MACROECONOMIA IN ETAPA ACTUALA

MACROECONOMIA IN ETAPA ACTUALA

1. PLANIFICAREA MACROECONOMICA

Planificarea economica reprezinta in acealsi timp un instrument de management, un concept economic si politic. In perioada statului socialist aceasta era considerata ca una dintre cele mai importante pentru dezvoltarea economica, iar intocmirea de planuri cincinale era o activitate care incorpora atit activitatea specialistilor de la Comitetul de Stat al Planificarii, cit si a responsabililor politici si guvernamentali.

In perioada de tranzitie inceputa cu anul 1990 in economia Romaniei s-au produs o serie de schimbari structurale si conceptuale legate de planificarea economica sau macroeconomica, avind o serie de efecte, in special negative, iar la planul de dezvoltare socialist al economiei a fost eliminat si inlocuit cu directii conceptuale de dezvoltare, adica in mod concrect cu aproape nimic.

M. Fridman afirma ca "planificarea este un sistem reglator al economiei nationale, bazat pe decizii rationale aflat in concordanta deplina cu regulile functionarii economiei de piata contemporane.

In acest context apar o serie de diferente intre planificarea la nivel micro- si macro-economic, de la agentii economici cei mai mici, la cei mijlocii, mari, foarte mari si pina la nivelul economiei nationale.

La nivelul microeconomic planificarea este definita astfel:

DEFINITIE: Planificarea consta din formularea si fundamentarea strategiei dezvoltarii viitoare a firmei si din elaborarea prognozelor, planurilor si programelor folosite la orientarea factorilor implicati in transpunerea in realitate a strategiei adoptate.

La nivelul economiei nationale planfificarea este definita astfel:

DEFINITIE: Planificarea reprezinta o forma complexa de politica de dezvoltare economica a tarii.

De aici este definit planul.

DEFINITIE: Planul este un ansamblu rational de macrodecizii ale unui stat care are tendinta spre echilibre concrete si dinamice, diferite de acelea ale unei economii cu piata imperfecta.

Planul ca document contine o serie de indicatori care se refera la tendintele si dimensiunile evolutiei economiei nationale, de regula pentru un an de zile, dar si pe mai multi ani.

In principal planificarea macroeconomica vizeaza urmatoarele aspecte:

-corelarea obiectivelor urmarite cu mijloacele necesare,

-esalonarea cit mai corecta in timp,

-stabilirea nivelurilor orientative,

-stabilirea termenelor de indeplinire,

-fundamentarea masurilor economice,

-urmarirea si evaluarea modului de realizare a obiectivelor previzionate,

-corectarea situatiilor necorespunzatoare.

Planificarea se poate realiza prin urmatoarele forme:

-planificare indicativa,

-planificare incitativa,

-planificare imperativa.

DEFINITIE: Planificarea indicativa Consta din faptul ca statul precizeaza ce trebuie facut pentru a atinge obiectivele generale ale societatii.

In acest sens organele de stat specializate au rolul de a explica obiectivele si de a convinge agentii economici sa actioneze pentru realizarea acestora.

DEFINITIE: Planificarea incitativa este aceea in care realizarea obiectivelor de plan este sustinuta de catre guvern prin acordare de avantaje agentilor economici care realizeaza planul si ii penalizeaza pe cei care nu se incadreaza in indicatorii planului.

DEFINITIE Planificarea imperativa este aceea in care statul intocmeste si ordona realizarea planului, iar agentii economici trebuie sa-l indeplineasca.

Pe plan international se cunosc urmatoarele institutii care raspund de planificare astfel in:

-Franta: Comisariatul General al Planului.

-Olanda: Biroul Central de Planificare.

-Marea Britanie: Consiliul National pentru Dezvoltare Economica.

-Japonia: Agentia de Planificare Economica.

2. DIVIZIUNEA INTERNATIONALA SI SPECIALIZAREA

Aceasta problematica are un caracter predominant istoric si contextual, fiind marcata de etapele de dezvoltare ale societatii omenesti, de schimburile comerciale si in prezent de fenomenele de globalizare si mondializare. In timp au aparut o serie de interdependente economice intre tarile vecine, apoi intre tarile care faceau parte din cadrul aceluiasi imperiu si mai tirziu intre tari aflate la mari distante geografice.

Acest proces a fost marcat permanent de o serie de trepte calitative astfel:

-schimburi intertari,

-piata mondiala,

-economia mondiala.

a).Schimburile intertari au insemnat de fapt schimburile de bunuri dintre popoare, tari si teritorii straine. Acesta a avut un rol unificator si de progres pentru societatile care l-au practicat. In timp practica economica a dovedit faptul ca activitatile economice devin mai eficiente prin unitate, diviziune si specializare. Din punct de vedere istoric aceasta etapa se intinde din antichitate, de la Imperiul Roman, pina in evul mediu.

b).Piata mondiala. Aceasta s-a format si consolidat la sfirsitul Evului Mediu avind in centru piata europeana. Aceasta piata putind fi definita astfel:

DEFINITIE: Piata mondiala reprezinta totalitatea relatiilor care apar in schimbul de marfuri corporale si incorporale intre tari, relatii care devin obligatorii si permanente pentru a putea exista.

Reforma si Renasterea in Europa vor deschide calea noilor principii pentru:

-organizare a societatilor,

-ordinea comerciala,

-economiile de schimb monetar.

c).Economia mondiala. Aceasta s-a format si stabilizat in secolul al XIX-lea odata cu aparitia statelor moderne si cu autonomizarea activitatilor social economice. Acum relatiile economice dintre tari devin permanente si dobindesc determinari esentiale in diviziunea internationala a activitatilor economice si in specializarea tarilor.

DEFINITIE: Economia mondiala consta din toate economiile nationale autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de bunuri materiale si de servicii.

Din aceasta etapa importurile si exporturile au inceput sa fie derulate pe baze principiale, care au permis fiecarei tari sa se specializeze in producerea acelor bunuri la care pot sa obtina cei mai buni indicatori si care pot sa ofere fiecarui cetatean posibilitatea alegerii dintr-un sortiment mai mare de produse.

Acestei etape calitative in relatiile economice externe ii corespund macroeconomile deschise.

DEFINITIE: Macroeconomia deschisa reprezinta un gen de raporturi care se stabilesc intre economiile nationale si economia mondiala.

In functie de potentialul tarilor avem macroeconomii deschise mari si mici.

DEFINITIE: Economia deschisa mare este aceea care datorita dimensiunilor si puterii economico-financiare pe care o detine, rata dobinzii se formeaza pe baza si sub influenta proeceselor economice interne.

Acest tip de economie are influente directe asupra:

-pietei financiare internationale,

-nivelului mondial al ratei dobinzii.

DEFINITIE: Economia deschisa mica este aceea care se raporteaza la rata dobinzii formata pe baza conditiilor existente pe piata financiara internationala.

Datorita dimensiunilor reduse si a fortei sale economice slabe nu poate sa influenteze piata mondiala sau rata mondiala a dobinzii.

In prezent interdependentele economice dintre state au crescut foarte mult datorita urmatoarelor aspecte:

-necesitatea aprovizionarii cu materii prime si energie din strainatate,

-cresterea exigentelor consumatorilor,

-nevoia producatorilor de noi piete de desfacere,

-dezvoltarea societatilor multinationale,

-cresterea concurentei internationale, etc.

Macroeconomia deschisa are efecte asupra schimburilor de produse si servicii, astfel activitatile de comert exterior au aparut si s-au dezvoltat pe baza unor factori multipli cum sunt cei:

-naturali,

-tehnico-stiintifici,

-economici,

-sociali,

-institutionali,

-legislativi,

-politici.

In timp relatiile externe au devenit un factor calitativ foarte important al cresterii economice.

DEFINITIE: Relatiile economice externe ale agentilor economici reprezinta operatiunile cu produse si servicii, fluxurile factorilor de productie si tranzactiile cu resurse financiare si monetare.

Practic prin efectele pe care le au schimburile dintre agentii economici din tari diferite genereaza fluxuri reale si monetare.

DEFINITIE: Exportul reprezinta vinzarea de produse si servicii in strainatate, cu plata in bani de circulatie internationala.

DEFINITIE: Importul reprezinta cumpararea de marfuri de la agenti economici straini contra unei sume de bani.

Cu ajutorul importurilor creste consumul personal si se asigura acei factori de productie de care un stat nu dispune sau pe care i-ar putea produce cu costuri foarte mari.

DEFINITIE: Comertul exterior al unui stat reprezinta ansamblul tranzactiilor de import si export, structurate pe categorii de produse, pe tari, grupe de tari si piete.

In cadrul comertului exterior se folosesc o serie de indicatori macroeconomici, care se obtin pe baza datelor statistice aferente imporurilor si exporturilor astfel:

-gradul de deschidere al economiei spre exterior,

-capacitatea de export a pietei,

-capacitatea de import a pietei,

-inclinatia medie la import,

-inclinatia medie la export,

-inclinatia marginala la import,

-inclinatia marginala la export.

DEFINITIE: Gradul de deschidere al economiei spre exterior este calculat cu ajutorul ponderilor exporturilor din totalul productiei nationale vindute si al importurilor in totalul utilizarii productiei nationale intr-o perioada de timp.

Acesta se calculeaza de regula pentru perioada unui an economico-fiscal, alaturi de indicatorul ponderii comertului exterior din PIB.

DEFINITIE: Capacitatea de export a pietei reprezinta partea din oferta totala a pietei destinata satisfacerii necesitatilor altor piete.

Relatia de calcul este:

Cep = - , unde:

-Cep = capacitatea de export,

-Ne = necesarul intern,

-i = numarul producatorilor,

-j = numarul consumatorilor interni.

DEFINITIE: Capacitatea de import a pietei reprezinta acea parte din capacitatea totala de absorbtie a pietei care are ca sursa de acoperire marfurile provenite din exterior.

Relatia de calcul este:

Cip = Ni ∙ Ij, unde:

-Cip = capacitate de import a pietei,

-Ni = numarl de importatori sau consumatori ai marfurilor din import,

-Ij = importul mediu pe locuitor sau pe unitate economica, exprimat in unitati fizice sau valorice.

In cadrul operatiunilor de comert exterior sint calculate si analizate inclinatiile medii si marginale spre import si export.

DEFINITIE: Inclinatia medie la import exprima relatia dintre importurile statului, ale agentilor economici si produsul global.

I_m/imp = Imp , unde:

Vg

-I_m/imp = inclinatia medie la import,

-Imp = importurile totale,

-Vg = venitul global.

DEFINITIE: Inclinatia medie la export exprima relatia dintre exporturile agentilor economici ai unui stat si venitul global al acestuia.

I_m/ex = Ex , unde:

Vg

-I_m/ex = inclinatia medie la export,

-Ex = exportul total.

De aici se poate calcula rata medie de extindere a exporturilor din productia interna, ca limita minima, prin relatia:

Tm/ex = Ex ,

Vg - Imp - Ex

DEFINITIE: Inclinatia marginala la import masoara variatia importurilor suplimentare in functie de modificarea venitului global.

Relatia de calcul este:

I_m/imp = DImp , unde: I_m/imp > 0.

DVg

-I_m/imp = inclinatia marginala la import,

-DVg = variatia venitului global.

DEFINITIE: Inclinatia marginala la export masoara variatia exporturilor suplimentare in functie de modificarea venitului global.

Relatia de calcul este:

I_m/ex = DEx , unde: I_m/ex > 0.

DVg

-I_m/ex = inclinatia marginala la export.

Aceste marimi depind de:

-nivelul de dezvoltare al economiei statului, unde Ex > Imp.

-dimensiunile si structura pietei interne.

Toate relatiile comerciale de import si export ale agentilor economici dintr-un stat cu agentii economici din alte state sint cuprinse in balanta comerciala a statului.

DEFINITIE: Balanta comerciala reprezinta un tabel statistic si economic in care se inregistreaza si prin care se compara in forma valorica importul si exportul unui stat intr-o perioada de timp.

Balanta comerciala are doua componente:

-imorturile, care reprezinta pasivul si pe care statul trebuie sa le plateasca,

-exporturile, care reprezinta activul, prin care statul incaseaza moneda internationala.

Balanta comerciala externa poate fi de tipul:

-Generala, atunci cind contine relatiile de import-export totale.

-Partiala, atunci cind sint grupate relatiile numai cu un singur stat sau un grup de state.

Cea mai importanta problema economica a unui stat o reprezinta echilibrarea balantei comerciale, aceasta fiind planificata pentru perioad de timp mediu sau lung, pe anumite segmente sau in ansamblul ei. In afara importurilor sau exporturilor de produse de produse se mai efectueaza investitii, imprumuturi, fonduri nerambursabile care implica o serie de raporturi internationale de incasari si plati in valuta, acestea fiind reflectate in balanta de plati externe.

DEFINITIE: Balanta de plati externe reprezinta un tablou statistic si economic in care se inscriu si se compara incasarile si platile pe care le efectueaza un stat in relatiile cu alte state intr-o perioada de timp.

Balanta de plati externe cuprinde urmatoarele pozitii:

-balanta comerciala, adica incasarile si platile din contul comertului exterior, cu produse,

-balanta serviciilor, adica incasarile si platile care au legatura cu turismul, transportul, sistemul bancar, asigurarile, posta, telecomunicatiile, etc,

-balanta transferurilor de venituri cum sint dividende, dobinzi, profit, renta,

-balanta investitiilor directe si indirecte, cum sint actiunile,

-balanta creditelor si a imprumuturilor,

-balanta transferurilor banesti unilaterale, cum sint ajutoarele financiare, cotizatiile statelor la diferite organizatii internationale, banii emigrantilor trimisi in tara de origine,

-modificarea rezervelor oficiale de aur si devize.

Balanta de plati externe poate fi:

-excedentara, cind incasarile sint mai mari decit platile,

-deficitara, cind incasarile sint mai mici decit platile,

-echilibrata, cind incasarile sint aproape egale cu platile.