imprimata si codificata cu un numar furat de pe o carte de credit reala este folosita pentru retragerea de numerar din casetele A.T.M. Acest tip de frauda este realizat numai prin tranzactiile A.T.M. sau cu complicitatea unor negustori. La aceasta metoda de frauda recurg, cu deosebire, nigerienii.

. Frauda prin computer

Computerele sunt folosite cu predilectie pentru comiterea delictelor financiare, nu neaparat ca instrument al crimei ci mai ales pentru a intra in baza de date , cu scopul de a extrage si/sau introduce informatii, de a initia microcipuri pentru telefoane celulare, de a examina cecuri de companie, obligatiuni si alte instrumente negociabile, in vederea falsificarii.

Deoarece, la momentul actual, computerele reprezinta o sursa extraordinara atat pentru investigare, cat si pentru obtinerea de materiale care servesc drept probe in tribunal, Serviciul Secret al SUA a infiintat Programul Special al Delictelor Electronice, avand drept scop instruirea agentilor pentru descarcarea si transferarea computerelor folosite in acte infractionale. Astfel calificati, agentii pot pastra orice elemente investigative in interiorul computerului, precum si orice inregistrare necesara punerii sub acuzare.

5.4. Frauda prin telecomunicatii

Acest model de frauda reprezinta o noutate in domeniu, incitanta atat din punct de vedere al performantelor cat si al posibilitatii obtinerii rezultatelor imediate.

Copierea telefoanelor celulare este un procedeu de frauda, extrem de accesibil si folosit ca atare in comiterea de infractiuni.

Este cunoscut faptul ca atunci cand o persoana vorbeste de la un telefon celular, aparatul emite un flux de circulatie electronica. In interiorul acestui flux de informatii se afla numarul de serie E.S.N., numarul de identificare(M.I.N.) si alte semnale de identificare electronica, toate putand fi capturate prin folosirea unui cititor de E.S.N. Odata capturata, aceasta informatie este transpusa printr-un computer in microcipuri, care sunt introduse pe rand la telefoane celulare. Aceste telefoane, nou create pot fi utilizate 30 de zile, inainte ca frauda sa poata fi descoperita. De regula, telefoanele scanate sunt folosite de traficantii de droguri pentru a ingreuna depistarea lor de catre organele de politie.

Transferurile electronice de fonduri, frauda in programele cu bonuri de alimente, frauda programatica reprezinta alte forme de criminalitate economico-financiara, extrem de periculoase, pe care le folosesc cotidian grupurile infractoare compatibile cu crima organizata.

Categoria infractorilor din domeniul financiar acopera un segment larg, de la functionarul bancar care delapideaza, pana la asociatiile de crima organizata in Africa de Vest, traficantii de droguri, triadele asiatice si altii care comit fraude bancare la scara internationala.