CAPITALURILE INTREPRINDERILOR - MAJORAREA CAP. SOC. AL INTREPRINDERILOR PE PARCURSUL ACTIVITATII

CAPITALURILE INTREPRINDERILOR - MAJORAREA CAP. SOC. AL INTREPRINDERILOR PE PARCURSUL ACTIVITATII

In evolutia dezvoltarii intreprinderilor se nasc nevoi suplimentare de capital, determinate de efectuarea de noi investitii si modernizari, pentru acoperirea unor pierderi, pentru stingerea obligatiilor fata de terte persoane fizice si juridice.

In acest caz intreprinderea poate solicita de la actionarii sai si alte persoane fizice si juridice noi contributii pentru majorarea capitalului. Astfel, poate imbraca urmatoarele forme

A.     Aporturi noi in numerar si natura;

B.     Incorporarea rezervelor constituite anual din π in capital social;

C.     Convertirea creantelor in actiuni.

Majorarea de capital prin emiterea de noi actiuni simultan cu cea de incorporare a rezervelor. Numai majorarea capitalului in numerar este o operatiune de finantare directa, deoarece propun intreprinderii noi lichiditati. Celelalte cai de majorare a capitalului sunt operatiuni indirecte de finantare.

A.. Majorarea de capital prin aporturi noi in numerar : poate fi realizat prin 2 solutii de tehnologie financiara:

a)      Aport suplimentar de la actionarii vechi: in acest caz se sporeste valoarea nominala a actiunii. Valoarea nominala noua= valoarea nominala a actiunilor vechi + aportul suplimentar.

In acest caz nu toti actionarii vechi consimt sa-si aduca aport la majorarea de capital.

b)      Emiterea de noi actiuni la care se pot subscrie atat vechii actionari cat si altii noi. Intreprinderea emite un numar de actiuni noi.

N = Cr. Cap/E (pret de emisie al actiunilor)

La bursa de valori capitaliz.:

CB = N(nr. de act. vechi) P (pret act. la bursa)

Dupa emiterea de noi actiuni:

CB = N P + N E

Valoarea unei actiuni:

VA= NP +N E

N+N

Emiterea de actiuni atrage noi actionari cu care cei vechi urmeaza sa-si imparta π, , intreprinzatorii au mari retineri in privinta utilizarii acestei metode.

Diminuarea π pe actiune apare in situatia in care acesta nu creste proportional cu numarul de titluri emise.

PAC = PN

(profit pe actiune) N

dupa emiterea de noi actiuni π pe o actiune:

PAC = PN

N+N

Profitul s-a redus cu diferenta dintre PN - PN

N N+N

B.    Majorarea de capital prin incorporarea rezervelor: nu comporta fluxuri financiare, nu aduce resurse financiare noi.

Pe masura dezvoltarii, intreprinderea realizeaza profituri mai mari din care o parte se pune in rezerva. Cand rezervele detin o pondere importanta 25% din capitalul social, intreprinderea procedeaza la incorporarea lor in capitalul social, prin emiterea de noi actiuni care se impart gratuit actionarilor, fie ca se mareste valoarea nominala a actiunilor.

Distribuirea gratuita de actiuni se face intr-un numar proportional cu cel al actiunilor vechi.

In cazul in care se emit actiuni noi, numarul lor se stabileste prin raportul dintre valoarea rezervelor ce se vor incorpora in capital si valoarea nominala a actiunii.

Capitalul social al intreprinderii poate fi micsorat atunci cand aportul actionarilor se diminueaza prin rascumpararea actiunilor de catre intreprindere sau prin scaderea pierderilor din capital. Operatiunea de reducere a capitalului prin scaderea pierderilor se numeste asanare financiara. Capitalul social poate fi amortizat daca se ramburseaza actionarilor cu precizarea ca suma ce se restituie se suporta din rezerve.

Capitalul imprumutat al intreprinderii:

Din punct de vedere al termenului de acordare, capitalurile imprumutate sunt:

Imprumuturi pe termen lung (au o scadenta > 5 ani)

Imprumuturi pe termen mediu (au o scadenta 1-5 ani)

Imprumuturi pe termen scurt (au o scadenta < 1 an)

Capitalurile imprumutate se pot imparti si dupa destinatia acestora

(a)    Capitaluri de imprumut care au rolul de a finanta investitiile, achizitionarea de active corporale

(b)   Capitaluri de imprumut care au rolul de a finanta active circulante

Imprumuturile pe baza de titluri de credit:

Finantarea pe termen lung mai este asigurata si de organisme financiare specializate pe anumite domenii de investitii. In functie de provenienta lor imprumuturile pe termen lung sunt

imprumuturi obligatoare

imprumuturi de la organismele financiare specializate

imprumuturi de la stat

imprumuturi de la banci

Imprumuturi obligatoare: capitalul social al intreprinderii poate fi marit si prin emisiunea de obligatiuni, care asigura intreprinderii fonduri imprumutate care genereaza cheltuieli pentru intreprindere prin plata dobanzilor corespunzatoare si restituirea imprumutului.

Obligatiunile= forma a creditului pe termen lung si se caracterizeaza prin :

sunt titluri de credit negociabile la bursa de valori;

au a valoare nominala care serveste drept baza de calcul a dobanzii;

sunt emise cu anumita rata a dobanzii care aplicata la valoarea nominala se obtine suma dobanzii sau cuponului ce se va plati anual;

pretul de emisie < V.N, diferenta se numeste prima de emisie;

pretul de rambursare > V.N, diferenta se numeste prima de rambursare;

durata de imprumut este stabilita prin contract, dar durata de existenta a unei obligatiuni nu este prevazuta deoarece rambursarea imprumutului se face si prin tragere la sorti.

Intreprinderea emitenta de obligatiuni poate sa-si reduca datoria rascumparand la Bursa de Valori obligatiunile la un pret inferior valorii de rambursare.

Daca marile intreprinderi pot recurge si la imprumuturi pe baza de obligatiuni, intreprinderile de dimensiuni reduse, mici si mijlocii pot sa contracteze un imprumut pe termen lung de la banci sau organisme financiare specializate.

Daca persoana fizica sau juridica care a acordat imprumutul doreste sa-si recapete banii inainte de data rambursarii, ea poate sa-si vanda titlurile de credit, obligatiunile, la Bursa de Valori sau altei persoane interesate si sa primeasca un pret diferit de valoarea nominala, in functie de cererea si oferta acestor obligatiuni.

In practica financiara se pot folosi mai multe categorii de obligatiuni si anume:

a)      obligatiunile simple clasice - in cazul acestor obligatii intreprinderea remite fiecarui imprumutator un numar de titluri de credit in schimbul fondurilor banesti imprumutate. Imprumuturile pot fi facute de populatie, intreprinderi institutii. Intreprinderea poate fi finantata de un ansamblu de creditori. Spre deosebire de actiuni, obligatiile nu dau dreptul la dividende ci la un venit individual sub forma de dobanda fixa.

D_%=V;D sau cuponul _{x 100}

VN obligatii

a)      obligatiuni indexate : la aceste obligatiuni pretul de rambursare si dobanda variaza in conformitate cu un indice astfel, obligatiunile pot fi indexate cu un indice care are legatura cu activitatea intreprinderii : pretul de vanzare al produselor, marfurilor, cifrei de afaceri, volumul productiei fizice executate.

b)      Obligatiuni participante : dau detinatorilor dreptul la o dobanda fixa + o dobanda suplimentara indexata in functie de profitul realizat de intreprindere

c)      obligatiuni convertibile in actiuni : detinatorii pot sa-si transforme creantele dupa amortizare in actiuni . Posesorii acestor obligatiuni sunt avantajati prin aceea ca au garantia rambursarii imprumutului la valoarea nominala si beneficiaza de cresterea economica a intreprinderii

Pentru intreprindere emisiunea de obligatiuni convertibile reprezinta o majorare amanata de capital social.

Imprumuturi de la organisme financiare specializate : Intreprinderile pot sa-si mareasca capitalul si prin imprumuturi pe termen lung contractate la organisme financiare specializate pe piata financiara. In Franta asemenea organisme sunt creditul (national , comercial, agricol si funciar )

Imprumuturi de la stat apar in cazul cand unele intreprinderi publice nu-ai pot procura K de pe piata financiara. Aceste imprumuturi au scopul sa sprijine dezvoltarea economica intr-o ramura a economiei nationala

Imprumuturile de la banci : bancile publice sau private acorda credite pe termen lung tuturor ag. economici care solicita acest lucru indiferent de forma de proprietate. Imprumuturile se acorda numai cu garantii asiguratorii

Capitalul imprumutat pe termen mediu

Pentru realizarea echilibrului financiar al intreprinderii in cazul unor investitii sau procurarea unor elemente de imobilizari ( utilaje , cladiri)

Intreprinderea contacteaza de la banci imprumuturi pe durate mai reduse (3-5 ani). Aceste imprumuturi se ramburseaza din fonduri provenite din amortizarea acestor imobilizari folosind metoda amortizarii accelerate.

Acordarea de imprumuturi pe termen mediu se face respectand reguli financiare :

imprumutul nu trebuie sa depaseasca capitalul social al intreprinderii ;

durata de acordare a imprumutului sa nu fie mai mare decat cea a utilizarii investitiei

Durata medie de acordare a imprumutului (Dm)= 2 * Suma solicitata ca imprumut

Amortizarea bruta anuala

Garantia acestor credite este data de rentabilitatea viitoare a intreprinderii. Creditele pe termen mediu se acorda de banca sau organisme financiare specializate. O forma a creditului pe termen mediu este si creditul leasing = o institutie financiara, de regula banca, achizitioneaza la cererea intreprinderii bunuri imobiliare (industriale, cladiri) pentru a le inchiria in schimbul platii unei redevente in mod periodic. Intreprinderea foloseste bunurile inchiriate pe o anumita perioada de timp prevazuta in contractul de inchiriere. In contract se prevede posibilitatea beneficiarului de a cumpara bunul la sfarsitul contractului de inchiriere la pret avantajos.

3. Capitaluri imprumutate pe termen scurt se acorda pe o perioada scurta de timp 10-15 zile pana la 1 an si finanteaza operatiunea de exploatare intr-o intreprindere, necesitatea de active circulante. In structura acestor credite intalnim :

credite de furnizori

credite bancare pt. facilitati de casa

credite de trezorerie

Piata capitalurilor intreprinderii si costul capitalurilor proprii si imprumutate

Piata capitalurilor intreprinderii permite confruntarea ofertei cu cererea de moneda pe piata financiara si monetara.

Piata financiara    :primara

:secundara

Pe piata primara     se emit actiuni si obligatiuni, titluri de credit pentru acumularea de moneda pe termen lung.

Piata secundara se refera la bursa de valori unde are loc operatiunea de vanzare si cumparare a activelor financiare ce s-au format pe piata primara. Clientii pietei secundare sunt : intreprinderile, institutiile financiare si statul care au nevoie de capital, iar pe de alta parte detinatorii de economii si chiar intreprinderile care vor sa plaseze o parte din capitalul lor in achizitionarea de titluri de credit.

Piata financiara cuprinde :

banci si institutii financiare specializate in calitate de intermediar permite intreprinderilor sa lanseze in public emisii de actiuni si obligatiuni ;

bursele de valori mobiliare, pliaza posibilitatea ca titlurile de credit cotate sa fie oferite spre negociere ;

alti intermediari : societati de asigurare  : bunuri

: persoane

: raspundere civila

Piata monetara: se acorda imprumuturi intreprinderilor pe termene foarte scurte sau scurte, de catre banci si institutii financiare care negociaza capitalurile de imprumut. Aceste institutii stabilesc conditii de acordare a creditelor respectand anumite proceduri. Bancile comerciale, institutiile financiare trebuie sa pastreze la BNR rezerve de bani a caror valoare se calculeaza in functie de depunerile deponentilor, iar pentru institutiile financiare pe baza creditelor acordate.

BCR si institutiile financiare au nevoie de o refinantare de la BNR prin emisiune monetara in urma reescontarii unor titluri de credit : cambii.

Daca refinantarea nu este posibila, B.N.R poate accepta reescontarea preluand in pensiune un numar de efecte comerciale mobilizate la BCR la o anumita rata de reescontare, dand posibilitatea sa acorde credite intreprinderilor care solicita imprumuturi.