Ocuparea si somajul

Obiective

o       continutul conceptului de somaj

o       aspecte caracteristice ale somajului

o       cauze si forme de manifestare ale somajului

o       efecte social-economice ale somajului

o       masuri pentru diminuarea somajului

1. Continutul conceptului de somaj

Ocuparea fortei de munca in activitatile economico-sociale si somajul reflecta modul cum functioneaza piata muncii, intr-o economie de piata, la un moment dat. Raportul dintre cererea si oferta de forta de munca determina cele doua stari opuse ale pietei muncii - ocuparea fortei de munca si somajul. Problematica ocuparii si somajului constituie o latura importanta a echilibrului macroeconomic si o componenta indispensabila a politicilor macroeconomice si sociale.

Daca in legatura cu existenta somajului nu exista nici un dubiu, definirea si masurarea acestuia formeaza obiectul unor ample controverse. Unghiurile de vedere si opiniile exprimate cu privire la somaj au variat in timp, intrucat si somajul a acoperit realitati specifice foarte diferite.

Cu toate ca fenomenul somaj si-a facut simtita prezenta inca de la inceputurile capitalismului (secolul al XIX-lea), intelegerea cauzelor, formelor de manifestare si a efectelor pe care acesta le presupune a fost posibila odata cu aparitia teoriei macroeconomice moderne.

Daca la inceputul secolului al XIX-lea, eventualele intreruperi sau absente in procesul muncii erau considerate situatii efemere, cauzate de factori pur sociali, odata cu inceputul secolului al XX-lea, cand in economiile capitaliste au aparut primele dezechilibre importante (care au culminat cu marea criza a anilor 1929 - 1933), fenomenul somaj a captat din ce in ce mai mult atentia lumii economice, aceasta constientizand ca ocuparea fortei de munca este o problema de natura economica si destul de complexa.

De altfel, cel mai de seama economist din acea perioada (si nu numai) - J. M. Keynes, sustinea, argumentat, ca orice politica macroeconomica de succes trebuie sa cuprinda in mod necesar masuri si instrumente statale, in vederea folosirii cat mai depline a fortei de munca. Aceasta, intrucat economiile in sine nu mai garantau, in virtutea mecanismelor spontane de autoreglare, ocuparea deplina fortei de munca.

Din acel moment, somajul devenea, alaturi de inflatie, o stare de dezechilibru nedorita, dar permanenta a economiei contemporane, facand obiectul de studiu si cercetare al majoritatii teoriilor macroeconomice emise.

Trebuie precizat ca nu exista un mod unitar de a defini conceptul de somaj (sau somer) si, ca atare, exista uneori deosebiri intre numarul somerilor din aceeasi tara si perioada, in functie de modul de definire al acestora.

In general, fenomenul somaj este definit in literatura economica, ca fiind o stare negativa a economiei, concretizata intr-un dezechilibru structural si functional al pietei muncii, prin care oferta de forta de munca este mai mare decat cererea de forta de munca din partea agentilor economici.

Cea mai cunoscuta si larg utilizata definitie a somajului este cea adoptata de Biroul International al Muncii - organizatie din sistemul Natiunilor Unite - care elaboreaza statistici si analize pe problemele muncii si, potrivit careia, este somer oricine are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii: . este apt de munca; . nu are loc de munca; . este disponibil pentru o munca salariata; . cauta un loc de munca.

In Romania, conform Legii nr. 1/1991, republicata in anul 1994, este considerat somer, persoana apta de munca, ce nu se poate incadra din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii sale, in varsta de minim 16 ani.

In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, care nu gasesc un loc de munca adecvat propriilor cerinte.

In termenii pietei muncii, somajul este un fenomen macroeconomic, opus ocuparii, reprezentand un surplus de populatie activa fata de aceea care poate fi angajata in conditii de rentabilitate, impuse de piata.

2. Aspecte caracteristice ale somajului

Constatat in practica economica si studiat in teorie, somajul se caracterizeaza prin aspecte referitoare la: nivelul, intensitatea, durata si structura acestuia.

♦ Nivelul somajului se determina atat in marime absoluta, prin numarul celor neocupati (numarul somerilor), cat si in marime relativa, ca rata a somajului (Rs), calculata ca raport procentual intre numarul total al somerilor (Ns) si numarul total al populatiei active sau ocupate (Pa sau Po): Rs = 100.

Nivelul somajului are amplitudini diferite pe zone geografice si perioade, iar limitele acestuia trebuie raportate la ceea ce inseamna starea de ocupare deplina.

Ocuparea deplina reprezinta acel nivel al ocuparii resurselor de munca, care permite obtinerea maximului de bunuri si servicii pentru acoperirea nevoilor oamenilor.

Ocuparea deplina nu inseamna, insa, inexistenta fortei de munca neocupate, ci ocuparea acesteia pana la limita somajului natural. Acest tip de somaj este echivalent, de fapt, cu somajul voluntar, care consta in numarul celor neocupati, ca urmare a propriilor decizii (sub diverse motivatii) de a inceta sa munceasca.

In general, se apreciaza ca rata somajului natural in tarile cu economie de piata se situeaza intre 3% si 5%.

Drept urmare, ocuparea deplina a fortei de munca este echivalenta cu un somaj scazut, reflectat printr-o rata naturala de cateva procente sau, altfel spus, inseamna angajarea a circa 95%-97% din populatia activa disponibila, diferenta pana la 100%, fiind considerata a fi somaj natural (normal).

Economistul american Milton Friedman afirma despre somajul natural ca este un somaj de echilibru, intrucat rezulta dintr-o alegere deliberata a indivizilor. Treptat, multi economisti occidentali au ajuns sa sustina teza potrivit careia somajul existent in ultimele decenii in tarile dezvoltate este, in special, somaj voluntar si mai putin somaj involuntar, acesta din urma fiind singurul care trebuie sa preocupe politicile macroeconomice.

In functie de nivelul somajului natural (considerat ca normal) se considera, de regula, doua situatii: starea de subocupare si starea de supraocupare. Starea de subocupare a fortei de munca exista atunci cand rata efectiva a somajului este mai mare decat cea naturala, adica suntem in prezenta unui somaj efectiv, anormal (de exemplu 8%, 10%, 12% etc.). Supraocuparea fortei de munca se defineste, de regula, printr-o rata a somajului de doar circa 1%-2%, deci mai mica decat rata considerata normala sau naturala (in realitatea economica, aceasta situatie este extrem de rara).

In concluzie, ocuparea deplina, subocuparea si supraocuparea sunt concepte economice prin intermediul carora se analizeaza amplitudinea fenomenului somaj, la un moment dat.

♦ Intensitatea somajului. Aceasta este o alta caracteristica a acestui fenomen, in functie de care se pot distinge urmatoarele tipuri de somaj: somajul total, care presupune pierderea locurilor de munca si incetarea totala a activitatii; somajul partial, care consta in diminuarea activitatii depuse de o persoana, prin reducerea duratei de lucru sub cea legala si scaderea corespunzatoare a salariului; somajul deghizat, specific indeosebi tarilor slab dezvoltate, unde activitatea desfasurata de unele persoane este doar aparenta, cu o productivitate foarte redusa si o salarizare pe masura.

Intensitatea somajului reflecta gradul de pierdere a posibilitatii de a muncii pentru posesorii fortei de munca.

♦ Durata somajului reprezinta intervalul de timp cuprins intre momentul pierderii locului de munca sau al scaderii activitatii depuse si momentul reluarii activitatii la parametrii anteriori. Durata somajului difera de la o persoana la alta, astfel ca pentru a surprinde fenomenul la nivel national, se impune luarea in calcul a duratei medii a somajului. Aceasta se poate stabili, deci, ca o medie pe economie sau ramura de activitate, intr-o anumita perioada, astfel: Dz = , unde Dz - durata medie in zile; Nz - numarul de zile in somaj; Ns - numarul somerilor.

♦ Structura somajului cuprinde categoriile sociale afectate de acest fenomen, diferentiate dupa indicatori precum: ramura de activitate, nivelul calificarii, profesie, varsta, sex, etnie s.a.m.d.

3. Cauze si forme de manifestare ale somajului

Sintetizand din multitudinea studiilor si analizelor elaborate pana in prezent, privitoare la cauzele somajului, putem concluziona ca acestea se impart in doua mari categorii, dupa natura acestora:

1. cauze subiective, care au ca element determinant vointa individuala a celui care se afla in ipostaza de somer;

2. cauze obiective, in cadru carora se pot include ca cele mai importante: restructurarea activitatilor economice, insuficienta cresterii economice, caracterul ciclic al evolutiei economiei si explozia demografica.

Din acest unghi de vedere se pot constata doua forme (cauzale) clasice ale somajului: somajul voluntar, generat de cauzele subiective si somajul involuntar, ca rezultat al cauzelor obiective.

I. Referindu-se la somajul voluntar, Keynes considera ca acesta este ″datorat refuzului sau imposibilitatii pentru posesorul fortei de munca de a accepta o retributie corespunzatoare valorii produsului care-i poate fi atribuit, refuz sau imposibilitate bazat(a) pe anumite prevederi legale, pe uzante sociale, pe intelegeri in vederea negocierii contractelor colective, pe adaptarea lenta la schimbari sau pe simpla incapatanare proprie naturii umane″.

In literatura de specialitate contemporana, se considera ca in cadrul somajului voluntar se includ persoanele care refuza actul muncii, fie datorita salariilor sau conditiilor de munca oferite, care sunt inacceptabile in raport cu pretentiile posesorului fortei de munca si care considera ca indemnizatia de somaj ii este suficienta pentru un trai decent, fie datorita existentei altor mijloace de trai pe care aceste persoane le au si care fac ca motivatia muncii sa dispara.

Din punct de vedere structural, somajul voluntar cuprinde urmatoarele categorii de persoane:

- persoanele care, desi lucreaza, prefera sa inceteze munca temporar, considerand ca prin indemnizatia (ajutorul) de somaj isi pot asigura un trai decent;

- persoanele care hotarasc in mod deliberat sa inceteze lucrul, total sau partial, considerand ca salariul real este prea mic si ca este mai avantajos sa aiba timp liber pentru a dobandi o alta meserie sau un alt loc de munca;

- somerii care asteapta locuri de munca mai favorabile decat cele pe care le-au avut sau decat cele oferite la un moment dat;

- persoanele casnice care, desi au hotarat sa se angajeze intr-o activitate, totusi tergiverseaza angajarea in conditiile date, referitoare la marimea salariului, distanta pana la locul de munca etc.

In practica, somajul voluntar poate avea urmatoarele forme de manifestare: somajul frictional (tranzitoriu) si somajul indus de insasi indemnizatia de somaj.

a. Somajul frictional (tranzitoriu) cuprinde pe acei lucratori care au abandonat vechile locuri de munca pentru a cauta altele mai favorabile, pe acei concediati care sunt in cautarea unui nou loc de munca si pe acei indivizi care sunt in cautarea primului loc de munca.

Astfel, unii dintre someri sunt in cautarea unui loc de munca mai bun, care sa le ofere satisfactii mai mari sau se deplaseaza spre o regiune geografica mai prospera, cu alte perspective de afirmare pentru acestia. Altii sunt obligati sa-si schimbe locul de munca deoarece au fost concediati (este cazul, in mod firesc, acelor concedieri facute ca urmare a unor fapte savarsite cu vinovatie de catre angajati, si nu in urma, spre exemplu, a restrangerii activitatii unei firme; in acest din urma caz suntem in prezenta unei forme de somaj involuntar).

Pe de alta parte, in fiecare an se prezinta pe piata muncii, pentru prima oara, un numar de persoane care au terminat studiile si care au diverse aspiratii in ceea ce priveste viitorul loc de munca. Tinerii, posesori ai unei diplome, sunt adesea contrariati si putin pregatiti sa accepte ca intre idealul lor profesional si ceea ce li se ofera ca loc de munca la terminarea studiilor exista anumite diferente. Pana ce se vor convinge ca piata isi impune, in ultima instanta, inevitabilele conditii, ei vor continua sa caute ceva mai bun.

Esenta (cauza) acestei forme de somaj consta in aceea ca intre cei care solicita si cei care ofera forta de munca se produc "frictiuni" permanente. Aceasta, intrucat lucratorii nu dispun de o informatie completa referitoare la localizarea locurilor de munca vacante, la care sa aiba acces, astfel ca informatia pe piata muncii nu este perfecta. Aceasta forma de somaj se mai numeste si "tranzitoriu", intrucat locuri de munca exista, dar necesita un timp penru ca solicitantii sa le ocupe.

b. Somajul indus de insasi indemnizatia de somaj explicabila si motivata social, indemnizatia de somaj poate avea si efecte contradictorii. Astfel, se constata ca somajul, in forma sa voluntara, este cu atat mai amplu cu cat aceasta indemnizatie este mai mare; o marime mai redusa a acesteia va incita pe posesorul fortei de munca la a gasi cat mai repede un loc de munca, dupa cum, o suma mai mare primita ca indemnizatie va reduce intensitatea cautarii unei slujbe.

Pentru aceasta este necesar ca indemnizatia de somaj sa fie stabilita la un nivel optim. Ea trebuie sa fie "astfel incat sa incite la cautarea unui loc de munca si sa evite, pe cat posibil, substituirea, rationala din punct de vedere individual, timpului de cautari cu timpul de odihna". Notiunea de "optim" are aici mai mult semnificatia de "inhibator", adica indemnizatia, prin cuantumul ei, trebuie sa descurajeze tendinta unor lucratori de abandona locul de munca, indiferent de motive, spre a deveni beneficiari ai acesteia.

II. In contrast, somajul involuntar desemneaza starea specifica persoanelor neocupate care, desi dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat in conditiile pietei, nu pot sa-si realizeze acest obiectiv intrucat aceste locuri de munca, pur si simplu, nu exista. Asadar, una este situatia cand, din motive subiective, nu se lucreaza pentru ca nu se gaseste un loc de munca interesant, acceptabil, pe masura gustului, preferintelor, a diplomei sau a exigentei, privind salariul, si cu totul altceva este cazul in care cel care cauta un loc de munca, pentru ca lipsa acestuia ii pune in cauza insasi existenta, nu-l gaseste disponibil in localitatea sau in zona in care traieste, din motive obiective.

Somajul involuntar nu este nici natural sau normal, nici un "rau necesar", ci un "rau veritabil" al economiei.

In functie de cauzele obiective (amintite anterior), somajul involuntar poate avea urmatoarele forme de manifestare reprezentative: somajul structural, somajul tehnologic, somajul ciclic, somajul sezonier si somajul demografic.

a. Somajul structural este acela care se formeaza pe baza modificarilor ce se petrec in structura activitatilor economico-sociale. El este corelat cu interactiunea dintre schimbarea consumului si structurile de productie existente. O asemenea interactiune provoaca o diminuare puternica a gradului de ocupare in anumite ramuri sau sectoare si o lipsa de forta de munca in alte domenii. Acest somaj demonstreaza existenta unei evidente neconcordante intre structura cererii si ofertei de forta de munca, sub aspect demografic, educational-profesional si ocupational. El reprezinta efectul restructurarii unei economii si in primul rand a ramurilor industriale - cele care ocupa o mare parte a fortei de munca. Structurile socio-profesionale nu mai corespund structurii economice si tehnice, in evolutie; unei cereri suple de forta de munca ii corespunde o oferta rigida.

Aceasta forma de somaj este considerata, in general, ca fiind cea mai grava si complexa, deoarece reintegrarea fortei de munca disponibilizate este un proces lung si dificil, care presupune, in principal, cresterea investitiilor simultan cu recalificarea celor afectati. De regula, dimensiunile somajului structural sunt mari atunci cand intr-o perioada anterioara a existat o structura economica anormala, neperformanta si incapabila sa valorifice superior resursele de munca.

b. Somajul tehnologic apare ca o varianta a celui structural si este determinat, in principal, de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi, precum si de restrangerea locurilor de munca in urma reorganizarii intreprinderilor. El nu este rezultatul introducerii, pur si simplu, a progresului tehnic, ci indeosebi a modului cum posesorii fortei de munca recepteaza si se adapteaza la schimbarile tehnologice.

Resorbirea acestui somaj este, de asemenea, dificila, intrucat impune recalificarea fortei de munca in concordanta cu cerintele progresului tehnic si noile metode manageriale.

c. Somajul ciclic este somajul care apare in perioadele de criza sau recesiune economica - ce se constituie in faze ale unui ciclu economic - si care au o anumita repetabilitate. Acesta se mai numeste si somaj conjunctural, atunci cand este determinat de crize economice neciclice (care nu au o anumita repetabilitate) si care pot fi partiale sau intermediare. Somajul ciclic este explicat in principal prin insuficienta cererii efective, el fiind rezultatul modului defectuos in care se realizeaza legatura dintre nivelul salariilor, pe de o parte, si cel al preturilor si productivitatii muncii, pe de alta parte.

In general, aceasta forma de somaj poate fi resorbita, total sau partial, in perioadele de avant economic.

d. Somajul sezonier este acel somaj determinat de intreruperea activitatilor dependente, intr-o mare masura, de factori naturali. Astfel de activitati sunt cele din agricultura, constructii, lucrari publice, turism etc.

e. Somajul demografic este cel rezultat ca urmare, in principal, a unei cresteri demografice "soc", adica a unei cresteri anormale de populatie, care se reflecta prin prezenta din ce in ce mai masiva pe piata muncii a tinerilor - cu diferite niveluri de pregatire -, in conditiile in care aceasta nu este inca pregatita sa-i asimileze.

O forma speciala de somaj involuntar este si somajul tehnic, care presupune disponibilizarea partiala sau totala a lucratorilor, datorita intreruperii activitatii unei intreprinderi, din lipsa de comenzi, pe o perioada determinata. Cei afectati de aceasta forma de somaj nu sunt inregistrati la oficiile de forta de munca si primesc o indemnizatie de somaj de la firma respectiva, iar cuantumul acesteia se stabileste in mod diferit fata de celelalte indemnizatii si ajutoare clasice, reglementate prin lege la nivel national. Somajul tehnic inceteaza odata cu reluarea activitatii firmei. Este caracteristic economiilor care se afla in criza sau in tranzitie la economia de piata.

4. Efecte social-economice ale somajului

Fenomenul somajului genereaza o serie de costuri atat personale, familiale, cat si sociale.

Costul individual al somajului este egal cu diferenta dintre salariul real pe care salariatul il pierde atunci cand intra in somaj si indemnizatia sau ajutorul de somaj acordate acestuia de catre autoritatea publica.

Efectele somajului se rasfrang nu numai asupra celor care au intrat in somaj, ci si asupra celor care fac parte din populatia ocupata, deoarece acestia participa cu o parte din veniturile lor la constituirea fondurilor publice de asigurari sociale.

Un alt cost important al somajului il constituie (in anumite conditii) pierderile de productie si de venit pe care acesta le antreneaza.

Sintetizand, se poate aprecia ca somajul reprezinta un fenomen care afecteaza, in diferite masuri, toate tarile lumii si care are numeroase consecinte economice si sociale negative. Dintre cele mai importante, amintim:

- inutilizarea si irosirea unei parti din resursele de munca ale unei tari, aspect cu atat mai negativ cu cat societatea suporta cheltuieli insemnate cu educatia si pregatirea fortei de munca neocupate, cheltuieli care raman inca nerecuperate;

- conduce la reducerea veniturilor populatiei si la cresterea tensiunilor sociale, constituind un factor de scadere a standardului de viata si de inrautatire a calitatii vietii;

- contribuie la cresterea costurilor sociale pe care o economie trebuie sa le suporte sub forma ajutoarelor de somaj.

5. Masuri pentru diminuarea somajului

In esenta, masurile de diminuare a somajului si de ocupare a fortei de munca sunt orientate in doua directii principale: 1. masuri care privesc direct pe someri; 2. masuri care privesc populatia ocupata.

1. Masurile care privesc direct pe someri sunt concretizate, de regula, in: actiuni pentru pregatirea, calificarea si reintegrarea somerilor proveniti din diferite ramuri, ca urmare a restructurarilor tehnologice si economice; facilitati acordate de stat pentru crearea de noi intreprinderi si noi locuri de munca, in special in zonele cu subocupare ridicata; trecerea la noi forme de angajare (pe timp partial sau cu orar redus, angajarea cu contract de munca pe durata determinata etc.); instituirea unui sistem de sprijinire a somerilor care doresc sa devina intreprinzatori particulari (consultante gratuite, credite preferentiale); acordarea de credite avantajoase agentilor economici care angajeaza someri; limitarea cumulului de functii pentru ocuparea locurilor de munca vacante cu prioritate de catre someri s.a.m.d.

2. Masurile care privesc populatia ocupata au ca scop prevenirea fenomenului de somaj, prin crearea unor posibilitati suplimentare de ″impartire a muncii″ intre cei angajati si mentinerea astfel, a locurilor de munca existente. Aceasta presupune o reimpartire a muncii la scara economiei si afirmarea unor noi principii de organizare a muncii si productiei. Desigur, acest deziderat nu trebuie sa incalce principiul potrivit caruia nivelul salarizarii trebuie sa fie in concordanta cu dinamica productivitatii muncii.

De asemenea, protejarea populatiei ocupate poate fi realizata si prin eforturile conjugate ale statului si angajatorilor de a facilita perfectionarea sau recalificarea posesorilor fortei de munca, din acele unitati (private sau de stat) confruntate cu probleme de restructurare.

In literatura de specialitate, intalnim si o clasificare pe grupe a masurilor pentru ocuparea fortei de munca si diminuare a somajului, astfel:

- masuri care vizeaza o mai buna repartitie a fondului total de munca prin: reducerea duratei saptamanale de lucru; scaderea varstei de pensionare; prelungirea scolarizarii obligatorii; extinderea locurilor de munca cu program redus; cresterea timpului afectat ridicarii calificarii;

- masuri care se refera la indepartarea de pe pietele muncii a unor categorii de ofertanti, precum: descurajarea muncii salariale feminine; exilarea sau returnarea lucratorilor straini imigranti nenaturalizati inca; interzicerea sau restrictionarea imigrarii etc.;

- masuri care vizeaza inversarea procesului de substituire a factorilor de productie; daca in procesul industrializarii munca era substituita prin capital, in prezent, se mizeaza pe extinderea sectorului prestator de servicii si, deci, pe o reducere a substituirii muncii prin capital;

- masuri care asigura cresterea mobilitatii populatiei active, prin: imbunatatirea continutului invatamantului si asigurarea unei structuri adecvate a acestuia; orientarea profesionala a tinerilor spre domeniile cele mai dinamice ale activitatii economico-sociale; facilitarea deplasarii oamenilor la noile locuri de munca etc.

- masuri care se refera la crearea de noi locuri de munca pe baza de investitii, in special in domeniile si sectoarele cu sanse reale de dezvoltare in viitor.