GHID PRACTIC DE INTERPRETARE SI APLICARE A GN 4 - EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE

1.0 Introducere

Avantajele evaluarii activelor necorporale ale unei intreprinderi sunt:

  prezentarea reala a avutiei intreprinderii, care este familiara tuturor utilizatorilor bilantului contabil, deoarece contine valorile juste ale tuturor activelor, respectiv experti contabili, actionari, bancheri, avocati, etc;

explicarea componentelor individuale ale valorii capitalului investit intr-o intreprindere, respectiv active corporale, active necorporale si fondul de rulment net;

facilitarea alocarii pretului de vanzare al unei intreprinderi, pe activele si datoriile componente ale acesteia, ceea ce are implicatii asupra bazei de impozitare.

Evaluarea activelor necorporale are multe elemente comune cu evaluarea altor tipuri de proprietate, indeosebi cu evaluarea intreprinderii. Elemente comune sunt:

destinatarii evaluarilor, care sunt utilizatorii situatiilor financiare ale entitatilor, respectiv: investitorii de capital si consultantii lor, angajatii, creditorii, clientii, organele administratiei centrale si locale, publicul larg;

tipurile de valoare recunoscute pentru evaluarea activelor necorporale sunt cele redate in IVS 1 (valoarea de piata) si in IVS 2 (valoarea de investitie sau subiectiva, valoarea de utilizare numita si valoarea specifica entitatii, valoarea speciala, valoarea justa);

desi conceptele, procesele si metodele aplicate in evaluarea activelor necorporale sunt comune cu cele folosite pentru evaluarea si a celorlalte tipuri de proprietate (intreprinderi, proprietatea imobiliara, bunuri mobile si active financiare), exista si deosebiri referitoare la metodele si procedurile de evaluare specifice activelor necorporale, precum si la relevanta diferita a rezultatelor obtinute din folosirea acestora;

ca si in cazul evaluarii altor tipuri de proprietate, este absolut necesara precizarea expresa a premisei evaluarii, adica a conditiei in care se va tranzactiona activul necorporal respectiv:

fie pe premisa continuarii exploatarii, impreuna cu celelalte active ale unei intreprinderi si activul este necesar exploatarii;

fie pe premisa valorii de schimb, adica a tranzactionarii ca activ individual;

deoarece multe evaluari de active necorporale sunt solicitate de necesitatea reflectarii valorii lor juste in situatiile financiare, este necesara cunoasterea si respectarea si a cerintelor Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS/IAS), referitoare la tratamentul contabil al acestei categorii de active.

2.0 Arie de aplicabilitate

Standardul se refera la evaluarea tuturor activelor necorporale, atat a celor care pot fi recunoscute separat, conform listei prezentata in IFRS 3 Combinari de intreprinderi. Exemple ilustrative , cat si a altor active necorporale cum ar fi forta de munca instruita (engl. assembled workforce), fondul comercial transferabil si cel netransferabil, care sunt evaluate in mod uzual in procesul de evaluare a unei intreprinderi, in ansamblul ei, si unei proprietati specializate generatoare de afaceri (PGA).

Din aceasta cauza, acest GN trebuie sa fie completat cu toate informatiile si cerintele continute in celelalte sectiuni/IVS-uri si GN-uri ale ultimei editii a Standardelor Internationale de Evaluare, care includ referinte asupra conceptelor/metodelor de evaluare a activelor necorporale.

3.0 Definitii inclusiv clasificare

Definitia data activelor necorporale, la paragraful 3.15, din GN 4, pune accentul pe lipsa unei substante fizice, in comparatie cu activele corporale, si pe capacitatea acestora de a genera beneficii economice viitoare pentru proprietarii lor. Lipsa unei forme fizice nu trebuie a fi inteleasa in sensul ca un activ necorporal nu ar avea un suport material, deoarece existenta activului necorporal poate fi confirmata numai printr-o forma materiala de manifestare, ca de exemplu: compact-disc (in cazul unui software), documente legale (in cazul licentelor marcilor si brevetelor de inventie), contracte, autorizatii si licente de utilizare, documentatii tehnice sau pelicule.

In IAS 38, editia 2006, este prezentata urmatoarea definitie: ,,Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar fara substanta fizica.

Prin criteriul de identificabilitate, din definitia contabila de mai sus, se intelege (a) proprietatea activului necorporal de a putea fi separat de celelalte active si de a fi vandut, transferat, inchiriat sau schimbat, fie in mod individual, fie impreuna cu un contract, un activ sau o datorie corespondenta (b) u ca activul necorporal provine din drepturi contractuale sau de alta natura legala, indiferent daca acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi si obligatii;

Recunoasterea unui activ necorporal se face numai daca entitatea proprietara demonstreaza:

(a)    existenta unor beneficii economice viitoare, generabile de activul necorporal, care sa revina entitatii , in virtutea unui control suficient asupra acestora;

(b)   costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

Clasificarea activelor necorporale identificabile se face in functie de mai multe criterii, respectiv dupa caracteristicile domeniului in care se manifesta, dupa natura si utilizarea similare in activitatea intreprinderii, dupa durata de viata utila a activelor necorporale.

In GN 4, activele necorporale sunt impartite in patru categorii, respectiv ca derivand din:

Drepturi. In aceasta categorie se includ:

contract de inchiriere;

contracte de distributie;

contracte de munca;

conventii;

acorduri de finantare;

contracte de aprovizionare;

licente/autorizatii/permise;

certificate/atestari;

contracte de francize.

Relatii. In aceasta categorie se includ:

forta de munca instruita;

relatii cu consumatorii si distribuitorii.

Active necorporale grupate (fond comercial generat intern sau goodwill), si

Proprietatea intelectuala. In aceasta categorie se includ:

brevete de inventii;

drepturi de autor;

marci comerciale;

tehnologia utilizata (formule, retete, specificatii tehnice, baze de date, secrete comerciale, knoh-how, rezultate ale testarilor, studii, documentatii, strategii de marketing, programe de instruire, liste cu clienti);

proiecte de C-D aflate in desfasurare (nefinalizate).

Cea mai detaliata clasificare a activelor necorporale este cea continuta in IFRS 3 (2006) Combinari de intreprinderi ( Anexa 1).

4.0 Relatia cu standardele de contabilitate

Standardul International de Contabilitate 38 - Active necorporale (IAS 38) prescrie tratamentul contabil pentru recunoasterea activele necorporale in situatiile financiare. Ca urmare, in cazurile in care scopul evaluarii este recunoasterea activelor necorporale in situatiile financiare ale entitatilor economice este absolut necesara cunoasterea detaliata si respectarea cerintelor IAS 38, IFRS 3 - Combinari de intreprinderi, ca si ale IVA 1- Evaluarea pentru raportarea financiara.

In multe cazuri, un evaluator de intreprinderi este solicitat sa aloce pretul de achizitie al unei intreprinderi pe activele individuale achizitionate, caz in care:

poate determina cu acuratete valoarea totala a activelor necorporale, numai daca acestea exista; in sens contrar poate sa ajunga la concluzia ca intreprinderea achizitionata nu dispune de active necorporale deoarece nu indeplinesc cerinta esentiala a definitiei contabile a unui activ aptitudinea acestuia de a genera beneficii economice viitoare;

este chemat sa evalueze credibil cat mai multe active necorporale separate, care pot sa fie recunoscute astfel in situatiile financiare ale dobanditorului. Optica actuala a IASB (Comitetului International pentru Standarde de Contabilitate) este ca bilantul unei entitati trebuie sa reflecte fidel toate activele si datoriile detinute/existente, exprimate la valoarea lor justa, identificata cu conceptul ,,valoarea de piata, folosit de evaluatori

In alte cazuri, un evaluator poate fi solicitat sa determine valoarea recuperabila a unei unitati generatoare de numerar, care poate include si un activ necorporal, conform cerintelor IAS 36 Deprecierea activelor.

A. Referitor la bazele de evaluare

IAS 38 Active necorporale prevede urmatoarele baze de evaluare pentru activele necorporale separate de fondul comercial, in functie de modalitatea dobandirii lor:

1. Activele necorporale achizitionate separat sunt evaluate la costul de achizitie, care include pretul de cumparare, la care se adauga toate cheltuielile directe atribuibile activului achizitionat, respectiv: cheltuieli salariale pentru punerea activului in stare de functionare, comisioane profesionale, cheltuieli pentru testare; nu se includ cheltuielile de publicitate, cheltuielile de transfer a unei activitati cauzat de utilizarea activului achizitionat, cheltuielile generale ca si pierderile din exploatare initiale (a se vedea Aplicatia 1).

2. Activele necorporale create intern se evalueaza la costul de productie, reprezentat de cheltuielile directe, efectuate numai dupa data la care cheltuielile de dezvoltare ale unui proiect de C-D sunt recunoscute ca fiind generatoare a unui activ necorporal (de ex. un brevet de inventie). Explicatia acestui tratament contabil este faptul ca singurele active necorporale generate intern, care pot fi recunoscute ca active necorporale, sunt cele rezultate dintr-un proiect de dezvoltare sau din faza de dezvoltare a unui proiect de cercetare-dezvoltare, cu conditia de a se argumenta fezabilitatea tehnica si financiara a proiectului, ca si existenta resurselor tehnice si financiare pentru finalizarea acestuia. In acelasi timp, se precizeaza, in mod explicit, ca toate cheltuielile de cercetare se vor inregistra la capitolul de cheltuieli curente. In standardele de contabilitate din SUA (SFAS), atat cheltuielile de cercetare, cat si cele de dezvoltare se includ in mod obligatoriu in cheltuielile curente. IAS 38 mai precizeaza ca marcile, titlurile de publicatii, listele de clienti si alte elemente asemanatoare ca substanta, generate intern, nu pot fi recunoscute ca active necorporale, deoarece cheltuielile aferente acestor active nu pot fi separate de cheltuielile de dezvoltare ale intreprinderii, in ansamblul ei (a se vedea Aplicatia 2a si 2b).

3. Activele necorporale achizitionate printr-o subventie guvernamentala (ex. drepturi de utilizare pe aeroporturi, licente de emisie radio sau televiziune, licente de import sau cote de acces la anumite resurse restrictionate) pot fi inregistrate initial fie la valoarea justa, fie la valoarea nominala (care cuprinde si cheltuiala atribuibila activului pentru pregatirea utilizarii acestuia), in functie de optiunea intreprinderii.

4. Activele necorporale achizitionate in schimbul altor active sunt evaluate la valoarea lor justa, cu exceptia cazului in care, fie tranzactia de schimb nu are un caracter comercial, fie valoarea justa a activelor care se tranzactioneaza nu se poate cuantifica in mod credibil. In aceste conditii activul necorporal achizitionat este inregistrat la valoarea contabila a activului cedat.

5. Activele necorporale identificabile, achizitionate ca parte a unei combinari de intreprinderi (a se vedea lista cu cele 28 de categorii din Anexa 1) se inregistreaza la valoarea justa de la data achizitionarii, cu conditia sa indeplineasca criteriile de recunoastere. Cea mai credibila estimare a valorii juste a unui activ necorporal o reprezinta preturile curente de cumparare, de pe o piata activa, ale unor active necorporale identice sau similare. IAS 38 mai precizeaza si posibilitatea estimarii valorii juste a activelor necorporale, achizitionate in urma unei combinari de intreprinderi, prin tehnici indirecte de estimare, care constau in aplicarea, fie a unor coeficienti multiplicatori asupra unor forme de venit, fie a metodei actualizarii scutirii de redeventa neta, fie prin actualizarea fluxului de numerar net viitor generabil de un activ necorporal.

B. Alte precizari importante ale IAS 38

Un element necorporal, raportat drept cheltuiala curenta, nu poate fi recunoscut ulterior, ca parte din costul unui activ necorporal;

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal vor majora costul acelui activ necorporal, numai cand aceste cheltuieli vor permite activului generarea de beneficii economice viitoare, peste performanta prevazuta initial si daca pot fi evaluate credibil;

Nu sunt recunoscute ca active necorporale separate:

cheltuielile de constituire;

cheltuielile pentru formarea profesionala;

cheltuielile de publicitate si promovare;

cheltuielile cu mutarea sau cu reorganizarea activitatii;

fondul comercial generat intern.

Activul necorporal numit forta de munca instruita (in engleza assembled workforce) nu poate fi recunoscut ca activ necorporal separat (desi este evaluat in mod distinct din necesitatea asigurarii acuratetei tehnicilor de evaluare a celorlalte active necorporale separate); Explicatia nerecunoasterii acestui activ ca activ necorporal separat consta in lipsa puterii de control a unei intreprinderi asupra beneficiilor generabile de un astfel de activ; ca urmare, in final, cand este cazul inregistrarii in bilantul contabil valoarea acestui activ necorporal trebuie inclusa in fondul comercial.

Referinta expresa a IFRS ca, in cazul combinarii de intreprinderi, dobanditorul sa recunoasca un numar cat mai mare de active necorporale separate de fondul comercial, pentru a se asigura o reflectare mai fidela a realitatii economice in situatiile financiare;

Proiectele de C-D nefinalizate (engl. in-process research and development projects IPR&D) pot fi recunoscute ca active necorporale separate de catre intreprinderea dobanditoare;

Unele active necorporale sunt strans legate de alte active necorporale identificabile si se vand, in mod uzual, ca un pachet (grup) de active. Intr-o astfel de situatie, valoarea justa se determina la nivelul acelui pachet;

Reevaluarea activelor necorporale, ulterior recunoasterii initiale a acestora si in cazul adoptarii modelului bazat pe reevaluare, se face la valoarea justa, care trebuie determinata numai prin referinta la o piata activa, adica o piata care indeplineste in mod simultan 3 conditii: (a) omogenitatea elementelor care se tranzactioneaza; (b) existenta permanenta pe piata a unui numar insemnat de cumparatori si vanzatori interesati si (c) preturile sunt disponibile publicului. Or, aceste caracteristici ale pietei active nu exista decat pentru un numar extrem de restrans de active necorporale, cum sunt: licentele de taximetre, licentele de pescuit, cotele de productie; exemple de piete inactive sunt cele pentru brevete de inventie, marci, titluri de publicatii, deoarece aceste active au un caracter de unicat. In astfel de piete inactive, reevaluarea nefiind posibila, pentru contabilizare se utilizeaza modelul costului, in care valoarea contabila este costul istoric, diminuat cu amortizarea cumulata si cu pierderea de valoare din cauza deprecierii.

Amortizarea activelor necorporale este permisa numai pentru cele care au o durata de viata utila finita, valoarea amortizabila fiind costul activului sau alta valoare substituibila costului minus valoarea reziduala a activului necorporal; regimul de amortizare posibil este ales in functie de ritmul de consum al beneficiilor economice viitoare ale activului necorporal, iar daca acest ritm nu poate fi stabilit, se adopta regimul amortizarii lineare; in cazul activelor necorporale cu durata de viata utila nedefinita, in loc sa se faca amortizarea acestora, se face anual un test de depreciere, iar durata lor de viata utila se reexamineaza in mod obligatoriu; se observa ca a fost eliminata prevederea din editia anterioara a IAS 38, referitoare la limitarea la 20 de ani a duratei de viata utila prevazuta;   

Valoarea reziduala a unui activ necorporal cu durata de viata utila finita este considerata a fi zero, cu exceptia cazului in care, la sfarsitul acestei durate, va exista o piata activa pe care sa se vanda activul sau exista obligatia unei terte parti de a cumpara activul. De asemenea, valoarea reziduala poate sa fie pozitiva, cand durata de viata utila este mai scazuta decat durata de viata economica si intreprinderea proprietara are intentia sa vanda activul necorporal, inainte de expirarea duratei lui de viata economica. Pe de alta parte, daca in cazul unor active necorporale (de ex. licente, autorizatii, marci inregistrate) exista posibilitatea prelungirii controlului asupra lor, prin reinnoirea contractelor sau a inregistrarii (de ex. marca), durata de viata utila a acestor active va reflecta si aceasta prelungire;

La data inchiderii fiecarui exercitiu financiar, conform cerintelor IAS 36 - Deprecierea activelor, o intreprindere trebuie sa aprecieze daca exista indicii ca activele necorporale au pierdut o parte din valoarea lor contabila. Daca exista un astfel de indiciu, intreprinderea trebuie sa determine valoarea recuperabila a activului necorporal respectiv, definita ca fiind:cea mai mare valoare, dintre valoarea de utilizare a activului sau unitatii generatoare de numerar si valoarea justa minus cheltuielile de vanzare; de asemenea, IAS 38 impune efectuarea unui test de depreciere anual, indiferent daca exista sau nu, un indiciu asupra deprecierii, in urmatoarele doua cazuri: (a) pentru activele necorporale cu durata de viata utila nedefinita si pentru cele care nu au fost introduse in utilizare, ca si (b) pentru fondul comercial achizitionat in urma unei combinari de intreprinderi;

Un activ necorporal trebuie scos din evidenta la cedare sau casare, atunci cand din utilizarea acestuia nu se mai asteapta obtinerea de beneficii economice viitoare.

C. Referitor la metodele de evaluare

Exista cateva particularitati ale evaluarii activelor necorporale, in optica IAS 38 si IFRS 3 Combinari de intreprinderi:

evaluarea activelor necorporale se face la valoarea justa (care, in optica IFRS 2006, este un concept identic cu conceptul de valoare de piata, definit in Standardul International de Evaluare IVS 1 Valoarea de piata baza de evaluare, elaborat de IVSC;

in cazul in care activul necorporal este evaluat printr-o metoda inscrisa in abordarea prin cost (de ex. un program informatic de gestiune), se va tine cont si de economia de impozit pe profit (beneficiul fiscal);

cand se folosesc doua abordari in evaluare, se selecteaza rezultatul obtinut din cea mai credibila abordare si nu se face o medie a celor doua abordari;

daca se folosesc doua proceduri ale aceleiasi metode de evaluare si rezulta doua valori diferite (dar apropiate), se poate propune, ca valoare finala, o medie aritmetica a celor doua rezultate;

intotdeauna este privilegiat rezultatul obtinut in urma unei evaluari care se bazeaza pe informatii directe de piata; este cazul activelor necorporale care se tranzactioneaza pe piata, comparatia facandu-se fie cu preturile curente de tranzactionare ale unor active necorporale identice (de ex. licente de taximetrie, licente de pescuit), fie cu preturile curente de tranzactie ale activelor necorporale similare, in cel de-al doilea caz fiind necesare unele corectii, pentru reflectarea diferentelor existente intre elementele de comparatie selectate (respectiv diferentele intre activul evaluat si activele selectate ca fiind comparabile adecvate).

5.0 Instructiuni de aplicare

5.1 Cauzele pentru care se solicita evaluarea activelor necorporale sunt multiple. Cele mai uzuale sunt alocarea pretului de achizitie total al unei intreprinderi, preluata printr-o combinare de intreprinderi, testarea deprecierii unui activ necorporal, conform IAS 36 Deprecierea activelor, majorarea capitalului social prin aport in natura, vanzarea separata a unui activ necorporal, lichidarea unei intreprinderi. In functie de aceste scopuri/cauze ale evaluarii, trebuie folosite tipurile de valoare adecvate, definite si explicate in mod detaliat in IVS 1 si IVS 2. Acestea pot fi :

valoarea de piata;

valoarea de utilizare/valoarea specifica entitatii

valoarea justa;

valoarea subiectiva/de investitie;

valoarea speciala;

valoarea sinergiei.

5.2 In cazul in care se solicita, de catre un anumit client, determinarea unui tip de valoare care nu este recunoscut de IVS 1 si IVS 2, sau cand este necesara si adecvata o abordare diferita fata de cele continute in acest GN, evaluatorul va face o mentiune explicita asupra devierii de la cerintele acestui GN si/sau ale altor standarde de evaluare

5.3 5.4 Sursele de informatii, pe care se bazeaza procesul de evaluare, trebuie sa fie colectate si verificate cu atentie, de catre evaluator, ori de cate ori este posibila aceasta verificare. Cele mai importante surse de informatii, necesare pentru evaluarea activelor necorporale, sunt solicitate de la client sau de la reprezentantii acestora si sunt redate in Anexa 2.

5.5 Evaluatorul de active necorporale trebuie sa posede cunostinte temeinice, dobandite atat la cursurile de formare profesionala - ca expert evaluator de intreprinderi, cat si la seminariile de instruire continua, precum si experienta in evaluarea activelor necorporale separate. In cazul insuficientei cunostintelor si/sau experientei necesare, pentru evaluarea unui activ necorporal, evaluatorul fie va refuza angajarea lucrarii de evaluare, fie va solicita colaborarea cu un expert evaluator cu competenta si experienta necesara.

5.6 Identificarea activului necorporal, supus evaluari,i se face prin denumirea clara si recunoscuta a acelui activ necorporal, conform clasificarii acestora din GN 4, paragraful 3.15, sau din IFRS 3 IE Exemple ilustrative, precum si prin descrierea generala a acestuia, de exemplu: brevet de inventie, eliberat de OSIM cu numarul 111608B1, din 29.11.1996, titular S.C.Asterisc S.A. cu titlul Dispozitiv de ..; marca de fabrica ARO nr, marca de produs Eugenia nr, marca de servicii TAROM nr..;

Data efectiva a evaluarii poate fi o data din trecut, in cazul in care se solicita o dauna/despagubire pentru eventuale pierderi suferite de proprietarul activului necorporal, in cazul unor contrafaceri, sau data la care s-a realizat ultima analiza amanuntita a utilizarii posibile a activului necorporal si a capacitatii acestuia de a genera beneficii viitoare pentru proprietar sau utilizatorul legal.

Definitia tipului de valoare, adecvata cu scopul evaluarii, trebuie preluata din IVS 1 si/sau IVS 2, precum si premisa/premisele care descriu circumstantele in care se va face evaluarea.

Detinatorul dreptului de proprietate asupra activului necorporal este proprietarul legal dovedit fie printr-un titlu de proprietate, fie printr-un contract si care deci va controla beneficiile viitoare generabile de utilizarea activului.

Scopul evaluarii este ratiunea pentru care a fost solicitat un raport de evaluare, de catre un client, respectiv de a determina un anumit tip de valoare, sub o anumita premisa a valorii, la o anumita data (numita si data efectiva a evaluarii), pentru un anumit activ necorporal sau pentru un grup de active necorporale. Clientul unui raport de evaluare este partea sau partile care au angajat, printr-un contract scris, o lucrare de evaluare. Destinatia vizata/intentionata a unui raport de evaluare este utilizarea sau utilizarile uni raport de evaluare, asa cum a (au) fost mentionata (e) de evaluator, la data semnarii contractului de angajare a lucrarii, in urma consultarii clientului (de exemplu: garantarea unui imprumut, recunoasterea activului in situatiile financiare, cesiunea drepturilor patrimoniale, majorarea capitalului prin aport in natura). Destinatarul vizat/intentionat este clientul si orice alta parte, identificata prin nume, de catre evaluator, la data semnarii contractului de angajare a lucrarii, in urma consultarii clientului, ca fiind utilizatori ai raportului de evaluare. Mentionarea destinatiei si destinatarului sau destinatarilor unui raport de evaluare are o importanta esentiala pentru determinarea sferei si nivelului de detaliere a procesului de evaluare, in vederea prezentarii unei opinii credibile asupra valorii.

O formulare adecvata ar putea fi urmatoarea: ,,Acest raport de evaluare este destinat pentru a fi utilizat numai de.(se trece numele clientului) si de..(se trece numele destinatarilor.)'.

5.7 Factorii care trebuie luati in considerare, in procesul de evaluare a activelor necorporale, se refera la toate informatiile relevante necesare realizarii unei evaluari fundamentate si deci credibila. Aceste informatii se refera, in principal, la:

Sfera drepturilor de proprietate evaluate, adica situatia juridica a activului necorporal respectiv, dovedita prin inscrisuri legale cum sunt documente stipulate prin legislatie (pentru activele necorporale incluse in proprietatea intelectuala) sau prin contracte.

Durata de viata economica ramasa, adica perioada in care se asteapta ca activele necorporale sa mai genereze un beneficiu pentru proprietarul lor. Un exemplu este programul pentru calculator, care poate avea o durata de viata economica ramasa de un an, inainte de a fi necesara inlocuirea sa cu o versiune actualizata. Durata de viata economica ramasa a unui activ necorporal poate sa fie mult diferita de durata de viata legala ramasa a acestuia, care este perioada in care activele necorporale mai sunt protejate prin lege. Determinarea celor doua forme ale duratei de viata ramasa are o deosebita importanta in aplicarea corecta a metodelor de evaluare, inscrise in abordarea prin venit, deoarece tehnica capitalizarii/actualizarii venitului alocat sau generat de activul necorporal va tine cont de aceste durate/perioade viitoare limitate.

Capacitatea activului necorporal de a genera o forma de beneficii economice (profit suplimentar, economie de cheltuieli, scutire de la plata unei redevente ipotetice, obtinerea unei redevente printr-un contract de licenta sau franciza, etc.) trebuie sa fie dovedita cu o serie de informatii si documente, referitoare la rezultatele trecute, la intentia clara si existenta resurselor pentru aplicarea activului necorporal, la riscurile de neobtinere a beneficiilor previzionate. Unele active necorporale genereaza venituri care pot fi alocate integral acestora, iar in cazul altor active necorporale, venitul total, generat de ansamblul activelor unei entitati, trebuie sa fie alocat pe toate activele, inclusiv pe cele necorpoale (deci ca venit rezidual).

Natura si trecutul unui activ necorporal este importanta numai pentru cele care s-au aplicat la scara acelorasi procese de fabricatie/utilizare. Importanta si detalierea informatiilor istorice creste pe masura apropierii acestora de data evaluarii, deoarece evenimentele recente sunt de mare importanta in previziunea utilizarilor viitoare. Istoricul se refera, in principal, la produsele sau serviciile generate prin contributia activului necorporal, la cheltuielile de mentinere a functionalitatii activului necorporal sau de promovare a acestuia, la valorificarea anterioara a drepturilor patrimoniale aferente, etc.

Perspectiva economica a tarii si a domeniului specific de aplicare a activului necorporal, supus evaluarii, se refera la dinamica activitatii economice, la intensitatea concurentei viitoare, reflectata prin evolutia previzionata a preturilor din acel domeniu sau prin ritmul de innoire tehnologica.

Fondul comercial, privit ca un ,,pot' de active necorporale neseparabile, are aceeasi semnificatie cu cea din IFRS, adica ca marime reziduala, calculandu-se numai dupa ce a fost determinata valoarea justa/de piata a celorlalte active separate, detinute de o entitate, atat corporale, cat si necorporale.

Tranzactiile anterioare cu drepturi patrimoniale aferente unui activ necorporal se pot referi, de exemplu, la rata de redeventa practicata, dar trebuie investigat daca exista relatii nepartinitoare intre cele doua parti, precum si structura pachetului de active tranzactionate (daca este cazul).

Alte informatii de piata se refera la indicatori cum ar fi: rata redeventei practicata pentru active necorporale similare, rata rentabilitatii ceruta de investitorii in diferite categorii de active necorporale si corporale, marimea unor multiplicatori ai venitului sau cifrei de afaceri.

Preturile de tranzactionare ale activelor necorporale similare si deci comparabile. In general, neexistand o piata activa pentru activele necorporale de natura proprietatii intelectuale, selectarea unor comparabile este dificila, iar daca aceasta este posibila, vor fi necesare corectii numeroase ale preturilor de tranzactie pentru a se asigura un grad de comparabilitate care sa sustina o opinie credibila asupra valorii.

5.8 Abordari in evaluarea activelor necorporale

Ca si in cazul evaluarii activelor corporale si in evaluarea activelor necorporale separate se pot aplica metodele inscrise in cele trei abordari clasice:

abordarea prin piata (comparatia vanzarilor);

abordarea prin venit;

abordarea prin cost.

Pentru evaluarea activelor necorporale insa abordarile, metodele si procedurile de evaluare au o serie de particularitati, in ceea ce priveste denumirea, formulele de calcul, originalitatea lor. De aceea, evaluatorul activelor necorporale trebuie sa posede o formare profesionala specializata, sa se instruiasca continuu prin asimilarea noutatilor care apar in mod frecvent in acest domeniu al evaluarii. In plus, evaluatorul de active necorporale trebuie sa posede cunostinte temeinice si experienta in evaluarea intreprinderii ca si in domeniul cerintelor IFRS referitoare la aceasta categorie de active.

Abordarea prin piata

Abordarea prin piata compara subiectul cu active necorporale identice sau similare sau cu drepturi partiale asupra activelor necorporale, care au fost vandute pe piata libera.

Activele necorporale identice sunt cele care au toate caracteristicile activului necorporal supus evaluarii, deci au caracter omogen. Astfel de cazuri sunt rare, exemple uzuale fiind licentele pentru practicarea taximetriei si cotele de pescuit. Activele necorporale similare sunt cele care au multe caracterisici identice cu cele ale activului necorporal supus evaluarii, dar au si unele caracteristici diferite; ca urmare, procesul de comparatie se va baza pe explicarea corectiilor adecvate, care trebuie sa exprime diferentele dintre caracteristicile comparabilelor si cele ale activului necorporal supus evaluarii.

Cele doua surse de informatii uzuale, utilizate in abordarea prin comparatia de piata, sunt:

pietele, in cadrul carora interesele asupra activelor necorporale similare sunt comercializate, precum si

tranzactiile anterioare, in care a fost implicat dreptul de proprietate asupra activelor necorporale in cauza.

Abordarea prin piata presupune desfasurarea unei analize riguroase si complexe, care necesita:

obtinerea unor informatii despre vanzarea sau oferta de vanzare a unor active necorporale similare, care se refera la:

tipul de activ necorporal;

domeniul de utilizare al activului necorporal;

data vanzarii sau a ofertelor de vanzare;

conditiile de vanzare a activelor necorporale similare.

efectuarea unei comparatii intre caracteristicile tranzactiilor cu activele necorporale, selectate ca baza de comparatie si corectarea preturilor de tranzactie sau de oferta, pentru a reflecta diferentele fata de caracteristicile activului necorporal evaluat;

stabilirea unei valori finale, prin reconcilierea valorilor obtinute in urma comparatiilor, prin selectarea unei valori punctuale (si nu a unui interval de valori), in functie de gradul de credibilitate al informatiilor de piata si de mentenabilitatea viitoare a conditiilor de piata, existente la data evaluarii.

Sfera comparatiei intre caracteristicile activelor necorporale, selectate ca referinta si cele ale activului supus evaluarii, se refera la urmatoarele aspecte:

sfera drepturilor legale transmise (respectiv contract de cesiune, de licenta exclusiva sau neexclusiva);

existenta unor clauze speciale de finantare a cumpararii, a unor relatii privilegiate intre vanzator si cumparator, daca tranzactia a fost efectuata intre doua parti independente (deci tranzactie nepartinitoare);

domeniul sau domeniile in care activul necorporal tranzactionat a fost utilizat, ca si cele in care s-a extins utilizarea acestuia;

caracteristicile fizice, functionale si economice ale activului necorporal de referinta;

alte active necorporale care au fost vandute ca pachet cu activul necorporal tranzactionat.

In mod evident, toate aceste aspecte sunt analizate comparativ cu caracteristicile activului necorporal supus evaluarii, in vederea aducerii pretului de tranzactie sau pretului de oferta de vanzare, prin efectuarea corectiilor aferente diferentelor dintre elementele de comparatie (redate mai sus), astfel incat sa se ajunga la un pret de referinta posibil pentru activul necorporal supus procesului de evaluare.

In abordarea prin piata trebuie sa existe o baza rezonabila pentru comparatii, prin referirea la active necorporale similare/asemanatoare, adica activele necorporale utilizate in acelasi domeniu ca si activul evaluat sau intr-un domeniu care raspunde acelorasi variabile economice. Comparatia trebuie facuta intr-o maniera clara si fara ambiguitati.

In urma analizei vanzarilor de active necorporale, evaluatorul calculeaza asa numitele rate de evaluare sau multipli, care sunt un raport intre pretul de vanzare al unui activ necorporal si un parametru financiar cum ar fi o forma de venit (profit brut, profit net, EBIT, EBITDA) sau cifra de afaceri. Pentru calcularea si selectarea acestor rate/multipli, trebuie respectate mai multe coerente, redate in IVS, GN 4 Evaluarea activelor necorporale, astfel:

rata/multiplul alese trebuie sa furnizeze informatii clare despre valoarea activelor necorporale;

informatiile asupra activelor necorporale similare, folosite pentru a calcula rata/multiplul, trebuie sa fie corecte;

calcularea ratelor/multiplilor trebuie sa fie corecta;

daca se face o medie a datelor, perioada de timp luata in calcul, ca si metoda de calculare a mediei trebuie sa fie identice;

toate calculele trebuie facute in mod similar, atat pentru activele necorporale similare, cat si pentru activele necorporale in cauza;

ratele/multiplii trebuie sa fie valabile la data evaluarii si sa fie reprezentative pentru piata, la acea data;

daca este cazul, ar putea fi necesare anumite corectii pentru a aduce activele necorporale similare si activele necorporale in cauza la un grad de comparabilitate mai mare;

ar putea fi necesare corectii pentru elementele neobisnuite, extraordinare si din afara exploatarii;

ratele/multiplii selectate(ti) trebuie sa fie cele adecvate, avand in vedere diferentele de risc si de asteptari ale activelor necorporale similare si activelor necorporale in cauza;

pot fi calculate mai multe niveluri ale valorii, deoarece pot fi selectati mai multi multiplii de evaluare, care sunt aplicati activelor necorporale supuse evaluarii.

Din pacate, informatiile de piata despre pretul de vanzare sau pretul cerut pentru active necorporale similare/comparabile sunt sarace, indeosebi din cauza confidentialitatii asupra clauzelor tranzactiilor; de aceea, aceasta abordare trebuie utilizata cu prudenta si sa fie insotita de evaluari efectuate prin celelalte doua abordari. Totusi, atunci cand exista informatii de piata relevante, aceasta abordare este cea mai buna cale de estimare a valorii activelor necorporale. In practica de evaluare aceasta procedura a ratelor/multiplilor de evaluare se foloseste pentru evaluarea marcilor de produse (Aplicatia 3 care este in curs de construire)

Ca o concluzie asupra aplicabilitatii acestei abordari in evaluarea activelor necorporale, IAS 38 Active necorporale precizeaza ca majoritatea acestora se tranzactioneaza pe o piata inactiva, avand un caracter de unicat, indeosebi activele necorporale de natura proprietatii intelectuale. Din aceasta cauza nu este permisa reevaluarea activelor necorporale care nu se tranzactioneaza pe o piata activa.

Abordarea prin venit

Abordarea prin venit consta in evaluarea unui activ necorporal prin convertirea in valoare a unei forme de venit alocat numai acestuia.

Fluxul de venit atribuibil unui activ necorporal poate sa provina din mai multe surse, situate in toate zonele de activitate ale intreprinderii proprietare sau celei care controleaza activul necorporal supus evaluarii.

Prima sursa se refera la cresterea volumului vanzarilor si la efecte colaterale acestora, prin care se realizeaza:

diminuarea cheltuielilor fixe unitare (economii de scara), ca urmare a cresterii volumului productiei;

obtinerea unui pret de vanzare superior fata de concurenti (price premium);

dobandirea unei pozitii de lider sau chiar de monopol pe piata unui produs;

introducerea de noi produse pe piata;

intrarea pe noi piete;

fidelizarea clientilor.

A doua sursa se refera la diminuarea directa a unor cheltuieli variabile unitare, ca de exemplu:

materii prime si materiale;

manopera;

recrutare si formare a personalului;

publicitate si reclama;

stocare;

eliminarea sau reducerea rebuturilor si deseurilor;

proiectare;

procesare a datelor, etc.

Venitul generat de activele necorporale, poate sa imbrace urmatoarele forme, pe care evaluatorul trebuie sa le estimeze cu atentie si prudenta si sa le atribuie exclusiv acestora:

profit brut din exploatare;

profit net din exploatare;

profit net curent;

redeventa bruta sau neta;

profitul suplimentar obtinut dintr-un pret de vanzare mai mare sau dintr-un contract avantajos;

flux de numerar brut din exploatare;

flux de numerar net.

Cele trei metode uzuale, incluse in abordarea prin venit, care deci se bazeaza fie pe tehnica capitalizarii, fie pe cea a actualizarii unor forme de venit care sunt generate de sau alocate activelor necorporale, sunt:

a.       metoda actualizarii economiei de redeventa neta ipotetica (relief-from-royalty method, royalty savings method);

b.      metoda capitalitarii/actualizarii profitului economic (supraprofit) generat de activul necorporal (premium profits or incremental income method); si

c.      metoda actualizarii cash-flow-ului alocat activului necorporal (multi-period excess earnings methods)

Poate cea mai delicata problema cu care se confrunta un evaluator de active necorporale este cea a alocarii venitului total, generat de combinarea tuturor activelor cu forta de munca, este cea a alocarii venitului total in functie de rata rentabilitatii ceruta de investitorii tn toate categoriile de active - corporale si/sau necorporale. Trebuie acordata atentia necesara, astfel incat venitul alocat pe toate activele identificabile, inclusiv fondul comercial, sa nu aiba o valoare insumata mai mare decat venitul total generat de toate categoriile de active, evaluate, de obicei, la valoarea lor de piata/justa (a se vedea Figura 1)

Daca se utilizaza tehnica capitalizarii venitului, trebuie estimata durata de viata economica ramasa, durata de viata contractuala ramasa, sau alte forme ale acesteia, ale activelor necorporale si se va aplica formula capitalizarii venitului din aceasta durata limitata (daca se considera ca venitul generat de un activ necorporal este de natura unei anuitati constante sau crescatoare/descrescatoare cu o rata anuala constanta), respectiv se va aplica factorul de capitalizare.

Daca se utilizeaza tehnica actualizarii, venitul viitor alocat se estimeaza pentru toti anii duratei de viata economica ramasa, fiind apoi transformate in valoarea activului necorporal in cauza prin aplicarea factorului de actualizare, aferent ratei de actualizare adecvate. Deoarece venitul alocat unui activ necorporal poate sa aiba mai degraba o marime anuala inegala decat una egala sau crescatoare/descrescatoare cu o rata anuala constanta, este mai adecvata utilizarea tehnicii actualizarii venitului previzionat.

In mod normal, perioada de timp previzionata este mai scurta decat durata de viata economica ramasa, durata de viata legala ramasa sau alte forme de exprimare a duratei de viata. Aceste durate de viata sunt definite astfel:

durata de viata economica este perioada in care se asteapta ca activele necorporale sa genereze un beneficiu economic pentru proprietarul lor, care sa justifice continuarea utilizarii acestora. Aceasta durata este influentata de multi factori, unii dintre ei nefiind controlati de intreprindere/utilizator, cum ar fi: cresterea preturilor unor materii prime, componente, materiale, schimbarea perceptiei consumatorilor;

durata de viata legala este intervalul de timp, prevazut de lege, pentru care se asigura si garanteaza protectia drepturilor de proprietate intelectuala, prin diferite categorii de titluri de protectie, ca: brevete de inventie, certificate de marca, certificate de desene si modele industriale, cu conditia achitarii taxelor anuale de mentinere in vigoare, corespunzatoare fiecaruia. De exemplu, in Romania, durata de viata legala a unui brevet de inventie este 20 de ani, incepand cu data constituirii depozitului national reglementat, iar inregistrarea unei marci confera titularului sau o protectie de10 ani, incepand cu data depunerii cererii si ea poate fi reinnoita din 10 in 10 ani, pentru o perioada de timp nelimitata. In schimb, secretele comerciale nu au o durata de viata legala; ca urmare, pentru un astfel de activ necorporal trebuie cuantificata o alta forma a duratei de viata, ca de exemplu durata de viata functionala sau care se refera la durata de timp in care se asteapta ca un activ sa fie apt sa indeplineasca functiunile pentru care a fost destinat, si care, de obicei este mai scurta decat alte forme ale duratei de viata ramasa.

durata de viata contractuala se refera la activele necorporale de natura contractelor avantajoase pentru intreprindere: In determinarea acestei durate este necesar a se lua in considerare nu numai durata de viata contractuala ramasa, ci si orice clause de reinnoire existente, precum si istoria contractelor si reinnoirilor acestora

durata de viata judiciara, respectiv cea stabilita de un judecator sau de o autoritate similara, si care se poate referi fie la o perioada de timp trecuta pentru care un utilizator neautorizat trebuie sa plateasca daune pentru o violare a drepturilor unui proprietar de acive necorporale (de ex. in caz de violare a dreptului de autor), fie ca o perioada viitoare pentru care va decide plata unei redevente ca expresie a pagubelor viitoare).

Metode mai evoluate de determinare a duratei de viata ramasa sunt curba probabilitatii duratei de viata, ponderea procentuala a retragerii din utilizare (de ex. in cazul programelor pentru calculator) sau deprecierea asteptata.

Ratele de capitalizare si ratele de actualizare sunt preluate de pe piata si exprima doua forme diferite ale ratei rentabilitatii investitiilor in active necorporale. Aceasta preluare trebuie sa respecte coerenta dintre forma de venit viitor supusa actualizarii/capitalizarii si ratele de actualizare aferente. Asa cum s-a mai precizat, pentru evaluarea prin abordarea prin venit a unui activ necorporal este mai adecvata metoda DCF decat metoda capitalizarii venitului; de aceea ne referim la coerentele necesare pentru aplicarea numai a acestei metode preferate de evaluare. Astfel, daca rata de actualizare a fost determinata pe baza informatiilor de piata derivate din cash flow-ul net rezultat din vanzari/contracte de licenta, principiul coerentei/consecventei cere ca forma de venit prin care se determina valoarea activului necorporal in cauza sa fie tot cash flow-ul net. In mod similar, daca rata de actualizare a fost determinata pe baza informatiilor de piata derivate din profitul net rezultat din vanzari/contracte de licenta, principiul coerentei/consecventei cere ca forma de venit prin care se determina valoarea activului necorporal in cauza sa fie tot profitul net.

O alta coerenta obligatorie se refera la termenii nominali sau reali in care se poate exprima rata de actualizare. Astfel, daca previziunea formei de venit generat/alocat unui activ necorporal se face in termeni nominali, aceasta forma de venit viitor se va actualiza cu o rata nominala de actualizare, iar daca previziunea venitului se face in termeni reali acesta se va actualiza cu o rata reala de actualizare; ca urmare a acestei coerente valoarea insumata a fluxului de venit actualizat trebuie sa fie identica in cele doua modalitati de exprimare a venitului si ratelor de actualizare.(A se vede Aplicatia 3).

In cazul in care rata de actualizare nu poate fi determinata pe baza informatiilor de piata, fundamentarea nivelului acesteia pentru cazul unui activ necorporal (indeosebi pentru cel de natura proprietatii intelectuale) se poate rezuma fie la determinarea costului capitalului propriu, fie al costului mediu ponderat al capitalului intreprinderii in care se aplica respectivul active necorporal.

Metodele uzuale de determinare a ratei de actualizare, in cazul evaluarii activelor necorporale, sunt:

1. Capital Asset Pricing Model (CAPM), cu formula:

E(Ri) = Rf + B(RPm)

in care:

E(Ri) = Rata rentabilitatii asteptata de la o anumita investitie;

Rf = Rata rentabilitatii unei investitii fara risc;

B = Beta

RPm = prima de risc a pietii pe care se tranzactioneaza instrumental de capital propriu

2. CAPM modificat cu prima de risc asociata cu o investitie intr-un active necorporal. Formula este urmatoarea:

E(Ri) = Rf + B(RPm) + RPip:

in care:

E(Ri) = Rata rentabilitatii asteptata de la o anumita investitie;

Rf = Rata rentabilitatii unei investitii fara risc;

B = Beta;

RPm = prima de risc a pietii pe care se tranzactioneaza instrumental de capital propriu;

RPip = prima de risc aditionala aferenta factorilor specifici unui activ necorporal;

3Modelul adaugarii primelor de risc separate (the build-up model). Formula este urmatoarea:

E(Ri) = Rf + RPm + RPs + RPi + RPip

in care:

E(Ri) = Rata rentabilitatii asteptata de la o anumita investitie;

Rf = Rata rentabilitatii unei investitii fara risc;

RPm = prima de risc a pietii pe care se tranzactioneaza instrumental de capital propriu;

RPs = prima de risc aferenta dimensiunii;

RPi = prima de risc aferenta domeniului de utilizare;

RPip = prima de risc aditionala aferenta factorilor specifici unui activ necorporal.

Anumite active necorporale pot fi evaluate numai prin metode inscrise in abordarea prin venit, ca de exemplu: contractele avantajoase de aprovizionare (Aplicatia 4), inchiriere, asigurare, publicitate, de munca si acordurile de neconcurenta (Aplicatia 5).

Cateva reguli in aplicarea abordarii prin venit a evaluarii activelor necorporale sunt:

manifestarea prudentei in previzionarea veniturilor viitoare;

evitarea dublei inregistrari a fluxului de venit atribuibil unui activ necorporal; altfel spus, evaluatorul trebuie sa separe fluxul de venit atribuit unui activ necorporal identificabil si sa nu il mai atribuie altui activ necorporal;

stabilirea cu atentie a duratei de previziune a venitului, in functie de durata de viata ramasa a activului necorporal, care poate imbraca diferite forme, ca: durata de viata functionala, tehnologica, contractuala (prevazuta intr-un contract), legala (de protectie legala), judiciara;

adecvarea ratei de capitalizare si a celei de actualizare, atat cu formula de calcul a venitului previzionat (in termeni reali sau in termeni nominali a se vedea Aplicatia 4), cat si cu marimea riscurilor de nerealizare a veniturilor viitoare alocate activelor necorporale.

Abordarea prin costul de inlocuire

Abordarea prin costul de inlocuire contine doua proceduri de determinare a acestuia:

fie costul achizitionarii de pe piata aunui activ necorporal identic sau similar;

fie costul curent necesar pentru creara unui activ necorporal cu aceeasi capacitate de productie sau servicii, si care sa exprime costurile de piata normale pentru un activ identic sau similar.

Abordarea prin costul de inlocuire poate duce la determinarea valorii de piata/juste numai daca este sustinuta de rezultatul uneia din cele trei metode bazate pe venit. De exemplu, daca costul de inlocuire a unui program pentru calculator a fost determinat la 10.000 euro, verificarea rezonabilitatii acestei sume trebuie sa se faca prin aplicarea metodei actualizarii economiei de redeventa neta.

Ca exceptie, pentru unele cative necorporale unicat se poate determina costul istoric inflatat (Aplicatia 6), eventual diminuat cu deprecierea.

Dezavantajele abordarii prin cost sunt:

costul de inlocuire, determinat fara a fi luate in considerare nivelurile de piata, nu este o reflectare fidela a valorii de piata/ valorii juste a activelor necorporale, deoarece nu incorporeaza esenta valorii acestora beneficiile economice generabile sub diferite forme (profit net, cash-flow net, redevente, etc.);

indexarea cheltuielilor istorice, aferente crearii activelor necorporale, nu se face cu un indice al dinamicii valorii acestora (care nu se calculeaza), ci cu un indice de cost sau cu indicele preturilor de consum, care sunt diferiti fata de un indice care ar reflecta dinamica valorii activelor necorporale;

determinarea costului de inlocuire a majoritatii activelor necorporale nu poate fi preluat de pe piata din cauza penuriei unor astfel de informatii;

Totusi, abordarea prin cost are relevanta cea mai mare (deci este metoda de evaluare principala) pentru evaluarea urmatoarelor active necorporale:

forta de munca instruita (Aplicatia 7);

programe informatice de gestiune interna;

reteaua de distributie;

procedurile si practicile intreprinderii.

Particularitatile metodelor de evaluare a activelor necorporale separate

Spre deosebire de aplicarea metodologiei de evaluare a unei intreprinderi, in cazul evaluarii activelor necorporale ale acesteia exista mai multe particularitati:

Daca la aplicarea metodei ANC, pentru evaluarea intreprinderii, se preiau din bilantul contabil valorile contabile ale activelor imobilizate corporale si a celor curente, pentru a fi transformate in valori de piata (sau juste), prin evaluarea lor separata, de catre experti evaluatori specializati (in evaluarea proprietatii imobiliare si in evaluarea de instalatii, masini si echipamente), o astfel de abordare este inadecvata in cazul activelor necorporale. Cauzele acestei neadecvari sunt:

multe active necorporale nu sunt inregistrate in bilantul contabil (cele generate intern, inclusiv fondul comercial);

evaluarea activelor necorporale, in scopul recunoasterii lor in situatiile financiare ale unei intreprinderi, este posibila numai in urma evaluarii celorlalte active si a datoriilor, pe de-o parte, precum si a evaluarii intreprinderii prin metoda cash-flow-ului net disponibil pentru capitalul investit (DCF), pe de alta parte;

recunoasterea activelor necorporale neincluse in bilant, inclusiv a fondului comercial, este permisa numai in cazul achizitiei unei intreprinderi, conform prevederilor IAS 38 si IFRS 3, editia 2006.

Datorita caracterului de originalitate (unicat) al multor active necorporale, nu exista o piata activa pentru acestea si deci, metoda comparatiei vanzarilor nu poate fi aplicata. In plus, gradul de relevanta / credibilitate a rezultatelor metodelor inscrise in cele trei abordari ale valorii sunt diferite. Din aceasta particularitate rezulta trei concluzii:

uneori este adecvata utilizarea unei singure metode de evaluare, alteori a mai multora, in functie de credibilitatea informatiilor disponibile. Altfel spus, se va utiliza metoda sau combinatia de metode de evaluare care duce la cea mai credibila determinare a valorii juste (de piata);

informatiile de intrare pentru aplicarea metodelor de evaluare a valorii juste trebuie sa fie ipotezele si datele pe care participantii la piata le utilizeaza in estimarile valorii juste/ valorii de piata;

selectarea si aplicarea metodelor de evaluare, ca si a informatiilor/ inputurilor importante pentru evaluare, impun aplicarea rationamentului profesional al evaluatorului.

  Cele trei metode bazate pe venit, prezentate anterior, pot fi grupate mai detaliat si sub prin clasificarea de mai jos:

metode bazate pe profitul economic (sau supraprofit) generat de utilizarea unui AN (Aplicatia 8);

metode bazate pe contributia la profit;

metode bazate pe diminuarea unor elemente de cheltuieli (Aplicatia 9);

metode bazate pe actualizarea economiei de de redeventa neta ipotetica (Aplicatia 10);

metode bazate pe diferenta dintre valorile intreprinderii, calculate in doua variante:

cu incorporarea influentei AN;

fara incorporarea influentei AN;

metoda capitalizarii venitului rezidual alocat unui activ necorporal (Aplicatia 11).

In aplicarea metodelor de evaluare, inscrise in abordarea prin venit, exista cateva particularitati:

se actualizeaza numai formele de venit alocate activelor necorporale supuse evaluarii, spre deosebire de evaluarea unei intreprinderi, unde se actualizeaza venitul total al acesteia; aceasta particularitate presupune existenta unor cunostinte temeinice despre procesul de alocare al venitului intreprinderii pe toate activele acesteia, in functie de rentabilitatea diferita ceruta de investitori in active cu niveluri diferite de risc; o exceptie de la aceasta regula o reprezinta numai activele necorporale care pot fi evaluate prin metoda actualizarii sau capitalizarii scutirii de redeventa (marca si brevetul de inventie), prin metoda actualizarii avantajului de profit (contracte avantajoase) si prin metoda actualizarii economiei de cheltuieli (brevetul de inventie), deoarece venitul alocat este generat in totalitate de aceste active necorporale;

este privilegiata metoda actualizarii fluxului de venit alocat unui activ necorporal, fata de metoda capitalizarii acelui venit, deoarece pe durata de viata ramasa a activului, de obicei, nivelul venitului alocat nu este de natura unei anuitati constante, crescatoare sau descrescatoare, cu o rata anuala constanta, deci, care sa permita aplicarea tehnicii de capitalizare a venitului, pe o perioada de timp limitata;

daca in cazul premisei evaluarii intreprinderii pe baza principiului continuitatii activitatii sale, fluxul de numerar net se presupune ca va fi generat la infinit si deci, se va calcula o valoare terminala (la sfarsitul perioadei de previziune explicita), in cazul evaluarii activelor necorporale, fluxul de venit alocat acestora se va previziona numai pe durata de viata economica ramasa a acestora. Aceasta particularitate ridica o problema de rationament, bazat pe cunostinte detaliate (de piata, tehnologie, previziuni tehnologice) asupra duratei de viata economica ramasa, care poate fi diferita de durata de viata legala ramasa (in cazul activelor necorporale de natura proprietatii intelectuale). IAS 38 prevede ca, de obicei, valoarea reziduala a activelor necorporale (la sfarsitul duratei lor de viata economica) este zero, cu exceptia cazului in care exista o piata activa a acestora sau daca exista intentia clara a unei entitati de a le cumpara, la finele acestei durate;

Ordinea evaluarii activelor necorporale nu este aleatoare, ci este in functie de credibilitatea informatiilor pe baza carora se stabilesc ipotezele necesare evaluarii. Astfel, de obicei, la inceput se evalueaza programele informatice de gestiune generate intern, contractele avantajoase, apoi brevetele de inventie utilizate in procesul de exploatare, forta de munca instruita, lista de clienti, marcile de produse si servicii, acordul de neconcurenta, tehnologia existenta si, la final, proiectele de cercetare dezvoltare nefinalizate.

Din aplicarea metodelor de evaluare cu relevanta primara si a celor cu relevanta secundara, rezulta valori diferite, de multe ori diferenta fiind substantiala. Stabilirea unei valori finale printr-o medie aritmetica intre doua valori diferite este totusi permisa, dar numai in cazul in care, din aplicarea aceleiasi metode de evaluare, rezulta doua niveluri ale valorii.

(6) In evaluarea activelor necorporale identificabile, cu durata de viata economica finita, deci amortizabile, valoarea justa a acestora este compusa din doua elemente:

a) valoarea justa, dupa impozit (pentru a recunoaste deductibilitatea fiscala a costului de inlocuire); si

b)  beneficiul fiscal rezultat in urma amortizarii activelor necorporale (tax amortisation benefit TAB).

Beneficiul fiscal rezultat in urma amortizarii activelor necorporale se calculeaza numai in cazul evaluarii in scopul recunoasterii initiale in situatiile financiare, in urma unei combinari de intreprinderi (IFRS 3). Calcularea acestui beneficiu fiscal se poate face prin formula:

in care:

- VAT = venitul total actualizatat, generabil de activul necorporal pe parcursul duratei ramase de amortizare;

- TAB = beneficiul fiscal (actualizat) generat de deductibilitatea cheltuielii cu amortizarea;

- n = numarul de ani in care se va amortiza activul necorporal;

- F_cap = factor de capitalizare @ k si n = 1- (1+k)^-n ] / k;

- s = cota impozitului pe profit;

- k = rata de actualizare selectata.

Mai trebuie precizat ca determinarea si includerea beneficiului fiscal in valoarea justa initiala a unui activ necorporal separat, achizitionat in urma unei combinari de intreprinderi, se face numai daca evaluarea acestuia a fost facuta prin una din metodele de evaluare inscrise in abordarea prin venit.

(7) Evaluarea activelor necorporale separate de fondul comercial este o activitate complexa, deoarece presupune evaluarea intreprinderii in ansamblul ei (prin abordarea prin venit), ca si a activelor corporale, celor curente, precum si a datoriilor totale. Ca urmare si onorariile solicitate de evaluatori, in cazul evaluarii tuturor activelor necorporale ale unei intreprinderi, sunt ridicate.

5.9 Procesul de reconciliere a valorii

Opinia finala asupra tipului de valoare solicitat si definit, conform paragrafului 5.6, se va reflecta, de preferinta printr-o valoare punctuala rotunjita, si nu printr-un interval de valori. Stabilirea valorii punctuale finale se va face printr-un proces de selectie a rezultatului care a fost obtinut prin metoda/procedura de evaluare care s-a bazat pe cele mai credibile informatii. Acest proces de selectie se bazeaza exclusiv pe rationamentul profesional si experienta evaluatorului de active necorporale. In general nu se accepta propunerea unei valori finale pe baza unei medii aritmetice a valorilor rezultate din metode/proceduri de evaluare diferite, deoarece relevanta si deci credibilitatea rezultatelor este foarte diferita. De asemenea, deoarece abordarea prin piata este foarte dificila, din cauza naturii de unicat a celor mai valoroase active necorporale (cazul proprietatii intelectuale), rezulta implicit ca cele mai relevante metode de evaluare, care de altfel se inscriu in optica unui investitor, in astfel de active, sunt cele bazate pe venit. Dar, pentru asigurarea credibilitatii rezultateleor obtinute din metodele bazate pe venit, oridecate ori este posibil acestea trebuie sa fie confruntate/sustinute de o alta metoda, inscrisa in una din celelalte doua abordari.

ANEXA 1

Exemple de active necorporale, dobandite intr-o combinare de intreprinderi

A. Active necorporale legate de marketing:

Marci comerciale, maeci inregistarate, marci de servicii, marci colective si marci de certificare;

Nume si domenii de Internet;

Marci de tipare (culoare, forma sau ambalaj unicat);

Titluri de ziar;

Acorduri de non-concurenta.

B. Active necorporale legate de clienti:

Liste cu clienti;

Portofoliul de productie sau comenzi inca neonorate;

Contracte cu clientii si relatiile cu clientii aferente acestora;

Relatii necontractuale cu clientii.

C. Active necorporale din domeniul artistic:

10 Piese de teatru, spectacole de opera sau de balet;

Carti, reviste, ziare si alte opere literare;

Lucrari muzicale, cum ar fi compozitii, texte de cantece, si reclame;

Tablouri si fotografii;

Materiale video si audiovizuale, incluzand filme, clipuri muzicale si emisiuni de televiziune.

D. Active necorporale de natura contractuala:

Licente, drepturi de autor si contracte de novatie;

Contracte de publicitate, construire, management, servicii sau furnizari;

Contracte de inchiriere/ leasing/ arendare;

Autorizatii de construire;

Contracte de franciza;

Drepturi de operare si de emisie;

Drepturi de folosinta aferente autoritatilor din domeniul exploatarii miniere, apelor, aeriene, mineralelor, lemnului si drumurilor;

Contracte de servicii, cum ar fi contractele de incasare a platilor la o ipoteca;

Contractele de munca care sunt avantajoase pentru angajator deoarece pretul acestor contracte este sub valoarea lor curenta pe piata.

E. Active necorporale de natura tehnologica:

Tehnologia brevetata;

Software si informatii inregistrate pe suport digital;

Tehnologia nebrevetata;

Baze de date;

Secrete comerciale, cum ar fi: formule, procedee sau retete secrete.

Activele necorporale care provin din drepturi contractuale si din alte drepturi legale, sunt continute la numerele 1-5, 7, 8, 10-25 si 28, iar activele necorporale care nu provin din astfel de drepturi, dar care se incadreaza in definitia activului necorporal, datorita caracterului lor de separabilitate, sunt cele continute la numerele 6, 9, 26 si 27.

ANEXA 2

Exemple de informatii necesare pentru evaluarea unor active necorporale separate

1. Brevete de inventie

lista cu brevetele pentru care se platesc taxele legale de protectie;

lista cu cererile de brevete de inventie prin care se solicita eliberarea unui brevet de inventie;

copii ale brevetelor de inventie;

situatia aplicarii brevetelor, efecte economice realizate ale acestora

cheltuielie de C-D istorice pentru generarea brevetelor; daca aceste nu sunt evidentiate distinct se solicita:

a) numarul de ore-om necesare pentru recrearea brevetului;

b) categoriile de personal necesar;

c) nivelul salariilor angajatilor de la punctul b); si

d) informatii pentru determinarea cotei cheltuielilor administrative sau de regie generala;

e) taxele de inregistrare.

identificarea brevetelor si produselor asociate care se asteapta sa aiba valabilitate comerciala:

a) previziuni ale veniturilor generabile de brevet pe parcursul duratei de viata economica ramasa;

b) previziuni ale cheltuielilor directe aferente veniturilor de la punctul a).

aprecieri legate de posibilitatea de extindere a protectiei brevetului peste durata de viata prevazuta.

detalii legate de posibilitatea transmiterii dreptului patrimonial asupra brevetelor prin contracte de licenta sau cesiune.

2. Marci

lista cu toate marcile inregistrate;

lista cu cererile de inregistrare a marcilor;

identificarea marcilor care sunt asociate cu produse si/sau servicii care se afla in productia curenta;

identificarea vanzarilor de produse si/sau servicii sub o marca din ultimii cinci ani;

previziunea vanzarii produselor si/sau servicii sub marca pentru urmatorii cinci ani;

detalii legate de posibilitatea transmiterii dreptului patrimonial asupra marcilor prin contracte de franciza sau cesiune.

3. Programe pentru calculator generate intern

descrierea functionalitatii programelor pentru calculator;

Pentru abordarea prin cost:

cheltuielie de istorice pentru generarea programelor pentru calculator; daca aceste nu sunt evidentiate distinct se solicita:

a) numarul de ore-om necesare pentru recrearea brevetului;

b) categoriile de personal necesar;

c) nivelul salariilor angajatilor de la punctul b); si

d) informatii pentru determinarea cotei cheltuielilor administrative sau de regie generala;

e) taxele de inregistrare.

durata de viata economica ramasa:

a) care a fost durata de viata economica asteptata initial si care este la data evaluarii;

b) cand a fost pus in functiune programul pentru calculator;

c) descrierea dezvoltarii interne ce ar putea sa ii prelungeasca durata de viata economica;

d) descrierea dezvoltarii interne pentru inlocuirea programului pentru calculator ce ar putea sa ii reduca durata de viata; si

e) descrierea factorilor externi care ii pot afecta durata de viata economica ramasa.

Pentru abordarea prin venit:

a) veniturile/economiile istorice aduse de programele pentru calculator;

b) previziunea veniturilor inclusiv din licente pentru perioada de viata economica ramasa;

c) previziunea cheltuielilor directe aferente veniturilor previzionate la punctul b);

d) identificarea cheltuielilor, directe si indirecte, neasociate cu programul achizitonat.

Aplicatia 1

Evaluarea unui brevet de inventie achizitionat separat

Societatea BETA a cumparat de la un titular de brevet de inventie din alta tara, un brevet de inventie pentru un procedeu nou, cu pretul de 150 mii . Vanzatorul brevetului a aplicat un rabat de 8% asupra pretului de vanzare al brevetului de inventie. Taxa vamala pentru importul brevetului a fost 15 mii . Cheltuielile efectuate pentru analiza acestui brevet au fost 6 mii . Se cere costul la care brevetul va fi contabilizat la inregistrarea initiala in bilant.

Rezolvare

Costul brevetului =150.000 (8% x 150.000) + 15.000 + 6.000 = 159.000

NOTA Aceasta aplicatie este adecvata pentru stabilirea costului la care un activ necorporal, achizitionat prin cumparare, va fi inregistrat initial in bilant.

Aplicatia 2 a

Evaluarea unui brevet de inventie generat intern

Intreprinderea BETA a demarat un proiect de cercetare - dezvoltare pentru un brevet de produs nou.

Data de finalizare a proiectului de cercetare dezvoltare este 30.12.2006.

Cheltuielile aferente proiectului de cercetare dezvoltare au fost derulate astfel:

30 mii , cheltuieli de cercetare generala, intre 03.01.2005 si 30.06.2005;

50 mii , cheltuieli de cercetare afectate proiectului de cercetare dezvoltare, intre 1.07.2005 si 30.12.2005;

400 mii , cheltuieli de dezvoltare, intre 01.01.2006 si 31.12.2006, din care 250 mii , dupa data de 30.06.2006, data la care a fost demonstrata indeplinirea criteriilor simultane de recunoastere;

3 mii , cheltuieli pentru brevetare.

Aplicarea brevetului a inceput la data de 03.01.2007.

Durata de viata utila estimata a brevetului este 5 ani.

Fluxul de numerar (cash-flow net), atribuit brevetului de inventie, a fost estimat la:

150 mii , in 2007;

200 mii , in 2008;

220 mii , in 2009;

180 mii , in 2010;

160 mii , in 2011.

Rata de actualizare a fost estimata la 16%.

Se cere sa se determine:

Costul brevetului de inventie, la care acesta va fi inregistrat in bilant, la data de 03.01.2007;

Valoarea justa a brevetului de inventie, determinata prin actualizarea cash-flow-ului alocat acestuia;

Valoarea contabila a brevetului la sfarsitul anului 2007, presupunand ca brevetul nu va suferi o pierdere de valoare din depreciere.

Rezolvare

Costul brevetului contine:

a)      cheltuielile de dezvoltare, incepand cu data la care intreprinderea BETA poate demonstra indeplinirea celor 6 criterii simultane, prevazute in IAS 38.57, pentru recunoasterea unui activ necorporal, respectiv:

ð     fezabilitatea tehnica pentru finalizarea proiectului de cercetare-dezvoltare, in vederea utilizarii brevetului de inventie in procesul de productie;

ð     intentia de a finaliza proiectul in vederea utilizarii rezultatului (adica brevetul de inventie);

ð     capacitatea de a utiliza brevetul;

ð     modul in care brevetul de inventie va genera beneficii economice viitoare (cash-flow), respectiv demonstrarea existentei unei piete pentru produsele care vor fi fabricate pe baza brevetului de inventie;

ð     existenta resurselor tehnice, financiare si de alta natura, necesare pentru aplicarea brevetului de inventie; si

ð     capacitatea intreprinderii de a evalua credibil cheltuielile atribuite brevetului de inventie.

b)            cheltuielile pentru brevetare.

Costul brevetului de inventie = 250 mii + 3 mii 253 mii .

2. Valoarea justa a brevetului determinata prin actualizarea cash-flow-ului    alocat acestuia:

Valoarea justa a brevetului = 594,5 mii .

3. Valoarea contabila a brevetului, la sfarsitul anului 2007, va fi:

- amortizarea anuala: 253 : 5 ani = 50,6 mii /an.

- valoarea contabila = 253 50,6 = 202,4 mii .

Aplicatia 2 b

Evaluarea unui program pentru calculator generat intern

si aplicat in gestiunea intreprinderii

Deoarece scopul programului de calculator este aplicarea in gestiunea interna, specificul evaluarii lui consta in faptul ca evaluarea este necesara pentru recunoasterea in situatiile financiare, posibila numai in cazul combinarii de intreprinderi; deci se va avea in vedere si profitul net generat de amortizarea activului, dupa recunoasterea lui ca activ necorporal, in bilantul intreprinderii dobandite (achizitionate).

Metoda de evaluare aplicata este costul de inlocuire net.

Ipotezele pentru aplicarea metodei de evaluare sunt:

a) cheltuielile aferente colectivului de autori:

* cuprind cheltuieli salariale directe si cheltuielile de regie alocate.

b) numarul de ore necesare pentru recrearea programului:

a)      rata de actualizare = 16%;

b)      cota impozitului pe profit = 16%;

c)      durata de viata utila ramasa = 2 ani.

Rezolvare

Aplicatia 3

Previziunea cash-flow-ului net in termeni nominali si reali si actualizarea cu rate nominale si rate reale.

kr = (kn f) x 1/(1+f) = (14% - 5%) x 1/(1 + 5%) = 8,5714%

Aplicatia 4

Evaluarea unui contract de aprovizionare avantajos

Informatiile si ipotezele, pe baza carora a fost calculat avantajul unui contract de aprovizionare cu materie prima, sunt urmatoarele:

durata ramasa a contractului este 3 ani;

pretul de piata pe tona de materie prima este 120 si se estimeaza ca se va diminua cu 3 % pe an;

pretul de cumparare unitar din contract este 105 /tona si va creste conform unei clauze contractuale cu 2 % pe an;

cantitatea de materie prima anuala, inscrisa in contract, este 1200 tone;

pentru aprovizionarea cu materie prima se utilizeaza o infrastructura sub forma de capital, care trebuie sa fie remunerat cu o rata adecvata de profit. Marimea profitului alocat acestui capital imobilizat (depozit, utilaje de descarcat/ incarcat, de transport intern, de depozitare etc.) a fost calculata ca reprezentand 1,5% din cifra de afaceri realizabila din materia prima achizitionata, care este de 252.000 in anul 2007;

cota impozitului pe profitul intreprinderii este 16 %;

rata de actualizare, care reflecta costul mediu ponderat al capitalului la nivel de intreprindere, este 12%.

Sursele de informatii principale sunt atat clauzele din contractele de aprovizionare, cat si cele provenite din planul de afaceri al intreprinderii, pe de o parte, ca si informatiile din surse externe referitoare la preturile de piata si la evolutia acestora, pe de alta parte.

Aplicatia 5

Evaluarea unui acord de neconcurenta prin metoda DCF

Metodologia de evaluare utilizata in analiza DCF presupune parcurgerea urmatorilor pasi:

1. determinarea cash-flow-ului net la dispozitia capitalului investit (CFNI), in cazul existentei unui acord de neconcurenta;
2. determinarea cash-flow-ului net la dispozitia capitalului investit, fara existenta unui acord de neconcurenta;
3. determinarea pierderii de CFNI cauzata de plecarea angajatului;
4. determinarea ratei de actualizare;
5. determinarea beneficiului fiscal din amortizare;
6. indicarea valorii juste/de piata.   

mii

Aplicatia 6

Evaluarea unui proiect de IPR&D, prin metoda costului de reproductie indexat, in scopul tranzactionarii separate

Ipotezele necesare pentru evaluare sunt redate in tabelul de mai jos, cu mentiunile:

cheltuielile anuale au fost exprimate in termeni nominali (preturi curente);

rata medie anuala a inflatiei, in cei patru ani, a fost 3%;

cota impozitului pe profit s-a modificat in anul 2005, fata de cei trei ani anteriori;

este inclus si profitul aferent imobilizarii cheltuielilor anuale de C-D, pe baza unei rate compuse a rentabilitatii (15%), care reflecta costul capitalului intreprinderii generatoare a proiectului, respectiv costul mediu ponderat al capitalului.

Rezolvare

Aplicatia 7

Evaluarea fortei de munca instruita

Aplicatia 8

Evaluarea unui proiect de IPR&D prin metoda actualizarii profitului economic alocat, in vederea recunoasterii in situatiile financiare

Ipoteze pentru evaluare:

mii

Rezolvare

mii

rata de actualizare este mai ridicata, deoarece trebuie sa reflecte atat riscul de nefinalizare, cat si cel de nerealizare a previziunilor financiare.

Aplicatia 9

Evaluarea unui brevet de inventie prin metoda capitalizarii economiei de cheltuieli

Ipoteze referitoare la evaluarea brevetului:

reducerea unui element de cheltuiala materiala, cu 3%;

reducerea cheltuielilor salariale, cu 2%;

durata estimata de viata economica a brevetului, 5 ani;

rata de actualizare, 18%.

Rezolvare

Aplicatia 10

Evaluarea unui brevet de inventie pentru un produs prin actualizarea economiei de redeventa neta ipotetica

Obiectul evaluarii este un brevet de inventie pentru un produs nou, utilizat de intreprinderea BETA, proprietara a brevetului, care este achizitionata de compania X.

Scopul evaluarii este inregistrarea in bilant a brevetului de inventie, prin aplicarea metodei achizitiei, respectiv in urma achizitionarii de catre compania X a intreprinderii BETA, in totalitatea ei.

Standardul valorii/tipul de valoare este valoarea justa.

Data evaluarii: 30 ianuarie 2007.

Ipoteze pentru evaluare

durata de viata utila ramasa a brevetului a fost estimata a fi 5 ani;

cifra de afaceri aferenta produselor fabricate pe baza brevetului de inventie a fost previzionata astfel :

in anul 2006

in anul 2007

in anul 2008

in anul 2009

in anul 2010.

rata redeventei in cifra de afaceri, in domeniul respectiv, a fost stabilita la 4%;

cota impozitului pe profitul societatii este 16%;

rata de actualizare a economiei (scutirii) de redeventa neta a fost stabilita la 16%.

Rezolvare

- mii euro -

formula prin care se calculeaza profitul net actualizat pe durata de viata utila, obtinut ca urmare a deductibilitatii amortizarii, este:

in care:

- VAT = economia de redeventa neta totala actualizata;

- TAB = beneficiul fiscal din amortizarea brevetului;

- n = numarul de ani in care se amortizeaza brevetul;

- F_cap = factorul de capitalizare;

- s = cota impozitului pe profit.

Economia de redeventa neta totala actualizata = 556,4 mii

Factorul de capitalizare @ 16% si n = 5 ani este

Deci,

TAB = 556,4 x = 556,4 x 0,117 = 65,1 mii

Aplicatia 11

Evaluarea unei licente de fabricatie prin

metoda capitalizarii profitului net rezidual

Etapele care trebuie parcurse in aplicarea acestei metode sunt urmatoarele:

(a)    stabilirea profitului net anual total din exploatare, generat de toate activele care participa la fabricarea unui produs sub licenta supusa evaluarii;

(b)   determinarea valorii de piata a componentelor capitalului investit, care este angajat in fabricarea produsului sub licenta supusa evaluarii;

(c)    stabilirea nivelului ratei de rentabilitate ceruta pentru fiecare componenta a capitalului investit;

(d)   alocarea profitului net din exploatare pe componentele capitalului investit, pe baza ratei lor de rentabilitate ceruta si a valorii de piata a componentei capitalului investit;

(e)    extragerea din profitul net total din exploatare (etapa a) a profitului net alocat componentelor capitalului investit (etapa d) si determinarea profitului net rezidual, alocabil numai licentei de fabricatie;

(f)     determinarea valorii licentei de fabricatie.

Aplicatia simplificata este construita pe baza urmatoarelor ipoteze:

(a) Profitul net anual din exploatare:

(b) Componentele valorii de piata a capitalului investit (VCI) sunt

(c) Rata rentabilitatii ceruta pentru componentele capitalului investit:

* cmpc = 10% x 63,6% + 6% x 27,3% + 18% x 9,1% = 9,64%

(e) Profitul net din exploatare alocat licentei (profit net rezidual)

P_nr = 6,72 2,12 = 4,60 mil.

Daca durata contractuala ramasa a licentei este 5 ani si rata de actualizare este 18%, rezulta ca:

Factorul de capitalizare:

Valoarea licentei inainte de beneficiul fiscal = 4,60 mil. x 3,127 = 14,4 mil.

Beneficiul fiscal din amortizare (TAB) = 0,5 mil.

Valoarea licentei = 14,4 + 0,5 = 14,9 mil.

Nota: Pentru o evaluare cu mai mare acuratete se recomanda aplicarea tehnicii actualizarii profitului net alocat (rezidual), intrucat profitul net anual alocat ar putea sa fie diferit de la un an la altul.