Operatii de consolidare - Inventarierea participatiilor

Operatii de consolidare

Inventarierea participatiilor

Inainte de toate are loc intocmirea organigramei grupului sau delimitarea corecta a entitatii ce urmeaza a fi consolidata, de asemenea trebuie sa se dispuna de documentele centralizatoare privind informatia contabila referitoare la societatile respective, apoi se trece le efectuarea operatiilor de consolidare propriu-zise a caror scop final este publicarea de situatii financiare consolidate.

Documentele care trebuie sa serveasca drept baza operatiilor de consolidare sunt situatiile financiare ale societatile de referinta (bilanturi, conturi de rezultate si tablouri de finantare).

Sunt de remarcat doua faze principale in consolidare :

1. Retratarea datelor din aceste situatii, la nivelul fiecarei entitati in scopul de a le omogeniza si de a opera corectiile de ordin economic indispensabile pentru a-i reda bilantului consolidat intreaga semnificatie sau importanta economica ;

2. Consolidarea propriu-zisa a acestor situatii retratate, care va fi efectuata in mod diferit in functie de metoda retinuta : integrarea globala, integrarea proportionala sau punerea in echivalenta.

Stabilirea organigramei entitatii de consolidat consta in principal in alcatuirea unui inventar al portofoliului titlurilor societatii mama cat si a titlurilor detinute de alte societati consolidate, de regula sub forma unui tablou sau sub forma de grafic, in vederea stabilirii legaturilor financiare existente intre aceste societati, in baza carora se stabileste mai intai dependenta juridica si mai apoi perimetrul de consolidare, deci lista societatilor retinute in vederea consolidarii si alegerea pe aceasta baza a metodei de consolidare.

Pentru pregatirea primei consolidari, societatea-mama a grupului porneste de la inventarierea detaliata a portofoliului de "titluri de participare" care figureaza in anexele la bilantul sau. Acestea, insa, se limiteaza in general la mentionarea :

- numelui societatilor in care societatea-mama detine o participatie;

- valoarea de inventar pentru care titlurile figureaza in activul bilantului societatii-mama;

- tabloul provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de participare;

Chiar daca aceste informatii sunt necesare la inceput, ele nu pot fi si suficiente pentru a satisface necesitatile consolidarii conturilor. Pentru a putea fi adaptata acesteia, inventarierea participatiilor cuprinde pentru fiecare societate urmatoarele elemente:

- marimea capitalului;

- numarul total de titluri emise (valori nominale multiple, actiuni cu drept de vot preferential) corespunzator cu procentajul participarii juridice;

- numarul de titluri detinute de entitate:

- direct de societatea-mama a grupului,

- indirect prin intermediul filialelor, subfilialelor sau participatiilor,

- date cu imprumut de o societate, in special administratorilor - persoane fizice,

- numarul de titluri detinute de terti.

Cu ajutorul acestor elemente societatea-mama stabileste organigrama entitatii de consolidat, adica reprezentarea grafica a legaturilor financiare (procentajul de interes si de control) existand intre:

- pe de o parte societatea-mama si celelalte societati;

- pe de alta parte, fiecare dintre aceste societati si celelalte societati exceptand societatea-mama.

Organigrama, ajuta astfel in stabilirea societatilor ce vor fi retinute in consolidare in functie de procentul de control (acesta exprimand dependenta juridica) si care nu trebuie confundat cu procentul de interes.

Corectiile de ordin economic de adus conturilor societatilor de consolidat se refera in special la necesitatea de omogenizare a datelor de consolidat, mai precis a regulilor de evaluare si la necesitatea eliminarii incidentei fiscale, precum si la tratarea diferentei de prima consolidare in cazul in care costul de achizitie al titlurilor difera fata de valoarea lor de inregistrare.

Pentru a putea determina ca si conturile consolidate sa fie semnificative din punct de vedere economic, regulile de evaluare retinute si in mod special cele referitoare la activul imobilizat trebuie sa fie identice pentru toate societatile care se consolideaza oricare ar fi metoda de consolidare utilizata.

De asemenea se considera ca necesare anumite retratari ale conturilor pentru a asigura conturilor de bilant si de rezultate consolidate o oarecare veridicitate economica.

Obiectivul consolidarii este prezentarea patrimoniala si a rezultatelor cat mai aproape de realitate, aspect ce nu poate fi realizat cu ajutorul conturilor individuale

In special, preluarea controlului asupra unor societati preexistente ridica probleme de ajustare a evaluarilor care figureaza in bilantul acestor societati. Pretul de achizitie al titlurilor nu este, de fapt, functie de valoarea contabila a elementelor activului imobilizat, care este o valoare istorica uneori supraamortizata, ci de valoarea de utilitate a acestor active pentru grupul care cumpara.

Obligatiile fiscale caracterizate prin amortizarile degresive sau exceptionale, precum si provizioanele care au doar un scop fiscal dar care nu sunt justificate din punct de vedere economic, eclipseaza (mascheaza) puternic situatiile nete si rezultatele intreprinderilor. Conturile consolidate opereaza toate rectificarile judecate necesare asupra conturilor sociale cu scopul imbunatatirii prezentarii documentelor de sinteza, pentru o mai buna informare a actionarilor si tertilor.

Datorita faptului ca aceste corectii au in mare parte o incidenta din punct de vedere fiscal, toate acestea trebuie avute in vedere pentru a nu fi falsificata situatia patrimoniala sau a rezultatelor, deoarece in considerentul unor obligatii sau privilegii fiscale intreprinderile pot fi determinate sa practice provizioane si amortizari cu caracter fiscal si care nu corespund unei deprecieri sau unui risc real. Inlocuirea anuitatii in regim liniar cu o anuitate in regim degresiv trebuie sa fie insotita de o regularizare a cheltuielii fiscale. De aici si necesitatea unor retratari pentru armonizarea in conturile consolidate a duratei economice de amortizare si a modalitatilor de amortizare in vederea anularii oricarui provizion nejustificat din punct de vedere economic. Unele opinii privesc chiar si reevaluarea activelor nemonetare (aplicarea retratarii informatiei contabile la inflatie) in vederea obtinerii unui bilant cu vocatie cu adevarat economica.

Corectiile de mai mica importanta, nesemnificative la nivel de grup, pot fi neglijate. Este de preferat sa se obtina informatii serioase cu un grad rezonabil de aproximare, la timp, decat sa fie obtinute tardiv in ceea ce priveste utilitatea pentru utilizatori.

I. Omogenizarea conturilor individuale ale societatilor consolidate

Aceasta trebuie efectuata inaintea consolidarii situatiilor financiare.

Serviciul de consolidare va preciza o procedura de colectare uniforma a datelor care va cuprinde:

- lista societatilor consolidate;

- documentele de intocmit de catre aceste societati

notele de indrumare (utilizare).

Exista doua variante:

A. Poate exista un plan contabil general bine precizat dinaintea consolidarii adica o "biblie contabila" care va servi de cadru pentru contabilizarea tuturor operatiunilor societatilor grupului.

Pentru detalierea planului contabil general (cu 2, 3, 4 cifre), totul va depinde de:

diversitatea activitatilor grupului;

gradul de detaliere a informatiilor necesare consolidate;

posibilitatile materiale de organizare a grupului (termene si mijloace de punere la dispozitie).

B. Poate fi intrebuintata o procedura normalizata de consolidare.

Societatea-mama lasa o mare autonomie filialelor in materie de contabilizare. Insa, continutul fiecarui post care face parte din conturile consolidate trebuie sa faca obiectul unei definiri precise si complete. Fiecare societate va aplica dispozitiile necesare pentru elaborarea la nivelul contabilitatii sale (de maniera extracontabila) a tuturor elementelor care sa permita sa raspunda cererilor formulate de serviciul de consolidare al societatii-mame.

Acest aspect presupune unele contacte prealabile cu filialele pentru a tine seama in detaliu de informatiile de furnizat si de particularitatile fiecarei societati.

Pentru intocmirea conturilor consolidate se va avea in vedere un manual al principiilor contabile si metodelor de evaluare specifice grupului.

Principiile contabile si de evaluare specifice contabilitatii consolidate sunt:

imperative (obligatorii)

omogenizarea;

fiscalitatea amanata;

eliminarea incidentei fiscale.

optionale

de evaluare (costul istoric indexat sau valoarea de inlocuire pentru imobilizarile corporale, LIFO pentru stocuri).

de activare a cheltuielilor cu dobanzile la stocuri;

de inscriere in bilant a imobilizarilor corporale inchiriate;

de ajustare la inflatie,

de afectare a rezultatului cu diferentele de conversie aferente creantelor si obligatiilor in moneda straina.

Regulile de uniformizare in prezentarea conturilor consolidate

Pentru elaborarea bilantului si a contului de profit si pierdere consolidate este necesar ca acestea sa aiba la baza aceeasi structura sau clasificare omogena a elementelor componente. Principalele dificultati apar in cazul societatilor straine care au legislatii si reglementari diferite si care nu au adoptat acelasi plan de conturi.

De asemenea, este necesar ca si cumularea posturilor din bilant si a celor din contul de profit si pierdere sa fie realizabila, deoarece in conditiile in care conturile sunt prezentate in diferite monede se impune conversia elementelor monetare. In acest context, apar modificari pentru anumite elemente ale conturilor individuale in vederea omogenizarii regulilor de prezentare, respectiv reclasificari ale acestor conturi.

Solutia cea mai frecvent practicata in vederea omogenizarii consta in stabilirea in prealabil a unui plan contabil al grupului care sa permita uniformizarea procedurilor contabile si a metodelor de evaluare a diferitelor societati consolidate.

Totusi, aplicarea principiilor contabile uniforme se poate lovi in practica de anumite dificultati cum sunt : diversitatea activitatilor care impune aplicarea de reguli contabile specifice sau particulare; existenta de societati straine pentru care nu este posibil sa se impuna principii de contabilizare si evaluare nationala.

In asemenea cazuri societatea consolidata stabileste incepand de la conturile individuale, noi conturi dupa forma si metodele de contabilizare si evaluare prescrise de societatea-mama.

Normele I.A.S.B., prevederile celei de-a VII-a Directive europene, normele F.A.S.B.- in S.U.A., Planul Contabil General - in Franta nu impun un cadru rigid pentru prezentarea bilantului consolidat. Astfel, ca si in cazul bilanturilor individuale, bilantul consolidat se poate prezenta sub forma de tablou, fie sub forma de lista. In cazul prezentarii bilantului sub forma de tablou, structura este la fel cu cea a bilantului individual, cu exceptia anumitor regrupari functionale a elementelor de active si pasive.

Prezentarea bilantului sub forma de lista se apropie de prezentarea anglo-saxona, rezervand la nivelul elementelor de pasiv repartizarea acestora in pasive pe termen scurt si lung.

In ceea ce priveste Contul de profit si pierdere consolidat, acesta trebuie sa cuprinda, indiferent de forma in care se elaboreaza (tablou sau lista), cel putin urmatoarele elemente:

marimea cifrei de afaceri nete consolidate prin integrare ;

cota-parte a rezultatelor intreprinderilor consolidate prin punerea in echivalenta;

partea actionarilor sau asociatilor minoritari,

partea intreprinderii consolidante.

Aspectele specifice prezentate la nivelul contului de profit si pierdere provin din modul de clasificare a elementelor componente care conduc la aparitia a doua modele - respectiv, contul de profit si pierdere, cu prezentarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura lor si contul de profit si pierdere, cu prezentarea cheltuielilor si veniturilor dupa destinatia sau functia lor (dupa modelul anglo-saxon).

Reglementarile ce pot fi preluate ca baza in intocmirea conturilor consolidate sunt:

- reglementarile nationale;

- reglementarile nationale si normele I.A.S.B.;

- reglementarile unor tari in care se efectueaza consolidarea conturilor si care au un cadru legal in acest sens (S.U.A., Franta, Marea Britanie, Germania)

Omogenizarea regulilor de evaluare si aplicarea unor astfel de reguli este necesara cand o situatie similara este intalnita la mai multe intreprinderi consolidate. Aplicarea acestor reguli omogene are si dezavantaje in cazul in care anumite intreprinderi exercita activitati in sectoare sau zone geografice care prezinta caracteristici economice specifice.

In toate situatiile insa, alegerea regulilor de evaluare trebuie sa fie motivata si sa raspunda respectarii principiului permanentei metodelor.

Pentru asigurarea respectarii imperativelor de operativitate si fiabilitate a informatiei se recomanda de asemenea alcatuirea unui grafic in care sa se prevada in mod detaliat termenele de efectuare a lucrarilor de consolidare in succesiunea lor. In acest grafic trebuie cuprinse toate operatiunile de efectuat pentru fiecare din societati cu indicarea termenului final al fiecarei operatiuni. In grafic se mai precizeaza de asemenea termenul de comunicare a fiecarui document serviciului de consolidare.

Graficul poate prevedea realizarea documentelor intr-una din urmatoarele doua variante:

a) - pe documente provizorii cu ajustarea eventualelor abateri importante ulterior, varianta cel mai frecvent utilizata;

b) - pe documente definitive.

In acest sens, pentru asigurarea unei uniformizari in prezentarea conturilor in vederea efectuarii consolidarii, se efectueaza urmatoarele operatii:

a)      clasificarea elementelor de activ si pasiv, precum si a elementelor de cheltuieli si venituri ale intreprinderilor consolidate, dupa planul contabil al grupului retinut pentru consolidare;

b)      respectarea momentului de inchidere a conturilor consolidate raportat la data inchiderii conturilor individuale ;

c)      evaluarea elementelor de activ si pasiv si a acelor elemente de cheltuieli si venituri ale intreprinderilor consolidate, dupa metodele de evaluare retinute in consolidare;

d)      utilizarea acelorasi reguli de conversie monetara;

e)      ajustari si reclasificari.

1. Planul contabil al grupului

Acesta cuprinde in special :

lista conturilor de utilizat pentru a permite efectuarea consolidarii,

regulile de evaluare si de depreciere cu scopul armonizarii politicilor de amortizare a diferitelor societati si practicile in materie de provizioane pentru depreciere,

reguli de determinare a rezultatului, in special cele ce se refera la conectarea veniturilor si cheltuielilor la exercitiul respectiv,

metoda contabilizarii TVA.

2. Data de inchidere

Atunci cand societatile de consolidat sunt determinate sa-si inchida conturile la o data diferita de cea care a fost retinuta de catre societatea-mama, consolidarea se efectueaza pe baza unei situatii si a unor rezultate intermediare intocmite in aceleasi conditii ca si bilantul si contul de rezultate individuale. Totusi, in anumite cazuri particulare, grupurile pot opta pentru retinerea conturilor individuale, apoi trecerea la ajustarile necesare pentru a tine cont de operatiunile efectuate intre data de inchidere a societatii consolidate si cea a societatii-mame. Aceasta derogare de la principiul unitatii datei de inchidere trebuie sa fie justificata in anexa (notele explicative).

In general, se regasesc doua situatii practice privind data intocmirii conturilor consolidate:

a) la data inchiderii conturilor societatilor cuprinse in perimetrul de consolidare;

b) la o data diferita de momentul intocmirii conturilor anuale ale societatilor consolidate.

Referitor la a doua varianta, cand data de inchidere a exercitiului unei intreprinderi cuprinse in consolidare este anterioara cu mai mult de trei luni datei de inchidere a conturilor consolidate, legislatia europeana si internationala in vigoare prevede urmatoarele ca acestea sa se intocmeasca pe baza unor conturi provizorii. Aceste conturi se stabilesc in aceleasi conditii ca si conturile anuale ale societatilor cuprinse in consolidare.

Societatea consolidata poate inchide in mod direct conturile anuale la o data anterioara celei privind conturile consolidate, cu conditia obligatorie de aplicare a procedurii retratarilor necesare si eliminare a conturilor reciproce intra-grup si asigurarii ca acest decalaj de data nu este de natura sa denatureze imaginea fidela a conturilor grupului.

3. Conversia conturilor societatilor straine

Optiunea pentru un curs de schimb in vederea conversiei conturilor exprimate in devize straine nu este o problema specifica consolidarii. Intreprinderile se lovesc de acest aspect in intocmirea bilantului lor individual si a contului de rezultate, atunci cand acestea trebuie sa integreze si conturile filialelor situate in strainatate si care tin o contabilitate in moneda locala. Pana acum nu a fost gasita nici o solutie care sa satisfaca cerintele pe deplin, lucrarile de cercetare continua, iar solutiile care se utilizeaza in prezent au doar un caracter provizoriu.

Conversia conturilor unei societati din cadrul grupului, societate care isi desfasoara activitatea in alta tara decat cea unde isi are sediul grupul, este operatia prin care conturile societatii respective exprimate in moneda tarii pe teritoriul careia isi desfasoara activitatea trebuie sa fie exprimate in moneda stabilita de grup pentru intocmirea si prezentarea conturilor consolidate.

Aceasta operatie este justificata de necesitatea utilizarii in cadrul consolidarii, a unei aceeasi moneda numita "moneda de referinta". Este moneda in care societatea-mama tine contabilitatea si deci moneda tarii unde aceasta isi are sediul.

Apar insa si alte situatii, cum ar fi:

a)      sediul societatii-mama se afla intr-o tara, dar cea mai mare parte a activitatii grupului se desfasoara in alte tari;

b)      cea mai mare parte a capitalurilor societatii-mama provin din diferite tari, altele decat cea unde isi are sediul;

c)      conturile consolidate se stabilesc intr-o moneda specifica unei zone geografice mai larga decat cea unde isi are sediul;

d)      conturile consolidate se stabilesc intr-o moneda specifica unei zone geografice mai larga decat tara unde societatea-mama isi are sediul (ex. ECU);

e)      moneda tarii in care societatea-mama isi are sediul este foarte instabila, situatie ce obliga la apelarea la o alta moneda.

Conversia conturilor societatilor din strainatate nu este decat o tehnica contabila care permite trecerea de la o unitate de masura (moneda straina) la o alta unitate de masura (moneda de referinta).

a)      Conversia conturilor de bilant

Grupurile pot opta intre doua posibilitati :

fie conversia la cursul de schimb de la data consolidarii (sau "cursul de schimb de la data inchiderii") a ansamblului posturilor de bilant, cu exceptia societatilor situate in tari cu inflatie puternica;

fie conversia la cursul de schimb de la data intrarii in patrimoniu (sau "cursul de schimb istoric") al valorilor imobilizate si a posturilor nemonetare, si conversia la cursurile de schimb de la data consolidarii a posturilor monetare din bilant.

Cea de-a doua metoda ar parea sa fie mai bine adaptata perioadei de fluctuatie a cursurilor de schimb permitand de fapt conservarea unei valori omogene a imobilizarilor raportat la valorile achizitionate in aceeasi perioada de catre societatea-mama. Utilizarea cursului de schimb actual ar determina ca societatile din tari cu inflatie puternica sa consolideze o suma din ce in ce mai mica si fara semnificatie pentru societatea-mama.

Prima varianta (cursul actual) are meritul simplicitatii si al claritatii, iar cea de-a doua (cursul istoric) implica operatiuni complexe si tinerea unei contabilitati paralele pentru elementele in cauza, in special pentru imobilizari si amortizarile acestora.

Oricare ar fi metoda retinuta, grupul trebuie sa o mentioneze in anexa la documentele consolidate si grupul nu poate schimba metoda aleasa fara sa-i justifice necesitatea.

b)      Conversia conturilor de rezultat

Conturile de rezultat sunt scindate in masura posibilului pe perioade si in functie de variatiile mai insemnate ale paritatilor monetare, sau atunci cand nu se poate face altfel, sunt afectate la un curs de schimb mediu. Rezulta de aici o diferenta globala de schimb care este inregistrata in contul de rezultate consolidat intr-o rubrica denumita "Conversii si ajustari monetare".

4. Ajustarea conturilor intersocietati.

Aceste ajustari sunt corectii aduse conturilor reciproce ale societatilor consolidate in scopul egalizarii soldurilor lor. Aceste ajustari poarta denumirea de reconcilieri, punctaje sau confruntari si care se efectueaza intre societatile din cadrul grupului. Atunci cand din examinarea documentelor transmise de societati se constata neconcordante intre conturile reciproce ale celor doua societati, se cerceteaza cauza acestora si se face regularizarea situatiei. In principiu, aceste diferente trebuiau sa fie explicate si corectate in momentul intocmirii conturilor individuale ale societatilor de consolidat sau pe parcursul fazelor pregatitoare ale consolidarii prin schimbul de informatii intre societati. Daca totusi mai persista pot fi regasite sub forma de:

a) diferente justificate datorita decalajelor in timp in ceea ce priveste inregistrarea.

De exemplu societatea A vanzatoare a inregistrat o vanzare pe care societatea B cumparatoare nu a inregistrat-o inca, marfurile fiind in curs de aprovizionare sau societatea B a inregistrat o plata pe care societatea A nu a inregistrat-o la incasari datorita timpului necesar circuitului operatiunilor prin banci. Este posibil in asemenea situatii pentru a simplifica lucrarile de ajustare sa se decida asupra carei societati trebuie sa se fondeze operatiunile de ajustare.

Se poate adopta in acest sens, fie regula cumparatorului sau debitorului, caz in care operatiunile contabilizate la cumparator trebuie sa fie aceleasi ca si la vanzator, iar operatiunile necontabilizate de catre cumparator vor fi eliminate din conturile vanzatorului, fie regula vanzatorului sau creditorului (vanzatorul are prioritate asupra cumparatorului, deci el impune regula).

Operatiile contabilizate la una din parti trebuie sa fie contabilizate la fel si la cealalta, deci daca se stabileste regula vanzatorului, atunci operatiile necontabilizate de acesta vor fi eliminate si din contabilitatea cumparatorului.

b) diferente justificate datorita conversiei din monede diferite. Egalizarea conturilor reciproce in devize nu exclude existenta diferentelor in conturile curente convertite in devizele societatii consolidate. Aceste diferente datorita variatiei cursului de schimb sunt tratate ca diferente de conversie la nivelul consolidarii si nu al societatilor de referinta.

5. Reclasificarile

Acestea au ca obiect corectarea divergentelor de tratament contabil datorita absentei unui plan contabil propriu grupului sau datorita proastei sale aplicari. Aceste diferente sunt detectate de catre serviciul de consolidare pe timpul controlului documentelor transmise de societatile de consolidat.

In cazul operatiilor neobisnuite, serviciul de consolidare face corectiile necesare tinand seama si de informatiile furnizate in nota anexa transmisa de societatea respectiva impreuna cu documentele, nota in care se fac precizari privind metodele de contabilizare adoptate precum si cele de evaluare.

Prin aceste reclasificari se va tine seama ca diferitele categorii de stocuri cum sunt produsele sau chiar marfurile detinute de o filiala sa poata sa devina materii prime la nivelul consolidarii.

II.     Eliminarea incidentelor fiscale

Incidentele fiscale de retratare au drept consecinta retratarile prealabile de omogenizare si revizuire a amortizarilor si provizioanelor cu caracter fiscal care conduc la modificarea rezultatului exercitiului si a rezervelor, motiv pentru care este necesara contabilizarea incidentei fiscale asupra acestor corectii.

Impactul fiscal actioneaza asupra:

- retratarilor de evaluare;

- eliminarii rezultatelor interne;

- ajustarilor de rezultate;

- eliminarii incidentei pe care o au asupra conturilor pentru inregistrarile facute doar in scopul aplicarii legislatiei fiscale.

Contabilizarea unor amortizari si provizioane doar pentru a beneficia de facilitati fiscale nu corespunde neaparat unei deprecieri efective a bunurilor in cauza (amortizari degresive si exceptionale, provizioane pentru fluctuatii de curs, provizioane pentru cresterea preturilor etc.). Aceasta contabilizare are ca si consecinta alterarea rezultatului net contabil al intreprinderii si a valorii nete contabile a bunurilor asa cum figureaza acestea in conturile individuale.

In consolidare se recomanda societatilor care pregatesc datele pentru consolidare sa ajusteze situatia reala a acestora, astfel:

excedentul amortizarilor anterioare exercitiului este trecut la rezerve,

excedentul amortizarilor exercitiului va diminua cheltuielile cu amortizarea ale exercitiului.

Este bine sa se tina cont de asemenea si de impozitul asupra profitului, care se considera amanat (constatat cu anticipatie - in cazul acesta fiind o creanta asupra perioadelor viitoare) datorita cresterii de amortizare. In acest sens, se constata un provizion pentru impozite amanate prin debitarea conturilor de rezerve sau de rezultat, in functie de impozit daca se refera la amortizari anterioare va afecta rezervele, iar daca priveste amortizarea exercitiului, atunci afecteaza rezultatul.

Elementele de activ si pasiv, precum si cele de cheltuieli si venituri, cuprinse in conturile consolidate sunt evaluate dupa metode omogene. Alegerea acestor metode reprezinta optiunea grupurilor, acestea putand fi:

- reguli de evaluare specifice contabilitatii generale;

- alte reguli de evaluare.

In cazul aplicarii altor reguli de evaluare, sub rezerva justificarii in anexa, societatea consolidanta poate utiliza altfel reguli de evaluare, avand drept scop:

- sa tina cont de variatiile de pret sau de valorile de inlocuire;

- sa evalueze bunurile fungibile considerand ca primul bun iesit este ultimul bun intrat (metoda LIFO);

- sa permita aplicarea de reguli neconforme cu cele de evaluare generale.

III. Retratarile conturilor anuale

Cu toate ca au fost facute toate eforturile pentru omogenizarea conturilor individuale ale societatilor cuprinse in consolidare, mai pot exista inca unele divergente intre conturile diferitelor societati; incidenta regulilor fiscale diferite in functie de tara sau care ofera diferite posibilitati unor intreprinderi din aceeasi tara. De aici apare necesitatea retratarilor car au ca scop remedierea unor dificultati care exista ca urmare a:

diversitatii practicilor contabile, in ceea ce priveste forma,

eterogenitatii evaluarilor, in ceea ce priveste fondul.

Retratarile operatiunilor exercitiului financiar curent afecteaza rezultatul

iar retratarile operatiunilor exercitiilor financiare anterioare afecteaza rezervele.

Privitor la exercitiile viitoare se vor face retratari care vor afecta conturile de regularizare.

Sunt supuse retratarii urmatoarele posturi, grupe si subgrupe:

- conturile intra-grup;

- imobilizarile;

- stocurile si productia in curs de executie;

- provizioanele si amortizarile cu caracter fiscal;

- subventiile primite;

- capitalurile proprii;

- impozitul pe profit.

1. Conturile intra-grup sau ajustarea conturilor reciproce

Operatiunile intra-grup reprezinta toate fluxurile economice si financiare intre diferitele intreprinderi ale aceluiasi grup. La sfarsitul exercitiului financiar apar conturi de creante si datorii, de cheltuieli si de venituri intre intreprinderile consolidate.

Aceste conturi la nivelul grupului, reprezinta o dubla inregistrare deoarece mentinerea lor in cadrul conturilor consolidate ar majora in mod artificial cifra de afaceri, cumpararile, imprumuturile sau creantele.

Reglementarile privind consolidarea impun eliminarea acestor conturi reciproce. Este faza operatiunii de consolidare care vizeaza punerea in evidenta, in special, a creantelor si datoriilor fata de tertii exteriori grupului.

Se regasesc urmatoarele faze:

- inventarierea conturilor intra-grup si verificarea reciprocitatii lor;

- ajustarea conturilor intra-grup, ceea ce inseamna a face din conturile intra-grup conturi reciproce, principiul de ajustare fiind urmatorul: cumparatorul se aliniaza dupa vanzator (regula vanzatorului).

Conturile intre diferitele intreprinderi ale grupului nu sunt intotdeauna reciproce.

Cand soldurile conturilor de operatii reciproce (creante/obligatii, cumparari/vanzari) difera, atunci va trebui sa fie identificata cauza, pentru ca acestea sa poata fi egalizate cu ajutorul regularizarii - la nivelul celor doua contabilitati de ajustat - prin intermediul unor conturi de legatura.

Prin creante si datorii trebuie sa se inteleaga posturile clienti / furnizori; debitori / alti creditori; imprumuturi / credite; conturi curente. In cazul integrarii globale, creantele si datoriile reciproce sunt eliminate in totalitate.

Cauzele pentru care conturile intra-grup se deosebesc intre ele pot fi de naturi diferite.

Principalele cazuri se rezuma la:

- marfuri in tranzit: achizitia trebuie contabilizata, iar stocurile marite cu valoarea acestei cumparari (regula vanzatorului);

- plata in tranzit: ajustarea consta in contabilizarea platii;

- efecte comerciale scontate si nescadente: una din societatile grupului a remis spre scontare efecte de comert emise de o alta societate a grupului. Aceasta scontare trebuie considerata ca o finantare de deficit caci este legata de o creanta interna in cadrul grupului. Efectele de primit nu mai apar in activul societatii. Ajustarea consta in reinitializarea efectelor de primit scontate in contraparte cu finantarea obtinuta;

- datorii si creante in monede straine: in contextul unui grup international se opereaza frecvent tranzactii intre societatile nationale si straine. Cursurile de schimb pot fi diferite de cele utilizate pentru consolidare.

- erori sau omisiuni: analiza conturilor intra-grup poate identifica diferente datorate unor erori sau omisiuni in contabilizarea operatiunilor. Odata ce se cunoaste cauza diferentei este necesara rectificarea operatiilor contabile daca diferenta este semnificativa;

- litigii: se poate intampla ca intr-un grup sa se inregistreze prestari de servicii, lucrari sau livrari de bunuri facturate intre doua intreprinderi pentru care exista un dezacord in ceea ce priveste bunurile sau pretul. In aceasta ipoteza, o intreprindere a inregistrat operatia, iar cealalta nu. In consolidare, aceste distorsiuni nu pot ramane nesolutionate. Oricare ar fi deznodamantul ulterior litigiului este necesara o ajustare macar cu titlu-provizoriu. Daca in exercitiul financiar urmator litigiul este tratat in mod diferit, ajustarea poate fi rectificata.

Din momentul in care conturile intra-grup sunt reciproce se procedeaza la eliminarea acestora, respectiv la suprimarea inregistrarilor duble si a operatiilor interne grupului, putandu-se realiza astfel obiectivul consolidarii de a prezenta conturile unui ansamblu de intreprinderi ca si cum ele nu ar fi forma decat o singura entitate.

2. Retratarea imobilizarilor

In retratarea imobilizarilor, regula generala admisa este costul istoric care presupune ignorarea variatiilor de pret sau a puterii de cumparare a banilor in raport cu elementele inregistrate la valoarea lor initiala.

Utilizarea acestui principiu porneste de la premisa ca nu exista un concept de valoare intrinseca absoluta si ca totul depinde de contextul si obiectivele evaluarii.

El reprezinta regula generala pentru toate inregistrarile de imobilizari din cursul anului, intemeiate pe documente justificative, ceea ce asigura caracterul verificabil al inregistrarilor. In conditii de inflatie, aplicarea costului istoric conduce, insa, la o serie de deformatii ale elementelor patrimoniale.

Dat fiind faptul ca nu exista un indice sintetic care sa reflecte efectele deprecierii monetare, de regula se recurge la utilizarea unor indici medii privind imobilizarile. Practic, metoda presupune recalcularea profitului contabil in raport de influenta inflatiei care il va diminua, diferenta respectiva fiind reintegrata in capitalul social in scopul mentinerii acestuia.

3. Retratarea stocurilor si productiei in curs de executie

Se recurge la retratari daca, in raport cu metoda retinuta in planul contabil al grupului:

- continutul costului de achizitie sau de productie este diferit;

- metoda de estimare a costului de iesire pentru elementele interschimbabile este diferita;

- valoarea retinuta in bilant (suma cea mai redusa a costului sau a valorii venale, cost istoric indexat, valoare de inlocuire) este diferita;

4. Retratarea provizioanelor si amortizarilor cu caracter fiscal

Eliminarea provizioanelor societatilor consolidate deriva din principiul conform caruia daca provizioanele ar fi mentinute ar exista o dubla inregistrare intre:

- pierderile ce privesc intreprinderile consolidate;

- pierderile constatate la intreprinderile asociate sau actionare, datorita provizioanelor contabilizate.

Retratarea provizioanelor se face ca si cum acestea nu ar fi fost niciodata contabilizate.

Provizioanele de eliminat se rezuma la:

- provizioane pentru deprecierea titlurilor;

- provizioane pentru deprecierea creantelor;

- provizioane pentru riscuri si cheltuieli.

Provizioanele pentru deprecierea creantelor sau a imprumuturilor acordate societatilor consolidate in dificultate trebuie eliminate. Partea referitoare la exercitiile anterioare determina cresterea rezervelor si partea referitoare la exercitiul curent mareste rezultatul.

In practica are loc contabilizarea unor amortizari si provizioane doar in interes fiscal nu si economic, acestea necorespunzand unor deprecieri efective a bunurilor in cauza (amortizarea degresiva sau accelerata, provizioanele privind cresterea de preturi etc. .) Aceasta contabilizarea are drept consecinta alterarea rezultatului net contabil al societatii (intreprinderii) respective si a valorii nete contabile a bunurilor care figureaza in bilantul individual al acestora. De aceea se recomanda societatilor sa restabileasca situatia reala, la nivelul conturilor consolidate, astfel:

excedentul amortizarilor anterioare exercitiului va fi trecut la rezerve,

excedentul amortizarilor exercitiului va determina o diminuare a cheltuielilor cu amortizarea.

Aici este bine sa se tina cont in acelasi timp si de impozitul asupra profitului, impozit amanat datorita acestei cresteri a amortizarii.

Exemplu

Totalul excedentului de amortizare se prezinta astfel :

aferent exercitiilor trecute - 800;

aferent exercitiului curent - 200.

"Amortizari" = %

"Rezerve" 800

"Cheltuieli privind amortizarea" 200

5. Retratarea subventiilor pentru investitii si a provizioanelor reglementate

Pentru acestea, in consolidare, trebuie sa se asigure adevarata lor natura si, deci, ele trebuie transferate in conturile de regularizare a pasivului, ceea ce le confera caracterul de credit. Deoarece nu afecteaza rezultatul, nu va fi afectat nici impozitul pe profit.

Inscrierea in conturile individuale a subventiilor pentru investitii, in cadrul capitalurilor proprii, este o rezultanta a prevederilor regulilor contabile identice regulilor fiscale si care trebuie sa se mentina in consolidare.

Cu privire la provizioanele reglementate, acestea nu sunt justificate in cheltuielile actuale sau viitoare ale societatii, dar ele corespund unui avantaj fiscal si in esenta, au caracter de rezerva.

In acest context, provizioanele reglementate, create in cursul exercitiului financiar, sunt eliminate din rezultat, iar cele care au fost constituite anterior vor fi virate la rezerve.

Se pare ca solutia cea mai adecvata, in consolidare, este de inregistrare intr-un cont de regularizare de Pasiv dupa eliminarea lor (ca si pentru provizioane reglementate).

6. Retratarea impozitului pe profit al societatilor consolidate

Din punct de vedere fiscal, impozitul pe profit contabilizat in conturile individuale ale societatilor este un impozit exigibil, dar in conturile consolidate trebuie sa se tina seama de eventualele decalaje in timp ale cheltuielilor si veniturilor, de reconsiderari si ajustari, de deficitele fiscale reportate. In consecinta, se va reliefa o datorie fiscala latenta inregistrata fie in pasiv-ca un impozit amanat, fie in activ-ca o plata anticipata inscrisa in debitul contului de impozit amanat.

Independent de reportul deficitelor fiscale, operatiunile de consolidare implica:

a)contabilizarea pozitiilor fiscale amanate;

b)contabilizarea incidentelor fiscale de retratare.

IV. Eliminarea operatiilor intre societatile consolidate

Eliminarea operatiunilor realizate intre societatile consolidate au ca obiect:

la nivelul conturilor de bilant, de a evita dublele inregistrari intre societatile integrate (de exemplu o creanta si o obligatie reciproca);

la nivelul conturilor de rezultate, de a nu retine decat operatiile efectuate cu tertii grupului (de unde va apare eliminarea unei achizitii si a vanzarii corespunzatoare dintre societatile integrate, respectiv cheltuielile si veniturile aferente).

Aceste eliminari pot avea sau nu o anumita incidenta asupra rezultatului consolidat.

a) Eliminari care nu afecteaza rezultatele consolidate

Aceste eliminari pot privi fie bilantul (creante si datorii), fie contul de rezultate (cheltuieli si venituri), fie angajamente in afara bilantului.

Creante si datorii reciproce

Creantele si datoriile reciproce intre societatile integrate trebuie sa fie compensate la nivelul bilantului consolidat pentru ca acesta sa nu fie umflat in mod artificial.

Cand este cazul unei integrari globale, aceasta eliminare a creantelor si datoriilor reciproce se efectueaza in totalitate, iar in cazul integrarii proportionale se va efectua proportional.

Cifra de afaceri consolidata

Cifra de afaceri consolidata este constituita din suma vanzarilor realizate de societatile consolidate prin integrare cu societati din afara grupului. Pentru a putea realiza acest lucru, sunt eliminate vanzarile intre societatile din cadrul grupului. Este recomandabil ca in anexa sa fie divizata aceasta cifra de afaceri consolidata pe ramuri de activitate si pe zone geografice.

Angajamente reciproce

Suma totala a angajamentelor acordate tertilor de catre grup sau primite de catre grup de la terti, trebuie sa fie publicata in masura in care aceasta informatie este utila aprecierii situatiei financiare a grupului.

Vor fi eliminate deci:

angajamentele intre societati,

angajamentele in afara bilantului care fac dubla inregistrare cu indatorarile contabilizate in bilant (Ex : Cautiunea acordata unei institutii financiare de catre o societate din grup ca o garantie pentru un imprumut acordat unei alte societati din grup).

b) Eliminari ce afecteaza rezultatele consolidate

Eliminarile care repun in discutie suma rezultatului exercitiului afecteaza rezultatele consolidate.

Aceste eliminari au loc in principiu, in toate cazurile in care operatiile reciproce au generat rezultate care, in momentul consolidarii, nu sunt realizate in interiorul ansamblului constituit de societatile consolidate. Astfel, este cazul:

profiturilor interne continute in stocuri,

plus-valorile interne rezultand din cesiuni de valori imobilizate intre societatile din grup, la societatea cesionara,

provizioanele pentru deprecieri referitoare la creante interne,

distribuiri de dividende provenind din profituri care au fost anterior consolidate.

1. Eliminarea profiturilor (rezultatelor) interne cuprinse in stocuri

Rezultatele interne, realizate intre intreprinderile consolidate ale aceluiasi grup, nu pot fi mentinute in rezultatele consolidate atata timp cat ele nu sunt confirmate printr-o operatie contabila in exteriorul grupului.

Eliminarea rezultatelor cuprinse in stocurile (de deschidere sau de inchidere) ridica unele probleme mai delicate si anume:

determinarea sumei lor,

determinarea partii intereselor minoritare,

tratarea ce se retine cand este vorba de o pierdere,

tratarea unui eventual provizion pentru deprecierea stocurilor interne.

Profiturile interne pe stocuri sunt eliminate. Profiturile aferente stocurilor initiale (de deschidere) vor afecta rezervele, iar profiturile aferente stocurilor finale vor afecta rezultatul.

Regula prudentei se opune eliminarii profiturilor asupra stocurilor. De fapt suprimarea unei pierderi determina constituirea unui profit fictiv pentru aceeasi suma.

Pierderile interne asupra stocurilor nu sunt eliminate.

Cheltuiala cu provizionul pentru deprecierea stocurilor interne constituita de catre o societate cumparatoare este eliminata in raport cu profitul pe stoc eliminat in societatea vanzatoare.

Vanzarile de marfuri, de bunuri si de servicii intre mai multe societati consolidate in cadrul aceluiasi grup dau nastere la profituri. Adaosul comercial continut in pretul stocurilor nu trebuie mentinut in rezultatele consolidate, atata timp cat aceste stocuri sunt detinute de catre grup.

In cadrul grupului, daca o intreprindere "A" a vandut marfuri unei intreprinderi "B", adaosul comercial aferent trebuie eliminat. El este eliminat din rezultatele intreprinderii care a efectuat vanzarea. Din valoarea stocurilor se scade adaosul comercial la intreprinderea care a cumparat marfurile. Acest tip de eliminare presupune urmatoarele demersuri:

- identificarea stocurilor in societatea cumparatoare;

- determinarea cotei de adaos comercial;

- calculul adaosului comercial al exercitiului financiar curent si al celui precedent;

- inregistrarea eliminarii adaosului comercial asupra stocurilor in cazul vanzatorului si in cazul cumparatorului.

In masura in care vanzarile efectuate intre societatile consolidate sunt rezultatul unui pret de vanzare care include o marja de beneficiu, se elimina acel beneficiu inclus in stocuri.

In cazul integrarii globale, totalitatea profiturilor interne va fi eliminata si va fi mai apoi repartizata intre partea societatii-mame si partea minoritarilor.

Exemplu: Societatea 'A' produce un produs la costul unitar de 120 lei pe care il livreaza societatii 'B' din grup la pretul de 140 lei.

Profitul societatii A pe unitate de produs este de 20 lei.

La data inchiderii conturilor, societatea 'B' detine 10 unitati din acest produs pe care le evalueaza la 10 x 140 = 1.400 lei. In aceasta valoare este cuprins profitul realizat de societatea 'A' in urma vanzarii produsului catre societatea 'B'. Acest profit care se ridica la 20 lei x 10 buc. = 200 lei trebuie sa fie eliminat.

Eliminarea profiturilor aferente stocurilor se contabilizeaza astfel:

- Profiturile asupra stocurilor initiale fiind realizate in cursul exercitiului anterior sunt eliminate debitand contul 'Rezerve de consolidare' prin creditul contului de rezultat 'Stoc de deschidere' marind rezultatul exercitiului.

'Rezerve consolidate' = "Rezultat global' 20

- Profiturile asupra stocurilor finale sunt eliminate debitand contul de rezultat 'Stoc de inchidere' prin creditul contului de bilant 'Stocuri' corespunzator, diminuand rezultatul exercitiului.

'Rezultate consolidate' = 'Stocuri' 20

In cazul pierderilor rezultate, cu ocazia vanzarilor interne de stocuri, principiul prudentei se opune eliminarii acestor pierderi intrucat acestea ar fi de natura sa duca la cresterea rezultatelor globale. De fapt, suprimarea unei pierderi duce la constituirea unui profit fictiv cu aceeasi suma.

Eventualul provizion de depreciere a stocurilor interne constituit de catre societatea cumparatoare, va fi eliminat in raport cu profitul asupra stocului eliminat de societatea vanzatoare.

2. Eliminarea plus-valorilor din cesiuni de active imobilizate interne in cadrul grupului

Odata cu cedarea unui bun intre doua intreprinderi consolidate, profitul (pierderea) trebuie eliminat(a) din rezultatele consolidate atata timp cat bunul respectiv nu este cedat in afara grupului. Acest principiu este valabil pentru cedarea activelor amortizabile si neamortizabile. Cedarea de active se poate realiza prin vanzare sau prin aport.

Rezulta deci o mentinere in bilantul consolidat a acestor active imobilizate la costul lor istoric de la data intrarii in grup, de unde apare si necesitatea corectiei amortizarii aferente.

Eliminarea cedarii de active imobilizate in cadrul grupului presupune:

a) in anul cedarii:

- anularea plusvalorii intreprinderii care a vandut bunul imobilizat;

- corectarea valorii de intrare a bunului imobilizat la intreprinderea care l-a cumparat;

- constatarea in rezultate a profitului realizat de societatea care a vandut initial bunul;

- calcului plus sau minus-valorii cesiunii, tinandu-se seama de eliminarea anterioara in anii urmatori;

b) in anii urmatori

- corectarea cheltuielilor cu amortizarea care trebuie efectuate pe baza planului de amortizare initial.

Toate aceste corectii presupun o urmarire minutioasa a parametrilor imobilizarii ce face obiectul unei eliminari.

In cazul anumitor cesiuni de active imobilizate, acesti parametrii pot fi disproportionati.

In cazul cesiunilor interne, imobilizarile sunt reevaluate, cedarea lor se face la preturile curente. In consolidare, imobilizarile din patrimoniul societatii care le-a preluat trebuie evaluate la prima valoare de intrare (valoare de origine), deci cea cu care ele au intrat in patrimoniul societatii care le-a cedat.

Plusvaloarea contabila rezultata din cesiunea de valori imobilizate intre societatile consolidate sunt eliminate in aceleasi conditii ca si profiturile interne.

Exemplu: Fie doua societati din grup A si B, prima cesioneaza celei de a doua mijloace fixe la valoarea reevaluata de 750, valoarea de origine fiind de 600, fiind amortizate pe timp de 9 ani, acestea avand o durata de functionare de 20 ani. Societatea B va amortiza aceste bunuri pe o perioada de 11 ani.

Plusvaloarea realizata ca urmare a acestei cesiuni interne (cei 220) va fi eliminata din conturile consolidate. Consecinta evaluarii imobilizarilor respective la valoarea de la prima intrare atrage dupa sine si recalcularea amortizarii la societatea 'B' luand ca baza de calcul acea valoare de inventar.

In situatia cand din aceste cesiuni interne de imobilizari rezulta un minus de valoare, respectiv valoarea cu care imobilizarea a fost cedata e mai mica decat valoarea de intrare, minusurile rezultate nu se elimina. Acelasi principiu, al prudentei, s-a aplicat si in cazul cesiunilor interne de stocuri.

Mijloacele fixe existente acum la societatea B au valoarea de inregistrare de 750, iar amortizarea la intrare este zero. Iar, la societatea A exista un sold creditor al contului de rezultate cu suma de 420, reprezentand plusvaloarea interna realizata din cesiunea acestor imobilizari.

Vor fi efectuate urmatoarele eliminari si retratari ale conturilor:

- eliminarea plusvalorii asupra imobilizarilor cedate

'Rezultat global' = 'Mijloace fixe' 420

- reevaluarea imobilizarii la valoarea de origine

Datorita faptului ca a fost deja diminuata valoarea mijloacelor fixe cu 220 din cele 750, pentru a aduce imobilizarea la costul istoric de 600 va trebui sa majoram valoarea acestora cu 70 :

'Mijloace fixe' = 'Rezultat global' 270

- trebuie reajustata si amortizarea ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic

'Rezultat global' = 'Amortizarea mijloacelor fixe' 270

Ultimele doua inregistrari contabile ar putea fi rezumate intr-una singura:

'Mijloace fixe' = 'Amortizarea mijloacelor fixe' 270

Se ajunge si in consolidare la existenta unor imobilizari cu valoarea de 600 in soldul contului de mijloace fixe, corectata cu un sold creditor al contului de amortizari de 270, deci in final aceeasi valoare neta ca si cea istorica, adica 330.

La rezultatele inregistrate intre cele doua societati cuprinse in consolidare a fost platit si un impozit de (sa presupunem 25%), or incidenta acestuia se elimina din consolidare.

3) Provizioanele pentru deprecierea imprumuturilor date sau a creantelor interne si a titlurilor de participare consolidate

Acestea sunt eliminate in cazul operatiunilor de consolidare, valorile respective fiind afectate astfel:

- asupra rezervelor pentru cheltuielile anterioare exercitiului de consolidare;

- asupra rezultatelor pentru cele aferente exercitiului de consolidare.

Exemplu:

Eliminarea unui provizion de depreciere de 860 referitor la o filiala detinuta in proportie de 80%.

Provizionul a fost constituit pentru suma de 60 in cursul exercitiului curent, iar pentru suma de 800 de-a lungul exercitiilor trecute.

'Provizioane pentru deprecierea titlurilor' = %

'Rezultat' 60

'Rezerve' 800

In urma acestei operatiuni se va efectua partajarea rezervelor si rezultatului intre partea societatii consolidante si partea minoritarilor, procedandu-se si la corectia legata de incidenta fiscalitatii, respectiv inregistrarea unui impozit amanat Pasiv, aferent majorarii de rezultat.

Privitor la provizioanele reglementate, in consolidare, aceste provizioane trebuie eliminate, deoarece insasi natura lor este de a fi derogatorii de la regulile contabile de evaluare, dupa eliminare ele fiind trecute la rezultat sau rezerve dupa caz.

Aceste majorari ale rezervelor si rezultatului vor suporta in continuare corectii privitor la impozitele amanate, respectiv incidenta fiscala a modificarilor survenite.

4) Dividendele distribuite in interiorul perimetrului de consolidat

Dividendele pe care o societate le primeste de la o alta societate din perimetrul de consolidare provenind din beneficiile exercitiului precedent sunt deja cuprinse in rezultatul consolidat al acelui exercitiu. Ele sunt incluse in rezervele societatii-mame. Inscrierea lor la nivelul veniturilor financiare ale societatii-mame constituie deci o dubla inregistrare a partii din rezultatul societatilor detinute, care determina eliminarea lor si raportarea la rezerve.

Pe de alta parte fiind vorba de o operatie interna, acestea au ramas in entitatea ce formeaza perimetrul de consolidare pentru care ele constituie un element al capitalurilor proprii.

In consecinta dividendele interne sunt eliminate din rezultat si trecerea lor la rezerve.

Exemplu:

Eliminarea unui dividend de 100 primit de la o filiala detinut 70% (integrare globala).

'Rezultat' = 'Rezerve' 100

sau 'Venituri financiare'

In ceea ce privesc dividendele provenind din beneficiile asupra exercitiilor anterioare intrarii in consolidare, acestea vor diminua rezervele sau rezultatul in corespondenta cu diminuarea costului de achizitie al titlurilor de participare.

Aceste rezerve corespund rezultatelor mentionate in cadrul grupului dupa distribuirea dividendelor. Distribuirea dividendelor nu genereaza cheltuieli fiscale suplimentare pentru beneficiar. Costul fiscal al distribuirii, daca exista, trebuie mentinut in conturile consolidate in afara cazului in care acest raport este recuperabil. Eliminarea trebuie sa afecteze doar valoarea neta a dividendelor incasate.