CONCURENTA IN ROMANIA - POLITICA CONCURENTEI IN UNIUNEA EUROPEANA

CONCURENTA IN ROMANIA - POLITICA CONCURENTEI IN UNIUNEA EUROPEANA

1. Prezent in politica concurentei interne - analiza diagnostic

Analiza diagnostic este unul dintre principalii indicatori care reflecta cel mai bine bunul mers al politicii concurentei, mai precis indica evolutia sau involutia principalilor parametri care redau cel mai bine politica concurentei.

In domeniul concurentei , activitatea se reflecta in deciziile emise pentru solutionarea cazurilor inregistrate la Consiliul Concurentei, in avizele formulate si a punctelor de vedere communicate la solicitarea unor institutii si autoritati publice .

Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei au analizat, potrivit competentelor :

plangerile avand ca obiect posibile incalcari ale prevederilor

- art. 5 alin.(1) - prin fapte ale agentilor economici concretizate in intelegeri anticoncurentiale ;

- art.6 - prin folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante ;

- art. 9 - prin decizii ale organelor administratiei publice centrale sau locale care intervin in operatiuni de piata influentand direct sau indirect concurenta ;

Cererile inaintate de agentii economici inainte de a stabili o intelegere, o decizie de asociere sau o practica concertata, ori inainte de a realiza o pozitie dominanta pe piata, pentru certificarea neinterventiei Consiliului Concurentei ;

Notificarile privind unele acorduri dintre agentii economici privind intelegerile exceptate in conditiile legii ;

Notificarile privind operatiunile de concentrare economica.

Pentru cazurile de incalcare constatate privind intelegerile anticoncurentiale, abuzul de pozitie dominanta si omisiunea notificarii concentrarilor economice, au fost aplicate sanctiuni .Evolutia si statistica celor 482 decizii emise in anul 2003, precum si evolutia deciziilor este prezentata in tabelul de mai jos :

Analiza in dinamica a deciziilor emise a condus la urmatoarele concluzii :

Ponderea deciziilor privind operatiunile de concentrare economica, a cunoscut o evolutie constant ascendenta in ultimii trei ani de activitate ai Consiliului Concurentei : 35% in anul 2005, 38% in anul 2006,51% in anul 2007.

Deciziile emise pentru solutionarea cazurilor privind practicile anticoncurentiale ( intelegeri si abuz de pozitie dominanta ) s-au redus de aproximativ 3 ori fata de anii 2005 si 2006 ; procentual, deciziile privind practicile anticoncurentiale, detin 12% din total in anul 2007 fata de 41%, respectiv 39% in anii 2006 si 2005.

Numarul deciziilor referitoare la plangeri formulate cu privire la savarsirea unor fapte anticoncurentiale a scazut simtitor de la 48 in anul 2006 la 18 in anul 2007.

Scaderea considerabila a numarului acestor decizii a fost determinata de adoptarea de noi regulamente , in domeniul intelegerilor verticale si al acordurilor orizontale. Numarul deciziilor emise pentru acordarea exceptarii pe categorii s-a redus de la 163 in anul 2005 si 119 in anul 2006, la doar 22 decizii in anul 2007.

Ca urmare a adoptarii celor trei regulamente , nu mai este obligatorie emiterea de decizii pentru obtinerea beneficiului exceptarii in cazul acordurilor de distributie exclusiva, cumparare exclusiva, franciza, cercetare -dezvoltare si specializare.

2. Motivatiile generale si specifice ale politicii concurentei din Romania in procesul de consolidare a pietei interne unice

La baza dezvoltarii si aplicarii politicii concurentei pot fi identificate doua tipuri de motivatii :

a) motivatii generale , care tin de sistemul economiei de piata ; motivatia generala fundamentala a fost oferita de dezavantajele constatate in functionarea mecanismelor pietei in lipsa unor conditii care sa asigure alocarea adecvata a resurselor, mentinerea posibilitatilor de alegere ale consumatorilor, promovarea inovatiei tehnologice si autonomia intreprinderilor industriale , conditii care sunt indispensabile pentru progresul economic pe termen lung ;

b) motivatii specifice, care tin de rolul si importanta acestei politici in cadrul sistemuluiconstitutional economic al Comunitatii Europene si care sunt evidentiate de prevederile tratatelor succesive ale Comunitatii Europene, de la Roma, Maastricht si Amsterdam.

Principalele domenii vizate de prevederile stipulate in Tratatul Comunitatii Europene sunt :

inlaturarea barierelor din comert ;

supravegherea concentrarilor economice ( fuziunilor si achizitiilor);

controlul monopolurilor de stat cu caracter comercial, al intreprinderilor publice si private carora le-au fost acordate drepturi speciale sau exclusive ;

regimul ajutoarelor de stat acordate pentru protejarea industriei fata de concurenta in crestere.

Politica concurentei constituie deci un mijloc sau instrument esential pentru realizarea obiectivelor economice si sociale ale Comunitatii. Aplicarea politicii concurentei a contribuit la realizarea si consolidarea pietei interne a UE , deoarece ea asigura fuctionarea adecvata a mecanismelor pietei interne a UE, deoarece ea asigura functionarea adecvata a mecanismelor pietei si promovarea eficientei economice , prin contracararea practicilor anticoncurentiale la nivel national si comunitar , precum si prin prevenirea distorsiunilor pe piata care pot sa apara o data cu restrangerea rolului autoritatilor publice in politica economica .

Aplicarea politicii concurentei este corelata cu cerintele altor politici, orizontale si sectoriale. Politica concurentei este , de exemplu, un instrument eficace in realizarea obiectivelor altor politici, cum sunt politica industriala, politica comerciala, politica in domeniul energiei .In implementarea politicii industriale, de exemplu, ea contribuie la promovarea eficientei industriale, alocarea optima a resurselor, incurajarea progresului tehnic si tehnologic si la flexibilizarea productiei in functie de modificarile mediului economic.

In aplicarea politicii concurentei sunt utilizate si instrumente specifice altor politici ( cum este cea comerciala).

Promovarea concurentei ca instrument de asigurare a bunastarii consumatorilor

Problematica mentinerii unui mediu concurential normal nu asigura doar functionarea optima a pietei unice si competitivitatea industriei europene, ci creeaza, de asemenea, beneficii pentru consumatori, si acesta este scopul final pentru care actioneaza autoritatile in domeniul concurentei. Aceste beneficii se reflecta in preturi mai reduse si o oferta variata de marfuri de calitate. Dat fiind impactul politicii concurentei asupra consumatorilor, este necesara dezvoltarea unor relatii stranse de colaborare intre autoritatile responsabile cu protectia concurentei si organizatiile consumatorilor. Conform opiniei acestora din urma, Comisia trebuie sa-i protejeze pe consumatori in calitatea lor de participanti pe piata si beneficiari de bunuri si servicii.

Consumatorii reprezinta o componenta a pietei

(cererea) care interactioneaza cu practicile comerciale ale firmelor

(oferta) . Functionarea adecvata a pietei unice asigura posibilitatea consumatorilor de a influenta prin optiunile lor de cumparare comportamentul producatorilor si al furnizorilor de servicii. Organizatiile consumatorilor pot oferi informatii necesare directoratelor specializate din cadrul Comisiei pentru demararea unor proceduri proprii, la care pot sa participe si aceste organizatii. Comisia poate, la randul ei, sa solicite informatii necesare in cursul investigatiilor.

Directoratele Comisiei implicate in politica concurentei sunt in legatura cu reprezentantii consumatorilor, mai ales in consultarea asupra proiectelor legislative sau in cazurile individuale in care asociatiile consumatorilor au facut reclamatii sau si-au aratat interesul in mod neoficial. Asociatiile consumatorilor pot sa inainteze direct Comisiei plangeri referitoare la o anumita firma sau sector al economiei, atunci cand apreciaza ca interesele consumatorilor sunt prejudiciate de efectele anticoncurentiale ale unor practici, acorduri restrictive sau operatiuni de concentrare, iar Comisia poate poate sa respinga reclamatiile sau sa declanseze, in baza acestora, propriile proceduri. Astfel, Comisia poate sa ia masuri de initiere a procedurilor antitrust in cazuri importante de incalcare a legislatiei in domeniul concurentei . Un exemplu de actiune intreprinsa in urma informatiilor primite de la asociatiile consumatorilor este cazul Volkswagen Audi, care s-a finalizat in 2002 printr-o amenda de 102 milioane de euro.

Comisia a dezvoltat o politica de mediatizare si informare a publicului larg asupra continutului si efectelor politicii concurentei, deoarece a constatat ca, in pofida succesului evident inregistrat de aplicarea acestei politici, nu este cunoscuta suficient de cetatenii din UE, cei mai multi nefiind constienti de impactul pozitiv pe care politica concurentei il are asupra lor in calitate de consumatori de marfuri si servicii ( publice si private ).

Pentru a imbunatati comunicarea cu cetatenii din UE si cu asociatiile consumatorilor, Comisia si-a propus o tripla abordare :

explicarea deciziilor si masurilor in cadrul politicii concurentei in privinta avantajelor pentru cetateni, in special in calitatea lor de consumatori ;

tratarea consumatorilor nu doar ca beneficiari, ci si ca promotori ai politicii concurentei, prin implicarea lor mai activa direct sau prin asociatiile care le reprezinta interesele, in identificarea si semnalarea practicilor anticoncurentiale care por sa le prejudicieze interesele ;

organizarea de diverse intruniri cu reprezentantii consumatorilor sau de conferinte pe tema concurentei in tarile membre, cu participarea asociatiei consumatorilor sau de conferinte pe tema concurentei in tarile membre, cu participarea asociatiilor consumatorilor, producatorilor, comerciantilor, autoritatilor nationale in domeniul concurentei, in cadrul carora Comisia prezinta si explica continutul si efectele acestei politici.

4. Componentele politicii concurentei

Politica concurentei are mai multe componente , dintre care principale sunt : acordurile ca factori perturbatori, abuzul de pozitie dominanta , controlul operatiunilor de concentrare economica si al monopolurilor de stat cu caracter comercial.

4.1. Acordurile - factori perturbatori ai concurentei

Legislatia in domeniul antitrust, introdusa in UE in anii' 60, s-a dezvoltat sub forma unui corp consistent de reglementari care a contribuit la raspandirea culturii concurentei in Comunitatea Europeana, astfel incat politica concurentei sa fie azi perceputa ca un pilon al integrarii europene, un veritabil gardian al pietei unice .Articolul 81 al Tratatului CE stipuleaza ca sunt interzise " toate acordurile intreprinzatorilor , deciziile asociatiilor intreprinzatorilor sau practicile concertate care pot sa afecteze comertul dintre statele membre ale UE si care au ca obiectiv sau ca efect impiedicarea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei pe piata comuna ".

Sunt considerate incompatibile cu piata comuna acordurile care:

fixeaza direct sau indirect pretul de cumparare sau de vanzare sau orice alte conditii de comercializare ;

limiteaza sau controleaza productia, pietele, dezvoltarea tehnica sau investitiile ;

divizeaza pietele sau sursele de aprovizionare ;

aplica conditii diferite la tranzactii similare efectuate cu anumiti parteneri comerciali, carora le creeaza astfel un dezavantaj competitiv ;

stabilesc conditii suplimentare care trebuie sa fie acceptate de catre parti, conditii care, potrivit naturii lor sau conform practicii comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul unor asemenea contracte .

In functie de nivelurile la care sunt incheiate, acordurile cu efecte anticoncurentiale care sunt interzise de articolul 81 sunt de doua tipuri :

acorduri orizontale ( de exemplu, cartelurile pentru fixarea preturilor, limitarea productiei sau impartirea pietei sunt considerate a fi limitari clasice ale concurentei );

acorduri verticale ( de exemplu, distributia selectiva sau exclusiva, achizitionarea exclusiva sau stabilirea preturilor de revanzare ).

Numarul mare de cazuri si complexitatea sporita a aspectelor economice analizate au determinat Comisia sa introduca o serie de regulamente privind acordarea unor derogari de la aplicarea interdictiei prevazuta de articolul 81, pentru unele acorduri ( exceptare individuala ) sau categorii de acorduri ( exceptare in bloc).

Exceptarea individuala este acordata pe baza unor criterii care se refera la efectele favorabile ale acordului la nivelul UE, care trebuie sa depaseasca dezavantajele, la necesitatea ca acordul sa nu afecteze semnificativ concurenta, iar eventualele distorsiuni ale mediului concurential sa fie absolut indispensabile pentru indeplinirea obictivelor urmarite de companie, precum si la necesitatea ca de efectele pozitive ale acordului sa beneficieze in masura considerabila si consumatorii .

In cursul anilor '80 si '90 au fost introduse opt regulamente privind exceptarea in bloc pentru unele categorii de acorduri in domenii sensibile, cu implicatii mai speciale pentru consumatori sau cu dinamica mai ridicata : asigurari, transfer de tehnologie, distributia autovehiculelor, acorduri de franchising, achizitii exclusive, distributie exclusiva, specializare. Categoriile de exceptari in bloc de la aplicarea articolului 81 au fost extinse in anii '90 pentru a acoperi acorduri ale companiilor ce au ca scop realizarea in comun a unor programe de cercetare si dezvoltare. Aceste contributii importante ale Comisiei au fost determinate de cresterea importantei concurentei in domeniul tehnologiilor de varf, care este conceputa ca o conditie a succesului UE in confruntarea cu principalii concurenti pe piata mondiala. Politica de stabilire si aplicare a amenzilor in cazul acordurilor restrictive si al practicilor concertate s-a dezvoltat, de asemenea, o data cu imbogatirea experientei in practica Comisiei si ea a vizat in multe cazuri firme mari din sectoare importante ale economiei tarilor din UE sau a unor tari extracomunitare.

Cartelurile au fost in mod deosebit in atentia Comisiei in ultimii ani. Politica Comisiei de a incuraja contributia firmelor la descoperirea si investigarea acordurilor ce au ca scop fixarea preturilor si segmentarea pietei a fost pana in prezent un instrument eficient impotriva unor astfel de incalcari grave ale reglementarilor privind concurenta. Comisia stimuleaza companiile implicate in carteluri sa ofere Comisiei informatii ce aduc o contributie importanta la desfasurarea investigatiei, in schimbul unui tratament mai indulgent in ceea ce priveste sanctiunile prevazute de articolul 81.

4.2. Abuzul de pozitie dominanta

Controlarea pozitiei economice puternice a companiilor care domina piata si a avantajelor care deriva din aceasta pozitie constituie o componenta esentiala a dezvoltarii unei politici eficiente de protectie a concurentei.

Articolul 82 al Tratatului CE precizeaza : " Orice abuz al unuia sau mai multor intreprinzatori cu o pozitie dominanta in cadrul pietei comune sau in cadrul unei parti importante a acesteia va fi interzis , ca fiind incompatibil cu piata comuna in masura in care poate afecta comertul dintre statele membre".

Abuzul de pozitie dominanta se concretizeaza in limitarea productiei, stabilirea de preturi discriminatorii, vanzari conditionate si alte practici comerciale care nu se bazeaza pe principiul eficientei economice .Astfel de practici care submineaza concurenta sunt considerate deosebit de nocive, deoarece afecteaza structura pietei unice si procesul de integrare a economiilor tarilor membre. In plus, pe pietele recent liberalizate exista riscul pierderii beneficiilor in domeniul restructurarii, inovarii si crearii de noi locuri de munca.

Prevederile articolului 82 se aplica si in cazul companiilor publice sau al companiilor care beneficiaza de drepturi exclusive sau speciale. Acest articol nu contine prevederi referitoare la exceptari individuale sau colective .Multe dintre deciziile cele mai controversate ale Comisiei Europene au fost luate in baza articolului 82.

Autoritatile nationale, interesate sa-si protejeze companiile importante, au manifestat o rezistenta indelungata fata de aplicarea acestui articol. Jurisprudenta privind aplicarea Articolului 82 s-a dezvoltat considerabil in anii '90, indeosebi in ceea ce priveste practicile de fixare a preturilor si dominanta colectiva. Unele decizii ale Comisiei care au sanctionat abuzul de pozitie dominanta au provocat controverse privind masura in care exercitarea puterii de piata este sursa succesului si a profiturilor inechitabile, care trebuie sa fie penalizate, sau este rezultatul performantelor superioare ale firmelor in cauza , care pe termen lung conduc la dezvoltarea sistemului economic. In urma investigarii in ultimii ani a unor cazuri de dominatie oligopolista a pietei, Comisia a tras concluzia ca sunt necesare clarificari si imbunatatiri ale abordarii dominatiei oligopoliste pentru a evita incertitudinile in cadrul comunitatii de afaceri. Pentru prima oara, Comisia a impus amenzi intr-o serie de cazuri notificate, pentru informatiile incomplete sau incorecte furnizate de partile implicate, in cursul investigatiilor .

4. Controlul operatiunilor de concentrare economica

Concentrarea excesiva a puterii economice a firmelor este considerata o amenintare pentru concurenta libera si echitabila pe pietele Comunitatii, deoarece poate sa conduca la crearea sau intarirea pozitiei dominante .

Pana in 1990, controlul operatiunilor de concentrare economica ( fuziuni si achizitii ) a fost exercitat de Comisia Europeana pe baza articolelor 81 si 82 ale Tratatului CE. Numarul mare de fuziuni si achizitii din anii '80 in cadrul procesului de restructurare a companiilor, stimulat de liberalizarea pietei de capital, implica riscul ca , prin consolidarea pozitiei lor prin acest proces de concentrare sa ridice noi bariere la intrarea pe piata a companiilor concurente, subminand astfel realizarea obiectivelor pietei unice. Tendinta de concentrare economica a semnalat autoritatilor comunitare lipsa unei politici in acest domeniu si nevoia de a asigura un control direct prin introducerea unor prevederi mai riguroase, rapide si eficiente care sa raspunda principiilor stabilite de Tratatul CE.

Regulamentul Fuziunilor ( Merger Regulation ), care a fost adoptat in 1989, dupa circa 15 ani de dezbateri aprinse, si a intrat in vigoare in septembrie 1990, constituie un exemplu elocvent al dezvoltarii si diversificarii politicii concurentei in Comunitatea Europeana. Prin Regulament se poate interveni in mod activ si direct asupra procesului de concentrare a productiei si a distributiei. Spre deosebire de articolul 82, care poate sa fie aplicat doar cand o companie este deja dominanta, permitand doar un control limitat asupra concentrarilor.Regulamentul fuziunilor se aplica atat la crearea, cat si la intarirea pozitiei dominante, deoarece prevede notificarea fuziunilor catre Comisie si posibilitatea ca ele sa fie acceptate sau respinse inainte de a fi realizate efectiv.

Acesta a fost primul regulament european care a conferit Comisiei o competenta exclusiva in examinarea marilor operatiuni de concentrare transfrontaliera din Europa, pentru a aprecia efectele lor potentiale asupra concurentei .Regulamentul stipuleaza revizuirea periodica a unora dintre prevederi, in special a celor care vizeaza sfera competentelor Comisiei in controlul concentrarilor. Comisia are jurisdictie exclusiva asupra fuziunilor care au dimensiune comunitara. Analiza economica a "dimensiunii comunitare " a unei operatiuni de concentrare are rolul sa evidentieze marimea absoluta a firmelor implicate, impactul potential asurpa pietei comune pe care il poate avea concentrarea si, in consecinta, nivelul de competenta la care trebuie sa fie realizat controlul - comunitar sau national - pe baza principiului subsidiaritatii .

Cel de-al doilea " val" de fuziuni din ultima parte a anilor '90 a evidentiat cresterea complexitatii, marimii si ariei geografice a operatiunilor de concentrare. Au fost realizate fuziuni foarte mari, cu dimensiuni internationale, in multe sectoare, in conditiile in care companiile au dorit sa-si restructureze si sa-si consolideze pozitia lor pe o piata globala .

Spre deosebire de perioada de inceput, cand rolul analizei economice nu era suficient recunoscut, in prezent, juristi specializati in problematica concurentei lucreaza in mod normal cu economisti specializati in probleme specifice acestui domeniu, cum sunt definirea pietei relevante, determinarea puterii pe piata si analiza diverselor tipuri de comportament in afaceri .

Activitatea Comisiei de Control al operatiunilor de concentrare economica este in general considerata un succes si s-a inscris in directiile indicate de Consiliul European, de facilitare a acestui tip de operatiuni si orientare catre o concurenta mai intensa, impusa atat de procesul complex de reforma declansat in UE in 1992, cat si de cerintele globalizarii.Au existat si critici, potrivit carora Comisia nu a fost suficient de restrictiva in evaluarea fuziunilor si achizitiilor deoarece a ramas vulenrabila la presiunile statelor membre, care doresc sa incurajeze concentrarile care creeaza companii nationale mai mari, capabile sa concureze pe plan international - asa-numitii " campioni nationali ".

4.4. Controlul monopolurilor de stat cu caracter comercial

Acordarea de catre stat a unor drepturi speciale sau exclusive pentru anumite sectoare sau intreprinderi are drept consecinta eliminarea sau reducerea concurentei. Aplicarea de catre Comisie a prevederilor articolului 86, in legatura cu articolul 82 al Tratatului CE, reprezinta un instrument eficace pentru liberalizarea unor astfel de sectoare , incluzand pe cele care furnizeaza servicii de interes economic general .

Legislatia UE in domeniul concurentei a inregistrat o dezvoltare impresionanta incepand din a doua parte a anilor '90 datorita largirii sferei de aplicare la activitati economice din sectoare care anterior erau considerate monopoluri naturale sau erau monopoluri de stat

( telecomunicatii, energie, transporturi, servicii postale). Autoritatile comunitare au actionat cu consecventa pentru accelerarea procesului de liberalizare graduala indeosebi a sectoarelor care sunt importante pentru nivelul de competitivitate a producatorilor din UE ( transporturile, energia si telecomunicatiile). Actiunile Comisiei au fost sustinute de pozitia exprimata de multe state membre in favoarea alinierii depline a utilitatilor publice la prevederile politicii UE in domeniul concurentei. Promovarea de catre Comisie a politicii de deschidere spre concurenta a activitatilor din aceste sectoare s-a dovedit a fi in beneficiul evident al consumatorilor ( industriali sau casnici).

In opinia Comisiei, este necesara acompanierea procesului de liberalizare de aplicarea deplina a regulilor concurentei. Succesul masurilor de liberalizare depinde de prevenirea angajarii fostelor monopoluri, care de obicei isi mentin si protejeaza pozitiile puternice pe piata, in practici restrictive care creeaza obstacole in procesul concurential. Progresul legislativ impune deci autoritatilor in domeniul concurentei o activitate mai intensa de monitorizare, care sa asigure ca noile oportunitati create prin procesul de liberalizare a pietei nu vor fi blocate de comportamentul restrictiv si /sau abuziv al companiilor - in special al operatorilor integrati vertical - sau de ajutoarele de stat cu efecte anticoncurentiale.

Sectorul energiei constituie un exemplu pentru aceasta abordare a Comisiei. In iunie 2003, Consiliul de Ministri si Parlamentul European au aprobat masurile legislative propuse de Comisie pentru liberalizarea totala a pietelor gazului si electricitatii . Noua legislatie are ca scop eliminarea distorsiunilor concurentei generate de viteza diferita cu care statele membre si-au deschis pietele si au imbunatatit conditiile concurentiale pentru liberalizarea efectiva .

Imbinarea masurilor de liberalizare cu aplicarea reglementarilor in domeniul concurentei asigura beneficii pe termen lung pentru firmele industriale si, in final, pentru consumatori, in special in ceea ce priveste reducerea preturilor .

Un exemplu elocvent in acest sens il constituie liberalizarea telecomunicatiilor , ale carei efecte sunt deja evidente : in perioada 1998 - 2002, tarifele convorbirilor telefonice la mare distanta si ale celor internationale s-au redus cu 45% pe ansamblul UE. Tendinta de reducere a tarifelor pentru convorbirile locale a fost mai putin semnificativa in perioada analizata, ceea ce demonstreaza ca accesul la reteaua locala este inca controlat de operatorii existenti pe piata.

Importanta industriei telecomnicatiilor pentru economia europeana impune aplicarea mai ferma a legislatiei antitrust, pentru a asigura ca procesul de crestere economica si inovarea nu sunt obstructionate prin abuzuri de putere pe piata sau alte practici anticoncurentiale.

5. Reforma politicii concurentei

5.1. Necesitatea reformei

Cartea Alba adoptata de Comisie in 1999 a marcat inceputul unui program ambitios de reforma ce are ca scop modernizarea sistemului de aplicare a reglementarilor in domeniul concurentei si adaptarea politicii concurentei la schimbarile mediului economic si social pe plan regional si global.

Procesul dinamic de innoire si modernizare a politicii concurentei s-a concretizat intr-o serie de initiative importante de reforma lansate in cursul ultimilor ani de Comisia Europeana. Aceste initiative constituie raspunsuri la provocarile complexe aparute atat in cadrul Uniunii Europene, cat si in plan mondial, care au impus imbunatatirea instrumentelor si a metodelor de aplicare a acestei politici .

O prima provocare o reprezinta amplificarea dimensiunii globale a concurentei. In contextul procesului de globalizare a economiei, autoritatile comunitare intensifica cooperarea internationala, dialogul si coordonarea cu toti partenerii, atat la nivel bilateral, cat si la nivel multilateral, pentru a promova convergenta internationala a politicii concurentei.

In al doilea rand, autoritatile UE responsabile cu protectia concurentei trebuie sa gaseasca solutiile specifice la problemele complexe generate de cea mai importanta largire din istoria Comunitatii. In stabilirea prioritatilor, Comisia trebuie sa garanteze ca agentii economici si autoritatile din cele 25 de tari membre pot sa opereze in cadrul unei politici comune a concurentei aplicate in intreg spatiul UE. De asemenea, in conditiile introducerii monedei unice si finalizarii UEM, aplicarea unei politici eficace de protectie a concurentei in cadrul pietei interne a UE asigura realizarea deplina a potentialului de dezvoltare al companiilor si este vitala pentru asigurarea beneficiilor pentru consumatori si a prosperitatii in spatiul comunitar .

Autoritatile comunitare trebuie sa tina seama atat de componentele institutionale, cat si de modificarile rapide ale mediului economic si de necesitatea de a apropia mai mult politica concurentei de cetatenii Uniunii. De asemenea, Comisia Europeana trebuie sa faca fata normelor de procedura si standardelor de analiza si de probare, din ce in ce mai riguroase, pe care Curtea Europeana de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta i le impun. In acest context, Comisia a adoptat o strategie proactiva, in care instrumentele politicii concurentei si cele de aplicare a legislatiei, inclusiv organizarea Directoratului General Concurenta si a metodelor de lucru interne, sunt ajustate si imbunatatite permanent. Acest proces continuu de ajustare confera eficacitate si legitimitate politicii concurentei in realizarea obiectivelor privind asigurarea beneficiilor pentru consumatori si stimularea cresterii competitivitatii companiilor europene.

Referindu-se la prioritatile programului de reforma comisarul responsabil cu concurenta al UE, Mario Monti, preciza :" Procesele de integrare economica si liberalizare pot sa declanseze forte puternice pe piata, cu potentiale distrugatoare,dar pot, de asemenea, sa fie orientate in mod profitabil catre realizarea unei mai mari bunastari sociale.Politica concurentei are un rol activ in reglementarea acestor procese, dar pentru a fi eficienta este necesara dezvoltarea unei culturi a concurentei la toate nivelurile. De aceea, este important sa se realizeze o implicare mai profunda a consumatorilor, o crestere a transparentei si o imbunatatire a cooperarii internationale. Acestea, impreuna cu modernizarea cadrului legislativ, situeaza Comisia pe o pozitie mai buna pentru a face fata cerintelor in schimbare ale mediului social si economic ".

5.2. Domeniile principale ale reformei

Cresterea eficacitatii politicii de protectie a concurentei impune masuri de reforma a legislatiei comunitare, precum si simplificarea, descentralizarea si flexibilizarea sistemului de aplicare a regulilor comune in domeniul concurentei .

Propunerile Comisiei Europene se concentreaza in principal pe reforma in trei domenii ale legislatiei UE privind concurenta :

inlocuirea Regulamentului nr. 17 din 1962 cu un nou Regulament al Consiliului privind aplicarea articolelor 81 si 82 ale Tratatului CE, care se refera la acordurile anticoncurentiale, practicile concertate si abuzul de pozitie dominanta ( legislatia " antitrust ");

revizuirea " Regulamentului Fuziunilor", adoptat in 1989, care reglementeaza controlul operatiunilor de concentrare economica ;

modernizarea politicii de control al ajutoarelor de stat - domeniu care are, de asemenea, o importanta cruciala pentru protectia concurentei pe piata interna a UE.

Modernizarea legislatiei " antitrust" - aplicarea articolelor 81 si 82 ale Tratatului CE

La 16 decembrie 2002, Consiliul UE a adoptat Regulamentul nr. 1 / 2003 privind aplicaea articolelor 81 si 82 ale Tratatului CE, care inlocuieste Regulamentul nr. 17/ 1962. Noul instrument, care a intrat in vigoare la 1 mai 2004, creeaza conditiile pentru o aplicare mai eficace a legislatiei in domeniul concurentei intr-o Uniune largita.

Obiectivul noului regulament este modernizarea cadrului procedural pentru aplicarea legislatiei comunitare in domeniul antitrust. Regulamentul prevede abolirea sistemului centralizat de notificare a acordurilor restrictive si de autorizare a acestora de catre Comisie si introducerea unui sistem descentralizat care permite autoritatilor in domeniul concurentei si tribunalelor din statele membre sa aplice direct exceptarile de la aplicarea reglementarilor antitrust .

Acordurile care indeplinesc conditiile stabilite de legislatia in domeniul concurentei vor fi considerate legale fara a mai fi necesara notificarea si o decizie administrativa prealabila. Potrivit articolului 3 al Regulamentului nr 1 /2003, autoritatile nationale vor avea obligatia sa aplice legislatia comunitara in toate cazurile in care comertul intre tarile membre este susceptibil sa fie afectat .

Intarirea aplicarii efective si eficiente a articolelor 81 si 82

Prin abolirea sistemului de notificare Comisia va putea sa-si foloseasca mai eficient resursele, prin concentrarea pe detectarea si investigarea cazurilor de distorsionare grava a concurentei - in special a cartelurilor pentru fixarea preturilor si impartirea pietei si a comportamentului abuziv al firmelor . Efectele acestui tip de acorduri intre firme concurente sunt deosebit de nocive, atat pentru industrie, cat si pentru consumatori, deoarece au ca rezultate reducerea castigurilor de productivitate si a imbunatatirilor tehnologice, cresterea preturilor si reducerea bunastarii sociale prin transferul de bogatie de la consumatori la participantii la cartel. Prioritatea pe care o acorda Comisia activitatii de combatere a cartelurilor este ilustrata de rezultatele aplicarii legislatiei antitrust in ultimii ani. In 2001, Comisia a adoptat zece decizii privind cartelurile, impunand amenzi ce au totalizat aproape doua miliarde de euro.

Pentru a face fata metodelor tot mai subtile de "deghizare" a comportamentului anticoncurential, Comisia a aplicat o politica de incurajare a demascarii cartelurilor, ce a avut rezultate substantiale.

Obiectivele reformei

Rolul actualului sistem de control al operatiunilor de concentrare in facilitarea restructurarii industriale in Europa este unanim recunoscut. Acest sistem functioneaza pe baza principiului unui " ghiseu unic" ( "one stop shop") pentru examinarea operatiunilor de concentrare, astfel incat companiile implicate nu au obligatia de a notifica operatiunea lor unor multiple autoritati nationale din cadrul Uniunii .Sistemul asigura termene stricte pentru examinarea acestui tip de operatiuni de catre Comisie, precum si transparenta procesului decizional.

Propunerile de revizuire se bazeaza pe experienta de treisprezece ani ( in care Comisia a examinat peste 2000 de operatiuni de concentrare ) si tin cont de modificarile care au avut loc in aceasta perioada, reflectate atat de cresterea spectaculoasa a numarului de concentrari, cat si de sporirea complexitatii cazurilor examinate. Gradul mai ridicat de concentrare industriala a impus o sofisticare sporita a analizei economice continute in deciziile emise de Comisie. Reforma propusa are in vedere si remedierea deficientelor constatate in cursul anilor. Deciziile Comisiei in cazurile de concentrare fac obiectul unui control tot mai riguros din partea Curtii Europene de Justitie. De asemenea, Tribunalul de Prima Instanta impune exigente sporite in ceea ce priveste gradul de probare, cu implicatii asupra metodelor de lucru ale Comisiei.

Reforma are deci un dublu obiectiv : consolidarea componentelor de succes ale sistemului de control si imbunatatirea eficacitatii Regulamentului Fuziunilor, ca un instrument de control care sa faca fata noilor provocari cu care se confrunta economia UE, incluzand in principal procesul de largire. Propunerile de reforma au scopul de a face mai transparenta si mai coerenta politica Comisiei in domeniul controlului operatiunilor de concentrare si, in acest sens, vizand probleme de fond, probleme jurisdictionale si probleme procedurale.

6. Concurenta - factor de crestere a competitivitatii economiei europene

Teoria si practica economica demostreaza legatura care exista intre intensitatea concurentei intr-o economie si competitivitatea acesteia la scara globala .

Utilizarea instrumentelor politicii concurentei contribuie decisiv la stimularea competitivitatii si a cresterii economice in Europa.

Existenta unui mediu de afaceri dinamic stimuleaza inovatia si creterea productivitatii, astfel incat firmele pot sa-si sporeasca eficienta si sa fie mai bine pregatite pentru a concura atat pe piata interna , cat si pe cea internationala.

Din aceasta perspectiva, politica intreprinderii si politica concurentei sunt elaborate si implementate in stransa legatura. Intre aceste doua politici exista o sinergie care trebuie sa fie mentinuta si sporita , pentru a realiza scopul comun - cresterea competitivitatii agentilor economici si a bunastarii sociale. Ambele politici trebuie sa fie adaptate continuu la noile provocari : noi piete, noi modalitati de a face afaceri, noi factori de crestere si un proces concurential dinamic .

Prevederile Tratatului CE referitoare la politica concurentei permit Comisiei Europene sa compare si, cand este cazul , sa compenseze efectele anticoncurentiale ale unui anumit acord sau ale unei masuri de ajutor de stat cu beneficiile economice obtinute. Acest lucru nu este insa posibil in cazul abuzului de pozitie dominanta si al cartelurilor .

Politica intreprinderii pune accent pe necesitatea de a stimula procesul de inovare, de a sprijini cresterea potentialului de cercetare si dezvoltare al IMM. Din perspectiva concurentei, anumite acorduri de cooperare pot sa implice un comportament anticoncurential, cum este impiedicarea intrarii pe piata sau blocarea capacitatii de inovare a firmelor rivale.Concentrarile si acordurile de cooperare intre societati au potentialul de a creste eficienta productiei si competitivitatea firmelor.Cele mai multe acorduri nu sunt problematice pentru concurenta si beneficiaza de exceptari de la aplicarea legislatiei antitrust pe baza consideratiilor privind elementele de eficienta. Din acelasi motiv, in cea mai mare parte, fuziunile sunt aprobate fara sa ridice probleme in domeniul concurentei .

Dezvoltarea tehnologica si inovarea, ca factori de crestere a productivitatii, sunt prin natura lor nesigure. Evaluarea efectelor acestora asupra dinamicii pietei si a conditiilor concurentiale constituie o provocare permanenta pentru politica cocurentei.

Reducerea ajutoarelor de stat constituie un obiectiv important, justificat prin efectele lor potentiale de distorsionare a pietei. Apar insa esecuri ale pietei care impun mecanisme de sprijin la nivel european, national sau regional care sa asigure firmelor beneficiare viabilitatea si performanta pe termen lung. Este deci necesar un echilibru intre controlul ajutorului de stat si corectarea unor astfel de esecuri ale pietei.

Liberalizarea pietelor, prin cresterea concurentei si adaptarea pietelor la schimbarile mediului economic, permite accelerarea vitezei cu care este difuzata in economie cresterea productivitatii, generata de procesul de inovare. Este insa necesara acompanierea procesului de liberalizare de aplicarea deplina a regulilor de protectie a concurentei.

6.1. Cadrul institutional si legal

La baza reglementarii regimului concurentei din UE au fost prevederile articolelor 85 - 94 din Tratatul de la Roma, care se refera, in termeni generali,atat la regulile comune aplicabile intreprinderilor, cat si la ajutoarele acordate de stat. Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare la 1 mai 1999, cuprinde actualele regului comune in domeniul concurentei, care sunt stipulate in articolele ( renumerotate) 81 - 89.

Legislatia secundara adoptata ulterior a imbogatit continutul, instrumentele si procedurile politicii concurentei si a consolidat pozitia Comisiei Europene ca actor principal, care a intervenit eficient in domenii esentiale pentru functionarea normala a pietei comune.

Legislatia UE privind concurenta include patru domenii, care constituie si cele patru directii de actiune ale politicii concurentei la nivel comunitar:

- reglementarile antitrust ( articolele 81 si 82 ale Tratatului CE), care interzic acordurile anticoncurentiale, practicile concertate si abuzul de pozitie dominanta ;

- regulamentul fuziunilor, care se refera la controlul operatiunilor de concentrare economica in scopul de a prevenicrearea sau intarirea pozitiilor dominante ;

- reglementarile privind liberalizarea unor sectoare ecnomice in care unele intreprinderi beneficiaza de drepturi exclusive si speciale acordate de stat, prin care este exclusa sau limitata concurenta

( articolul 86 al Tratatului CE si legislatia secundara ) ;

- reglementarile referitoare la controlul ajutoarelor de stat ( articolele 87 - 89 ale Tratatului CE).

Comisia Europeana are competenta exclusiva in aplicarea acestor reglementari, cu exceptia domeniilor " antitrust" si " liberalizare", in care Comisia partajeaza atributiile cu autoritatile concurentei din tarile membre.

Potrivit Curtii Europene de Justitie ( CEJ), reglementarile in domeniul concurentei opereaza in doua sfere diferite :

la nivel european este vizat comportamentul pe piata care afecteaza comertul intracomunitar ;

la nivel national, au scopul sa previna sau sa elimine distorsiunile pe pietele tarilor membre, care nu au impact asupra comertului intre tarile din UE.

In procesul complex de dezvoltare a politicii concurentei la nivel comunitar, Comisia Europeana a avut permanent rolul de actor principal in asigurarea functionarii optime a pietei interne.

Contributiile esentiale ale Comisiei la dezvoltarea si aplicarea legislatiei si a politicii concurentei au reflectat experienta dobandita in peste patru decenii de Directoratul General Concurenta in abordarea " caz cu caz" a situatiilor de impiedicare, restrangere sau distorsionare a concurentei pe piata interna a UE. Aceasta abordare complexa presupune examinarea riguroasa si analiza economica a fiecarei situatii, pe baza caracteristicilor specifice fiecarui caz, tinand cont de faptul ca dinamica procesului concurential genereaza atat castigatori, cat si perdanti.

6.2. Practica legislatiei

Progrese legislative

In scopul armonizarii depline cu prevederile comunitare relevante, precum si pentru a se intari capacitatea administrativa de implementare a legislatiei in domeniul concurentei, au fost amendate, prin modificari de substanta atat Legea Concurentei nr.21 / 1996 prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 121 / 2003 aprobata prin Legea 184 / 2004, cat si Legea privind ajutorul de stat nr. 143 / 1999 prin Legea nr. 603 / 200

Legea Concurentei

Modificarile aduse Legii Concurentei au urmarit :

- eliminarea obligativitatii notificarii pentru incadrarea intr-o categorie exceptata a intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate, ceea ce va conduce la cresterea eficientei activitatii, Consiliul Concurentei concentrandu-si resursele, in mod efectiv, pe cazurile de distorsionare grava a concurentei ;

- eliminarea suprapunerii de atributii derivata din existenta a doua institutii ( Consiliul Concurentei, ca autoritate autonoma si , respectiv, Oficiul Concurentei ca organ de specialitate in subordinea Guvernului), prin comasarea acestora .Au fost impuse criterii profesionale exigente, necesar a fi indeplinite de catre cei ce urmeaza a fi numiti membri ai autoritatii de concurenta ;

- instituirea avizului conform ( obligatoriu) din partea Consiliului Concurentei, pentru proiectele de acte normative incidente in domeniul concurentei, asigurandu-se astfel prevalenta legislatiei concurentei fata de orice act normativ care contine prevederi anticoncurentiale ;

- reevaluarea pragului de minimis in cazul concentrarilor economice, astfel incat Consiliul Concurentei sa-si orienteze eforturile spre acele operatiuni de concentrare economica care, prin dimensiune si efecte, pot afecta in mod serios concurenta ;

- abilitarea Consiliului Concurentei de a stabili, prin instructiuni, conditiile si criteriile de aplicare a unei politici de clementa, in vederea incurajarii agentilor economici care au recurs la practici interzise de lege de a coopera cu Consiliul Concurentei in scopul descoperirii si sanctionarii incalcarilor grave ale legislatiei in domeniu ;

- majorarea semnificativa a amenzilor prevazute pentru incalcarea prevederilor legislatiei referitoare la concurenta, acestea urmand a fi calculate ca procent din cifra de afaceri a contravenientilor ;

- stabilirea unor termeneclare de prescriere a dreptului la actiune

( prescriptia extinctiva), similare celor prevazute in legislatia comunitara.

Legea privind ajutorul de stat

Principalele modificari aduse Legii ajutorului de stat vizeaza urmatoarele aspecte :

- in ceea ce priveste obligatia notificarii ajutoarelor de stat, legea stipuleaza faptul ca aceasta atributie revine atat furnizorului, cat si initiatorului actului prin care se acorda ajutorul de stat, realizandu-se astfel o mai buna corelare intre acestia, menita sa asigure respectarea obligatiei notificarii ex - ante;

- ajutoarele de stat prevazute in proiecte de acte administrative sau normative - legi, ordonante de urgenta, hotarari ale Guvernului etc. - trebuie notificate Consiliului Concurentei si acordate numai dupa autorizarea lor de catre acesta. Legea introduce astfel, in sarcina furnizorului si initiatorului unui ajutor de stat, obligatia de a supune controlului Consiliului Concurentei orice intentie de acordare a unui ajutor de stat, conferindu-i acestuia o reala putere de a opune legislatia in vigoare in cazurile de acordare a ajutoarelor de stat ;

- legea precizeaza expres o noua categorie de ajutoare de stat ce pot fi considerate existente, si anume acelea pentru care a expirat termenul de prescriptie, evitandu-se astfel orice interpretari in contradictoriu pe aceasta tema ;

- se introduce notiunea de " persoane interesate" , carora le este recunoscut, potrivit legii, dreptul la actiune in cazul in care sunt afectate prin acordarea unui ajutor de stat;Se largeste astfel sfera celor care se pot adresa instantei in cazul in care sunt lezati in activitatea desfasurata; in reglementarea anterioara acest drept era prevazut doar pentru partile interesate ;

- cuantumul ajutorului de stat considerat pentru a fi autorizat, ce nu cade sub incidenta obligatiei de notificare, este de 3 miliarde de lei intr-o perioada de pana la 3 ani, luandu-se in considerare plafonul existent la nivel comunitar de 100.000 Euro.Ca si in vechea reglementare, acest plafon poate fi actualizat prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei .

7. Bursele - institutii ale economiei de piata ce stimuleaza concurenta

Bursa este un instrument complex si reprezinta in esenta o piata de schimburi de marfuri si servicii guvernata strict de legea cererii si a ofertei, tradusa in mecanismul iterativ de stabilire a preturilor prin apropierea succesiva, pana la atingerea optimului. Bursa impune un principiu operativ al ofertelor, punand in plus la dispozitie si cadrul organizatoric adecvat implementarii lui. Bursa a eclipsat toate celelalte forme de piata, primitiv- intuitive, contribuind la civilizarea raporturilor vanzator- cumparator si la insanatosirea si stabilizarea economiilor din tarile gazda.

Bursa este o institutie cu reguli stricte de conduita prentru cei care uzeaza de serviciile ei, reguli bazate pe justitie, echitate si transparenta. Este remarcabila capacitatea acesteia de a simplifica si uniformiza si de a pune in locul lor o limba noua, flexibila, simpla, completa, capabila sa raspunda universal tuturor necesitatilor .