RESPONSABILITATEA AUDITORILOR FINANCIARI. SANCTIUNI APLICATE

RESPONSABILITATEA AUDITORILOR FINANCIARI. SANCTIUNI APLICATE

Incalcarea prevederilor legale privind organizarea activitatii de audit financiar si reglementarea exercitarii independente a profesiei de auditor financiar atrage, dupa caz, raspunderea administrativa, civila si penala.

Raspunderea auditorului referitoare la prestatiile de servicii financiare pe care le furnizeaza clientului prin raportul de audit sau al altor lucrari profesionale are ca sursa contractul pe care il incheie cu clientul sau.

a)      Responsabilitatea disciplinara a auditorilor financiari

Al cincilea principiu al eticii profesionale statueaza ca auditorul raspunde disciplinar pentru faptele sale in fata orgnelor de conducere ale asociatiilor profesionale de care apartine, respectiv a Comisiei de etica a asociatiei profesionale unde are calitatea de membru.

Abateri disciplinare

Auditorii financiari, persoane fizice sau juridice, membri ai Camerei, se pot situa in unul din urmatoarele cazuri de abatere disciplinara:

nerespectarea codului de conduita etica si profesionala al CAR;

desfasurarea activitatii profesionale in conditii nesatisfacatoare, ineficiente sau cu incompetenta, intr-o asemenea masura sau de atatea ori incat s-a discreditat pe sine, Camera sau profesia in general;

incalcarea dispozitiilor regulamentului, normelor sau actelor emise de Camera. Este abatere disciplinara si incalcarea acestor dispozitii de catre un angajat, asociat, actionar sau administrator al unei societati de audit membra a CAR;

incalcarea altor reglementari legale in vigoare incidente domeniului de activitate al auditorului;

existenta unei hotarari a unei instante de judecata din Romania sau din alta tara privind comiterea unei fapte ce aduce atingere Camerei sau profesiei.

Sanctiuni disciplinare. Auditorii financiari, persoane fizice sau juridice, membri ai Camerei, pot fi sanctionati pentru abateri disciplinare cu: avertisment, mustrare, limitarea anumitor drepturi sau mergandu-se pana la suspendarea calitatii de membru al Camerei pe o anumita perioada ori excluderea din Camera.

Proceduri disciplinare. Abaterile disciplinare se constata, iar sanctiunile disciplinare se aplica prin intermediul procedurilor disciplinare care se desfasoara potrivit competentelor urmatoarelor organisme ale CAR:    Departamentul de conduita si disciplina profesionala; Consiliul si Comisia de apel. Problemele, faptele sau circumstantele care sunt de natura sa atraga raspunderea disciplinara a unui membru se aduc la cunostinta Secretariatului general, care, dupa analiza, transmite documentatia Departamentului de conduita si disciplina profesionala.

Competentele departamentului de conduita si disciplina profesionala sunt:

efectuarea de cercetari asupra documentatiei primite de la Secretariatul general cu privire la faptele sau circumstantele care sunt de natura sa atraga raspunderea disciplinara a unui membru al CAR;

poate solicita membrului CAR informatii, registre, documente sau evidente si se pronunta asupra initierii sau neinitierii unei actiuni disciplinare in ceea ce priveste membrul respectiv;

stabileste termene pentru furnizarea de informatii de catre membri, oferind posibilitatea acestora de a face declaratii scrise sau verbale, inainte de a lua o decizie;

notifica persoana reclamata si reclamantul, in situatia in care, pentru atragerea raspunderii disciplinare, dupa prima analiza considera ca nu sunt indeplinite conditiile necesare;

in situatia in care sunt indeplinite conditiile de atragere a raspunderii disciplinare, se ia una din masurile:

emiterea unui ordin, cu consimtamantul persoanei reclamate, caz in care pot fi aplicate una sau mai multe dintre urmatoarele sanctiuni: avertisment sau mustrare;

sesizarea consiliului Camerei caruia ii trimite un raport cuprinzand acuzatiile aduse persoanei reclamante, o sinteza a probelor care vin in sustinerea acuzatiilor precum si orice alte informatii pe care se bazeaza Departamentul de conduita si disciplina profesionala, in scopul initierii unei actiuni disciplinare.

decizia luata, insotita de o copie a raportului, se comunica persoanei reclamate;

dupa sesizarea Consiliului Camerei, la solicitarea acestuia, poate continua investigarea cazului.

b)      Responsabilitatea civila

Auditorul financiar care continua sa exercite profesia fara sa mai satisfaca conditiile de exercitare a acesteia, raspunde, conform legii, fata de clientul prejudiciat.

Auditorii financiari persoane juridice raspund, potrivit legii, in calitatea lor de membri ai CAR, daca unul dintre asociati, administratori sau angajati care nu are calitatea de auditor financiar intervine in exercitarea mandatului de auditor financiar, astfel incat sa prejudicieze independenta persoanelor fizice care desfasoara aceasta activitate in numele persoanei juridice.

Standardele de audit financiar nu au ca obiectiv interpretarea normelor legale din acest domeniu, ci numai de a orienta parametrii functionali si comportamentali generali ai auditorului.

Responsabilitatea civila a acestuia este luata in considerare prin prisma urmatoarelor aspecte principale:

responsabiltatea auditorului atat in raporturile de managementul intreprinderii ale carei raportari reprezinta subiectul auditului, cat si in relatiile cu tertii, care vor fi gata sa solicite recuperarea pagubelor ce se vor produce ca urmare a utilizarii unor proceduri de audit neadecvate sau eronate, ale caror consecinte se regasesc in raportul de audit financiar;

procedurile de audit considerate ca neadecvate sau/si eronate trebuie evaluate in stransa legatura cu modul de desfasurare si natura auditului care consta in exprimarea unei aprecieri profesionale, a unei opinii - stabilita ca urmare a auditarii situatiilor financiare in conformitate cu sistemul de referinte legale, reglementare si de audit financiar - cu privire la corectitudinea cu care sunt prezentate activele si obligatiile intreprinderii, modificarile produse in capitalul social, fluxul de resurse financiare rezultatele, in raportarile financiare auditate.

In consecinta, auditorul va trebui sa fie considerat vinovat numai in cazul in care el nu ar fi aplicat sau ar fi aplicat in mod eronat standardele de audit financiar, sau daca modul de aplicare al acestor standarde a avut urmari negative in corectitudinea formarii opiniei exprimate asupra raportarilor financiare.

Intr-o alta exprimare, auditorul nu trebuie considerat responsabil in cazul in care nu a putut cunoaste sau nu a putut indentifica faptele frauduloase sau erorile cuprinse in raportarile financiare desi a folosit si aplicat in mod corect standardele nationale/internationale de audit financiar. De exemplu, folosirea tehnicilor esantionajului statistic poate sa conduca la neidentificarea unei erori existente intr-o portiune necuprinsa in esantion.

In cazul in care esantionul statistic auditat este reprezentativ ca marime si componenta a operatiunilor care au fost obiect de control, auditorul nu poate fi considerat raspunzator pentru neidentificarea erorii.

c)      Responsabilitatea legala

In general, auditorul este responsabil in fata legii pentru fals si uz de fals, pentru dezvaluirea secretului profesional si pentru acte ilicite comise in exercitiul functiunii. De exemplu, pot fi supusi raspunderii penale:

auditorii, persoane fizice sau juridice care, in exercitarea unui contract de servicii financiare, cu activitati implicite de audit sau/si consultanta ascund falsuri constatate in raportarile financiare sau prezinta in mod inexact fapte frauduloase, alterand total sau partial adevarul cu privire la situatia financiara si conditiile economice ale societatii;

auditorii care valorifica, in folos propriu sau in folosul altora, informatiile obtinute ca urmare a activitatii proprii, referitoare la societatea la care au executat un audit financiar;

auditorii care contracteaza imprumuturi sau beneficiaza de credite de orice fel, in mod direct ori printr-o terta persoana, de la o societate pe care urmeaza sa o auditeze sau pe care au auditat-o, sau care obtin din partea unei astfel de societati garantii pentru imprumuturi proprii;

auditorii care solicita, in folos propriu, direct sau indirect societatii auditate recompense banesti sau de alta natura, in afara onorariilor prevazute in contractul de audit.