MECANISMUL PRETURILOR

MECANISMUL PRETURILOR

Mecanismul autonom al preturilor si interdependenta acestuia in raport cu celelalte segmente ale economiei nationale

Pretul reprezinta cantitatea de moneda platita pentru achizitionarea de bunuri si servicii in cadrul relatiilor bilaterale de piata. Conditia esentiala a formarii pretului o constituie existenta schimbului.

Economia de piata este caracterizata prin existenta urmatoarelor elemente:

Ø     unitatile economice autonome;

Ø     relatiile de vanzare-cumparare intre unitati;

Ø     pretul liber (manifestarea concurentei legale).

In economia planificata, autonomia limitata a intreprinderilor, subordonate planului national unic, a condus a stabilirea unor preturi fixe sau limitate de catre stat.

Intelegerea notiunii de pret necesita definirea notiunii de valoare. Exista doua teorii cu privire la valoare, si anume:

a) Teoria obiectiva - conform acesteia, valoarea este definita de caracteristicile intrinseci ale unui bun obtinut prin munca si de relatiile producator-consumator si consumator-obiectul material al bunului, fiind data de munca incorporata in marfa si de utilitatea marfii.

Valoarea de schimb a bunurilor este data de cantitatea de munca necesara pentru obtinerea lor, performantele tehnico-calitative, importanta si raritatea bunurilor.

Conform economiei politice clasice, munca este singura care serveste la aprecierea si compararea valorii marfii. Astfel, pretul natural (real) al marfii este dat de munca, iar pretul nominal este dat de cantitatea de bani. In pret intervin si elemente de acumulare a capitalului (profit) si de fiscalitate. Sustinatorii acestei teorii se gasesc pe pozitia producatorilor.

b) Teoria subiectiva - apeleaza la valoarea estimativa pe care consumatorul o ataseaza bunurilor, determinata de gradul de satisfacere a nevoilor de consum, calitatea si raritatea bunurilor. Valoarea estimativa medie se transforma in valoare de schimb cand se evalueaza in pret. Sustinatorii acestei teorii se afla pe pozitia consumatorilor.

Pretul nu se formeaza izolat, fiind determinat de interactiunile din economie (pret relativ). Raportul dintre pretul pietei si pretul natural este influentat de jocul pietei, respectiv raportul cerere-oferta. Pretul pietei se gaseste la nivelul pretului natural cand cererea este egala cu oferta. Daca oferta este excedentara, nivelul pretului coboara; daca oferta este deficitara, nivelul pretului urca.

Stabilirea echilibrului intre cerere si oferta presupune cunoasterea cererii efective si adaptarea ofertei la nivelul si structura acesteia. Nivelul pretului pietei este influentat si de cantitatea de bani existenta in circulatie, desi moneda nu intervine in stabilirea raportului de schimb si a structurii pretului.

Sistemul preturilor este in legatura cu alte sisteme din economie: productia bunurilor materiale, consumul, activitatile de export-import, sistemul valutar si de credit. In sistemul preturilor, elementele eterogene (venituri nete, costuri) se transforma in elemente omogene exprimate prin pret.

1.2. Pretul liber - pret de echilibru al pietei

Economia moderna este economia schimburilor libere, iar formarea preturilor depinde de comportamentul producatorilor si consumatorilor si de politica statului. Vanzatorii producatori propun spre negociere cu cumparatorii preturi pornind de la costuri (pret de revenire) si marja beneficiului (profit).

Jocul liber al preturilor este rezultanta a doi factori:

o       raportul cerere-oferta: cerere > oferta, pretul urca; cerere < oferta, pretul coboara;

o       concurenta intre producatori: cerere > oferta, pretul de cumparare creste; cerere < oferta, pretul de vanzare scade.

Pentru a studia cererea, este necesar sa se studieze cantitatea de marfa pentru care cumparatorii sunt solvabili la pretul stabilit; de obicei, cantitatea cumparata este invers proportionala cu pretul:

à       deplasarea curbei cererii la stanga determina reducerea cantitatii vandute si cresterea pretului;

à       deplasarea curbei ofertei la dreapta semnifica cresterea cantitatii vandute si reducerea pretului.

Datorita influentei ofertei asupra preturilor este necesar ca producatorii sa se informeze asupra cererii fiecarui produs si asupra orientarii consumatorilor in privinta pretului.

Alt factor important ce determina modelarea ofertei in raport cu cererea este concurenta. Economia concurentiala este opusa economiei bazate pe monopol si presupune existenta mai multor producatori. Efectele concurentei asupra preturilor, consumului si castigurilor sunt:

²    un singur producator - preturi de vanzare mari, castiguri mari, consum limitat;

²    mai multi producatori - preturi de vanzare mici, castiguri diminuate, consum mare;

²    un singur consumator (statul) - preturi de vanzare mici, cheltuielei mici, consum ridicat;

²    mai multi consumatori - preturi de vanzare mari, cheltuieli diminuate, consum redus pe consumator.

Echilibrul pietei - piata se echilibreaza pentru acea marime a pretului ce permite egalitatea cantitatii cerute de consumator cu cantitatea oferita de producator. Pretul care stabileste aceasta stare este pretul de echilibru. Pentru ilustrarea formarii pretului, consideram ca pretul scade intr-un moment si oferta ramane constanta, producandu-se, astfel, o penurie. Coborarea pretului va influenta cresterea cererii care va influenta cresterea ofertei si, implicit, cresterea pretului, ajungandu-se inapoi la echilibru. Cresterea pretului determina excedent de oferta, concurenta intre producatori, scaderea pretului tinzand catre pretul de echilibru ce stimuleaza revenirea cererii.

Daca miscarea pretului este efectul masurilor luate de stat prin interventia asupra preturilor libere cu ajutorul limitelor, asemenea masuri trebuie insotite de o serie de masuri pentru functionarea normala a pietei, intrucat, daca pretul de vanzare scade, atunci producatorii nu vor mai fi interesati sa produca, consumatorii nu vor mai avea de unde sa-si procure produse si va aparea specula. Daca pretul de vanzare este mai ridicat decat cel de echilibru, atunci cantitatea suplimentara oferita pe piata trebuie achizitionata sau exportata chiar de catre stat.

Pentru a nu afecta direct raportul cerere-oferta, statul poate folosi subventiile de pret sau pentru a preintampina consumul irational de resurse, statul poate influenta restrangerea consumului de resurse de catre intreprinderi.

Statul este interesat in dubla calitate de a interveni asupra pretului:

in primul rand, ca reprezentant al tuturor membrilor societatii, pentru a asigura masuri de orientare a schimbului pe piata, pentru a asigura satisfactie tuturor consumatorilor in functie de veniturile lor;

in al doilea rand, pentru a finanta diferite obiective cu caracter economic sau social, statul are nevoie de resurse de la buget - atat resursele publice, cat si cheltuielile publice sunt influentate de sistemul de preturi sub incidenta impozitelor si subventiilor.

1.3. Oferta si cererea sub incidenta comportamentului agentilor pietei   

A. Oferta - functiile ofertei, forma generala a curbei ofertei, elasticitatea ofertei

Intreprinderea autonoma producatoare decide asupra combinatiilor necesare a factorilor de productie pentru a obtine un volum al productiei pentru care s-a informat asupra cererii pietei. Daca cererea va absorbi productia, atunci producatorul se preocupa pentru determinarea acelui nivel al productiei pentru care va obtine o serie de avantaje. In acest sens, sunt necesare urmatoarele calcule:

a) nivelul de productie la care profitul va fi maxim - profitul este maxim pentru acel volum al productiei la care pretul de vanzare este egal cu costul marginal al produsului.

b) functia ofertei si curba ofertei - reprezinta de fapt pretul minim la care se va oferi o cantitate data. Curba ofertei este reprezentata prin portiunea de pe curba costului marginal situata deasupra costului minim. La o crestere a preturilor, oferta creste pentru a aduce venituri suplimentare producatorului; la o scadere a preturilor, oferta scade pentru a limita pierderile producatorilor. Exista si cazul in care intreprinderile in incapacitate de plata produc aproape la orice pret numai pentru a exista.

c) minimizarea costurilor pentru o productie determinata - costul factorilor de productie constituie un element esential al succesului sau insuccesului unei firme pe piata, de acesta depinzand dimensionarea activitatii (ofertei). Daca un producator doreste sa-si reduca costurile mentinand volumul de productie nemodificat, trebuie sa aleaga acea combinare a factorilor de productie care sa-i permita minimizarea costurilor sub constrangerea respectiva.

Punctul optim al producatorului in conditii neschimbate de productie se realizeaza cand raportul dintre productivitatile marginale ale factorilor de productie este egal cu raportul dintre preturile lor.

d) pragul de rentabilitate - reprezinta punctul de pe curba costului mediu in care profitul este nul (pretul este egal cu costul mediu).

e) elasticitatea ofertei in raport cu pretul - reprezinta amploarea reactiei ofertei la variatia eventuala a pretului de vanzare.

e₀ > Þ oferta elastica

e₀ < Þ oferta inelastica.

unde:

p - pretul;

Q - cantitatea;

Dp - variatia pretului;

DQ - variatia ofertei.

Elasticitatea ofertei in raport cu pretul se foloseste in studiile pietelor pentru alegerea celei mai bune piete; de aici, producatorii se vor orienta spre piata cu elasticitatea cea mai mare, deoarece pe baza preturilor mai ridicate, incasarile si profitul vor fi maxime. Cumparatorii se vor orienta spre piata pe care oferta are elasticitatea cea mai mica, fiind imposibila cumpararea unor cantitati mai mari cu preturi relativ mai mici.

B. Cererea - functiile cererii, forma generala a curbei cererii, elasticitatea cererii

Cererea poate fi delimitata in raport cu:

o       obiectivitatea si oportunitatea consumului (cererea globala);

o       solvabilitatea cererii, stabilita in functie de puterea financiara a cumparatorilor de a plati pretul bunurilor achizitionate (cererea solvabila).

Curba cererii pentru un bun dat exprima cantitatea cumparata; este o functie descrescatoare de pretul bunului si deriva si din comportamentul general al consumatorilor care maximizeaza utilitatea bunului sub constrangerea veniturilor si preturilor altor bunuri.

unde:

p - pretul;

q - cantitatea.

Cand pretul creste, cererea scade, curba cererii se apropie de axa coordonatelor; cand pretul scade, cererea creste, curba se indeparteaza de axa coordonatelor.

Practica a demonstrat ca este necesara o modificare a resurselor in acelasi sens cu cea a preturilor pentru a asigura echilibrul consumatorilor. Daca preturile cresc mai repede decat resursele, scade puterea de cumparare.

B.1. Elasticitatea cererii - masoara variatia cererii la variatia venitului, a pretului bunului studiat sau a pretului altui bun.

B.1.1. Elasticitatea cererii in raport cu venitul consumatorului (e_v)

Este data de relatia:

unde:

v - venitul;

C_i - cererea;

DC_i - variatia cererii;

Dv - variatia venitului.

In functie de elasticitatea cererii in raport cu venitul, bunurile se grupeaza in:

normale (e_v < 1) - consumul creste cu cresterea venitului, dar cresterea consumului este mai slaba decat cresterea venitului;

inferioare (e_v < 0) - consumul scade cand venitul creste;

superioare (e_v > 1) - consumul creste relativ mai repede decat venitul;

bunuri al caror consum creste proportional cu venitul

B.1.2. Elasticitatea cererii in raport cu pretul (e_p)

Nivelul consumului unui bun este determinat de pretul bunului si de pretul altor bunuri, dependenta cu atat mai evidenta cu cat este vorba de bunuri substituibile sau bunuri complementare. Elasticitatea cererii in raport cu pretul masoara variatia relativa a consumului unui bun atat in functie de pretul bunului (elasticitate directa), cat si functie de pretul altui bun (elasticitate incrucisata).

In functie de comportamentul lor la modificarea preturilor (amplitudinea reactiei cererii), bunurile se grupeaza in:

bunuri cu cerere inelastica (slab elastica) (e_p < 0) - reactia cererii in raport cu pretul este mica sau lipseste;

bunuri cu cerere elastica (e_p <

bunuri a caror variatie relativa a cererii si variatie a pretului sunt proportionale    in sens invers (e_p =

In cazul elasticitatii incrucisate vorbim despre:

o       bunuri substituibile - scaderea cererii unui bun la cresterea pretului sau duce la cresterea cererii pentru un bun substituibil;

o       bunuri complementare - situatie inversa celei de mai sus.

B.2. Curbele de indiferenta si echilibrul consumatorului

In general, un consumator are posibilitatea alegerii si imbinarii cantitatilor din mai multe bunuri, urmarind maximizarea utilitatii care i-o pot oferi acestea.

Utilitatea se exprima ca o functie, si anume:

U = f(x, y, , z)

unde x, y, z reprezinta cantitatile consumate din diferite produse.

In examinarea dependentei cererii pentru anumite grupe de marfuri functie de nivelul preturilor si de modificarea lor, o importanta deosebita o are ipoteza nivelului general de consum constant, adica starea de indiferenta a consumatorului in conditiile unei puteri de cumpararea date. Se poate prezenta grafic o curba de indiferenta sau curba de izoutilitate, in care toate combinatiile posibile asigura aceeasi utilitate. O asemenea curba nu indica o combinatie concreta la care trebuie sa se opreasca consumatorul, putandu-se reprezenta mai multe curbe de utilitate pentru venituri diferite.

Rata marginala de substituire intre produsul x si produsul y exprima cantitatea necesara din produsul y care ar compensa pierderea suferita in urma diminuarii cantitatii din produsul x. Ea este egala cu inversul raportului dintre utilitatile marginale ale celor doua produse:

unde dx, dy - utilitatile marginale ale celor doua produse.

In alegerea unei optiuni privind combinatiile dintre produse trebuie sa se tina seama, in afara de nivelul preturilor produselor, si de marimea veniturilor disponibile pentru consum. Determinarea punctului de maxim al consumului (punctul de echilibru al consumatorului) se face cu ajutorul sistemului:

U = F (x, y)

v = xp_x yp_y

Grafic, nivelul maxim de utilitate se determina prin confruntarea curbei de utilitate cu dreapta bugetului consumatorului.

REZUMAT:

Pentru a intelege notiunea de pret, trebuie cunoscute teoria obiectiva si teoria subiectiva cu privire la valoare. Ca pret de echilibru al pietei, pretul este rezultanta a doi factori: raportul cerere-oferta si concurenta intre producatori, insa este necesara si interventia statului pentru a lua masurile ce se impun in cazul aparitiei a diverse dezechilibre.

Astfel, sunt necesare cunoasterea raportului dintre cererea si oferta existente pe piata, respectiv elasticitatea cererii in raport cu pretul si in raport cu venitul, precum si elasticitatea ofertei in raport cu pretul, functie de care se determina utilitatea produselor, si pe baza aceasta, nivelul preturilor la care pot fi vandute.

CONCLUZII:

Stabilirea echilibrului intre cerere si oferta presupune cunoasterea cererii efective si adaptarea ofertei la nivelul si structura acesteia. Nivelul pretului pietei este influentat si de cantitatea de bani existenta in circulatie, desi moneda nu intervine in stabilirea raportului de schimb si a structurii pretului.

Apoi, cantitatea ceruta dintr-un produs este direct proportionala cu bugetul consumatorului si invers proportionala cu pretul produsului, iar rata de substituire intre produsele x si y este egala cu inversul raportului preturilor celor doua produse.

TEST DE AUTOEVALUARE:

Ce este pretul?

Ce reprezinta elasticitatea ofertei in raport cu pretul?

Ce reprezinta utilitatea unui produs si cum se poate exprima aceasta?

TEST DE CONTROL:

Prezentati teoriile referitoare la valoare.

Explicati cum se formeaza echilibrul pietei.

Definiti si prezentati elasticitatea cererii (in raport cu venitul si in raport cu pretul).