PIATA MUNCII

Obiective:

Evidentierea principalelor trasaturi ale pietei muncii

Explicarea formarii cererii si ofertei de munca

Insusirea principalelor teorii cu privire la formarea salariului

Evidentierea principalelor forme ale salariului

Termeni cheie: populatia activa, populatia disponibila, populatia activa, somaj, salariu.

Piata muncii e o piata derivata a carei formare, functionare si dezvoltare, intr-un anumit sens si masura este dictata de starea si dinamica celorlalte piete, in special a pietei bunurilor si serviciilor de care este legata in mod nemijlocit.

Ea este, in acelasi timp o componenta de baza a pietei factorilor de productie, evolutia ei marcand si fiind marcata de evolutia celorlalte componente ale pietei factorilor: piata capitalului, a pamantului, etc

1. Trasaturile pietei muncii

Piata muncii este, din mai multe puncte de vedere, o piata imperfecta, sursa imperfectiunilor fiind data in principal de :

1) existenta concurentei intre un numar infinit de mare de ofertanti avand o putere economica redusa in procesul vanzarii fortei de munca si un numar relativ mic de cumparatori ai acesteia;

2) existenta interventiilor legislative exercitate de catre guverne;

3) presiunile exercitate de catre sindicate asupra formarii salariului, stabilirii conditiilor de munca, a incheierii contractelor de munca, a aplicarii si respectarii unor norme legate de securitatea fizica si sociala a lucratorilor;

4) capacitatea de informare partiala cu privire la existenta si evolutia cererii si a ofertei de munca pe alte piete;

Piata muncii este o piata contractuala, o piata pe care stabilirea drepturilor si obligatiilor dintre vanzatorii si cumparatorii de munca se realizeaza pe baza unor contracte economice si sociale.

Ea este in acelasi timp o piata administrata. La nivelul ei, firmele isi gestioneaza fondurile de care dispun in functie de strategiile de salarizare elaborate pe baza prevederilor legislative, dar si in functie de strategiile de dezvoltare a productiei de bunuri finale si servicii la care este utilizata munca angajata de catre acestea.

Piata muncii este, in acelasi timp, o piata puternic segmentata pe niveluri determinate de factori economici si sociali, cum ar fi: siguranta locului de munca, riscul somajului, dimensiunea si securitatea venitului, nivelul de de educatie si formare profesionala, gradul de sindicalizare si forta de negociere a sindicatelor in relatiile cu patronatul.

Din acest punct de vedere, piata muncii poate fi privita ca fiind formata din urmatoarele segmente:

- segmentul primar, care cuprinde locurile de munca sigure, care garanteaza un venit cert (a carei dimensiune este una medie sau peste medie), cu perspective de evolutie in cariera ;

- segmentul secundar, in care se cuprind aproximativ 40% din totalul locurilor de munca si care poate fi caracterizat prin existenta locurilor de munca care necesita un grad scazut de calificare, cu angajari temporare, si cu venituri sub medie.

Trecerea din segmentul secundar in segmentul primar este dificila si de durata, deoarece implica nevoia obtinerii unor calificari, a conversiei dinspre ocupatii de un anumit tip spre altele care cer o calificare superioara care necesita de regula costuri ridicate.

- segmentul tertiar care cuprinde munca la negru si care se dezvolta odata cu evolutia economiei subterane. Acest sector este bine reprezentat in economiie tarilor in curs de dezvoltare, dar a jucat un rol semnificativ in relansarea economica de dupa cel de-al doilea razboi mondial in tarile dezvoltate: Germania, tarile nordice, Italia etc.

Privita din aceeasi perspectiva, piata muncii se caracterizeaza prin gradul ridicat de eterogenitate al ofertei si cererii de munca, determinat de existenta unei diversitati de trebuinte, aflate in continua continua crestere si diversificare. Efectele gradului inalt de eterogenitate se regasesc in aparitia unor grupuri non concurentiale, sau putin concurentiale care, ca atare, nu se pot intalni in cadrul aceluiasi segment.De aici concluzia ca fiecare grup (categorie) apartinand cererii de munca se intalneste cu acelasi grup (categorie) apartinand ofertei de munca ; oferta de chriurgi specializati in operatii estetice se va intalni cu cererea de chirurgi de aceeasi specialitate si nu cu cererea de strungari de o anumita calificare. De aici si gradul ridicat de delimitare a diferitelor categorii ale cererii si ofertei de munca.

In literatura de specialitate se vorbeste deseori despre rigiditatea pietei muncii. Aceasta este determinata, pe de-o parte de factori naturali, cum ar fi evolutia demografica, mobilitatea redusa generata de factori de natura sociala (sentimentul apartenenetei la o anumita regiune geografica, localitate, sau mediu cultural, social, religios) sau caracteristicile socio- profesionale, iar pe de alta parte de rigiditati de natura legislativ-institutionala care isi au geneza in carente de ordin legislativ, institutional, conventional si comportamental.

Din perspectiva evolutiei demografice, se constata un ritm oarecum constant al cresterii populatiei la nivel global, cu particularizari in functie de elemente de natura geografica sau economica.

Datele oferite de Biroul de Recensamant a Populatiei din cadrul Natiunilor Unite arata ca, incepand cu anul 1987, an in care s-a inregistrat cifra de cinci miliarde de locuitori ai Pamantului, s-a inregsitrat un ritm mediu anual de crestere,de 0,1%, pana in 1996, cand acesta a inregistrat o rata descrescatoare, cu 0,1 % mai mica decat in anul 1995.

In fiecare zi, populatia Pamantului creste in medie cu 240.000 persoane (diferenta intre numarul noilor nascuti- 383.000 si cea a persoanelor decedate -143.000). Cresterea populatiei este semnificativa in tarile in curs de dezvoltare (in special pentru cele situate pe continentul african) si imbraca, in mod sistematic valori negative in tarile din Europa (in special ca urmare a scaderii natalitatii in tarile din Europa Centrala si de Est prin liberalizarea intreruperilor de sarcina, a inrautatirii conditiilor de viata in perioada de recesiune economica traversata de acestea in cadrul trenzitiei spre economia de piata, si ca urmare a imbatranirii populatiei in tarile dezvoltate din vestul Europei)

La inceputul anului 1998 aproximativ 32% din populatia planetei era cuprinsa in grupa de varsta sub 15 ani ( in tarile dezvoltate procentul era de sub 20), in timp ce peste 14 % din intreaga populatie se situa in grupa de varsta peste 65 de ani.

Speranta de viata la nastere era, la acelasi moment (inceputul anului 1998) in medie de 64 de ani la barbati si de 68 de ani la femei, cu valori mai ridicate in tarile dezvoltate (70 de ani la barbati si 78 la femei) si sensibil mai scazute pentru tarile in curs de dezvoltare (62 de ani pentru barbati si respectiv 65 de ani pentru femei).

Numarul populatiei si evolutia demografica nu sunt insa suficiente pentru a determina cererea si oferta de munca. Modul in care este structurata populatia in cadrul piramidei populatiei reprezinta un element important in dimensionarea cererii, respectiv a ofertei de munca.

2. Cererea si oferta de munca.

Piata muncii se caracterizeaza prin desfasurarea unor operatiuni complexe vizand tranzactii care au drept obiect munca. Atunci cand tranzactiile se desfasoara la nivelul unei entitati economice de tipul economiei nationale, ramurii, subramurii sau firmei de afaceri, se intalnesc cererea de munca, reprezentata de numarul locurilor de munca salariate disponibile la un moment dat cu oferta de munca, formata din cei dispusi sa presteze o munca calificata in schimbul unei sume de bani.

Cererea de munca este determinata in mod direct de productivitatea marginala a muncii (care determina, in acelasi timp si nivelul salariilor) si de volumul productiei . La nivelul unei tari, cerererea de forta de munca este o rezultanta a nivelului si intensitatii cu care se manifesta cei doi factori.

Productivitatea marginala a muncii se poate determina in expresie fizica (atunci cand reprezinta sporul de productie obtinut ca urmare a cresterii cu o unitate a factorului munca) si in expresie valorica (atunci cand reprezinta sporul de venit obtinut prin vanzarea pe piata a produselor realizate de catre lucratorul marginal sau aditional)

Oferta de munca este determinata de numarul lucratorilor apti pentru a desfasura o activitate lucrativa, de structura pe varste a populatiei active, de calitatea capitalului uman (data de tipul si gradul de calificare, compatibilitatea cu cele mai noi descoperiri in domeniul de activitate, de politica statului respectiv de a dezvolta anumite ramuri si subramuri si ca atare de a orienta formarea fortei de munca spre anumite segmente) de migratia capitalului uman, etc.

Prin capital uman se intelege stocul de aptitudini fizice si intelectuale, de cunostinte teoretice si practice dobandit in cadrul unei societati de catre membrii acesteia intr-o perioada de timp si care constituie "zestrea" societatii respective.

Un aspect important in caracterizarea cererii si a ofertei de munca il constituie elementele subiective care influenteaza deciziile luate de cei care compun cererea si oferta de munca. Un salariat (in speta un element al ofertei de munca), pus in fata situatiei de a obtine o plata mai ridicata pe unitate de timp (cresterea salariului orar) are posibilitatea de a alege intre a munci mai mult si a obtine astfel venituri mai ridicate-in literatura de specialitate aceasta alegere poarta numele de efectul de venit- sau a a avea mai mult timp liber in conditiile unui venit mai mic- situatie descrisa in literatura de specialitate pri efectul de substituire.

Grafic, oferta de munca va fi reprezentata astfel:

Nivelul

salariului

Curba ofertei de munca

S

Fig. nr. 1. Oferta de munca

Potentialul de resurse de munca al unei tari se delimiteaza si se concretizeaza pe baza piramidei populatiei, care are urmatoarea structura:

Populatia adulta se determina scazand din populatia totala populatia tanara ( pana la 16 ani ) si cea in varsta (peste 60 de ani barbatii si peste 55 de ani femeile)

Populatia activa se determina prin scaderea din populatia activa totala populatia inapta de munca.

Populatia activa disponibila se determina scazand din populatia activa persoanele casnice, elevii si studentii, persoanele care-si satisfac stagiul militar. Populatia activa disponibila reprezinta potentialul de munca al unei tari.

Populatia ocupata se determina scazand numarul somerilor din populatia activa disponibila.

.Salariul

Pretul la care se tranzactioneaza cantitatea de munca ceruta cu cea oferita poarta numele de salariu. Termenul este de origine latina (salarium) si reprezenta initial suma care se platea fiecarui soldat roman pentru cumpararea sarii.Soldatul era un om dependent si I se acora salarium in virtutea acestei dependente. Un om liber nu primea salariu. Termenul s-a pastrat in timp si a capatat sensul de venit al unui om care este dependent de altul, in sens juridic sau economic.

3.1. Teorii cu privire la formarea salariului

In privinta explicarii formarii salariului si a stabilirii nivelului acestuia, se desprind o serie de teorii mai importante, dintre care le vom trece in revista pe urmatoarele:

a) Teoria salariului de subzistenta elaborata la mijlocul secolului trecut de catre David Ricardo porneste de la teoria lui Robert Thomas Malthus conform careia pretul de piata a muncii va tinde spre acel nivel care permite acoperirea nevoilor de subzistenta.

O crestere a acestui nivel va avea doua efecte: in primul rand va conduce la cresterea ofertei de munca prin atragerea pe piata muncii a unui numar suplimentar de lucratori; in al doilea rand, aparitia unui surplus de salariu ii va permite lucratorului sa-si dezvolte, numeric, familia (deoarece la noul nivel al salariului are mijloace de a intretine a familie mai mare) si ca atare sa cresca, pe termen lung, oferta de munca.

Cresterea ofertei de munca va conduce la o scadere a nivelului salariului pana la nivelul de subzistenta, ajungandu-se, in cursul unei perioade determinate de timp, la egalizarea salariului de subzistenta cu cel natural (format pe baza cererii si ofertei de munca).

Teoriile subzistentei (aparute in perioada de avant a capitalismului) pun accentul pe elementele ofertei, naglijand aspectele legate de cererea de pe piata muncii. Elemente ale acestor teorii se regasesc in Avutia Natiunilor al lui Adam Smith in care autorul, cu toate ca nu a reusit elaborarea ueni teorii proprii cu privire la natura salariilor, a lansat ideea conform careia salariul se determina pe piata in functie de cerere si oferta. Lucratorii si patronii, urmarindu-si propriul interes vor reusi sa indrepre munca spre acele activitati in care este ceruta, rezultatul fiind cresterea bunastarii la nivelul intregii societati.

b) incercand sa explice modul de stabilire a nivelului salariului intr-o anumita perioada de timp, Adam Smith considera ca cererea de munca nu poate sa creasca decat proportional cu cresterea fondurilor destinate platii salariilor, iar Ricardo completeaza acesta ideea cu aceea ca numai cresterea capitalului poate conduce la cresterea cererii de munca. in acceptiunea lor,salariile se determina prin impartirea fondurilor destinate lucratorilor la numarul de oameni care

participa la actul productiv.

In completarea teoriei lui Smith si Ricardo, W.T. Thornton, F.D. Longe si Francis A. Walker au considerat ca cererea de forta de munca nu e determinata de marimea fondurilor de salariu disponibile ci derivata din cerera de produse.

c) Preluand o parte din ideile lui Ricardo, Karl Marx dezvolta in teoria valorii munca ideea conform careia nu presiunile exercitate de catre intreaga populatie activa stabilesc un anumit nivel al salariului (la limita subzistentei), ci numarul de someri aflati pe piata muncii, pe care Marx ii numeste in mod plastic "o armata de rezerva" care ar putea inlocui oricand forta de munca angajata atunci cand aceasta ar face presiuni asupra cresterii salariilor.

d) in acceptiunea lui Francis A. Walker, salariul reprezinta un venit rezidual obtinut prin scaderea din cifra de afaceri (definita prin totalitatea incasarilor din vanzarea productiei) veniturile cuvenite celorlalti factori de productie: renta (ca venit al posesorului pamantului), profitul (ca venit al posesorului capitalului)si dobanda (ca venit adus de capitalul banesc).Landlordul, capitalistul si antreprenorul isi stabilesc in mod independent marimea veniturilor (renta, profitul si dobanda), ceea ce ramane (venitul rezidual) reprezentand fondul de salarii global, fond in functie de care se determina nivelul salariului cuvenit fiecarui lucrator

e) Pornind de la ideea enuntata de Smith in Avutia Natiunilor conform careia patronii au o putere de negociere mai mare decat lucratorii, deoarece numarul lor fiind mai mic pot sa-si coordoneze mai bine interesele, John Davidson a elaborat in 1898 teoria salariului ca rezultat al negocierilor.

Determinarea salariilor este un proces complicat, de durata, implicand numeroase influente economice si extraeconomice care isi pun amprenta asupra nivelului lor.Ca atare, nivelul salariilor pe o anumita piata se situeaza intre doua rate: una maxima, dincolo de care patronul refuza sa angajeze lucratori, nivelul acestei rate fiind dat de productivitatea lucratorilor, de tipul de concurenta de pe piata respectiva, marimea investitiilor si evolutia estimata a a afacerii in viitor.

Limita de jos, dincolo de care lucratorii nu doresc sa se angajeze e stabilita in functie de legislatia in vigoare privind nivelul salariilor, standardul de viata al angajatilor, rata salariilor platite pe alte piete, etc.

Intre cele doua rate (minima si maxima) se stabilesc o multitudine de niveluri intermediare ale salariilor, a caror marime este data puterea de negociere a fiecareia din partile participante.

f) Teoria stabilirii nivelului salariului in functie de productivitatea marginala a lucratorilor a aparut la inceputul secolului al XIX-lea, cand in lucrarea lui "Statul Izolat" publicata in anul 1826, Johann Heinrich von Thunen a elaborat,in cadrul teoriei sistributiei, o teorie a productivitatii marginale a muncii, preluata ulterior de catre reprezentantii scolii austriece, de catre Philip Henry Wicksteed in Marea Britanie si de catre John Bates Clark in Statele Unite.

Conform acestei teorii, patronii vor continua sa angajeze lucratori pana cand valoarea produsa de catre lucratorul aditional (marginal) este egala cu costul angajarii lucratorului suplimentar respectiv. Rata salariului va fi stabilita pe piata in functie de cerere si de oferta, in functie de tipul muncii, salariul platit tuturor lucratorilor care fac parte din aceeasi categorie fiind acelasi, in conditiile in care, in fapt, fiecare lucrator va obtine o productivitate diferita.

Daca nivelul salariului se stabileste in functie de productivitatea lucratorului marginal angajat, la nivelul la care productivitatea marginala egalizeaza costul marginal, inseamna ca fiecare lucrator care are o productivitate mai mare decat cea marginala va obtine o valoare mai mare ( egala cu diferenta intre valoarea marginala si costul lui).

g) Teoria formarii salariului pe baza puterii de cumparare are la baza relatia care se stabileste intre nivelul salariului si gradul de ocupare a fortei de munca, relatie stabilita in functie de evolutia ciclica a economiei.

Aceasta teorie a fost elaborata in timpul marii cricze din 1929-1933, cand s-a demonstrat ca scaderea salariilor nu va genera cresterea gredului de ocupare a fortei de munca. in " Teoria asupra ocuparii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor" John Maynard Keynes considera ca somajul poate fi explicat in special prin frictiunile de pe piata muncii, care intrerup evolutia economiei spre ocuparea deplina a mainii de lucru. El a legat modificarile survenite in gradul de ocupare de modificarea consumului si a investitiilor, si a aratat ca echilibrul pe aceasta piata se poate obtine atunci cand gradul de ocupare a mainii de lucru nu este de 100 %. Deoarece salariile formeaza un procent ridicat din venitul national, modificarile ce survin asupra nivelului salariilor au efect asupra consumului.

Daca salariile scad, scade cererea de consum, ceea ce genereaza o scadere a cererii de bunuri, servicii, dar si a cererii pentru noi locuri de munca. Daca salariile scad mai rapid decat preturile,se inregistreaza o scadere a salariului real si implicit o scadere a consumului.

Scaderera salariului real va genera fie cresterea profiturilor ca urmare a scaderii preturilor, fie cresterea sumelor investite. Acestea vor conduce in timp la cresterea ofertei, inclusiv la cresterea numarului de locuri de munca si implicit a gradului de ocupare a fortei de munca.

3.2. Formele salariului

Literatura si practica economica distinge urmatoarele forme ale salariului:

Salariul nominal- reprezinta suma de bani pe care o primeste salariatul in functie de cantitatea, calitatea si importanta muncii depuse.

Salariul real- reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata cu salariul nominal.Marimea acestuia este determinata de salariul nominal si de evolutia preturilor.

intre salariul real si cel nominal exista o relatie de directa proportionalitate, in conditiile mentinerii constante a preturilor.

unde: S_r reprezinta salariul real

S_n reprezinta salariul nominal

I_p reprezinta indicele preturilor

Salaiul colectiv reprezinta salariul acordat in mod global tuturor participantilor la activitatea unei firme, ca participare la rezultalele acesteia sau prin acordarea unor facilitati de natura matariala.

Salariul social reprezinta acea parte din vanitul national pe care societatea, in ansamblul sau, o acorda pentru o perioada de timp determinata unor categorii defavorizate care se confrunta cu situatii deosebite: pierderea locului de munca, pierderea temporara a capacitatilor fizice sau intelectuale de a desfasura o activitate productiva, etc.

Salariul format pe piata muncii, in functie de cererea si oferta de munca reprezinta salariul de echilibru, care corespunde, in planul pietei bunurilor si serviciilor pretului de echilibru.

Salariul de echilibru reprezinta, la fel ca si pretul de echilibru, doar o notiune abstracta, un punct de referinta in formarea salariului efectiv.

Datorita particularitatilor pietei muncii, gradului ridicat de eterogenitate al acesteia, modul de formare al salariului si marimea acestuia difera de la un segment al piatei muncii la altul, de la o categorie socio-profesionala la alta.

Cu toate acestea, exista o serie de elemente comune care stau la baza formarii salariului. Acestea sunt:

- nevoile fundamentale minime pe care trebuia sa le acopere veniturile salariale pe care le obtine individul in urma depunerii unei activitati economice;

- modul de acoperire, la nivel societal, al acestor nevoi; intr-o societate cu un standard de viata ridicat tipul de nevoi( cu exceptia celor de baza) si mijloacele de acoperire sunt deosebite de cele ale indivizilor care traiesc si-si desfasoara activitateaintr-o societate saraca;

- strategia generala de dezvoltare a societatii (economiei) respective;

- capacitatea si dorinta factorilor de decizie, la nivel micro si macroeconomic de a corela marimea salariilor cu cea a productivitatii muncii;

- capacitatea si dorinta factorilor de decizie, la nivel micro si macroeconomic de a corela marimea salariilor cu cea a modificarii preturilor bunurilor de consum;

- dorinta lucratorilor de a depune un anumit efort si de a presta o anumita cantitate de munca in timpul de care dispun. in legatura cu aceasta apare importanta interpretarea comportamentului contradictoriu al lucratorilor sub incidenta efectului de substitutie si a celui de venit.

Interesul de a obtine un venit cat mai ridicat il determina pe lucrator sa lucreze un numar cat mai mare de ore pentru a obtine un venit suplimentar celui oferit de salariul obtinut in timpul normal de lucru. Acest tip de comportament poarta numele de efect de substitutie datorita faptului ca o parte din timpul de odihna este substituit prin timp de lucru suplimentar.

Teme de casa:

Care sunt principalele trasaturi ale pietei muncii?

Definiti cererea si oferta de munca?

Prezentati principalele forme ale salariului?

Care sunt principalele elemente care stau la baza formarii salariului?