LEGEA OFERTEI. EXTINDEREA SI CONTRACTIA OFERTEI. CONDITIILE OFERTEI

LEGEA OFERTEI. EXTINDEREA SI CONTRACTIA OFERTEI. CONDITIILE OFERTEI

Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea pretului si cantitatea oferita constituie continutul legii generale a ofertei. Corespunzator acestei legi:

a)     pe masura ce preturile cresc, cantitatea oferita creste;

b)    pe masura ce preturile scad, cantitatea oferita scade.

Forma specifica a curbei ofertei este evidentiata in graficul urmator:

Pret

Curba ofertei

Oferta

Traiectoria ascendenta a curbei ofertei isi gaseste explicatia in comportamentul rational al producatorului indreptat spre maximizarea profitului.

Curba ofertei intalneste axa pretului intr-un punct pozitiv, ceea ce arata ca la un anumit pret, foarte scazut, ofertantii nu mai pot oferi bunul respectiv.

La aceasta lege a ofertei exista doua exceptii de la relatia pozitiva cantitate - pret:

a)     prima exceptie se inregistreaza atunci cand nu este timp sa se produca din bunul sau serviciul respectiv (de exemplu locurile dintr-o sala de teatru la o reprezentatie cu biletele vandute in totalitate) sau cand furnizorul unic al unor produse nu mai exista (de exemplu picturile lui Grigorescu). In toate aceste cazuri neuzuale, cantitatea oferita nu reactioneaza deloc la pret.

b)     a doua exceptie are loc pentru anumite produse la care un volum sporit de productie permite reducerea costurilor unitare. De aceste costuri mai scazute pot beneficia clientii sub forma unor preturi mai mici.

Considerand ca intr-o anumita perioada de timp, pe piata unui anumit produs, diferitele niveluri ale pretului nu se modifica, oferta poate creste sau poate sa se reduca fiind influentata de modificarea unor factori pe care, pana acum, i-am considerat constanti, numiti conditiile ofertei. Cei mai importanti dintre acesti factori sunt:

Costul inputurilor sau pretul factorilor de productie;

Preturile bunurilor corelate;

Numarul ofertantilor;

Anticiparile privind evolutia pretului;

Taxele si subsidiile;

Evenimentele social-politice si naturale.

1) Costul inputurilor sau pretul factorilor de productie.

Intre nivelul costului si cantitatea oferita exista o relatie negativa. O reducere a pretului factorilor de productie determina reducerea costurilor, astfel ca firmele pot produce mai mult. Invers, o crestere a pretului acestor factori reduce oferta de bunuri si servicii pe piata.

2) Preturile bunurilor corelate.

Modificarea preturilor altor produse poate afecta oferta. Bunurile corelate se impart in doua categorii:

Bunuri substituibile in oferta - care pot fi produse ca alternative unul fata de altul, folosind aceiasi factori de productie (exemplu : iaurtul si branza). Daca x si y sunt doua astfel de bunuri, o crestere a pretului bunului x, va determina scaderea ofertei bunului y, pentru ca producatorii intrevad castiguri mai mari prin vanzarea lui y.

Bunuri complemenatare in oferta - care rezulta impreuna din acelasi proces de productie (exemplu: faina si taratele). Daca x si y sunt doua bunuri complementare in oferta, o crestere a pretului bunului x va determina o crestere a ofertei bunului y.

3) Numarul ofertantilor.

Cresterea numarului de producatori antreneaza, in general, cresterea ofertei si invers.

4) Anticiparile privind evolutia pretului.

Daca producatorii estimeaza o crestere a pretului pentru produsele lor in viitor, oferta prezenta se va reduce. Reciproca este si ea adevarata.

5) Taxele si subsidiile.

O crestere a poverii fiscale creste costurile firmei si reduce oferta, in timp ce reducerea impozitelor stimuleaza oferta. Subventiile sunt un fel de taxe negative care reduc artificial costurile firmelor si stimuleaza productia.

6) Evenimentele social - politice si naturale.

In conditii social - politice si naturale favorabile, oferta creste iar o inrautatire a acestora va determina o reducere a ofertei. In unele domenii de activitate ( agricultura, constructii, industria miniera, etc.) foarte importante sunt si conditiile naturale.