Constrangerea externa - politica monetarea

Constrangerea externa - politica monetarea

Modul in care economia romaneasca a interactionat cu pietele de bunuri si cele financiare externe a constituit, in mod firesc, si in acest an, unul dintre cele mai semnificative repere ale configurarii si implementarii politicii monetare. Din aceasta perspectiva, principala trasatura a anului 2004 a constituit‑o accentuarea celor doua tendinte majore care au caracterizat in ultimii ani modul in care mediul extern si‑a pus amprenta asupra conducerii politicii monetare, acestea fiind: (i) continuarea relaxarii usoare a constrangerii exercitate de evolutia schimburilor comerciale cu strainatatea si de soldul tranzactiilor de cont curent si (ii) cresterea relativa a importantei miscarilor de pe pietele financiare internationale, a reactiei acestor piete la evolutiile economiei romanesti si implicit a tranzactiilor din contul de capital al balantei de plati.

Astfel, tendinta de deteriorare a soldului contului curent al balantei de plati pe seama adancirii deficitului balantei comerciale a constituit in anul 2004 un motiv de preocupare pentru BNR aproape exclusiv datorita semnificatiei ei de posibil indiciu al riscului producerii unei supraincalziri a economiei si al declansarii potentialului inflationist al acesteia; o asemenea interpretare avea ca origine cresterile semnificative inregistrate de ambele categorii de fluxuri ale balantei comerciale, amplificarea soldului negativ al tranzactiilor comerciale avand drept determinant principal expansiunea rapida a importurilor generata de accelerarea ritmului absorbtiei interne. In aceste conditii, atentia acordata de BNR evolutiilor sectorului extern nu a constituit o constrangere in urmarirea obiectivului sau fundamental; astfel, implementarea in 2004 a politicii monetare din perspectiva atingerii tintei de inflatie si cresterea restrictivitatii ei in scopul gestionarii corespunzatoare a cererii interne au actionat implicit in directia contracararii extinderii deficitului de cont curent. Ca un corolar, in acest an, s‑a restrans substantial implicarea BNR in sustinerea competitivitatii exporturilor romanesti prin intermediul cursului de schimb al leului.

In plus, in 2004, ingrijorarea care a insotit, de regula, in anii anteriori preocuparea BNR pentru evolutia nefavorabila a soldului balantei comerciale s‑a atenuat substantial. Aceasta s‑a datorat, pe de o parte, ameliorarii considerabile a finantarii deficitului comercial, in structura careia a crescut ponderea detinuta de investitiile straine directe (mai ales ca urmare a continuarii procesului de privatizare) si de transferurile dinspre nerezidenti; pe de alta parte, s‑a imbunatatit structura importurilor, rolul principal in cadrul cresterii anuale a acestora fiind detinut de bunurile de capital care s‑au majorat cu 38,8 la suta (ponderea detinuta de acestea in ansamblul importurilor a fost de 20,5 la suta). In plus, presiunea trendului ascendent al importurilor a fost atenuata de comportamentul peste asteptari al exporturilor, a caror crestere mai rapida comparativ cu anul precedent a fost stimulata atat de relansarea cererii externe (indeosebi a partenerilor din Uniunea Europeana), cat si de castigarea de noi cote de piata de catre companiile locale, ultimul factor avand ca efect si o schimbare favorabila a structurii exporturilor.

Din aceasta perspectiva, o influenta mai complexa asupra conducerii politicii monetare a exercitat interactiunea dintre economia romaneasca si fluxurile financiare internationale. Semnalele pozitive emise de economia autohtona si, implicit, reducerea riscului de tara, s‑au suprapus, cel putin in prima parte a anului, unei perioade de relativa stagnare a randamentelor oferite de plasamentele pe principalele piete financiare externe, dar si mentinerii diferentialului inalt al ratelor dobanzilor interne, toate acestea crescand atractivitatea pietelor locale din perspectiva investitorilor internationali.

O rezultanta importanta a constituit‑o amplificarea de proportii a intrarilor de capital in acest an - o mare parte avand caracter volatil -, dar si majorarea riscului multiplicarii pe termen scurt a volumului acestui capital aflat in cautarea unor castiguri consistente si rapide. Ca efect, majoritatea parghiilor de politica monetara utilizate de BNR in anul 2004 au resimtit influenta acestui context: operatiunile de sterilizare a intrarilor de capital si‑au majorat substantial volumul, rata dobanzii BNR si‑a accelerat coborarea spre finalul anului, moment in care s‑a produs si ajustarea politicii de curs de schimb al leului.

O alta evolutie care a conditionat eficacitatea politicii monetare a constituit‑o relativa intensificare a procesului de ajustare a portofoliilor bancilor si a celui de schimbare a structurii de finantare a acestora. Urmarind sa arbitrajeze diferentialul dintre ratele interne si cele externe ale dobanzilor, bancile si‑au extins de peste 3 ori volumul liniilor de finantare externa pe termen mediu si lung[1] si si‑au majorat concomitent plasamentele in credite denominate in valuta; cererea de asemenea credite a fost stimulata de relativa tendinta de scadere a ratelor dobanzilor acestora (mai ales a celor aferente imprumuturilor acordate companiilor) indusa de cresterea concurentei in cadrul sectorului financiar autohton, precum si de reducerea primei de risc. Explozia creditelor in valuta a atenuat efectele cresterii restrictivitatii politicii monetare, in timp ce majorarea expunerii externe a bancilor a creat presiuni si asupra volumului operatiunilor de sterilizare ale BNR; acestea au fost cu atat mai intense cu cat eficacitatea mecanismului RMO a fost redusa de majorarea de la 11,0 la 19,1 la suta (mult mai rapida comparativ cu anii precedenti) a ponderii pasivelor in devize cu scadenta reziduala de peste doi ani in totalul bazei de calcul specifice.

Un alt factor ce a restrans influenta politicii monetare asupra cererii agregate a fost sporirea de peste 1,6 ori a volumului imprumuturilor externe ale sectorului nebancar, indeosebi ca urmare a cresterii de 2,2 ori a creditelor externe ce au beneficiat de garantie publica. In plus, intensificarea apelului companiilor locale la sursele externe de finantare a condus la intetirea competitiei dintre sistemul bancar local si cel international, ceea ce a dat un impuls suplimentar reducerii ratelor dobanzilor la imprumuturile in devize acordate acestui segment si implicit creditului in valuta.