Metode de alegere a variantei tehnologice optime

Metode de alegere a variantei tehnologice optime

In practica, pentru executarea unui produs se pot utiliza mai multe procedee tehnologice. Se pune problema alegerii acelei variante de proces tehnologic care are cele mai multe avantaje din punct de vedere economic in comparatie cu celelalte.

Alegerea variantei tehnologice optime se face in urma unei analize economice pe baza unui sistem de indicatori. Acest sistem cuprinde indicatori in expresie naturala si indicatori valorici de cost.

Analiza pe baza indicatorilor in expresie naturala ia in considerare urmatorii undicatori in expresie naturala:

1. norme de consum de materii prime, materiale, combustibil și energie;
2. felul, cantitatea, complexitatea și valoarea noului utilaj și a echipamentului tehnologic necesar;
3. volumul de munca necesar;
4. complexitatea procesului de pregatire tehnica;
5. marimea suprafețelor de producție necesara, etc.

Analiza pe baza indicatorilor valorici de cost, utilizeaza indicatorii

1.costul tehnologic unitar

2.costul tehnologic total

Costul tehnologic unitar este o notiune conventionala, deoarece acesta nu cuprinde toate categoriile de cheltuieli, ci doar suma cheltuielilor care depind de o anumita varianta tehnologica. Cu alte cuvinte costul tehnologic unitar se poate obtine prin scaderea, din costul unitar al produsului, a acelor cheltuieli care nu sunt influentate de felul procesului tehnologic.

Structura pe elemente de cheltuieli a costului tehnologic este urmatoarea:

-materii prime si materiale

-combustibil si energie

-salariile, CAS-ul si cota de protectie sociala pentru muncitorii direct productivi

-cheltuieli de exploatare a utilajelor (reparatii, lubrifianti, etc.)

-amortizarea utilajelor

-exploatarea SDV-urilor

-cheltuieli comune de sectie si generale ale intreprinderii (numai in cazul in care asigura cresterea volumului productiei)

Cheltuielile care compun costul tehnologic unitar se impart in doua mari grupe

a)     cheltuieli variabile

b)    cheltuieli conventional constante

Cheltuielile variabile sunt cheltuielile care isi modifica volumul in mod direct proportional cu cantitatea de productie fabricata (cheltuieli cu materiile si materialele auxiliare directe, combustibilul si energia tehnologica, salariile directe, etc.)

Cheltuielile conventional constante nu-si modifica volumul proportional cu schimbarea volumului productiei (cheltuieli cu salariile personalului administrativ, cheltuieli cu iluminatul si incalzirea cladirilor, etc.)

Determinarea costului tehnologic unitar se poate face grafic si analitic

Analitic, costul tehnologic unitar se poate determina cu relatia:

Ctu = V + Cc/Q

unde:

V- cheltuieli variabile pe unitatea de produs

Cc- cheltuieli conventional-constante

Q- cantitatea de produse fabricate

Grafic, costul tehnologic unitar se poate determina, avand pe axa absciselor (OX) reprezentata cantitatea (Q), iar pe axa ordonatelor (OY) reprezentat costul tehnologic unitar (Ctu), graficul fiind o hiperbola.

Costul tehnologic total, analitic se poate determina cu urmatoarea relatie:

Ct T = Cc + V * Q

Grafic, costul tehnologic total se poate determina, avand pe axa absciselor (OX) reprezentata cantitatea (Q), iar pe axa ordonatelor (OY) reprezentat costul tehnologic total (CtT), graficul fiind o dreapta.

Alegerea variantei tehnologice optime se poate face in functie de costul tehnologic unitar si total, atat in varianta analitica cat si in cea grafica:

Exista o cantitate de productie numita critica (Qcr), pentru care costurile tehnologice a doua variante tehnologice sunt egale. Pornind de la egalitatea celor doua costuri, se poate determina cantitatea critica:

Ctu 1 = Ctu2

V1 + Cc1/Qcr = V2 + Cc2/Qcr

V1*Qcr + Cc1 = V2*Qcr + Cc2

Qcr (V1 - V2) = Cc2 - Cc1

Rezulta: Qcr = (Cc2 - Cc1) / (V1 - V2)

sau Qcr = (Cc1 - Cc2) / (V2 - V1)

Problema:

Din cercetarile de marketing intreprinse de o societate comerciala cu privire la cota de piata a produselor sale, s-a constatat ca unul din produse inregistreza in ultimii ani scaderi pronuntate in ceea ce priveste cota de piata. Acest lucru face ca managerii societatii sa puna problema luarii unor decizii de inlocuire a acestui produs cu altul mai performant, in stransa legatura cu cererile consumatorilor.

Noul produs poate fi executat in doua variante tehnologice, care prezinta urmatoarele niveluri ale cheltuielilor variabile si a cheltuielilor conventional-constante.

Varianta tehnologica 1:

-cheltuieli variabile: V1 = 12000 um / produs

-cheltuieli conventional-constante: Cc1 = 140000 um

Varianta tehnologica 2:

-cheltuieli variabile: V2 = 9000 um / produs

-cheltuieli conventional-constante: Cc2= 180000 um

Noul produs pote fi realizat in loturi de 10, 30, 50, 70 bucati

Sa se aleaga varianta tehnologica optima pe baza costului tehnologic unitar si total, folosind solutia analitica si respectiv grafica.

Rezolvare:

Pentru alegerea variantei tehnologice optime, se trece la analiza economica pe baza indicatorilor valorici de cost, analiza care utilizeaza urmatorii indicatori:

1. costul tehnologic unitar
2. costul tehnologic total

1.Costul tehnologic unitar

Solutia analitica

Ctu = V + Cc/Q

Varianta 1 tehnologica:

Q = 10 bucati => Ctu1 = 12000 + 140000/10 = 26000 um

Q = 30 bucati => Ctu1 = 12000 + 140000/30 = 16666 um

Q = 50 bucati => Ctu1 = 12000 + 140000/50 = 14800 um

Q = 70 bucati => Ctu1 = 12000 + 140000/70 = 14000 um

Varianta 2 tehnologica

Q = 10 bucati => Ctu2 = 9000 + 180000/10 = 27000 um

Q = 30 bucati => Ctu2 = 9000 + 180000/30 = 15000 um

Q = 50 bucati => Ctu2 = 9000 + 180000/50 = 12600 um

Q = 70 bucati => Ctu2 = 9000 + 180000/70 = 11571 um

Interpretare:

Pentru loturi de 10 bucati este mai eficienta varianta tehnologica 1 (Ctu mai mic (26000 <27000))

Pentru loturi de 30, 50 si respectiv 70 bucati este mai eficienta varianta tehnologica 2 (Ctu mai mic, (15000<16666), (12600 < 14800), (11571<14000)).

Determinarea cantitatii critice:

Qcr = (Cc2 - Cc1) / (V1 - V2)

Rezulta: Qcr = (180000 - 140000)/(12000 - 9000) = 13,33 bucati

Pentru loturi de 13,3 bucati, ar fi indiferent ce varianta tehnologica alegem, deoarece am avea acelasi cost tehnologic unitar. Pentru Qcr = 13,3 bucati graficele celor doua variante tehnologice se intersecteaza.

Solutia grafica:

Reprezentand grafic valorile obtinute pentru costul tehnologic unitar se obtine urmatoarea reprezentare grafica:

Interpretare: (aceeasi)

2.Costul tehnologic total

Solutia analitica

Ct T = Cc + V * Q

Varianta 1 tehnologica:

Q = 10 bucati => CtT1 = 140000 + 12000 * 10 = 260000 um

Q = 30 bucati => CtT1 = 140000 + 12000 * 30 = 500000 um

Q = 50 bucati => CtT1 = 140000 + 12000 * 50 = 740000 um

Q = 70 bucati => CtT1 = 140000 + 12000 * 70 = 980000 um

Varianta 2 tehnologica

Q = 10 bucati => CtT2 = 180000 + 9000 * 10 = 270000 um

Q = 30 bucati => CtT2 = 180000 + 9000 * 30 = 450000 um

Q = 50 bucati => CtT2 = 180000 + 9000 * 50 = 630000 um

Q = 70 bucati => CtT2 = 180000 + 9000 * 70 = 810000 um

Interpretare:

Pentru loturi de 10 bucati este mai eficienta varianta tehnologica 1 (CtT mai mic (260000 <270000))

Pentru loturi de 30, 50 si respectiv 70 bucati este mai eficienta varianta tehnologica 2 (CtT mai mic, (450000<500000), (630000 < 740000), (810000<980000)).

Solutia grafica:

Reprezentand grafic valorile obtinute pentru costul tehnologic total se obtine urmatoarea reprezentare grafica:

Interpretare: (aceeasi)

Observatie:

Concluziile (interpretarile) sunt aceleasi indiferent daca apelam la metoda costului tehnologic unitar sau metoda costului tehnologic total, solutia analitica, respective grafica.