LIMITARI ALE DEMERSULUI DE AUDIT.ASTEPTARILE PUBLICULUI PRIVIND DETECTAREA ERORILOR SI FRAUDELOR

LIMITARI ALE DEMERSULUI DE AUDIT

ASTEPTARILE PUBLICULUI PRIVIND DETECTAREA ERORILOR SI FRAUDELOR

O misiune de audit nu poate furniza o asigurare absoluta ca situatiile financiare nu contin erori sau fraude semnificative. Erorile pot exista fie ca urmare a procesarii incorecte a datelor contabile, fie din cauza utilizarii unui rationament gresit in selectarea si aplicarea standardelor de contabilitate. Exista riscul ca auditorul sa nu le poata depista, indiferent de rigurozitatea cu care aplica standardele de audit.

Ceea ce sustine literatura de specialitate este faptul ca situatiile financiare de sinteza nu pot fi de o acuratete perfecta, fie doar din cauza unor concepte ambigue existente in contabilitate. De asemenea, multe dintre rezultatele care sunt calculate in contabilitate pe baza de estimari nu pot avea o exactitate mai mare decat permit metodele utilizate pentru dimensionarea acestora. Spre exemplu, nu se pot previziona cu acuratete rezultatele unui anumit eveniment care urmeaza sa se produca - cat va fi, cursul valutar la un moment dat sau cum vor evolua preturile pe piata. Din acest motiv, ori de cate ori estimarile contabile depind de rezultatele nesigure ale unor evenimente viitoare, aceste estimari vor fi inexacte prin natura lor. Prin urmare, conturile anuale care sunt auditate nu pot avea nici ele un grad mai mare de exactitate, din cauza limitarilor inerente aduse de conceptele contabile.

Mai mult decat atat, standardele contabile ofera tratamente contabile distincte pentru reflectarea aceleiasi tranzactii. Alegerea unui tratament contabil sau a altuia va determina in mod implicit alte rezultate din punctul de vedere al prezentarii situatiilor financiare. Printre cele mai cunoscute cazuri de tratamente contabile alternative sunt cele care privesc regimul de amortizare a activelor fixe, sau modul in care stocurile sunt evaluate la iesirea din gestiune. Aplicand o metoda sau alta dintre cele permise de practicile contabile, rezultatul companiei si valoarea activelor sale pot fi serios afectate, fara sa se poata demonstra incalcarea imaginii fidele sau a standardelor de contabilitate.

De asemenea, alaturi de limitarile pe care insusi sistemul contabil adoptat de catre o tara sau alta le impune, managementul companiei determina la randul sau anumite limitari ale sistemului contabil si de control intern, prin aceea ca echipa manageriala ia decizii bazate in special pe raportul cost-beneficiu in privinta celor doua sisteme. Astfel, erori sau fraude apartinand sistemului contabil, pot scapa nedetectate de catre sistemul de control intern.

O alta limitare provine din faptul ca, desi auditorul are la indemana suficiente mijloace tehnice pentru a verifica in mod exhaustiv fiecare tranzactie, un asftel de proces nu mai poate avea loc in mod practic: costurile implicate ar fi foarte mari, iar timpul necesar pentru a duce la bun sfarsit o astfel de sarcina ar face ca raportul de audit sa fie irelevant in momentul emiterii sale.

Literatura de specialitate, precum si standardele de audit recunosc limitarile inerente ale procesului de audit. Din acest motiv, auditorul trebuie sa se asigure ca obtine in urma misiunii de audit suficiente probe de audit pentru a avea o baza solida in vederea emiterii unei opinii rezonabile de audit.

Cu toate acestea, apare o problema vizavi de asteptarile publicului. Utilizatorii obisnuiti nu cunosc limitarile unei misiuni de audit sau chiar limitarile unei raportari contabile. Astfel, de cele mai multe ori, publicul larg percepe calitatea muncii prestate de auditori ca fiind mult mai slaba decat este in realitate. O posibila explicatie a acestei perceptii poate fi faptul ca, de fiecare data cand a avut loc un faliment sau o restrangere dramatica a activitatii unei companii, perceptia generala (chiar daca este una gresita) este aceea ca situatia respectiva trebuie sa fi fost declansata de o raportare financiara frauduloasa (care implica inclusiv un esec al unui audit care a dat o opinie favorabila situatiilor financiare respective).

Acest fapt este regasibil si in contextul Romaniei, cand aproape de fiecare data falimentul unei anumite companii este asociat cu o gestiune frauduloasa. Problema este creata de faptul ca in toata lumea, in special in tarile comuniste, unde exista o tendinta naturala de a blama in mass-media afacerile de tip capitalist, cel mai intens mediatizate sunt falimentele care au avut la baza o gestiune frauduloasa, iar falimentele cauzate de restrangerea cererii sau a schimbarilor structurale din economie sunt prezentate de regula ca evenimente economice periferice, retinand prea putin atentia.

In consecinta, rezultatul este acela ca asteptarile publicului sunt foarte mari in ceea ce priveste performantele pe care trebuie sa le atinga serviciile de audit in raport cu performantele sale reale si normale, fenomen care duce la crearea asa-numitului "audit - expectation gap" - diferentieri generate de asteptari ale publicului neconforme cu realitatea.

Efectul asteptarilor nerealiste ale utilizatorilor informatiei auditate asupra procesului de audit poate fi asemanat cu un set de standarde contabile sau de audit concepute sau aplicate gresit. Auditorul este chemat sa sporeasca increderea publicului in situatiile financiare auditate. Daca profesionalismul sau este pus la indoiala, implicit misiunea acestuia este compromisa inca inainte de a incepe propriu-zis.

In vederea perceperii auditului la dimensiunea sa reala, profesia contabila este chemata sa joace un rol hotarator atat in ceea ce priveste informarea publicului, cat si in imbunatatirea calitatii serviciilor prestate. Daca utilizatorii informatiei contabile pot fi determinati sa aiba asteptari rezonabile de la o misiune de audit, in aceeasi masura si auditorii trebuie sa vina in intampinarea utilizatorilor pentru a nu cadea in extrema opusa (cand utilizatorii au asteptari rezonabile, dar profesia contabila nu se ridica la inaltimea acestora).

Acest fapt se poate realiza in special de catre cei care profeseaza in domeniul de audit, prin doua directii de actiune: (i) o corecta informare a utilizatorilor vizavi de rolul si limitarile auditului; si (ii) imbunatatirea continua a calitatii auditului, in special prin imbunatatirea standardelor de audit si ridicarea nivelului de pregatire profesionala a auditorilor.