PIATA FINANCIARA

PIATA FINANCIARA

Este de fapt o realitate mai mult sau mai putin compozita ce rezulta din interactiunile mai multor feluri de operatiuni cu produse asemanatoare dar nu neaparat identice. Uneori deosebirile dintre ele au o anumita relevanta si de aceea formeaza obiectul unor particularitati in reglementarile modului de a functiona. Aceasta confera o relativa autonomie fiecarui gen de operatii cu produsele respective si in acest sens vorbim de existenta mai multor piete care, impreuna, constituie piata financiara Toate asigura, impreuna, resursele banesti necesare agentilor economici, iar in miscarea lor capitalurile se intrepatrund si trec relativ usor de pe o piata pe alta.

Spre deosebire de piata monetara, piata financiara are ca obiect indeosebi tranzactionarea plasamentelor banesti pe termen mediu (2 - 5 ani) si lung (5 ani si peste).

In general uitlizarea resurselor disponibile pe destinatii cu termen mediu si/sau lung este considerata investitie. Exista investitii:

a)    reale - folosirea resurselor disponibile pentru formarea capitalului tehnic, constructii de locuinte, achizitionarea de terenuri, stocarea de bunuri etc;

b)    financiare - folosirea resurselor pentru plasamente sau dobandirea de instrumente financiare.

In prezent, in limbajul curent, investitia este tot mai des interpretata ca fiind utilizarea resurselor in scopul obtinerii unor venituri indiferent de termenul avut in vedere.

Cererea, oferta si instrumentele financiare

o     Purtatorii cererii sunt societatile comerciale de orice natura (industriale, agricole, de transporturi, bancare, de asigurari etc.) private sau publice, administratiile publice centrale sau locale etc.

o     Purtatorii ofertei sunt toti acei care au venituri mai mari decat cheltuielile. Deci toti cei ce reusesc sa faca economii: societatile de asigurare, bancile, societatile comerciale din orice alt domeniu si populatia sau menajele.

In cele mai multe tari, pe piata financiara, sectorul institutional denumit gospodarii sau menaje, luat in ansamblul sau, este permanent excedentar si deci ofertant in timp ce sectoarele denumite generic "bussines" adica unitatile economice comerciale, considerate in ansamblul lor, sunt permanent deficitare, adica in cautare de bani sau purtatori ai cererii.

o     Atat ofertantii cat si cei in cautare de resurse banesti opereaza cu instrumente financiare In situatia unei gospodarii care a realizat economii si le depune intr-un cont la o banca (de unde va primi dobanda) depozitul este un instrument financiar. Pentru banca respectiva, suma depusa reprezinta de fapt, un credit care, la randul sau, este alt instrument financiar si care poate servi pentru a fi dat cu imprumut altui agent economic in cautare de fonduri.

Instrumentele financiare includ mijloacele de plata in general - banii propriu-zisi, celelalte componente ale masei monetare (M), titlurile de credit, participatiile la capitalul social al firmelor, ipotecile, optiunile bursiere etc. Evident, gradul de lichiditate difera de la o categorie la alta a instrumentelor financiare.

Instrumentele financiare se vand si se cumpara. In acest sens, se vorbeste despre investitii financiare atunci cand sunt cumparate.

o     Piata valorilor mobiliare este principala componenta a pietei financiare. Valorile mobiliare sunt instrumente financiare negociabile care atesta drepturi de proprietate sau de creante asupra emitentilor. Sunt emise de purtatori ai cererii si in special de societati comerciale, administratii publice si de stat - locale sau centrale sub forma de hartii de valoare sau nemateriala, si sunt cunoscute sub denumirea de actiuni, obligatiuni sau instrumente financiare derivate ("produse derivate"). Valorile mobiliare sunt purtatoare de venituri pentru cei ce le detin.

o     Actiunea este un titlu de valoare care atesta ca detinatorul sau detine o parte din capitalul social al unitatii institutionale care l-a emis. Contine: numele emitentului, data de emitere, numarul de identificare, valoarea nominala, semnaturile celor autorizati sa le emita, elemente de securizare.

o     Obligatiunea este un titlu de imprumut pe termen lung sau mediu si atesta angajamentul emitentului de a restitui intr-un timp stabilit, in diferite formule, celui ce o detine suma imprumutata si dobanda corespunzatoare indiferent de situatia economica a firmei. Detinatorul sau se numeste obligatar.

o     Biletele si bonurile de tezaur,obligatiunile de stat sau municipale reprezinta valori mobiliare emise de stat si sunt aducatoare de venituri cu diferite denumiri pentru detinatorii lor.

2. Formele pietei financiare

Exista multe criterii de clasificare a formelor pietei financiare. Noi avem in vedere aici piata valorilor mobiliare - actiunilor si obligatiunilor, instrumente financiare carora le sunt specifice piata primara si piata schimburilor de titluri deja emise (aflate in circulatie) sau piata secundara, considerate impreuna.

Piata primara denumita si piata emisiunilor are rolul de a mobiliza resursele banesti disponibile ale oricaror categorii de agenti economici pentru a le pune la dispozitia altora care le transforma in capital productiv. Unitatile economice pentru a-si asigura finantarea activitatilor, emit, potrivit reglementarilor legale, actiuni si/sau obligatiuni de valori diferite pe care posesorii de disponibilitati le cumpara, de regula, prin intermediari financiari.

Pretul platit denumit pret de emisiune poate fi egal cu valoarea nominala (inscrisa) in instrumentul financiar respectiv (al pari) sau mai mic (sub pari) pentru a spori atractivitatea tranzactiei. Diferenta dintre pretul al pari si sub pari este prima de emisiune. Pretul de emisiune este ferm (nu se modifica pana la inchiderea emisiunii).

Piata secundara are ca obiect tranzactionarea instrumentelor financiare deja emise. Vanzarea-cumpararea acestora nu constituie un proces de finantare a activitatii economice, ci doar o trecere a lor de la un detinator la altul. In felul acesta cei ce vand isi "elibereaza" capitalul investit si daca reusesc sa vanda la un curs (pret) mai mare decat cel la care a cumparat actiunile sau obligatiunile respective va castiga. Desigur, poate sa si piarda daca vinde la un pret mai mic.

Pretul pe aceasta piata este tranzactionat si deci este variabil. Se numeste, de regula, curs sau pret de piata.

Motivul tranzactiilor pe aceasta piata poate fi diferit: "eliberarea" capitalului investit pentru a-i da alte destinatii, intrarea intr-o activitate dintr-un domeniu al economiei in altul, realizarea de investitii in alte tari, specula (sa cumpere ieftin si apoi sa vanda mai scump) etc.

De regula, operatiunile pe oricare din cele doua forme a pietei financiare se realizeaza prin intermediari specializati. Principala instituite din cadrul acestei piete este bursa de valori care este controlata public si reglementata strict insa cu prevederi mai mult sau mai putin diferite de la tara la tara. Reglementarile vizeaza: conditiile admiterii titlurilor la bursa; conditiile de admitere a intermediarilor de tranzactii si operatorilor; modul de regularizare a operatiunilor, organismele de conducere etc.

Cursul, pretul de piata sau cotatia titlurilor la bursa este deosebit de importanta pentru consecintele pe care le induce si modul in care poate fi influentat. Factori de influenta:

situatia economica financiara a firmei emitente;

evolutia veniturilor aduse de instrumentele financiare tranzactionate;

situatia economica si politica interna si internationala;

tendintele economiei din diferite tari.

La bursa se realizeaza doua genuri mari de operatii despre care se spune ca formeaza doua piete diferite:

- operatiuni la vedere pentru care transmiterea titlurilor vanzator-cumparator si a banilor cumparator-vanzator are loc la momentul tranzactionarii sau intr-un interval de timp scurt reglementat de autoritatile bursiere;

- operatiuni la termen care au loc in doi timpi:

a) se tranzactioneaza titlurile, numarul lor, cursurile si data la care va avea loc executarea propriu-zisa a operatiei (transmiterea titlurilor si respectiv, a banilor:

b) executarea tranzactiei incheiate.

Operatiile la termen au caracter evident specualtiv. Pornind de la faptul ca intre momentul incheierii tranzactiei si realizarii sale efective exista o perioada mai lunga sau mai scurta dupa cum convin vanzatorul si cumparatorul, primul se angajeaza sa vanda titluri sau instrumente pe care nu le are. El vinde acum,la momentul tranzactiei, pentru ca apreciaza ca pretul (cursul) este mare si va evolua in scadere, astfel incat pana la data executarii tranzactiei le va cumpara la un pret mai mic si le va preda asa cum s-a angajat. El este un "jucator" " la baisse" sau "bear".

Cumparatorul, nici el, la momentul realizarii tranzactiei, nu are banii necesari dar mizeaza pe cresterea cursului pana la scadenta si va castiga diferenta dintre cursul mai mare existent la scadenta si cursul mai mic de la tranzactionare. Acesta este un "jucator" " la hausse" sau "bull". Cel care se va plasa pe sensul in care evolueaza piata castiga, iar celalalt pierde.

Paralel cu aceste tranzactii care au loc la bursa cu cele mai reprezentative instrumente financiare, in foarte multe tari, inclusiv in Romania, exista o alta piata financiara secundara unde sunt tranzactionate acelasi gen de instrumente sau titluri dar mai putin reprezentative (importante).

Comensurarea si evolutia tranzactiilor sunt urmarite cu ajutorul unor indici mai mult sau mai putin diferiti de la tara, de la o bursa la alta si de la o piata la alta.

Volumul si dinamica tranzactiilor financiare si modul deosebit ale celor bursiere sunt extrem de relevante pentru mersul afacerilor si economiilor din tarile respective.

3.Rolul Bursei de Valori

Bursa este o instituie specifica economiei de piata, unde se tranzactioneaza titluri de valoare desfasurate in mod organizat, in conditii de libera concurenta si transparenta, si supravegheate de autoritatile publice

BV - joaca un rol important in a colecta economiile si de a le orienta catre solicitantii de capitaluri pentru investitii.

BV - asigura transformarea operativa, intr-un termen scurt, a capitalului real in capital banesc si invers, mobilizarea rapida a unor importante resurse pentru activitatea de investitii

BV - este o piata indispensabila pentru transformarea unor capitaluri individuale dintr-o intreprindere in alta sau dintr-o tara in alta

BV - favorizeaza procesul de concentrare a puterii economice, controlul asupra unor societati pe actiuni asigurandu-se prin detinerea pachetului actiunilor de control

BV - este un barometru extrem de sensibil al starii economiei