Somajul

Astazi, un lucrator din zece nu are de lucru fata de unul din treizeci in urma cu 20 de ani. Aceasta constatare vorbeste de la sine despre amploarea fenomenului contemporan. Somajul nu loveste numai indivizii. Peste o anumita limita el submineaza intreaga societate.

1. Notiuni generale legate de piata fortei de munca

Piata fortei de munca este o piata speciala. Variabilele in functie de care definim cererea si oferta pe acest tip de piata sunt salariul ca pret al fortei de munca si numarul de lucratori ca masura a cantitatii de munca.

Salariul este recompensa acordata factorului munca. Acesta este diferit de castig care cuprinde si plata orelor suplimentare, premii, etc. Distingem doua metode de calcul al salariului. Normele de timp se pot aplica in sectoarele in care productia nu poate fi masurata cu usurinta (invatamant, politie, armata etc.) sau acolo unde angajarea este un stimulent prin ea insasi (angajarea in activitati functionaresti, a supraveghetorilor etc.). Ea se practica si in domeniile de activitate unde vitezele mari ar fi daunatoare calitatii prestatiei (munca de reparatii, in sanatate etc.). Dezavantajul normelor de timp este acela ca incurajeaza lucrul peste program si ca nivelul productiei ar putea fi egal cu al celui mai putin binevoitor lucrator. Normele la bucata schimba mentalitatea lucratorului care va cauta noi metode de lucru pentru a creste productia. In acest fel scad costurile de capital, utilajele fiind folosite mai intens. Finalul este cresterea productivitatii muncii. Singurul dezavantaj al acestui mod de calcul al salariului este acela ca un ritm alert de lucru poate transforma omul in masina.

Salariul nominal este suma de bani pe care lucratorul o primeste in schimbul muncii prestate iar salariul real este cosul cu bunuri si servicii care se poate cumpara cu salariul in bani.

Renta de abilitate este o suma de bani care depaseste ceea ce este necesar pentru a-l mentine pe lucrator in angajarea in care se afla.

O teorie economica moderna despre salarii este aceea conform careia antreprenorii nu vor cumpara factorul munca decat daca pretul lui (salariul) este mai mic decat produsul marginal (sporul de productie) al unei unitati suplimentare de forta de munca.

Teoria negocierii salariilor presupune existenta a doua grupuri de negociatori, pe de o parte sindicatele organizate ca furnizori monopolisti de forta de munca iar pe de alta parte, patronii organizati, monopsonistii, cumparatorii de forta de munca. Guvernul, de regula, este moderatorul negocierii. Amestecul sindicatelor in luarea deciziilor politice ar trebui eliminat, acestora revenindu-le urmatoarele functii: stabilirea unor salarii adecvate pentru lucratori, asigurarea de conditii de lucru imbunatatite si inlesnirea de facilitati educationale, recreative, sociale pentru acestia si familiile lor.

Printre conditiile favorabile cresterii salariilor insiram:

-cand exista cerere mare pentru un produs antreprenorii pot creste salariile pentru ca pot transfera aceasta marire in cresterea de pret;

-cresterea productivitatii muncii este singura cale care duce la marirea salariilor fara a atrage majorari de preturi;

-cand exista exces de forta de munca intr-o ramura se acorda compensatii pentru retragerea acesteia. Fondul de salarii ramanand acelasi se va imparti la mai putini lucratori;

-salariile pot creste si prin presiunea sindicatelor asupra patronilor care platesc salarii mici, acesta fiind un stimulent pentru muncitori de a se organiza in sindicate.

Alte categorii economice al caror continut trebuie clarificat sunt: populatie activa, populatie ocupata, somer si efectivul fortei de munca. Toate persoanele care au capacitate de munca si au varsta cuprinsa intre limitele legale de munca, inclusiv persoanele aflate in perioada schimbarii locului de munca (somaj), intra in categoria populatiei active. Persoanele care exercita o activitate ca salariati precum si cei care lucreaza pe cont propriu in exploatari de tip familial, cu alte cuvinte cererea de munca satisfacuta, constituie continutul notiunii de populatie ocupata. Somerii sunt acei oameni care nu sunt angajati, dar se preocupa activ de gasirea unui loc de munca. Cu alte cuvinte, o persoana se gaseste in stare de somaj numai daca a facut eforturi sustinute pentru a gasi o slujba in ultimele patru saptamani.

Angajatii si somerii constituie continutul categoriei economice de efectiv al fortei de munca. Oamenii fara slujbe care nu cauta de lucru sunt in afara fortei de munca. Frontiera intre ocupare, somaj si inactivitate este instabila.

Masurarea amplorii fenomenului somajului se face cu ajutorul unui indicator sintetic intitulat rata somajului. Acesta se obtine raportand numarul somerilor la efectivul fortei de munca, format din angajatii si somerii dintr-o tara, la un moment dat. Efectivul fortei de munca nu cuprinde urmatoarele categorii de persoane: elevii, studentii, cei ce-si desfasoara activitatea in gospodariile casnice, pensionarii, persoanele prea bolnave ca sa munceasca precum si cele care au incetat sa caute un loc de munca. Pe langa PIB si rata inflatiei, rata somajului reprezinta cel de-al treilea indicator macroeconomic pentru a caracteriza starea unei economii nationale.

Prin prisma ratei somajului in randul tarilor dezvoltate deosebim doua categorii: tari cu rate relativ inalte ale somajului (Spania, Italia) si tari cu rate ale somajului relativ scazute care se inscriu in asa-numitele limite ale somajului natural, acceptabil, normal (Olanda, Austria).

2. Tipuri de somaj

In functie de cauzele diferite care provoaca fenomenul somajului, distingem trei tipuri de somaj: frictional, structural si ciclic. Descriind fiecare dintre aceste trei tipuri vom evidentia motivele aparitiei lui.

Somajul frictional este somajul care se considera normal pe piata muncii si se naste din cauza miscarilor continue de persoane: a) intre slujbe; b) intre regiuni ale tarii in cautare de slujbe sau c) intre diferite stadii ale ciclului de viata. Chiar daca o economie ar fi la nivelul de utilizare completa a fortei de munca ar exista circulatie datorita faptului ca oamenii isi cauta slujbe (la absolvirea scolii, la mutarea intr-o alta localitate prin casatorie, divort, la reintrarea in munca a femeilor dupa o perioada de ingrijire a copilului). Somajul de mobilitate (oameni intre doua slujbe) ar trebui considerat normal. Totusi si acesta poate fi un adevarat semn al cresterii somajului atunci cand durata medie de asteptare intre doua slujbe creste. Deoarece somerii frictionali sunt, de obicei, in cautare de plasamente mai bune se considera deseori ca acestia sunt someri voluntari. Acest tip de somaj este, de regula, de scurta durata.

Somajul structural este cauzat de restructurarea economiei sub incidenta crizei energetice si a revolutiei tehnico-stiintifice, care redistribuie forta de munca, in scopul reducerii acesteia pe unitatea de produs ca urmare a cresterii productivitatii muncii. Apare astfel o neconcordanta intre oferta si cererea de muncitori de o anumita calificare, specializare. Cererea pentru un anumit tip de munca creste, in timp ce cererea pentru un altul scade, iar ofertantii de forta de munca nu se adapteaza rapid. Daca salariile s-ar ajusta lin la cererile si ofertele de forta de munca in schimbare (scazand in zonele cu surplus de forta de munca si crescand in cele cu lipsa de forta de munca), ele ar putea fi un indicator corect de reorientare a fortei de munca. Dar, salariile nu raspund rapid la socurile economice, neputand deci indeplini pe piata fortei de munca acest rol.

Somajul ciclic este cel cauzat de crize si conjuncturi defavorabile trecatoare. Este somajul perioadelor de recesiune. Distributia intre somajul ciclic, pe de o parte si somajul structural si frictional, pe de alta parte, ajuta la diagnosticarea corecta a sanatatii pietei fortei de munca. Nivele inalte de somaj frictional si structural pot sa apara chiar si atunci cand pietele generale de munca sunt in echilibru. In literatura de specialitate gasim si alte categorii distincte de somaj: somaj tehnic, somaj tehnologic, somaj total, somaj partial.

Somajul tehnic este determinat de intreruperea sau restrangerea activitatii economice ca urmare a lipsei sau insuficientei unor factori de productie.

Somajul tehnologic este cauzat de introducerea unor inovatii care economisesc resursele de munca, substituindu-le in proportii diferite cu capital. De regula, aceste manevre nu sunt insotite de cresterea corespunzatoare a volumului de activitate.

o persoana se poate afla in stare de somaj total cand ea se afla in inactivitate completa, de durata.

Somajul partial apare atunci cand are loc o reducere impusa, mai mare sau mai mica, a duratei saptamanii de lucru insotita de diminuarea salariului.

Prin prisma duratei deosebim somaj pe termen scurt (pana la 4 saptamani) si somaj pe termen lung (mai mult de 14 saptamani). Studiind relatia dintre aceste doua tipuri de somaj si fazele principale ale ciclului de afaceri desprindem urmatoarele concluzii: o fractiune mare din somaj este de durata foarte scurta in perioadele de avant; in recesiuni somajul pe termen lung devine o problema sociala.

Motivele somajului sunt: parasirea slujbelor din initiativa celor angajati; concedierile; timpul pierdut in cautare de slujbe. Astfel, parasirea slujbelor genereaza un proces scazut de someri. Pierderea slujbelor este motivul major al somajului. Numarul concedierilor este, de regula, de trei ori mai mare in perioadele de recesiune decat in cele de avant. Timpul pierdut pentru cautarea de plasamente de catre proaspetii absolventi ai diferitelor trepte de invatamant genereaza un esantion redus de someri. Cei care au fost angajati, dar dintr-un motiv sau altul au iesit din efectivul fortei de munca, alimenteaza un alt grup al somerilor, atata timp cat sunt in cautare de slujbe pentru a reintra in categoria fortei de munca.

Tabloul motivelor somajului intr-o economie de piata nu este insa complet daca nu luam in discutie si functionarea pietelor de munca

3. Piata fortei de munca. Somaj voluntar si involuntar

In cazul pietei fortei de munca pretul muncii este salariul. Salariul poate sa fie flexibil sau inflexibil.

Salariul flexibil este cel care se ajusteaza rapid la cererea si oferta de piata ("salariu curatat de piata").

Salariul inflexibil este cel care nu se adapteaza rapid la impulsurile pietei favorizand astfel aparitia somajului involuntar, fortat.

Salariile flexibile sunt proprii pietei ideale a fortei de munca. Dar nu salariile flexibile sunt cele care caracterizeaza piata contemporana a fortei de munca, ci salariile inflexibile, cele care nu se ajusteaza suficient de rapid la cerintele pietei. De aceea apare o nepotrivire intre cautatorii de slujbe si slujbele vacante. Aceasta nepotrivire duce la modelul de somaj intalnit azi pe pietele fortei de munca: somajul involuntar.

Pentru a intelege sursele inflexibilitatii salariilor trebuie facuta distinctia intre pietele de licitatie si pietele administrate.

Pietele de licitatie sunt pietele puternic organizate si competitive unde preturile fluctueaza in sus sau in jos pentru a echilibra cererea si oferta.

Pietele administrate sunt opusul pietelor de licitatie si este de remarcat ca in proportie de 100% forta de munca este negociata pe acest tip de piata. Firmele isi administreaza salariile fixand scale de plati fixe. Astfel, muncitorii sunt angajati la un salariu fixat. De obicei salariile sunt fixate pentru un an, iar cand sunt ajustate dupa acest interval de timp, urca toate cu acelasi procentaj. Data fiind procedura greoaie prin care sunt determinate salariile e putin probabil ca in acest interval de timp firmele sa faca ajustari majore. Daca firmele se vor afla in fata unui gol sau exces de forta de munca, ele nu vor reactiona prin modificarea cuantumului salariilor, ci mai degraba prin modificarea altor conditii cerute la angajare (calificare, indemanare, creativitate, spirit de initiativa). E mult mai usor sa recrutezi muncitori dupa calitatile de mai sus, al caror prag poti sa-l variezi in functie de conjunctura (gol sau exces de forta de munca), decat sa iriti intreaga structura salariala a unei firme, pur si simplu pentru a angaja cativa noi muncitori.

Pietele fortei de munca pot fi sindicalizate sau nesindicalizate.

Pe pietele sindicalizate rigiditatea salariilor este foarte mare, ele fiind de regula negociate o data la trei ani. Mai mult, muncitorii sindicalizati accepta rareori reduceri de salarii chiar in situatia cand ii ameninta spectrul somajului. In cadrul pietei de munca sindicalizate timpul de management, necesitat de fiecare data cand se fixeaza un nou acord colectiv de salarizare este lung si de aceea este costisitor

Pe pietele nesindicalizate fixarea salariilor este mai putin costisitoare, dar tot necesita timp indelungat de management.

Se poate trage concluzia ca motivul fundamental al somajului involuntar sta in natura administrata a salariilor. Concluzia este valabila pe termen scurt deoarece pe termen lung oferta si cererea de forta de munca tind si reusesc sa se echilibreze.

Cauzele somajului se pot sistematiza astfel:

1.Rigiditatea salariului se explica prin interventia guvernului in stabilirea salariului minim pe economie. Aceasta nu este singura explicatie, salariul nefiind elastic in raport cu munca. Cu cat salariul este mai rigid cu atat somajul este mai mare, firmele reducand mai bine numarul celor angajati decat sa le scada salarul.

2.Lipsa de mobilitate pe piata muncii este cauza somajului pe multe piete.

3.Slaba crestere economica este raspunzatoare pentru mai mult de un somer din doi.

4.Reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanti pe piata muncii si ezitarea intreprinderilor in a angaja sunt tot atatea motive ale somajului. Astazi prudenta a inlocuit initiativa. Cauza profunda a somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.

4. Rata naturala a somajului

Presupune neutilizarea intentionata a unui segment din forta de munca.

Intr-o economie moderna, preocupata de prevenirea ratelor inalte ale inflatiei, rata naturala a somajului reprezinta nivelul maxim de somaj care se poate sustine si corespunde productiei potentiale a unei natiuni. Rata naturala este nivelul pentru care piata muncii este in echilibru, iar fenomenele sociale induse de existenta somajului sunt sub control riguros.

Intelegerea conceptului de "rata naturala a somajului " va fi usurata daca se fac urmatoarele precizari:

- Rata naturala a somajului nu poate fi "zero". Chiar intr-o economie extrem de bine gospodarita un numar substantial de oameni sunt neutilizati datorita mobilitatii fortei de munca, care determina aparitia si mentinerea somajului frictional (si structural);

- Rata naturala a somajului este intim legata de procesul inflatiei. O rata naturala mica atrage serioase consecinte inflationare, conduce la o spirala accelerata a inflatiei de peste10 - 20% anual.

5. Caile de reducere a somajului

Practicile restrictive presupun indepartarea de pe piata muncii a anumitor solicitanti pe urmatoarele cai: prelungirea scolaritatii, reducerea varstei de pensionare, incurajarea parasirii anticipate a slujbei prin acordarea de plati compensatorii, penalizarea muncii pensionarilor. Neajunsurile acestui tip de practici sunt pe de o parte, faptul ca sunt costisitoare iar pe de alta parte, faptul ca face sa creasca numarul celor inactivi. Acestia nu pot fi intretinuti decat pe seama persoanelor active pentru care sarcinile fiscale devin greu de suportat.

Tratamentul social al somajului presupune antrenarea in special a tinerilor in anumite ocupatii pe timp limitat, cai extrem de costisitoare.

Gasirea de noi flexibilitati ale pietei muncii va conduce la reducerea somajului. Masurile de flexibilizare a salariului precum si cele de crestere a mobilitatii lucratorului se numara printre acestea. Printre masurile de flexibilizare a salariului se numara: stimularea performantelor individului pentru cresterea motivatiei in munca astfel ca diferenta intre salarii sa reliefeze diferenta intre performantele lor si nu intre vechimile lor in munca; reducerea puterii sindicatelor in intreprindere; masuri de incurajare pentru angajarea somerilor si tinerilor; scaderea costului relativ al muncii in raport cu valoarea capitalului. Printre masurile de crestere a mobilitatii pe piata fortei de munca amintim: reducerea ponderii vechimii in cadrul salariului; reducerea decalajului intre pensiile celor cu vechime neintrerupta si ale celor ce si-au schimbat locul de munca; facilitati acordate celor ce-si schimba locul de munca; cresterea indemnizatiei de somaj pentru cei care urmeaza cursuri de recalificare; infiintarea unor servicii de informatii privind locurile de munca din toata tara; programe nationale, comunitare pentru reconversia fortei de munca. O anumita parte a somajului apare din cauza faptului ca ofertele de slujbe, slujbele vacante nu se potrivesc cu calificarea somerilor. De aceea o evidenta computerizata ar reduce cantitatea de somaj frictional si structural.

Deoarece multe din slujbele vacante cer deprinderi posedate de putini someri, se considera foarte important ajutorul guvernamental care subventioneaza reinstruirea muncitorilor someri pentru sectoare in crestere.

Cresterea economica continua si sustinuta este principala cale de reducere a somajului careia trebuie sa i se acorde maxima importanta. Dar nu o crestere economica artificiala, obtinuta prin umflarea cheltuielilor publice. Este durabila numai cresterea spontana, care este rezultatul initiativei oamenilor. O economie de inalta presiune care opereaza la capacitatea ei completa ar ajuta la marirea gradului de ocupare a fortei de munca. In mod particular o astfel de economie este benefica pentru muncitorii femei si pentru grupurile demografice minoritare care sunt, de regula, ultimii angajati si primii concediati. Crearea de slujbe publice pentru muncitorii concediati si-ar atinge telul daca aceste slujbe s-ar adresa in mod special grupurilor demografice cu grad inalt de somaj: adolescenti, femei.

Societatea noastra nu se resemneaza in fata somajului deoarece simte, este convinsa chiar, ca posibilitatile de lucru nu lipsesc, ca ar putea fi create mii de activitati pentru a ne face viata mai buna. Pentru aceasta nu este nevoie decat de initiativa.