PROCESUL BUGETAR

IN

ROMANIA

Structura tematica

1. Continutul si etapele procesului bugetar in Romania

1.1. Interpretari si semnificatii cu privire la bugetele publice

1.2. Cadrul principal de actiune si implicare in procesul bugetar

1.2.1. Principii si reguli bugetare

1.3. Elaborarea proiectelor de bugete publice

1.3.1. Fundamentarea proiectelor de bugete publice

1.3.2. Intocmirea lucrarilor pregatitoare privind proiectele de bugete publice

1.3.3. Elaborarea propriu-zisa a proiectelor de bugete publice

1.4. Aprobarea (adoptarea) bugetelor publice

Executia bugetelor publice

2. Fundamentarea indicatorilor bugetari

2.1. Fundamentarea veniturilor bugetare

2.1.1. Metodologie, proceduri si elemente tehnice definitorii in asezarea si calculul veniturilor bugetare

2.1.2. Cuantificarea previzionala a veniturilor bugetare

2.2. Fundamentarea cheltuielilor bugetare

2.2.1. Metodologie si proceduri privind fundamentarea indicatorilor de cheltuieli in bugetele publice

2.2.2. Fluxuri informationale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare

2.2.3 Particularitati in fundamentarea cheltuielilor bugetare (pe categorii de bugete publice, ramuri, domenii social - economice si institutii implicate)

3. Executia prevederilor bugetare

3.1. Asezarea, calculul, varsarea si plata veniturilor bugetare

3.1.1. Incasarea veniturilor bugetare

3.1.2. Urmarirea si controlul veniturilor bugetare

3.1.3. Procedura fiscala

3.1.3.1. Constatarea materiei de impunere

3.1.3.2 Titlurile de creanta fiscala si contestarea lor

Modificarea obligatiilor bugetare

Modalitati speciale de stingere a obligatiilor fiscale

Executarea silita a creantelor bugetare

3.2. Executia cheltuielilor bugetare.

3.2.1. Elemente si notiuni specifice executiei cheltuielilor bugetare.

3.2.2. Finantarea bugetara a cheltuielilor publice

3.2.3. Utilizarea creditelor bugetare

3.2.4. Plati pentru cheltuielile bugetare prin Trezoreria Finantelor Publice

3.3. Incheierea exercitiului bugetar

Bibliografie selectiva

1. Continutul si etapele procesului bugetar in Romania

1.1. Interpretari si semnificatii cu privire la bugetele publice

BUGETELE PUBLICE

• D.p.d.v. al continutului economic=relatii economice banesti ce apar in procesul repartitiei valorii nou create (venitului national)datorita constituirii si repartizarii de fonduri centralizate (la si de la dispozitia statului si a unitatilor administrativ teritoriale) pt. a satisface nevoi generale publice la nivel central si local.
• D.p.d.v. al instrumentelor economico-financiare de actiune=balante financiare operative unde relatiile specifice se regasesc sub forma de indicatori ai finantelor publice, separat, pentru venituri si separat, pentru cheltuieli.

In planul interactiunii dintre cele doua pozitii de abordare a bugetelor publice se poate afirma existenta unor raporturi de determinare si de influentare cu consecinte in circulatia si administrarea banului public generat de nevoi, cerinte si trebuinte ale colectivitatilor umane aflate in anumite situatii de ordin social, economic, cultural, educativ etc.

• D.p.d.v. al relatiilor economice specifice=fac parte din baza economica a societatii si determina structura si configuratia balantelor financiare operative unde, sunt concretizate sub forma de venituri si respectiv de cheltuieli.
• Ca balante financiare pot influenta relatiile specifice producand modificari in cadrul acestora.

Relatiile bugetare concretizate in indicatori de venituri si indicatori de cheltuieli in balante financiare se produc intre stat si unitatile administrativ teritoriale, pe de o parte, si "partenerii" lor pe de alta parte adica agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste etc), institutiile publice si populatia (potrivit cu o anumita structura socio-demografica).

Implicarea in gestiunea banului public revine institutiilor statului specializate in acest sens si celor care au calitatea de contribuabili sau pe cea de consumatori de fonduri publice stabilindu-se raspunderi si competente, in timp si spatiu, pe tot traseul mijloacelor banesti reflectat cu ajutorul bugetelor publice.

1.2. Cadrul principal de actiune si implicare in procesul bugetar

1.2.1. Principii si reguli bugetare

PRINCIPIILE BUGETARE

UNIVERSALITATEA BUGETARA=atat veniturile cat si cheltuielile se includ in totalitate in bugetele publice si sunt redate in sume brute.

NEAFECTAREA VENITURILOR BUGETARE=este principiu distinct care prevede ca veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii distincte.

PUBLICITATEA=este prezenta in legislatia specifica pentru care se foloseste sensul de transparenta a sistemului bugetar prin: dezbaterea publica a proiectelor de buget (cu prilejul aparitiei acestora); dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor; publicarea acestor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie a acestora in Monitorul Oficial; mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului (cu exceptia informatiilor si documentelor nepublicabile, prevazute de lege).

UNITATEA BUGETARA=indicatorii bugetari de venituri si de cheltuieli sunt cuprinsi intr-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice.Veniturile retinute si utilizate in sistem extrabugetar sub diverse forme si denumiri, se introduc in bugetul de stat, urmand principiile si regulile acestuia, cu anumite exceptii (veniturile proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale etc.).Veniturile si cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic si ale Fondului special al drumurilor publice se introduc in bugetul de stat ca venituri si cheltuieli cu destinatie speciala

ANUALITATEA=veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an care corespunde cu exercitiul bugetar.Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar, in contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv.

SPECIALIZAREA BUGETARA=Veniturile si cheltuielile se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatie potrivit cu subdiviziunile clasificatiei bugetare.

UNITATEA MONETARA=Toate operatiunile bugetare sunt exprimate in moneda nationala.

REGULILE BUGETARE

• apar in legea organica (a Finantelor publice) cu referire la urmatoarele: cheltuieli; limite de micsorare a veniturilor si majorare a cheltuielilor.
• cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata fiind determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale.Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele mentionate de lege (1.3) si nici angajata si efectuata din acestea, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Propunerile de elaborare a unor proiecte de acte normative a caror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, obliga pe initiatori sa prevada si mijloace necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor.Se elaboreaza fisa financiara care insoteste expunerea de motive sau nota de fundamentare, dupa caz, si care urmeaza sa fie actualizata in concordanta cu eventualele modificari intervenite in proiectul de act normativ. Fisa cuprinde si efectele financiare asupra bugetului consolidat care trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: schimbarile anticipate in veniturile si cheltuielile bugetare pentru urmatorii 5 ani; esalonarea anuala a creditelor bugetare, in cazul actiunilor multianuale; propuneri realiste in vederea majorarii cheltuielilor precum si in vederea acoperirii minusului de venituri.

IMPLICARILE INSTITUTIONALE IMPORTANTE IN PROCESUL BUGETAR

PARLAMENTUL=adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern potrivit cu strategia macroeconomica asumata de acesta. Daca legile bugetare anuale, depuse in termen legal, nu sunt adoptate pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior celui bugetar de referinta, Guvernul poate solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta. In timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale care determina majorarea deficitului bugetar. Tot Parlamentul aproba si legile contului general anual de executie.

GUVERNUL=asigura realizarea politicii fiscal-bugetare ce ia in considerare perspectivele economice si prioritatile politice cuprinse in Programul de guvernare acceptat de Parlament.Executivul trebuie sa:

elaboreze raportul privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar

respectiv si proiectia acestuia pe urmatorii 3 ani;

elaboreze proiecte bugetare anuale si sa transmita acestora spre adoptare

Parlamentului, in termenul limita prevazut de lege;

exercite conducere generala a activitatii executive in domeniul finantelor

publice, scop in care examineaza periodic executia bugetara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar;

supuna spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare a

contului general anual de executie;

utilizeze fondul de rezerva bugetara si a fondul de interventie la dispozitia

sa pe baza de hotarari;

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE=actioneaza in numele Guvernului ca o componenta institutionalizata si specializata avand drept atributii urmatoarele:

• coordonarea actiunilor care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la

sistemul bugetar (pregatirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de

rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie);

• dispunerea masurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
• emiterea de norme metodologice, instructiuni si precizari prin care se stabilesc

practicile si procedurile pentru incasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, incheierea exercitiului bugetar anual, contabilizarea si raportarea;

• solicitarea de rapoarte si informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri

publice;

• aprobarea clasificatiilor bugetare, precum si modificarile acestora;
• analizarea propunerilor de buget in etape de elaborare;
• furnizarea catre Parlament, la solicitarea acestuia, de documente care stau la

baza fundamentarii proiectelor de legi bugetare anuale;

• monitorizarea executiei bugetare, iar in cazul constatarii de abateri in

realizarea veniturilor si cu privire la cheltuieli fata de nivelurile autorizate sa propuna Guvernului, masuri pentru reglementarea situatiei;

• avizarea, in faza de proiect a acordurilor, memorandumurilor, protocoalelor

sau intelegerilor incheiate cu partenerii externi precum si a proiectelor de acte

normative care contin implicatii financiare;

• stabilirea continutului, formei de prezentare si structurii programelor elaborate

de ordonatorii principali de credite bugetare;

• blocarea sau reducerea utilizarii unor credite bugetare constatate ca fiind fara

temei legal sau fara justificare in bugetele ordonatorilor de credite bugetare;

• dispunerea de masuri necesare pentru administrarea si urmarirea modului de
• utilizare a fondurilor publice destinate cofinantarii in bani, rezultate din

contributia financiara externa acordata Guvernului Romaniei;

• colaborarea cu Banca Nationala Romaniei la elaborarea balantei de plati

externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor in

domeniul monetar si valutar;

• prezenta semestriala, impreuna cu Banca Nationala, Guvernul si comisiilor
• pentru buget, finante si banci ale Parlamentului, de informari asupra modului

de realizare a balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe si propunerea de solutii de acoperirea deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balantei de plati externe;

• participarea in numele statului la tratative externe privind acordurile de
• promovare si protejare a investitiilor si cheltuielilor de evitare a dublei

impuneri, de combatere a evaziunii fiscale si impreuna cu Banca Nationala, in problemele financiare, valutare si de plati.

ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE=sunt conducatorii institutiilor si unitarilor care folosesc mijloace banesti din bugetele publice, cu titlul de credite bugetare, in vederea acoperirii cheltuielilor aprobate prin bugetele lor de venituri si cheltuieli (in conditiile existentei unor autorizatii legale in acest sens).Sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Ei pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop. Prin actul de delegare se precizeaza limitele si conditiile delegarii.Au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite bugetare raspund, potrivit legii, de:

• angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare

repartizate si aprobate;

• angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
• integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;
• organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor

financiare asupra patrimoniului aflat in administrare si executie bugetara;

• organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a

programului de lucrari de investitii publice;

• organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului;

Ordonatorii principali de credite bugetare= repartizeaza creditele bugetare dupa retinerea a 10% din prevederile acestuia, pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, care sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% se face in semestrul al II-lea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru.Repartizeaza creditele bugetare deschise (aprobate) pentru bugetul propriu si pentru institutiile ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatorii secundari sau tertiari de credite bugetare, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari de credite bugetare=repartizeaza creditele bugetare aprobate (primate) pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiile publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordinatori tertiari de credite in raport cu prevederile din bugetele aprobate in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite bugetare, iar plata acestora se efectueaza de catre contabil. Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv.

1.3. Elaborarea proiectelor de bugete publice

PROCESUL BUGETAR este o succesiune de etape prin care trec bugetele publice ca balante financiare, cu implicari institutionale prin folosirea de metode , tehnica si procedee specifice in proiectarea si realizarea indicatorilor de venituri si cheltuieli pe baza unui cadru juridic bine definit.

ETAPELE PROCESULUI BUGETAR sunt : elaborarea proiectelor de bugete publice / aprobarea (adoptarea) bugetelor publice / executia si raportarea bugetelor publice[1].

Sistemul relatiilor bugetare potrivit cu structura componentelor sale este reflectat printr-o diversitate de balante financiare pe care le prevede legislatia specifica[2] si anume:

v      bugetul de stat;

v      bugetul asigurarilor sociale de stat;

v      bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor

municipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti;

v      bugetele institutiilor publice, finantate integral sau partial din

bugetele locale;

v      bugetele imprumuturilor interne si externe contractate sau garantate

de autoritatile administratiei publice locale;

v      bugetele fondurilor speciale;

v      bugetul trezoreriei statului;

v      bugetele institutiilor publice autonome;

v      bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din

bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale;

v      bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

v      bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau

garantate de stat si ale caror rambursari, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

v      bugetul fondurilor externe nerambursabile;

La aceste categorii de bugete publice se pot adauga si bugetele intocmite in legatura cu fondurile de asigurari sociale de sanatate(responsabilitatile si competentele privind proiectarea si realizarea indicatorilor finantelor publice vizeaza institutii publice, ale statului-Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate si componentele sale institutionale din teritoriu; institutiile sanitare).Balantele financiare din domeniu (cu referire la institutiile mentionate si relatiile de asigurari de sanatate) sunt supuse aceluiasi regim procedural, ca etape, in cuantificarea previzionala si in realizarea indicatorilor financiari, prezente la bugetele statului, la bugetele locale si la celelalte categorii de bugete la care se refera legislatia finantelor publice.

Raspunderea elaborarii proiectelor de bugete publice revine Guvernului si institutiilor desemnate de acesta pentru bugetele din zona sa de referinta precum si Consiliilor locale privind bugetele unitatilor administrativ teritoriale.

ELABORAREA PROIECTELOR DE BUGETE PUBLICE=presupune implicarea, pe baza unui cadru juridic existent, a tuturor participantilor la relatiile specifice (bugetare)diferit, functie de pozitia pe care o au in cadrul acestora, folosind metode si tehnici de lucru bine definite ca actiune, pe categorii de indicatori (venituri si respectiv cheltuieli).Asistam la un volum important de lucrari cu caracter de proiectie (planificare) asupra indicatorilor de venituri si a celor de cheltuieli, lucrari care se regasesc in fluxuri informationale cu caracter ascendent, de la nivelul "partenerilor", statului in relatiile bugetare, la cel al administratiei publice (centrale si locale) . Poate fi structurata si vizualizata grafic prin imaginea unei piramide avand trei momente distincte in actiune in care pot fi sesizate mai multe niveluri de implicari (raspunderi si competente).

Momentele definitorii in elaborarea proiectelor de bugete publice:

fundamentarea proiectelor de bugete publice (in plan metodologic

si procedural cu privire la indicatorii finantelor publice);

intocmirea lucrarilor pregatitoare privind proiecte de bugete

publice (ca o succesiune de interventii institutionale, premergatoare elaborarii propriu-zise a proiectelor de bugete publice);

elaborarea propriu-zisa a proiectelor de bugete publice.

1.3.1. Fundamentarea proiectelor de bugete publice

Guvernul desemneaza Ministerul Finantelor Publice cu raspunderea elaborarii unor norme unitare privind sectorul bugetar, respectiv, cu referire la fundamentarea indicatorilor de venituri si a celor de cheltuieli.

Proiectele de legi bugetare anuale cat si bugetele propriu-zise, cuprinzand, structural venituri si cheltuieli, au la baza urmatoarele:

prognoze ale indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul

bugetar de referinta plus pentru inca trei ani urmatori acestuia;

politici fiscale si bugetare;

prevederile memorandumurilor de finantare, ale

memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale;

politici si strategii sectoriale, ale prioritatilor stabilite in formarea

propunerilor de buget, prezentate ordonatorilor principali de credite bugetare;

propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de

credite bugetare;

programele intocmite de ordonatorii principali de credite bugetare

in scopul finantarii unor actiuni sau a ansamblului de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise, indicatori de rezultate si de eficienta (programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor lor, care trebuie sa precizeze actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori masurate prin indicatori precisi a caror selectare este justificata);

propuneri de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,

precum si transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;

posibilitati de finantare a deficitului bugetar.

Bugetele publice cuprind veniturile si cheltuielile astfel:

veniturile sunt grupate pe capitole si subcapitole, iar cheltuielile pe

parti, capitole, subcapitole, titluri, articole si alineate;

cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si

limitata;

numarul de salariati[3] (permanenti si temporari) si fondul salariilor

de baza se aproba distinct prin anexa la bugetul de venituri de cheltuieli a fiecarui ordonator principal de credite bugetare;

cheltuielile de capital se cuprind pe fiecare capitol bugetar in

conformitate cu creditele de angajament si duratele de realizare a investitiilor;

programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali

de credite bugetare. Tot sub forma de anexe, la aceeasi ordonatori, se cuprind si fondurile externe nerambursabile.

Toti cei aflati in relatii bugetare cu statul (prin institutiile specializate in administrarea bugetelor publice) vor proceda la calcule de indicatori financiari (cu efecte in determinarea veniturilor si cheltuielilor bugetare) avand in vedere cele mentionate (in masura in care sunt vizati expres).

Elaborarea de documente proprii ori centralizate (bugete de venituri si cheltuieli, comunicari de indicatori etc.) presupune respectarea unor coordonate de actiune tehnica, si anume:

a.        Identificarea si individualizarea de indicatori reprezentativi (cu exprimare

fizica, conventionala si valorica) actiunii sau activitatii generatoare de venituri sau de cheltuieli bugetare;

2. Situatia indicatorilor din anul de baza;
3. Norme si normative de utilizat in determinarea indicatorilor bugetari;
4. Cadrul juridic cu efecte in determinarea indicatorilor bugetari;

a. IDENTIFICAREA SI SELECTAREA ACELOR INDICATORI CE DEVIN REPREZENTATIVI pentru materia impozabila si pentru consumul de fonduri bugetare=este un reper important in cuantificarea veniturilor si cheltuielilor de inscris in proiectele de bugete publice.Are loc o asezare a indicatorilor de referinta la nivel macroeconomic si microeconomic. Reprezentativitatea in calculele de fundamentare vizeaza: domeniul de activitate sau ramura de activitate; sursa ori materia generatoare de venituri bugetare; forma de organizare (a activitatii ori actiunii ce presupune consum de fonduri bugetare); locul concret, ca provenienta ori destinatie de fonduri publice.

Veniturile bugetare=trebuiesc selectate acele repere (marimi, unitati) care permit o mai buna incadrare a materiei impozabile in principiile impunerii (echitate, randament fiscal, etc.) pornind de la elemente reale, evidente ca suprafata (la terenuri), valoare (cladiri), capacitate cilindrica (autovehicule cu tractiune mecanica), incasari (totale sau nete), profit impozabil, drepturi salariale, valoarea adaugata, acte sau fapte, bunuri ori obiecte, etc.

Cheltuielile bugetare=fixarea indicatorilor reprezentativi pentru calculele de fundamentare vizeaza destinatia la nivel de domeniu, sector, ramura, forma de organizare, institutie, loc de consum, etc.

La nivel macroeconomic si social=domeniul reflectat prin capitolul de cheltuieli(sanatate,asistenta sociala,cultura,aparare etc.)conduce pentru indicatori la o exprimare globala de genul "numar beneficiari" ai activitatii sau actiunii de educatie, de sanatate, de asistenta sociala, etc. ori numar de persoane fizice (rezultat dintr-o anumita structura socio-demografica).Acest indicator capata forme concrete explicite la nivel de subcapitol de cheltuieli, cand se detaliaza capitolele bugetare pe forme organizationale De aici si exprimari de indicatori ca: numar de prescolari, numar de elevi, numar de studenti, etc. La acest nivel se fac calcule proprii.

La nivel microeconomic si social=cheltuielile au reprezentativi alti indicatori pentru fundamentare, rezultati din destinatia cheltuielii data de articolul ori alineatul bugetar (potrivit cu clasificatie economica a cheltuielilor).Se au in vedere pentru calcule si fundamentari, indicatori ca: numar salariati (potrivit cu o anumita structura pe activitati si actiuni), numar de posturi (functii), numar beneficiari burse (pentru elevi si studenti), numar persoane beneficiare de hrana (in spitale, scoli, etc.), numar paturi de spitalizare,metri patrati suprafata de intretinut, numar gigacalorii (incalzire), numar kwh (curent electric), etc.

Indicatorii utilizati in fundamentarea veniturilor si cheltuielilor bugetare pot fi grupati in raport de gradul lor de folosire in calcule ca fiind:operativi(se folosesc in calcule de fundamentare concretizandu-se in inscrierea cifrelor rezultate in bugete de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite)si orientativi (ca actiune ori determinare ; sunt utilizati in compararea calculelor rezultate intre doua niveluri ierarhice diferite in plan institutional. Astfel, la ordonatorii superiori de credite bugetare (secundari si principali) la nivel de subcapitole si capitole de cheltuieli se folosesc in determinarile proprii indicatori stabiliti ca reprezentativi la aceste nivele (considerati astfel ca fiind operativi).In preluarea propunerilor de indicatori de la institutiile subordonate unde se lucreaza efectiv cu alti indicatori in calcule (functie de articolele si aliniatele bugetare), pentru comparabilitate, se apreciaza nivelul total al cheltuielilor (cu referire la activitatile proprii ale ordonatorilor tertiari de credite bugetare), de catre institutia ierarhic superioara, prin raportare la indicatorii reprezentativi de la nivel de subcapitol sau capitol (element de referinta in acest caz este alocatia bugetara solicitata pe beneficiar de cheltuiala).

In constructia unui buget de venituri si cheltuieli, institutiile subordonate, trebuie sa foloseasca drept cifre de control privind cheltuielile ce se cer acoperite prin credite bugetare, pe acelea transmise de institutia ierarhic superioara care sa ia in considerare indicatorul reprezentativ din domeniu (ramura, sector, forma organizationala, tec.).

b. SITUATIA INDICATORILOR DIN ANUL DE BAZA=este al doilea reper in proiectarea veniturilor si cheltuielilor bugetare Anul precedent celui pentru care se fac calcule previzionale este considerat de baza in ideea continuitatii de activitati si actiuni in forme organizationale recunoscute. In practica bugetara, actiunile cu caracter de planificare folosesc pentru comparatie si raportare, dimensiuni ale executiei din anul de baza, adica niveluri de realizare cu caracter integral ori partial a indicatorilor financiari. De aici, prezenta in documentele finale de fundamentare (bugetele de venituri si cheltuieli, de exemplu) a doua marimi cu privire la indicatorii financiari: executia certa (de regula 30.06 an baza) si executia preliminata la data de 31.12 an baza. Prin raportare si alaturare, la cele doua categorii de date sunt prezentate cifrele propuse (ca rezultat al fundamentarii).

c. NORMELE SI NORMATIVELE FINANCIARE au sensul unor dimensiuni prin care pot fi estimati indicatori bugetari de folosit in fundamentarea acestora.

La venituri=normele se regasesc in unitatile tehnice de evaluare prin raportarea lor la baza de calcul (de impunere sau de impozitare).

La cheltuieli=normele apar mai des folosite regasindu-se valente suplimentare prin expresii de "normative" sau de "metoda normativa" (potrivit cu unele interpretari din literatura de specialitate).

Normele=pot fi considerate limite, niveluri ori marimi, functie de care sau de la care se porneste in calcule si fundamentari de indicatori financiari. De aici si semnificatii ca: unitare si variabile (intr-un anume interval);obligatorii(la acelasi gen ori fel de indicatori cu extensie la domeniu, ramura, activitate sau actiune, cu suprapunere pe sensul de unitare) si indicative(cu regasire in terminologia de variabile). Unii dintre indicatori pot fi calculati pe baza unor limite unitare (cu reflectare in unitati valorice, conventionale ori fizice). Avantajul unor astfel de norme consta in simplificarea calculelor si a fundamentarii indicatorilor. La aceasta se adauga, in sensul pozitiv, si o diminuare a subiectivismului in solicitarea de mijloace banesti, in cazul institutiilor din acelasi domeniu de activitate unde indicatorii reprezentativi necesita o abordare unitara (de exemplu, cu privire la alocatia zilnica de hrana sau salariul de baza pe functie ori post).

Mare parte din cheltuieli se gasesc in situatia de a fi fundamentate prin alegerea de norme dintr-un anumit interval de marimi care exprima diferentele pe locuri de realizare ale consumurilor (intretinere, curatenie, incalzire etc). de aici si necesitatea folosirii unor norme variabile (indicative intr-un interval dat).

d. CADRUL JURIDIC=prezent in calcule si fundamentari de indicatori bugetari poate fi structurat astfel: acte normative care produc efecte cu caracter direct asupra marimii acestora (legile specifice pe categorii de venituri bugetare, autorizarile legale ce stau la baza determinarii cheltuielilor) si acte normative care au o influenta indirecta in conmensurarea lor.

1.3.2. Intocmirea lucrarilor pregatitoare privind proiectele de bugete publice

Elaborarea indicatorilor macroeconomici si sociali=apare ca prim moment in actiune, potrivit cu care Ministerul Finantelor Publice, cu concursul organelor abilitate, stabileste dimensiuni ale acestora atat pentru anul bugetar de referinta cat si pentru urmatorii 3 ani pana la data de 31 martie - an de baza, dimensiuni ce sunt actualizate pe parcursul desfasurarii procesului bugetar.Apoi Ministerul Finantelor Publice procedeaza la conturarea obiectivelor de politica fiscala si bugetara (pentru anul bugetar si urmatorii 3 ani) pe care le transmite Guvernului pana la data de 1 mai - an de baza impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite bugetare urmand ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai, acelasi an. Ministerul Finantelor Publice se adreseaza dupa acest moment ordonatorilor principali de credite pana la data de 11 iunie printr-o scrisoare-cadru in care se mentioneaza contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiecte de bugete de venituri si cheltuieli, metodologia folosita in elaborare, precum si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

Propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite bugetare=vor fi determinate prin implicarea ordonatorilor subordonati la nivelul carora se procedeaza la calcule si fundamentari de indicatori in corespondenta cu subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Lucrarile pregatitoare privind elaborarea proiectelor de bugete publice, care presupune un flux informational ascendent, sunt precedate de orientarile stabilite de Guvern cu concursul Ministerului Finantelor Publice si apoi a ordonatorilor principali de credite pornind de la politica fiscala si bugetara, orientari care se concretizeaza in limite minime (venituri) si maxime (cheltuieli) privind indicatorii bugetari de presupus pentru toti cei implicati in relatiile bugetare.

Implicarea in elaborarea proiectelor de bugete publice potrivit cu anumite atributii, raspunderi si competente se refera la stat ( institutii specializate in gestiunea bugetara) si "partenerii" lui din relatiile specifice: agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste, etc.), institutiile publice din domeniile de activitate corespunzatoare ramurilor economico-sociale existente si populatia aflata intr-o anumita structura socio-demografica(se afla intr-o dubla ipostaza: de contribuabili si de consumatori de fonduri publice-ordonatori de credite bugetare).

Fluxurile informationale generate de intocmirea lucrarilor pregatitoare privind elaborarea proiectelor de bugete publice precum si implicatiile celor mentionati mai sus pot fi asezate pe mai multe niveluri de actiune distincte care vizualizate iau forma unei piramide.

Nivelurile ori esaloanele de referinta au urmatoarea configuratie

I.             Institutiile publice conduse de ordonatorii tertiari de credite bugetare,agentii economici cu dubla calitate (contribuabili si eventual beneficiari de fonduri publice) unitatile si institutiile de subordonare locala, populatia aflata intr-o anumita situatie socio-demografica (salariati, pensionari, someri, prescolari, elevi, studenti, etc.)=se afla la baza sistemului informational

II.           Institutiile publice conduse de ordonatorii secundari de credite bugetare (fata de care sunt subordonate cele din nivel I),institutiile finantelor publice din teritoriu, unitatile administrativ-teritoriale de baza (comune, orase, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti)=se afla la urmatorul nivel de implicare

III.         Ministerele si institutiile centrale conduse de ordonatori principali de credite bugetare si unitatile administrativ-teritoriale de la judete si municipiul Bucuresti;

IV.        Ministerul Finantelor Publice=se afla la ultimul nivel

LA NIVELUL I=se intocmesc bugete proprii de venituri si cheltuieli de catre institutiile conduse de ordonatorii tertiari de credite bugetare.Agentii economici transmit catre institutiile finantelor publice din teritoriu informatii pe baza carora pot fi apreciate obligatiile bugetare din anul de plan ori drepturile banesti de inscris in bugetele publice.Institutiile si unitatile din subordinea primariilor isi fundamenteaza veniturile si cheltuielile prin balante financiare proprii. Populatia ofera informatii institutiilor finantelor publice din teritoriu in legatura cu materia impozabila detinuta, precum si cu drepturile banesti cuvenite din bugetele publice.Informatiile cu efecte in lucrarile pregatitoare asupra proiectelor de bugete publice circula si pe orizontala catre institutiile specializate in gestiunea bugetelor publice de la acest nivel (institutii de asigurari sociale de stat, institutii ori compartimente organizatorice din subordinea primariilor, etc.).

LA NIVELUL II= lucrarile pregatitoare in elaborarea proiectelor de bugete publice se compararea calculele proprii ale institutiilor ierarhic superioare cu datele transmise asupra indicatorilor bugetari prin bugetele proprii de venituri si cheltuieli de catre ordonatorii tertiari de credite bugetare.In calculele proprii, ordonatorii secundari de credite bugetare folosesc indicatorii reprezentativi la nivelul ramurii in care se gasesc pentru a determina venituri si cheltuieli de inscris in proiectele de bugete publice.Se verifica incadrarea institutiilor subordonate in limitele de cheltuieli (maxime) si de venituri (minime) transmise in momentul premergator declansarii intocmirii lucrarilor pregatitoare. Consemnarile informationale la nivelul II mentionat se fac prin intermediul proiectelor de bugete de venituri si cheltuieli care cuprind pe langa indicatorii financiari privind institutiile subordonate si pe cei care se refera la activitatea proprie a ordonatorilor secundari de credite bugetare.Unitatile administrativ-teritoriale isi proiecteaza si aproba intr-o prima forma prin consiliile locale bugetele localitatilor.Folosirea expresiei de aprobare provizorie este determinata de diferenta dintre veniturile proprii (mai mici) si cheltuielile (mai mari) inscrise in bugetele locale pentru care veniturile de echilibrare se vor obtine in urma adoptarii legii bugetului de stat.

LA NIVELUL III=al realizarii lucrarilor pregatitoare privind proiectele de bugete publice la ordonatorii principali de credite bugetare se compara calculele proprii cu informatiile transmise de ordonatorii subordonati.Rezultatele compararii, cu respectarea incadrarii in limitele de venituri si cheltuieli transmise, se consemneaza impreuna cu indicatorii financiari asupra activitatii proprii a ministerelor si institutiilor centrale in bugete centralizatoare de venituri si cheltuieli care se refera la domeniul sau ramura social-economica pe care le reprezinta, in concordanta cu subdiviziunile cadrului general al clasificatiei bugetare (capitole si subcapitole).In profil teritorial, se procedeaza pe filiera bugetelor locale la aprobarea provizorie a acestora prin centralizarea indicatorilor financiari proprii cu cei transmisi de localitatile componente.

LA NIVELUL IV= lucrarile pregatitoare privind proiectele de bugete publice intra in faza finala a recunoasterii lor sau intocmirii propriu-zise.Ministerul Finantelor Publice procedeaza la urmatoarele:

intocmirea lucrarilor pregatitoare finale privind proiectul bugetului de stat

comparand calculele proprii asupra indicatorilor financiari de cuprins in acest proiect de buget referitoare la ramuri sau domenii de activitate cu datele transmise de ministere si institutii centrale prin bugetele lor centralizatoare de venituri si cheltuieli. In calculele proprii se mai iau in considerare datele transmise si centralizate de directiile generale ale finantelor publice din teritoriu precum si solicitarile de sume banesti suplimentare rezultate din bugetele judetelor si municipiului Bucuresti cu privire la veniturile de echilibrare ale acestora.

avizarea metodologica a lucrarilor pregatitoare privind proiectul bugetului

asigurarilor sociale de stat transmise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale;

avizarea metodologica a bugetelor locale si preluarea din acestea a veniturilor

de echilibrare solicitate in vederea intocmirii lucrarilor pregatitoare privind proiectul bugetului de stat;

intocmirea lucrarilor pregatitoare asupra contului general de incheiere a

exercitiului bugetar pe perioada expirata pe baza datelor transmise de Trezoreria Finantelor Publice, reprezentand raportarea executiei de casa.

1.3.3. Elaborarea propriu-zisa a proiectelor de bugete publice

Guvernul are raspunderea juridica a elaborarii proiectelor de bugete ale statului insa actiunea efectiva de realizare a acestora revine in sarcina Ministerului Finantelor Publice a carui implicare este prezentata anterior (1.3.2).

Guvernul decide asupra documentelor din domeniu pentru anul financiar urmator. In acest sens, capata contur final proiectele de legi bugetare ale statului (privind bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat), la care se adauga contul general de incheiere a exercitiului bugetar privind anul financiar expirat.

Inainte de a fi transmise Parlamentului, documentele bugetare sunt structurate in doua forme juridice distincte: proiecte de legi(stabilesc cadrul principal de abordare a problematicii avand o constructie proprie actelor normative date publicitatii) si proiecte de bugete(cuprind structura veniturilor si cheltuielilor pe capitole si subcapitole ale clasificatiei precum si pe ministere si institutii centrale).

Documentele bugetare in cele doua variante sunt transmise comisiilor de specialitate ale Parlamentului pana la data de 15 octombrie a fiecarui an impreuna cu un raport asupra situatiei economiei (macro) pe anul bugetar si urmatorii 3 ani (rezumat al politicilor macroeconomice care sustin propunerile bugetare precum si strategia Guvernului in domeniul investitiilor publice).

1.4. Aprobarea (adoptarea) bugetelor publice

Revine ca raspundere institutiilor puterii legislative, respectiv, Parlamentului (prin cele doua camere),la nivel central, Consiliilor locale, in profil teritorial.

Aceasta etapa a procesului bugetar se deruleaza in doua faze distincte: aprobarea bugetelor statului si aprobarea bugetelor locale.

Aprobarea prin Parlament=poate fi prezentata prin:analiza si avizarea documentelor bugetare de catre comisiile de specialitate ale acestuia / prezentarea lor in plenul Parlamentului / dezbaterea acelorasi documente de catre Parlament si concomitent aprobarea pe fiecare articol si alineat de lege prin corelare cu subdiviziunile clasificatiei (parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, ordonatori principali de credite bugetare) / adoptarea pe ansamblu a bugetelor, ca legi.

Comisiile permanente ale Parlamentului=au un rol consultativ in privinta documentelor bugetare pe care le primesc de la Guvern potrivit cu structura mentionata (1.3.3.).

Documentele bugetare prezentate dezbaterii din Parlament sunt precedate de doua interventii

I.             din partea Guvernului prin intermediul ministrului finantelor publice si alta, din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului.Se prezinta informatii asupra documentelor in dezbatere cu privire la politica fiscal-bugetara a Guvernului, nivelul realizarii indicatorilor financiari din anul de baza, propunerile cu privire la acestia in anul bugetar urmator, masuri si responsabilitati institutionale cu privire la aceiasi indicatori, situatia finala a exercitiului bugetar pe anul expirat (prin contul general de incheiere a acestuia) etc.

II.           din partea reprezentantului comisiilor de specialitate ale Parlamentului prin care se exprima pozitia(avizare sau respingere)fata de documentele bugetare pe rol.

Dezbaterile parlamentare =au loc cu privire la documentele bugetare in cele doua variante de lucru, aprobarea fiind pronuntata mai intai, pe fiecare articol de lege in parte si apoi pe ansamblul legii prin care se aproba bugetul de stat si respectiv bugetul asigurarilor sociale de stat.

Definitivarea aprobarii bugetelor locale in doua trepte succesive urmeaza dupa adoptarea bugetului de stat. Mai intai, se dezbat bugetele centralizate ale judetelor si municipiului Bucuresti in conditiile aprobarii transferurilor consolidate si a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru nivelul teritorial respectiv. Rezultatul dezbaterilor din Consiliile judetene si din Consiliul general al municipiului Bucuresti se consemneaza juridic prin hotarari ale acestora care includ si repartizarile de sume pentru echlibrarea bugetara la localitatile componente.

Definitivarea aprobarii bugetare, in profil teritorial, este continuata pe urmatoarea treapta administrativ-teritoriala (municipii, orase, sectoare ale municipiului Bucuresti, comune) prin dezbaterea celorlalte bugete locale si adoptarea de hotarari specifice ale consiliilor locale respective.

Dupa aprobarea de Parlament si consiliile locale, documentele bugetare se transmit ca raspundere executorie institutiilor din administratia publica centrala si locala.

1.5. Executia bugetelor publice

• Este etapa finala a procesului bugetar
• Exprima ansamblul de masuri, metode, tehnici si procedee pe care cei implicati in relatiile specifice le folosesc in legatura cu realizarea indicatorilor finantelor publice prevazuti si aprobati prin balantele financiare operative ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale.
• Este faza realizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare prin implicarea efectiva cu obligatii si drepturi banesti a celor prevazuti de legislatia specifica potrivit relatiilor bugetare existente.
• Reprezinta forma globala de abordare tehnica, pornind de la caracteristicile comune ale relatiilor economice specifice prin care sunt implicati in actiune toti factorii responsabili si anume, statul cu institutiile specializate si partenerii lui prezentati simplificator cu calitatile de contribuabili si de ordonatori de credite bugetare.

Bugetele publice se abordeaza din doua puncte de vedere[4]: ca relatii economice de o anumita factura(executia bugetelor publice exprima concretizarea relatiilor economice generatoare de mijloace banesti pe fondul repartitiei venitului national, cu doua sensuri, de mobilizare si repartizare centralizata, la si de la dispozitia statului, in scopul sustinerii intereselor de ordin public recunoscute ca atare) si ca balante financiare operative

Executia bugetara poate fi abordata prin:

• sistemul bugetar, respectiv ansamblul de relatii cu aceasta semnificatie;
• componentele sistemului prin prezentarea fiecarui buget public in parte, cu

cele doua interpretari;

• structura indicatorilor financiari, redusa la expresiile generice de venituri,

respectiv de cheltuieli;

• raspunderi si competente, cu localizarea la institutiile specializate si respectiv

la contribuabili si consumatorii de fonduri bugetare;

Prezentarea executiei bugetare poate declansa, fie o avalansa de informatii si interpretari, mai putin lamuritoare pentru cei neinitiati in problematica finantelor publice, fie o punere in tema ori o clarificare teoretico-metodologica, pentru o categorie mai restransa cu interes profesional in aceeasi zona de referinta.

Un segment important in executia veniturilor si cheltuielilor bugetare, in gestiunea lor propriu-zisa, il reprezinta executia de casa la nivelul Trezoreriei Publice.

La venituri=realizarea se concretizeza in varsarea-plata, incasarea, controlul si urmarirea lor de pe pozitia contribuabililor si a institutiilor financiar-bancare. Cea mai mare parte a obligatiilor bugetare se realizeaza la initiativa platitorilor care actioneaza in nume propriu si in numele unor subiecte de venituri bugetare(salariati, pentru impozitul pe salarii).Organele fiscale preiau prin impunere-debitare alte venituri (cazul impozitelor si taxelor locale).Compartimentele de venituri bugetare (de impozite directe sau indirecte)urmaresc si controleaza realizarea obligatiilor banesti catre bugetele publice. Incasarea veniturilor bugetare se realizeaza separat pe categorii de contribuabili (agenti economici, institutii publice si persoane fizice), pe bugete publice si pe categorii de venituri corespunzatoare subdiviziunilor clasificatiei (capitole si subcapitole) pe baza unor metode, tehnici, procedee de lucru stabilite la nivelul unitatilor operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.

Cheltuielile se deruleaza separat de venituri presupunand notiuni, elemente, metode si procedee specifice. Reprezentativ pentru executia cheltuielilor sunt expresii care pornesc de la notiunea de credite bugetare (aprobare, virare, ordonatori, etc.), metode si tehnici de finantare bugetara (deschidere si repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace banesti sau alocare de fonduri, etc.), etape in perfectare unei cheltuieli (angajare, lichidare, ordonantare, plata).

Circuitul mijloacelor banesti pe seama relatiilor bugetare poate fi vizualizat ca un parcurs cu mai multe momente definitorii, care declanseaza in executia bugetelor publice, ca balante financiare operative, modalitati tehnice distincte in realizarea acesteia, cu consemnari informationale separate la cei implicati in actiune. In acest sens, relevante sunt: asezarea si calculul veniturilor bugetare, varsarea si plata acestora, incasarea lor propriu-zisa, depersonalizarea ca efect al manifestarii principiului bugetar al neafectarii veniturilor; credite bugetare aprobate; plati de casa; cheltuieli efective. Suita de momente tehnice mai sus mentionate este incadrata de fundamentarea indicatorilor financiari (care precede elaborarea proiectelor de bugete publice) si rezultatul executiei lor bugetare (prin contul general de incheiere a exercitiului bugetar).

Asezarea si calculul veniturilor bugetare revine, ca responsabilitate lucrativa contribuabililor persoane juridice si organelor fiscale, pentru contribuabilii persoane fizice, in cazul altora. Atat la unii cat si la ceilalti sunt organizate evidente tehnic-operative tinind de consemnari ale calculelor asupra obligatiilor, functie de realizarile materiei impozabile.

Varsarea veniturilor bugetare reprezinta manifestarea initiativei la plata a contribuabililor ce este reflectata prin evidente tehnic-operative ori contabile si consemnata prin ordine de plata (cu caracter general, pentru cele mai multe obligatii bugetare si cu caracter specific pentru contributia de asigurari sociale), foi de varsamant (pentru unele plati in numerar ale persoanelor juridice) ori chitante (care exprima incasarea de catre stat a obligatiilor bugetare de la persoanele fizice).

Incasarea propriu-zisa a veniturilor bugetare=se face potrivit cu documentele specifice mentionate mai sus ca urmare a viramentelor din conturile bancilor comerciale (unde isi au deschise conturi agentii economici) in conturile sintetice si analitice de venituri pe bugete publice deschise la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice. La aceasta institutie financiar-bancara se materializeaza segmentul distinct din realizarea veniturilor bugetare si anume executia de casa a acestora prin inregistrari tehnico-operative si contabile potrivit cu evidentele specifice.

Depersonalizarea veniturilor bugetare este singurul moment din circuitul banului public prin balantele financiar-operative, in care nu se produc consemnari informationale prin evidente insa, marcheaza trecerea la executia partii de cheltuieli bugetare din acestea.

Aprobarea creditelor bugetare reprezinta momentul declansator al finantarii cheltuielilor din bugetele publice potrivit cu limitele ce nu pot fi depasite. La nivelul consumatorilor de fonduri publice (ordonatorii de credite bugetare), se consemneaza prin conturi in afara bilantului prevederile bugetare mai intai la institutiile centrale (conduse de ordonatori principali de credite bugetare) prin deschiderea de credite bugetare si apoi la institutiile subordonate (ordonatorii secundari de credite bugetare si ordonatorii tertiari de credite bugetare) prin repartizare de credite bugetare. In plan local, din bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, finantarea se face prin alimentarea cu mijloace banesti a conturilor de diponibil ale ordonatorilor de credite bugetare numai in masura existentei de mijloace banesti in acestea ca urmare a incasarii de venituri proprii ori a veniturilor de echilibrare provenite din transferurile consolidate din bugetul de stat.

Platile de casa este alt moment al executiei cheltuielilor bugetare.Se scot mijloace banesti din conturile de la trezorerie pentru angajarea de plati aprobate in bugetele de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare ce au drept corespondent subdiviziuni de cheltuieli in bugetele publice finantatoare. In evidenta institutiilor publice sunt consemnate platile de casa (inclusiv platile nete de casa), atat tehnic-operativ cat si contabile (prin documente ca "fisa pentru operatii bugetare" sau "fisa pentru operatii diverse", precum si prin folosirea unor conturi specifice). Platile de casa au corespondent si in evidenta de la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.Executia propriu-zisa a partii de cheltuieli din bugete publice ca balante financiare are drept concretizare ca modalitate tehnica de exprimare cheltuielile efective care inseamna plata furnizorilor de energie electrica si energie termica, plata salariilor nete, plata burselor, etc.(sunt consemnate prin conturile specifice de cheltuieli)

Finalitatea executiei financiare la institutiile publice este exprimata cu ajutorul conturilor de executie bugetara, la bugetele publice prin contul general de incheiere a exercitiului bugetar.

2. Fundamentarea indicatorilor bugetari

2.1. Fundamentarea veniturilor bugetare

2.1.1. Metodologie, proceduri si elemente tehnice definitorii in asezarea si calculul veniturilor bugetare

In determinarea previzionala a veniturilor bugetare se au in vedere elemente de calcul prezente in metodologia de fundamentare a indicatorilor financiari care sustine elaborarea proiectelor de bugete publice (1.1.1) si care se cer a fi riguroase si bazate pe certitudini care tin de dimensiunile si caracteristicile "materiei" de asezare a obiectului de venit bugetar. La acestea se adauga indicatorul reprezentativ de utilizat care exprima cel mai bine sursa de formare a fiecarui venit in parte potrivit cu ipostazele in care se gaseste obiectul de impunere.

Practic fundamentarea indicatorilor de venituri bugetare are la baza raportarile statistice ale contribuabililor catre institutiile de specialitate si catre cele ale finantelor publice din teritoriu, in care apar repere de calcul cu privire la obiectul impunerii si baza de calcul.

D.p.d.v. juridic, asezarea si calculul obligatiilor catre bugetele publice este sustinuta de acte normative si procedurale ce pot fi grupate in doua categorii:

• acte normative institutoare ori de baza(sau principale)=se refera la legi fiscale specifice cu privire la fiecare venit(ex. Legea impozitului pe salarii)sau la anumite categorii de venituri(ex. Legea impozitelor si taxelor locale).Se incadreaza si codul fiscal de referinta si sustinere juridica pt. mai multe categorii de venituri;
• acte normative completatoare(complementare, in plan metodologic,ori sustinatoare)= se refera la normele metodologice ori instructiunile de aplicare a celor dintai elaborate, de regula, de Ministerul Finantelor Publice. La acestea se adauga solutiile procedurale emise de acelasi minister, pe parcursul executiei bugetare, pentru care nu sunt prevederi exprese ori lamuritoare in cele doua categorii de acte normative enuntate.

Mai intai, principial in prima categorie de acte normative si apoi, metodologic ori procedural, in a doua, sunt reflectate anumite notiuni ori elemente care definesc, in ansamblu, ceea ce inseamna asezarea si perceperea veniturilor bugetare atat prin calcule previzionale cat si in executie.

Reprezentative, in acest sens, cu privire la veniturile bugetare sunt: subiectul, obiectul, baza de calcul, unitatea tehnica de calcul (ori de evaluare), inlesnirile la plata, termenul de plata, drepturile si obligatiile platitorilor (Fig. nr. 1).

Subiectul venitului bugetar =este o persoana fizica sau juridica detinatoare a unor bunuri sau obiecte, implicata in anumite acte sau fapte ori care obtine venituri si potrivit legii are obligatia sa plateasca anumite sume de bani catre bugetele publice cu titlul de impozit, taxa, contributie, varsamant, prelevare. In plan fiscal si juridic persoana - subiect de venit bugetar trebuie sa indeplineasca unele conditii minimale pentru aceasta calitate (incadrare). Astfel, persoanei fizice i se cere sa aiba capacitatea exercitarii depline a drepturilor civile iar, persoanei juridice sa organizeze si sa conduca evidenta proprie avand, totodata, si personalitate juridica. In legislatia fiscala ca si in practica de specialitate notiunea de subiect apare mai mult cu caracter implicit decat explicit.Termenul ca atare nu este folosit in lege si nici in normele de aplicare lasandu-se, uneori, a fi subinteles.

Platitorul=are sensul de subiect cu obligatie de plata, in cele mai multe situatii. De regula, potrivit exprimarilor teoretico-metodologice, platitorul este una si aceeasi persoana cu subiectul. Uneori se face distinctie intre cele doua notiuni. Cazul tipic, mai cunoscut in acest sens, este la impozitul pe salarii, unde salariatul este subiect de venit bugetar iar, angajatorul (persoana fizica sau juridica) apare cu calitatea de platitor.

Fig.nr.1: Interdependente si determinari privind elementele tehnice folosite in asezarea si calculul veniturilor bugetare

SUBIECTUL "0" OBIECTUL

venitului bugetar venitului bugetar

PLATITOR BAZA DE CALCUL

CONTRIBUABIL

Suportator

BUGET PUBLIC

UNITATE TEHICA DE EVALUARE

DREPTURI SI

OBLIGATII TERMEN DE PLATA

Venit bugetar

efectiv datorat Venit bugetar

VB calculat

initial

VB

6 INLESNIRI LA PLATA

Legenda:

"0" - momentul initial al declansarii relatii de impunere;

1 - subiectul venitului bugetar si notiunile (elemente tehnice) derivate din acesta;

2 - obiectului venitului bugetar;

3 - baza de calcul (de impunere) a venitului bugetar;

4 - unitatea tehnica de evaluare (aplicata asupra bazei de calcul);

5 - venit bugetar rezultat din calcule (prin corelarea 3 cu 4);

6 - inlesniri la plata (aplicate asupra venitului bugetar calculat, VB, determinate de 6;

7 - venit bugetar datorat efectiv (dupa corelarea 6 cu 5);

8 - termenul de plata pentru VB sau VB;

9 - plata efectuata catre bugetul public;

10 - drepturi si obligatii ale platitorului;

In practica fiscala, o asemenea situatie se justifica prin reducerea volumului de munca pentru cei din aparatul fiscal si de aici respectarea principiului impunerii subiectului de venit, care este randamentul fiscal.

In plus, antrenarea in plata propriu-zisa a subiectului de venit conduce la stari de disconfort atat pentru acesta cat si pentru functionarul fiscal.

Un alt avantaj, generat de diferentierea intre subiect si platitor, este incasarea mai rapida a obligatiilor banesti la buget, concomitent cu existenta de resurse necesare acoperirii cheltuielilor aprobate in acesta.

Un alt exemplu, care reflecta pe fondul unor ratiuni de tehnica fiscala (incasare sigura la buget pe fondul unor relatii dintre subiect si organul fiscal cand primul poate solicita deplasarea platii ca obligatie catre o alta persoana, din motive personale justificate ori, al doilea este nevoit sa actioneze pentru a contracara atitudinea de "rau platnic" a primului), nevoia de a face distinctie intre subiect si platitor, este in cazul impozitului pe cladiri, unde proprietarul de cladire apare cu prima calitate (de subiect) iar, chiriasul ori o alta persoana desemnata de organul fiscal (cum ar fi un membru de familie care locuieste cu proprietarul) apare in a doua ipostaza (de platitor).

CONTRIBUABILUL in practica fiscala din Romania pana in jurul anului 1993, cu calitatea de contribuabil aparea numai persoana fizica aflata in situatia de debitor al statului cu sume de bani ce exprimau un venit bugetar datorat. Dupa acest an, in actele normative cu caracter de cuvant similar sau de alternanta in exprimare fata de subiect-platitor, s-a generalizat sensul de contribuabil si la persoanele juridice debitoare de venituri bugetare.

SUPORTATORUL este folosit in teoria de specialitate pornind de la notiunile mentionate(subiect,platitor,contribuabil). In mod firesc, suportatorul obligatiilor de plata fata de bugetele publice ar trebui sa fie subiectul-platitor. In realitate, uneori, din ratiuni de politica fiscala si sociala, suportatorul este o alta persoana decat subiectul platitor. Cazul tipic, aici, este cel al taxelor de consumatie (taxa pe valoare adaugata, accizele, impozitul pe circulatia unor produse, etc.) unde suportatorul este consumatorul final si nu producatorul ori comerciantul care apar, potrivit legii cu calitatea de platitori sau contribuabili. Inechitatea impozitelor indirecte, prin comparatie cu cele directe, este reclamata si pe fondul acestei diferentieri intre platitor si suportator.

OBIECTUL VENITULUI BUGETAR este elementul tehnic de la care sau functie de care se procedeaza la calculul, asezarea si plata impozitelor, taxelor, contributiilor, varsamintelor si prelevarilor catre bugetele publice. Impreuna cu subiectul, acesta declanseaza impunerea, ca actiune fiscala sau, altfel spus, reprezinta impreuna momentul zero ("0") in asezarea, calculul si perceperea de venituri bugetare. Practic, "imaginatia" specialistului in finante publice aplicate trebuie sa conduca la acel element concret, sigur, stabil, cu extensie pronuntata la o mare categorie de persoane, functie de care sa poata fi preluata o suma de bani importanta ca marime la bugetul public in conditiile respectarii principiilor impunerii.

Istoria consemneaza in practica fiscala, mai intai, cu caracter real si apoi, personal, existenta mai multor ipostaze (elemente concrete) de exprimare a obiectului de asezare si percepere a unei diversitati pronuntate de venituri destinate constituirii fondurilor publice.

Reprezentative sunt: venitul, valoarea, pretul, bunuri si obiecte, acte si fapte, persoana.

VENITUL poate fi regasit in practica fiscala sub mai multe forme de exprimare: brut, net, profit (net sau brut), beneficiu, incasari totale, drepturi salariale, etc. De unde si categorii de impozite, varsaminte, taxe, contributii ca: impozit pe venit, impozit pe salarii, impozit pe profit (impozit pe venit), varsaminte din profit (beneficiu), etc.

VALOAREA poate constitui, raportat la politica economica si fiscala, obiect de asezare pentru venituri bugetare. In acest sens, sunt edificatoare din practica fiscala romaneasca prelevarea pentru societate a unei parti din valoarea productiei nete (inainte de 1988) si taxa pe valoarea adaugata (dupa 1993).

PRETUL(FIX ORI NEGOCIAT)=apare posibil ca ipostaza de determinare a unor venituri bugetare asa cum a fost cazul impozitului pe circulatia marfurilor (pana in anul 1993), cand reprezenta o marime fixa in pretul de livrare si se determina in cele mai multe cazuri ca o diferenta intre acesta si pretul de productie.

OBIECTE, BUNURI, ELEMENTE MATERIALE CONCRETE apar in diferite situatii ca generatoare de venituri bugetare chiar de la primele manifestari ale finantelor publice. De aici denumiri ca: impozit pe terenuri, impozit pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, impozit funciar etc.

ACTELE SI FAPTELE=sunt o alta exprimare a obiectului de asezare pentru veniturile bugetare, indeosebi, in raporturile cu institutiile statului care presteaza diferite servicii cu privire la: eliberarea de permise sau autorizatii; acordarea sau renuntarea la cetatenie;actiuni de divort; litigii in instantele de judecata; succesiuni, etc. De aici si o diversitate de situatii care genereaza ceea ce se numesc taxele de timbru.

PERSOANA cu deosebire cea fizica, poate reprezenta in anumite situatii, motivate de politica sociala, fiscala ori demografica, obiect de asezare pentru venituri bugetare. Aici s-ar incadra ca expresie fiscala mai veche, capitatia ori mai recent contributia persoanelor fara copii.Elementul de tehnica fiscala, prezent mai sus ca fiind obiectul venitului bugetar reprezinta notiunea cu cea mai dinamica prezenta in practica fiscala fiind, in fond, generatoare de mijloace banesti de ordin public.

BAZA DE CALCUL= poate fi considerata ca element derivat din obiectul venitului intrucat, la impozitele directe si la unele indirecte, se suprapune integral sau partial cu acesta. Ea poate fi definita ca element de tehnica fiscala concret efectiv, asupra caruia se aplica unitatea tehnica de evaluare pentru a se obtine marimile obligatiilor banesti datorate catre bugetele publice.In teoria de specialitate si metodologie se folosesc cu acelasi sens si alte notiuni ca baza de impunere, baza de impozitare (taxa pe valoarea adaugata). La acestea se poate adauga si notiunea de materie impozabila (sau de impunere) care vizeaza, in fapt obiectul de asezare a venitului bugetar.Baza de calcul se suprapune (integral sau partial) cu obiectul in ipostaza acestuia de venit. Diferentele, in aceasta situatie, care ar explica sensul de partial, pot fi rezultante ale politicii fiscale de ordin economic (pentru a stimula anumite activitati ori actiuni sau pentru a limita anumite consumuri ori cheltuieli, cum este cazul la impozitul pe profit) ori de ordin social (anumite drepturi banesti ori venituri sunt scoase de sub incidenta impunerii prin raportarea lor la subzistenta sau la anumite situatii defavorizante in care se afla subiectul, cum este cazul la impozitul pe salarii si chiar impozitul pe venit).

DIFERENTELE INTRE BAZA DE CALCUL SI OBIECTUL VENITULUI BUGETAR apar in cazul unor obligatii banesti ca: impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe de timbru, etc.)

UNITATEA TEHNICA DE EVALUARE reprezinta elementul tehnic fixat in actele normative prin care se determina efectiv obligatiile de plata odata cu calculele ce se fac asupra bazei de impunere. Ea poate fi o concretizare fizica insotita de o exprimare valorica (lei pe metru patrat suprafata teren), o marime conventionala (cilindri, la taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica), o suma absoluta (pe obiect sau pe unitatea de masura a acestuia) ori, in cele mai multe cazuri o marime relativa (cu exprimare prin procente).

COTELE in materie de cuantificari ale obligatiilor bugetare sunt prezente sub trei forme: fixe(privesc aceeasi unitate de calcul pentru baza de impunere in intregul ei sau potrivit cu anumite structuri care obliga la diferentieri ca rezultat al politicii fiscale), proportionale, progresive(in materie de venituri bugetare vizeaza indeosebi veniturile obtinute pe diferite cai-impozitul pe salarii, impozitul pe venit, taxa asupra succesiunilor etc. Ea poate fi simpla sau pe transe (impozitul pe venit, impozitul pe salarii), pe verticala si pe orizontala (taxa asupra succesiunilor) potrivit cu cerinte de echitate fiscala sau de ordin social care sunt in atentia institutiilor statului intr-o anumita perioada de timp)

INLESNIRILE LA PLATA reprezinta un element tehnic in asezarea si perceperea de venituri bugetare cu determinare de politica financiara, sociala ori fiscala ce apare prezent in anumite situatii pornind de la subiect (sau platitor) ori obiect etc exprima atitudinea statului intr-o anumita perioada de gestiune bugetara fata de unele categorii de contribuabili sau fata de obiectul venitului ori functie de ambele elemente tehnice in acelasi timp potrivit cu unele caracteristici ale acestora.Acestea se concretizeaza in reduceri si scutiri ale obligatiilor calculate potrivit reglementarilor legale. Ele sunt conditionate functie de cele doua elemente tehnice mentionate ori de situatiile in care se gasesc acestea la un moment dat sau intr-un anumit loc.

TERMENUL DE PLATA este elementul tehnic care pozitioneaza in timp, concretizarea ca plata a obligatiei banesti rezultata din corelarea celorlalte elemente tehnice mentionate cu referire la veniturile bugetare existente in bugetele publice si potrivit cu actele normative ce le reglementeaza, termenul de plata se poate gasi in una din urmatoarele situatii: ca o zi fixa de plata sau sub forma unui interval de timp. Prima situatie, ziua fixa de plata a sumelor datorate, care este si cea a scadentei la plata se regaseste la majoritatea veniturilor bugetare. Intervalul de timp vizeaza o perioada in care se poate face plata si in care ultima zi din cadrul acesteia este si cea a scadentei la plata. Produce efecte asupra incasarii veniturilor in bugetele publice.Este o rezultanta a conditiilor si situatiilor concrete in care se gasesc in timp si spatiu subiectele si obiectele acestora.

Bugetele publice reclama, pe de alta parte, incasarea de mijloace banesti potrivit cu o anumita marime si ritmicitate determinate de nevoia de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor aprobate.

Contribuabilii, pe de alta parte, potrivit cu realizarea obiectului de venit, precum si cu starea lor financiara au anumite posibilitati de plata. La aceasta se adauga frecventa si marimea incasarilor la acestia. Ca urmare, platile catre bugetele publice trebuie sa fie astfel concepute, ca termene (prin corelarea tuturor categoriilor de venituri bugetare), incat sa raspunda atat nevoilor de fonduri bugetare, cat si conditiilor concrete de realizare a mijloacelor banesti in gestiunea contribuabililor. De aici, nevoia unei abordari globale si structurale a veniturilor din bugetele publice prin corelatie cu posibilitatile reale de plata din partea contribuabililor. Spre exemplu, la obligatiile catre bugetele locale din mediul rural este necesar sa se ia in calcul periodicitatea si sezonalitatea realizarii de venituri ca urmare a valorificarii produselor specifice. Urmarea, in onorarea platilor, este stabilirea unor termene si dimensiuni de plata potrivit cu sezonalitatea valorificarii productiei agricole (centrele de greutate a platilor situandu-se in a doua parte a anului bugetar).

DREPTURILE SI OBLIGATIILE PLATITORILOR =reprezinta un element tehnic prezent in asezarea si perceperea veniturilor bugetare, care confirma comportamentul contribuabililor in legatura cu incidenta pe care acestia o au cu bugetele publice potrivit cu materia de impunere pe care o detin si reglementarile in vigoare cu privire la aceasta. De aici, drepturile de a solicita ori de a contesta conformitatea calculelor potrivit cu realitatea si actele normative, de a beneficia de inlesnirile prevazute sau obligatiile cu referire la organizarea si conducerea evidentei asupra materiei impozabile si a bazei de calcul ori la plata la termen a creantelor bugetare.

2.1.2. Cuantificarea previzionala a veniturilor bugetare

Pe de o parte, sunt contribuabilii - persoane juridice pentru care este stabilita initiativa de plata, pe de alta parte sunt organele fiscale cu raspunderi de asezare si calcul a venitului bugetar privind ceilalti contribuabili. Lor li se adauga celelalte institutii specializate in gestiunea bugetara care procedeaza, cu caracter complementar, in intocmirea de lucrari pregatitoare in vederea elaborarii proiectelor de bugete publice.

Contribuabilii - persoane juridice au obligatia sa comunice informatii asupra obiectului de venituri bugetare aflate in diverse ipostaze (venit, pret, bunuri, acte etc) si prezent in consemnarile de date proprii pentru a fi luate in calculul creantelor bugetare de determinate pe baza legii. Unele dintre comunicari asupra obiectului de venit bugetar se produc in baza prevederilor legale, pe parcursul executiei bugetare la anumite termene si declanseaza actul de asezare si percepere a obligatiilor banesti catre bugetele publice. Alte comunicari de informatii ce contureaza materia de impunere (numar de salariati, salariul mediu lunar, structura parcului auto, cladiri si terenuri aflate in proprietate ori folosinta, cifra de afaceri, structura si nivelul veniturilor si a cheltuielilor la o anumita data, volumul si structura produselor fabricate etc) sunt prezente in raportarile statistice periodice realizate de institutiile de statistica ori de institutii ce au responsabilitati in gestiunea bugetelor publice.

Din cele doua categorii de comunicari se pot culege informatii asupra structurii si dimensiunii materiei impozabile care sa conduca la calcule si fundamentari de indicatori ai finantelor publice de proiectat in bugete . Cu raspunderi, apar institutiile specializate in gestiunea bugetara care intocmesc, in faza lucrarilor pregatitoare privind proiectele de bugete publice (1.1.2), liste de venituri bugetare pe componente ale sistemului specific (bugetar) ce sunt transmise din treapta in treapta potrivit cu ierarhia institutionala in care se incadreaza.

Institutii ale Ministerului Finantelor Publice din teritoriu comunica acestuia, in momentele prevazute de procedura bugetara, liste de indicatori pe baza carora se fac propuneri de fundamentare pentru respectivul proiect de buget public. De asemenea, institutiile din sfera relatiilor de asigurari sociale si protectie sociala, pe baza informatiilor transmise de persoanele juridice, prin raportarile statistice, precum si a celor culese si consemnate in evidentele proprii, procedeaza la calcule si fundamentari de contributii (pe baza structurilor de personal, a salariului mediu din anul de baza, a informatiilor asupra structurii socio-demografice a populatiei din teritoriu etc) in acord cu subdiviziunile cadrului general a clasificatiei veniturilor din bugetul de referinta (al asigurarilor sociale de stat) pe care le transmite pana la nivelul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale pentru a fi cuprinse in lucrarile pregatitoare ale proiectului de buget mentionat.

La bugetele locale, raspunderea fundamentarii veniturilor proprii revine compartimentelor specializate din primarii care, pe seama evidentei organizate si a informatiilor comunicate(asupra cladirilor, terenurilor, parcului auto etc.) de persoanele juridice si fizice din localitate, procedeaza la calcule si fundamentari ce stau la baza propunerilor de proiecte pentru bugetele locale . Organele fiscale din teritoriu care au obligatia asezarii, calcularii si perceperii de impozite si taxe in raporturile cu contribuabilii (indeosebi persoane fizice), preiau informatiile necesare de la acestia cu prilejul diferitelor evenimente (procurari de cladiri, terenuri, mijloace de transport, acordare de autorizatii pentru exercitarea meseriilor ori a profesiilor libere etc), a raportarilor statistice ori fiscale periodice (fise fiscale) pe care le folosesc in calcule si fundamentari de indicatori asupra celorlalte venituri bugetare (decat cele unde initiativa la plata revine contribuabililor) ce urmeaza a se regasi in lucrarile pregatitoare ale proiectelor de bugete publice (privind, indeosebi, bugetul de stat si bugetele locale) . Institutiile publice, in nume propriu si in numele salariatilor (pentru impozitul pe salarii, contributia la asigurari de sanatate etc)efectueaza calcule previzionale asupra indicatorilor de venituri bugetare cu prilejul fundamentarii proiectelor de bugete de venituri si cheltuieli. Cu acest prilej, sunt selectate alte informatii care pot constitui elemente de fundamentare pentru unele venituri bugetare, potrivit cu ramuri sau domenii de activitate ce au corespondent in subdiviziunile clasificatiei bugetare (la capitole si subcapitole de venituri) . Fundamentarea obligatiilor bugetare, automat a veniturilor care se regasesc in bugetele publice, poate fi si in preocuparile agentilor economici, legat de intocmirea planurilor de afaceri, ori de proiectarea structurii propriilor trezorerii sau de

stabilirea unor indicatori economici si financiari necesari in documentele de comunicare cu bancile comerciale ori cu institutiile finantelor publice.

2.2. Fundamentarea cheltuielilor bugetare

Cheltuielile din bugetele publice revin, ca responsabilitate de fundamentare si executie, institutiilor specializate in gestiunea balantelor financiare ale statului ori ale unitatilor administrativ - teritoriale, pe de o parte si consumatorii de fonduri publice (ordonatori de credite bugetare), pe de alta parte (1.1.1 si 1.1.2).

Institutiile publice si unele unitati economice (regii, societati comerciale cu capital de stat)apar cu calitatea de consumatori de fonduri publice, respectiv de ordonatori de credite bugetare potrivit cu inscrierea de cheltuieli in bugetele publice pe de o parte si consemnarea de indicatori asemanatori (la cheltuieli) in bugetele de venituri si cheltuieli (de la toti ordonatorii de credite bugetare), pe de alta parte.

La institutiile publice specializate (in asigurari sociale, protectie sociala, asistenta sociala etc.) precum si la primarii, apar in evidente, cu calitatea de consumatori finali ai fondurilor publice, categorii de persoane fizice potrivit cu o anumita structura socio-demografica a populatiei (someri, asistati, persoane cu venituri mici, copii fara sprijin familial, persoane cu handicap etc).

Fundamentarea de cheltuieli bugetare conduce la responsabilitati ce pot fi structurate ca nivele de implicare in actiune potrivit cu cele mentionate (la 1.1.1 si 1.1.2) si anume:

Ø       institutii publice specializate in gestiunea bugetelor publice (potrivit cu o

anumita structura si ierarhie);

Ø       institutii publice din diverse domenii de activitate (potrivit cu structura

ierarhica a ordonatorilor de credite bugetare din aceste domenii);

Ø       unitati administrativ teritoriale ( cu localizari institutionale la consilii judetene

si primarii);

Ø       populatia (ca sursa de informare si nevoie de implicare) aflata intr-o anumita

structura socio-demografica, potrivit cu cerinte social-materiale ale acesteia ce sunt considerate de ordin public si care obliga la o anumita comunicare cu institutiile publice mentionate;

Ø       agentii economici, prevazuti de legea bugetara, cu drepturi banesti de solicitat

din fondurile publice si pentru care sunt necesare calcule si fundamentari riguroase ale cheltuielilor (pe subdiviziuni ale clasificatiei economice si ale celei functionale) de aprobat.

2.2.1. Metodologie si proceduri privind fundamentarea indicatorilor de cheltuieli in bugetele publice

Implicarea in procesul bugetar a celor mentionati mai sus (Cap 1; Introducere), cu responsabilitati de informatii, calcule si fundamentari are dimensiuni determinate de pozitia partilor din relatiile specifice potrivit cu apartenenta si incadrarea, in: institutii specializate si direct angajate in administrarea bugetelor publice (pe plan central si in profil teritorial) si institutii si unitati consumatoare de fonduri publice (potrivit cu o structura ierarhica a ordonatorilor de credite bugetare).

La baza calcularii indicatorilor de cheltuieli bugetare pentru toti cei implicati in actiune, se afla fundamentarea proiectelor de bugete publice (1.1.1). la interventia Ministerului Finantelor Publice, potrivit cu normele metodologice elaborate pentru intreg sectorul bugetar, se adauga alte prezente procedurale dupa cum urmeaza:

instructiuni si precizari din partea principalilor responsabili cu gestiunea bugetelor publice in care se insista pe particularitatile cheltuielilor inscrise in respectivele balante financiare, in sensul abordarii comune a unor indicatori reprezentativi;

instructiuni si precizari la nivelul ordonatorilor principali de credite bugetare

(ministri si conducatori ai celorlalte institutii centrale) din care rezulta specificul ramurilor si domeniilor de activitate pe care le reprezinta (la nivel de capitole si subcapitole);

precizari ale ordonatorilor secundari de credite bugetare (cu unele detalii

tehnice, inclusiv de calcul pe fiecare categorie de cheltuieli) pentru acele destinatii ale fondurilor publice de cuprins in proiectele de bugete la nivel de articole si alineate de cheltuieli (potrivit cu incadrarea in clasificatia economica a acestora).

La baza piramidei sistemului informational si lucrativ(1.1.2) care are ca obiectiv proiectarea cheltuielilor in bugetele publice, se gasesc mai intai institutiile publice ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite bugetare.

Acestora li se solicita intocmirea bugetelor proprii de venituri si cheltuieli prin includerea tuturor destinatiilor (sau locurilor de consum), mai intai la nivel de alineate apoi, la nivel de articole si chiar titluri de cheltuieli.

Relatia de calcul principala, in cuantificarea previzionala a unei cheltuieli () presupune inmultirea numarului de indicatori specifici prevazuti in anul de plan () cu cheltuiala medie pe indicator din anul de baza ().

Relatia se poate folosi, atat la nivel macroeconomic si social (capitole si subcapitole de cheltuieli), cat si la nivel micro (articole si alineate de cheltuieli), numai ca indicatorii specifici rezulta din destinatia generala sau concreta a cheltuielii potrivit cu subdiviziunea clasificatiei bugetare la care se incadreaza.

Indicatorii reprezentativi pe domeniu sau la nivel de subcapitol care au caracter operativ in calculele proprii ale institutiilor ierarhic-superioare (ordonatorii secundari si principali de credite bugetare respectiv, inspectoratele scolare judetene si Ministerul Educatiei, de exemplu) vor fi orientativi la institutiile de baza (conduse de ordonatori tertiari de credite bugetare, scoli preuniversitare, de exemplu) unde, specificitatea cheltuielii se exprima la nivel de alineat sau articol bugetar potrivit cu locul de consum economic al fondurilor bugetare (salarii tarifare, indemnizatii de conducere, plati cu ora etc.). Ca urmare, are loc o diversificare pronuntata a ceea ce inseamna indicatori specifici sau reprezentativi pe cheltuiala. Aceasta nu inseamna, insa, ca se pierde semnificatia indicatorilor reprezentativi la nivel de ramura, ei regasindu-se ca influenta si chiar determinare in indicatorii specifici pe locuri de consum economic.

Ex.: in invatamant, pentru salariile tarifare (alineat de cheltuieli), indicatorul specific in ce priveste personalul didactic este numarul posturilor didactice din statul de functiuni care este influentat in principal de numarul formatiilor de studii (clase compuse dintr-un anume numar de elevi), numarul de ore didactice, structura functiilor didactice, numarul de ore intr-un post didactic etc.

Procedura fundamentarii cheltuielilor de inscris in bugetele publice urmeaza cursul celor prezentate la lucrarile pregatitoare privind proiectele de buget (1.3.2).

2.2.2. Fluxuri informationale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare

Responsabilitatile si competentele in fundamentarea cheltuielilor bugetare sunt structurate in cadrul ordonatorilor de credite bugetare (fig. nr. 2 corelat cu 1.3.2) si declanseaza fluxuri informationale ascendente separat pe componente bugetare (fig. nr.3 de corelat cu 1.3.2)

Fig. nr.2 Niveluri de pozitionare ale implicarilor institutionale

in fundamentare cheltuielilor bugetare

Fig. nr.3. Fluxuri informationale genetate de fundamentarea cheltuielilor publice si cuprinderea lor in proiectele bugetare

GUVERN

V Elaborarea proiectelor de bugete publice ale statului

Ministerul Finantelor Publice

Pentru avizare metodologica - si venituri de echilibrare de inclus in proiectul bugetului de stat

IV Intocmirea si avizarea de lucrari pregatitoare

Bugete centralizate ale judetelor si Municipiului Bucuresti

Ordonatori principali de credite bugetara

Ordonator principal de credite bugetare

Judete si Municipiul Bucuresti - Consilii locale

III BVC

celtraliz

Bugete ale localitatilor

Directii Generale ale Finantelor Publice de la judete si municipiului Bucuresti

Ordonatorii secundari de credite bugetare din cele doua bugete

Populatia aflata intr-o anumita structura socio-demografica

Ordonatorii tertiari de credite bugetare - agenti economici -

Ordonatorii tertiari de credite bugetare din bugetele locale

Ordonatorii tertiari de credite bugetare din bugetul asig soc de stat.

Primarii (consilii locale)

II BVC

centraliz

I BVC

proprii

Ordonatorii tertiari de credite bugetare din bugetul de stat

Fluxurile informationale pe fiecare componenta bugetara in parte, se deruleaza potrivit calendarului stabilit prin cele doua acte normative mentionate (1.3). Procedura bugetara cu privire la elaborarea proiectelor de bugete publice implica, in principal, cu responsabilitati si competente, consumatorii de fonduri publice (ordonatorii de credite bugetare) care, potrivit ierarhiei lor, in cazul activitatilor proprii, produc calcule asupra cheltuielilor aferente acestora in stransa legatura cu subdiviziunile clasificatiei economice: titluri, articole si alineate (2.2.1 corelat cu 1.3).

In ce priveste activitatea centralizatoare , la ordonatorii ierarhic superiori de credite bugetare, fundamentarea se bazeaza pe comparatia cheltuielilor rezultate din calculele proprii (potrivit cu indicatorii reprezentativi la acest nivel) cu cele prezentate prin propunerile de bugete ale institutiilor subordonate. Cu acest prilej, se verifica mai ales incadrarea in orientarile-limita transmise de sus in jos cu privire la disponibilitatea statului in a angaja, pentru perioada data, finantarea bugetului.

Fluxurile informationale in fundamentarea cheltuielilor, pe componente ale sistemului bugetar cu urmatoarea configuratie:

bugetul de stat;

bugetul asigurarilor sociale de stat;

bugetele locale.

Institutiile implicate in procedurile de fundamentare a cheltuielilor sunt

pe de o parte, cele specializate in gestiunea bugetelor respective

pe de alta parte, sunt institutiile publice din diverse domenii de activitate, reprezentate de structura ierarhica a ordonatorilor de credite bugetare (1.2.2).

Documentele intocmite in fundamentarea cheltuielilor capata forma initiala a unor note de calcul, si apoi se regasesc, potrivit cu activitatile de incadrare si insumare, mai intai pe subdiviziunile clasificatiei economice (titluri, articole, alineate) si apoi, pe ale clasificatiei functionale (capitole si subcapitole), precum si pe titulari (ministere ori alte institutii centrale).

Documentele finale, pentru fundamentare, sunt bugetele de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare, in cazul institutiilor consumatoare de fonduri publice si proiectele de bugete publice, pentru institutiile responsabile cu gestiunea lor ulterioara.

2.2.3 Particularitati in fundamentarea cheltuielilor bugetare (pe categorii de bugete publice, ramuri, domenii social - economice si institutii implicate)

In materie de fundamentare a cheltuielilor bugetare apar unele abordari particulare in determinarea acestora cele mai multe aflate in zona specificitatii de activitati ori actiuni prestate, cu regasire in destinatia fondurilor publice prin prisma fiecarui buget public in parte, potrivit cu structura destinatiilor (diverse ori specializate), mai intai la nivel de capitole si subcapitole (ministere, institutii centrale, forme ori entitati organizatorice cu caracter intermediar) si apoi pe fiecare institutie (privind activitatile proprii si la nivel de ordonatori tertiari de credite bugetare), cu exprimare prin articole si alineate bugetare.

Limbajul comun de consemnare si comunicare a informatiilor economico-financiare in activitatile bugetare, inclusiv la nivelul institutiilor publice, este cel dat de clasificatia indicatorilor finantelor publice(are in componenta segmente structurale ori grupari de indicatori, ce definesc clasificatii separate de venituri si cheltuieli pe bugete publice, pe institutii si in profil departamental ori de ramura). Acest instrument de grupare, ordonare, clasificare a informatiilor din sectorul public este de referinta pentru prima faza a procesului bugetar respectiv, pentru ceea ce inseamna fundamentarea cheltuielilor la toate nivelurile de implicare ale institutiilor publice. Potrivit cu cele mentionate mai sus este de inteles, chiar din faza de fundamentare, existenta unor metode, procedee, operatiuni si calcule comune (1.3.1, 1.3.2, 2.2.1, 2.2.2) in cuantificarea previzionala a cheltuielilor in raport de subdiviziunile clasificatiei functionale si mai ales a celei economice.

Diferentierile in calcule si fundamentari sunt generate de specificul domeniului in care se incadreaza institutia; particularitatile formei sau entitatii de organizare din domeniu (la nivel de subcapitol); destinatiile concrete sugerate de cheltuielile unei institutii cu semnificatia de locuri de consum economic sau cheltuieli efective (exprimate prin articole si alineate)

La bugetele publice, deosebirile intre cheltuieli sunt date de destinatiile acestora pe capitole si subcapitole.

In cazul bugetului de stat si a bugetelor locale, destinatiile sunt:

pe de o parte, diverse, potrivit cu diferite activitati si actiuni de interes general care inseamna in fond cheltuieli publice de sustinut iar, in planul fundamentarii indicatorilor financiari respectivi

pe de alta parte, sunt prezente si multe elemente comune, din punct de vedere procedural (de calcul ori de fundamentare).

Astfel, cu referire la obiectul de actiune din acelasi domeniu sau sector de activitate fundamentarea cheltuielilor se realizeaza asemanator, ca procedeu de lucru si chiar ca relatii de calcul. Specificitatea este prezenta prin categorii de cheltuieli ce apar intr-un buget si nu se gasesc in altul. Aici, s-ar incadra, ca abordare si determinare separata (in fundamentare):

cheltuielile de aparare (din bugetul de stat)

cheltuielile de gospodarire comunala (din bugetele locale)

cheltuielile cu pensiile (din bugetul asigurarilor sociale de stat)

cheltuielile cu medicamentele si materialele sanitare (atat din bugetul de stat cat si din bugetul asigurarilor sociale de sanatate) etc.

In practica financiar-bugetara, metodologia de lucru in fundamentarea cheltuielilor are in vedere situatiile de mai sus ele putand fi abordate, ca diferentieri de calcule si de fundamentari prin ceea ce inseamna interventii cu caracter procedural de la nivel de ramura sau domeniu (minister sau institutie centrala, deci la ordonatorii principali de credite bugetare) ori de la nivel intermediar (situati la ordonatorii secundari de credite bugetare).

Particularitatile in fundamentarea cheltuielilor sunt reflectate de indicatorii specifici (reprezentativi) pe categorii de cheltuieli structurate mai intai, dupa clasificatia functionala (capitole si subcapitole)si apoi, dupa clasificatia economica (titluri, articole, alineate).

Definitorii, in sensul specificitatii ori particularizarilor, in fundamentarea cheltuielilor bugetare, dupa domeniul de referinta, dat de capitole si subcapitole, sunt insasi exprimarile comune presupuse de clasificatia economica (cadrul comun al clasificatiei cheltuielilor bugetare), pe fondul carora pot sa apara diferentieri de abordare, de calcule si de fundamentare ale indicatorilor financiari chiar intre institutiile de acelasi fel.

Comune ca exprimare si nu intotdeauna in calcule si fundamentari asupra

cheltuielilor bugetare, la ordonatorii de credite apar titlurile din clasificatie

economica privind: cheltuielile de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital.

Diferentele asupra fundamentarii cheltuielilor de mai sus nu sunt evidente decat numai intuind structurile de personal implicate ce pot conduce la calcule diferite pornind de la structura activitatilor raportat la domeniu in: personal prezent in activitatea de baza (invatamant, sanatate, cultura, justitie, aparare etc) si personal auxiliar (tehnic, de specialitate, administrativ, economic). Pentru fiecare din categoriile de personal mentionate fundamentarea cheltuielilor aferente necesita abordari de detaliu la articole si alineate.

In ce priveste articolele de cheltuieli cu sensul de comun, in procedurile de fundamentare privind toate institutiile publice apar numai o parte dintre ele la titlurile mentionate mai inainte si anume: salarii, contributii privind asigurarile sociale de stat, contributii pentru constituirea fondului de asigurari sociale de sanatate; intretinere si gospodarire; materiale si prestari de servicii cu caracter functional; obiecte de inventar; reparatii curente, reparatii capitale; investitii ale institutiilor publice.

La alineate, aspectul comun in fundamentarea cheltuielilor este mai restrans (vizand numai o parte din articole): salarii de baza; spor de vechime; fond de premii; incalzit; iluminat si forta mitrica; apa, canal, salubritate; materiale pentru curatenie; posta, telefon, telex, radio, televizor, telefax.

Specificitatea in fundamentarea cheltuielilor, pana la institutii de acelasi fel este data de unele titluri (subventii, transferuri, dobanzi, imprumuturi acordate; rambursari de credite; plati de dobanzi si comisioane de credite), de o parte din articole (drepturi cu caracter social, hrana, medicamente si materiale sanitare, carti si publicatii, manuale, transferuri consolidate) si de mai multe alineate (sporuri pentru conditii de munca, plati pentru ore suplimentare; rechizite scolare; transport elevi, studenti, someri, asistati, bolnavi, invalizi si insotitorii lor; drepturi pentru donatorii de sange; hrana pentru oameni; hrana pentru animale; protocol; subventii pentru produse si activitati; burse etc).

Diferentierile mai pronuntate in calcule si fundamentari de cheltuieli apar la nivel de articole si mai ales, de alineate bugetare. Uneori, o exprimare aparent comuna, cu caracter de generalitate (transport elevi, studenti, someri, asistati, bolnavi, invalizi si insotitorii lor) la mai multe domenii obliga la exprimari partiale ale subdiviziunii dar si la fundamentari diferite pe categorii de institutii si activitati vizate.

Deosebirile mai evidente in fundamentarea cheltuielilor, chiar si singulare, la anumite institutii, sunt prezente prin exprimarile explicite de la unele subdiviziuni ale clasificatiei ca: rechizite scolare, drepturi pentru donatorii de sange, hrana pentru animale, medicamente, lenjerie si accesorii de pat, manuale, burse, transferuri aferente Fondului de dezvoltare sociala, dobanzi aferente imprumuturilor din fondul de tezaur, etc.

In fundamentarea cheltuielilor bugetare, ca element de calcul definitoriu, indicatorul specific (fizic, valoric, cu exprimare conventionala) legat de destinatia cheltuielii de unde si proceduri particulare in cuantificarile previzionale de inscris in proiectele de bugete (publice, de venituri si cheltuieli).

Cheltuiala bugetara reprezentativa ca pondere la toate institutiile , deci si in bugetele publice cu exprimare in clasificatia economica la articolul salarii, impune determinari, calcule si fundamentari separate pe cele doua componente ale structurii de personal: personal al activitatii de baza (didactic, sanitar, etc.) si personal auxiliar.

Diferentierile in fundamentare cu privire la salarii, in institutiile publice, apar cu deosebire la prima categorie de personal, unde se reflecta si paricularitatile domeniului sau sectorului de activitate in care se afla acestea (institutiile). Spre exemplu, in invatamant, salariile tarifare (Ch) la personalul didactic se obtin prin inmultirea numarului de posturi didactice (Npd) din anul de referinta bugetara cu cheltuielile medii lunare cu salariile pe un post didactic din anul de baza (Chsm/pd) si cu numarul lunilor de acordare a salariilor (Nl).

Ch= Npd* Chsm/pd* Nl

Acest aliniat de cheltuieli (salarii tarifare) implica diferentieri in calculele de fundamentare chiar si intre institutiile de invatamant (raportat la formele de organizare ale acestuia).

Numarul de posturi didactice este o rezultanta a altor calcule, influentate de volumul si structura activitatilor didactice (numarul de ore cu defalcare pe activitati de predare-curs, seminarii, lucrari de laborator, proiecte, practica) ce rezulta din planurile de invatamant; numarul de indicatori reprezentativi si de aici numarul si structura formatiilor de studiu (ani, semiani, grupe, subgrupe, clase etc.); structura functiilor didactice (diferita in institutiile de invatamant superior fata de cele de invatamant preuniversitar), numar de ore pe functie didactica, etc.

Cheltuiala medie cu salariile pe post didactic se poate obtine din raportarea cheltuielilor totale cu salariile tarifare lunare din anul de baza la numarul posturilor didactice din acelasi an.

Numarul lunilor de acordare a salariilor tarifare este cel corespunzator activitatilor didactice (de regula 8,5 ca medie lunara, in invatamantul preuniversitar).

Un alt aspect particular in domeniul invatamantului care se rasfrange asupra fundamentarii cheltuielilor il reprezinta plasarea in perioade calendaristice diferite a activitatilor didactice (prin anul scolar), pe de o parte, si a exercitiului financiar (prin anul calendaristic), pe de alta parte. In asemenea situatie, in gestiunea financiara a institutiilor de invatamant, incepand cu fundamentarea cheltuielilor, unde in calcule se ia in considerare numarul de beneficiari ai activitatii, se impune o trecere (translare) de la anul scolar la cel bugetar. De aici si relatia de calcul pentru indicatorii reprezentativi privind contingentul mediu (Cm).

Cm=, unde:

I= reprezinta numarul de elevi, studenti, scolari, etc., din anul de baza care continua activitati didactice in anul de referinta bugetara (anul de plan)

t= exprima numarul lunilor din anul de plan in care I isi desfasoara activitatea didactica potrivit programelor de invatamant (de regula, pentru invatamantul superior poate fi 7 sau 7,5 iar, pentru invatamantul preuniversitar t poate lua valori ca 6,5; 7);

I= se refera la numarul beneficiarilor din invatamant aflati in activitatile specifice la inceputul noului an scolar;

t=vizeaza numarul lunilor prevazute in anul bugetar de referinta pentru I (3 pentru invatamantul superior, de regula; 3,5 pentru invatamantul preuniversitar)

Impreuna cu salariile tarifare se mai gasesc in cadrul articolului cheltuieli cu salariile si alte aliniate ca: salarii de merit, gradatii de merit, indemnizatii de conducere, spor de vechime, sporuri pentru conditii de munca, plati pentru ore suplimentare, pensii, etc. Fiecare din aliniatele de cheltuieli la salarii comporta calcule si fundamentari diferite potrivit cu structurile de personal existente si plasamentul lor pe locuri de activitate ori functii (posturi), precum si diferentiei pe capitole si subcapitole de cheltuieli bugetare.

O contributie importanta, in plan metodologic pentru fundamentarea cheltuielilor la institutiile publice, ca principali consumatori de fonduri bugetare, o au ordonatorii principali de credite bugetare care intocmesc instructiuni complementare, in plan procedural, asupra modalitatilor de calcul de utilizat, mai ales, privind specificitatea domeniului reprezentat (indeosebi, cu privire la reprezentari pe categorii de cheltuieli de la capital, pe subcapitole, pe titluri, pe articole si pe alineate).

Ministerul Finantelor Publice, pe langa interventia initiala in fundamentarea proiectelor de bugete publice (potrivit cu elaborarea de norme metodologice in acest sens) se regaseste implicat si pe parcursul intocmirii lucrarilor pregatitoare cand analizeaza propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare, cu ocazia prezentarii proiectelor de bugete de venituri si cheltuieli ale acestora, in vederea cuprinderii integrale sau partial in proiectele de bugete publice (si pentru care este necesar avizul Ministerului Finantelor Publice).

Fundamentarea cheltuielilor cuprinse in bugetele publice este conceputa , coordonata si avizata metodologic de Ministerul Finantelor Publice , de o maniera care sa conduca la o amortizare procedurala (sustinuta, de altfel si de folosirea clasificatiei prin cele doua forme de exprimare: functionala si respectiv economica) pentru toti cei implicati cu responsabilitati si competente in relatiile bugetare atat in cuantificarea previzionala, cat si in efectuarea de cheltuieli.

3. Executia prevederilor bugetare

3.1. Asezarea, calculul, varsarea si plata veniturilor bugetare

Realizarea veniturilor bugetare este conceputa global, pornind de la o limita minima, sigur de indeplinit, limita rezultata din evaluarea, mai intai si cat mai aproape de realitate a materiei impozabile posibile in anul de plan.

In plan tehnic, executia partii de venituri a bugetelor publice =inseamna fixarea unor proceduri de lucru tinand seama de structura si dimensiunea obligatiilor de preluat atat cu implicarea contribuabililor, cat si a institutiilor responsabile, in plan bugetar in acest sens.

Fluxurile informationale, insemnand asezare si calcul mai intai, scot in evidenta doua situatii generate de acelasi aspect tehnic, si anume initiativa de plata. De aici, implicarea contribuabililor persoane juridice, pentru cea mai mare parte (ca dimensiune) a veniturilor bugetare si a organelor fiscale care au aceeasi initiativa insa, cu privire la celelalte venituri bugetare.

Legislatia finantelor publice subliniaza ca norme (reguli) generale importante in realizarea veniturilor bugetare urmatoarele:

lista impozitelor, taxelor, contributiilor, precum si determinarea

(prin calcule) este aprobata prin legea bugetara in fiecare an:

nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi

inscrise in buget si incasate daca nu au fost stabilite prin lege;

este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire (de

contributii directe sau indirecte) in afara celor stabilite prin lege;

toate drepturile dobandite de stat referitoare la incasarea

veniturilor, drepturi ce revin direct sau indirect bugetului in perioada anului respectiv apartin exercitiului bugetar corespunzator acestuia;

orice venit neincasat pana la 31 decembrie , se incaseaza in contul

bugetului pe anul urmator;

incasarea de venituri care nu au fost specificate in lista aprobata

prin legea bugetara se considera intamplatoare, neprevazute sau instituite dupa votarea bugetului public.

Apar importante, in plan tehnic (fiscal), modalitatile (procedeele) de varsare si plata unde initiativa revine contribuabililor si organelor fiscale, in raport de structura veniturilor bugetare datorate.

De aici urmatoarele: calculul si plata directa; calculul, retinerea si varsarea la buget a impozitului datorat de catre o terta persoana; impunerea si debitarea de catre organele fiscale; anularea de timbre fiscale si emiterea de recipise CEC.

CALCULUL SI PLATA DIRECTA= la initiativa subiectului de venit bugetar care este si platitor presupune evaluarea materiei impozabile (obiect de venit si respectiv baza de calcul), calculul obligatiei de plata si varsarea, respectiv, plata catre organul fiscal, in conturile bugetare deschise la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice. Aici s-ar incadra ca venituri bugetare: taxa pe valoare adaugata (intocmirea lunara a decontului de plata a TVA, unde apar calculele specifice cu privire la obligatiile de plata ori dreptul de rambursare din partea organului fiscal); accizele (lunar, prin calculul obligatiei banesti de catre platitori); impozitul pe profit (prin implicarea platitorilor); obligatiile banesti de la frontiera (cu ocazia importului, pe baza documentelor vamale si cu plata directa catre institutia specializata).

Metoda mentionata mai sus este prezenta in calculul multor si reprezentative venituri bugetare. Raspunderea de a calcula si varsa venitul bugetar revine, in acest caz, subiectului platitor. Poate de aceea planeaza suspiciunea favorizarii evaziunii fiscale.

METODA STOPAJULUI LA SURSA=este folosita in practica executiei veniturilor bugetare, fiind caracteristica impozitului pe salarii unde calculul, retinerea si varsarea la buget trece de la subiect la o terta persoana, platitorul (de regula angajatorul, persoana juridica sau fizica).

IMPUNEREA SI DEBITAREA DE CǍTRE ORGANELE FISCALE=se bazeaza pe faptul cǎ acestea dispun, mai sigur si economicos, de datele necesare asupra obiectului de venit bugetar (pentru care au organizatǎ evidentǎ statisticǎ, tehnic - operativǎ si contabilǎ). Impunerea (calculul obligatiilor de platǎ) in cadrul exigibilitatii, se regaseste aici prin deschiderea rolului si debitorii acestuia pana in momentul incasarii cand se stinge obligatia de platǎ (impozitul pe venit, impozitul pe venitul agricol, impozite si taxe locale).

ANULAREA DE TIMBRE FISCALE MOBILE vizeaza o diversitate pronuntatǎ de situatii de calcul si platǎ a unor taxe, ca urmare a serviciilor prestate (de institutii ale statului sau care actioneaza in numele statului) ce au ca obiect de venit bugetar acte si/sau fapte prevazute de lege. Folosirea de timbre fiscale, cu echivalenta sau reprezentare valoricǎ a unor servicii prestate, prin fixarea lor pe documentele eliberate sau cererile de solutionare au sensul anulǎrii obligatiei de platǎ (ca urmare a serviciilor prestate).

LA ORGANELE FINANCIARE, REALIZAREA VENITURILOR BUGETARE= are mai multe momente tehnice succesive pentru care se folosesc termenii: asezare, lichidare, emiterea titlului de percepere, perceperea (incasarea efectivǎ).

ASEZAREA VENITURILOR= (cu deosebire la impozite) are sensul de identificare a materiei impozabile functie de care se calculeaza si se percepe obligatia bugetarǎ potrivit cu o anumitǎ marie determinatǎ.

LICHIDAREA=presupune stabilirea marimii venitului bugetar aferent materiei impozabile folosind elemente tehnice de calcul (marii relative, cote) prevazute de lege. La organul fiscal, aceasta insemna deschiderea pozitiei in registrul de roluri pentru fiecare subiect (persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ) inscriindu-se suma datoratǎ in debitul acestuia.

EMITEREA TITLULUI DE PERCEPERE=constǎ in inscrierea marimii venitului bugetar intr-un act pe baza caria organul fiscal poate proceda la perceperea lui intr-un cont bugetar deschis la Trezorerie. Titlul de percepere cu sensul de incasare indicǎ implicarea subiectului platitor prin prezentarea sa la termen pentru a onora plata venitului datorat. Acelasi titlu, cu semnificatia de ordin de incasare este prezent intr-o altǎ fazǎ si anume, executarea silitǎ.

PERCEPEREA SAU INCASAREA EFECTIVǍ A VENITURILOR se referǎ la concretizarea (materializarea) prin platǎ a obligatiei bugetare. Aici, se incadreaza, pe lana aspectul normal al respectarii termenului si cel al nerespectǎrii lui precum si sustragerea de la platǎ cu o parte din obiectul impozabil sau prin calculul eronat.

FLUXURILE INFORMATIONALE generate de asezare si calculul veniturilor bugetare pot avea in comun un anumit mod de abordare (elementele tehnice reprezentative cu privire la asezare si percepere), cu reflectare intr-o procedurǎ fireascǎ si corectǎ in care sǎ se regǎseascǎ, in acord cu cadrul juridic, atat contribuabilii (persoane juridice, mai ales) cat si organele de control (inspectia fiscalǎ). Sugerǎm in acest sens, potrivit cu figura nr. 4., o modalitate practicǎ eficientǎ lucrativ de utilizat in asezarea, calculul si perceperea veniturilor bugetare.

Figura 4. Flux informational generat de asezarea si perceperea veniturilor bugetare

Legenda:

A1 - acte normative institutoare

A2 - norme si instructiuni (de la Ministerul Finantelor Publice) de aplicare a actelor normative institutoare

"O" - momentul initial (punct zero) in declansarea impunerii

In procedura sugeratǎ sunt prezente trei niveluri de actiune: juridic, fiscal (procedurǎ), informational (sursǎ).

IN PLAN JURIDIC sunt necesare actele normative pe baza cǎrora se poate proceda la asezarea si calculul veniturilor bugetare.De referintǎ sunt:

• actele normative institutoare (A1) sau principale ori de bazǎ (legi de instituire a venitului bugetar)
• actele normative completatoare (A2) ori sustinǎtoare ale celor dintai (norme ori instructiuni de aplicare).

Din aceste acte normative sunt identificate sub aspectul procedural, DE TEHNICǍ FISCALǍ, elementele care concurǎ la asezarea si perceperea veniturilor bugetare, respectiv: subiectul, plǎtitorul, obiectul, baza de calcul, unitatea tehnicǎ de evaluare, inlesniri la platǎ, termenul de platǎ, drepturi si obligatii ale plǎtitorilor (2.1.1 si fig.nr.1).

Pe parcursul FLUXULUI INFORMATIONAL, asezat in ce priveste elementele tehnice potrivit cu ordinea prezentǎrii lor de mai sus, se apeleazǎ in paralel la actele normative mentionate si la sursele de informatii din evidentele contribuabilului (statistice, tehnic - operative si contabile). In evidente se gǎsesc, potrivit si cu actele normative fiscale, date si informatii care ilustreazǎ, mai intai, calitatea de platitor pentru contribuabil (subiect) prin, corelarea cu obiectul venitului bugetar, ceea ce declanseaza relatia de impunere (zero, "0"). Dupa acest moment se produce una din partile cele mai importante din actul de impunere identificarea materiei impozabile si mai precis a bazei de calcul ( de impunere sau impozitare). In plan fiscal, in acest moment, pe baza celor trei forme ale evidentei, se contureaza dimensiunea exacta de la care se porneste in determinarea obligatiilor de plata catre bugetele publice. In continuare, fluxul informational se aseaza pe celelalte elemente tehnice in plan fiscal. Unitatea tehnica de evaluare aplicata asupra bazei de impunere, potrivit calculelor efectuate de contribuabil conduce la o prima marime a venitului bugetar (VB₀) ce poate fi datorata daca nu sunt inlesniri la plata, potrivit legii care sa conduca la o alta dimensiune a platii sub forma venitului bugetar datorat efectiv (VB₁).

Determinarea obligatiilor bugetare de catre contribuabili are loc, de regula, pentru cele mai multe situatii de calcul, in cadrul compartimentului financiar contabil al acestuia. Exceptia o poate constitui cazul impozitului pe salarii unde calculele se produc la compartimentul resurse umane (salarizare).

PLATA VENITURILOR BUGETARE=este consemnata, in intentia efectuarii varsamintelor in acest sens, in ordine de plata (general sau specific) care sunt transmise, in toate cazurile, de compartimentul financiar contabil, bancii comerciale unde isi are deschis cont, in acest sens contribuabilul. Pe baza documentului mentionat, la banca comerciala se face virarea sumei in contul venitului bugetar deschis la unitatea operativa a Trezorerie Finantelor Publice din teritoriu (localitatea unde este sediul sau domiciliul contribuabilului). Platile de venituri bugetare se aseamana cu platile banesti intervenite in raporturile patrimoniale dintre subiectele de drept civil

PLATA CREANTELOR BUGETARE=are insemnatate primordiala pentru formare fondurilor publice in bugete. Conform interesului realizarii veniturilor bugetare,actele normative referitoare la acestea stabilesc conditiile si procedeele de plata.Achitarea creantelor fiscale este, insa supusa exclusiv dispozitiilor legislatiei fiscale, fara a i se aplica vreuna din dispozitiile codului civil referitoare la plata.

Intre cele mai importante conditii de plata a veniturilor bugetare consemnam urmatoare: plata de catre subiecte; incasare sau primire lor de catre agentii fiscali, caseriile si unitatile financiar-bancare stabilite; la termene si in conditii specifice de plata si de constatare a platii prevazute la reglementarile fiecarui venit bugetar.

In practic juridica si fiscal-bugetara stingerea obligatiei fiscale este rezultatul manifestarii de vointa a subiectului exteriorizata si dovedita de faptul platii sumei de bani datorata.

Plata anticipata este relevanta in cazul veniturilor bugetare al caror cuantum anual se datoreaza in rate trimestriale ori semestriale. Aici poate sa actioneze o recompensa legala sub forma reducerii procentuale a obligatiilor de plata anuale.

Cu particularizare, la fiecare venit bugetar in parte, fluxul informational prezentat poate capata aspecte vizuale diferite, nu esential, in sensul accentului care se pune, in asezare si calcul, pe un element tehnic sau altul ori prin volumul informatiilor prezente intr-un compartiment functional de la contribuabil In figura nr. 5 sunt sugerate, ca imagini principale, regasite mai des in proiectarea fluxurilor informationale asupra asezarii si perceperii de venituri bugetare, forme pe care pot sa le ia acestea.

Ex.: la impozitul pe salarii, fluxul informational mentionat presupune mai intai dimensionarea individuala (pe salariat) a drepturilor salariale prin corelarea informatiilor consemnate pe fiecare persoana (compartimentul resurse umane ori salarizare) privind studiile, vechimea in munca (profesie) locul de munca, modalitate de apreciere a volumului si calitatii muncii prestate, cu acela primite din compartimentele lucrative (privind munca prestata efectiv). In acest caz, documentul de referinta in care sunt consemnate date asupra impozitului individual de plata este statul de plata a salariilor care are si semnificatia fiscala de titlu, de creante bugetare cu caracter implicit.

La celelalte venituri bugetare, "centrul de greutate" al fluxurilor informationale se deplaseaza in alte compartimente organizatorice de la contribuabili (financiar contabilitate pentru cele mai multe venituri bugetare; aprovizionare desfacere, pentru taxa pe valoarea adaugata etc.).

3.1.1. Incasarea veniturilor bugetare

INCASAREA VENITURILOR PENTRU TOATE BUGETELE PUBLICE (EXECUTII DE CASA A ACESTORA) =e facuta de Trezoreria Finantelor Publice(institutie financiar bancara).

Veniturile bugetare se incaseaza in conturile Trezoreriei Finantelor Publice prin:

virarea dispusa de persoanele juridice (agenti economici si institutii

publice);

plata in numerar, direct, la caseriile unitatilor operative ale

trezoreriei precum si incasarea prin agenti fiscali.

Incasarea, evidenta si urmarirea veniturilor se realizeaza pe componentele sistemului bugetar (cu referire la fiecare buget public in parte).Evidenta este organizata pe surse de venituri, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare (capitole si subcapitole) si pe categorii de platitori (persoane juridice si persoane fizice).

Fig. nr. 5. Forme posibile ale fluxurilor informationale generate de asezarea si perceperea veniturilor bugetare (concepute potrivit cu fig. Nr. 4)

Persoanele juridice folosesc in plata veniturilor bugetare urmatoarele modalitati:

depunerea la caseria trezoreriei a sumelor in numerar;

dispozitii de plata (generale si specifice) prin care bancile

comerciale sau trezoreria (in cazul institutiilor publice) vireaza sumele datorate in conturile bugetare.

Veniturile institutiilor publice rezultata din activitatea proprie, ca urmare a contravalorii serviciilor prestate sau lucrarilor executate, pot avea ca destinatii bugetul public, acoperirea cheltuielilor bugetare (din bugetele proprii de venituri si cheltuieli) si folosirea lor ca mijloace extrabugetare.

In raport de destinatiile legale pe care le au veniturile institutiilor publice, operatiile de varsare si incasare se efectueaza astfel:

in numerar, prin casieria institutiei (cu depunere ulterioara in conturile

corespunzatoare deschise la trezorerie pe una din destinatiile mentionate);

prin virare directa in cont pe baza documentelor de plata prevazute de

lege.

Contribuabilii persoane fizice varsa impozitele si taxele datorate pe baza comunicarii organelor fiscale cu privire la debite stabilite pentru anul fiscal respectiv prin casieria trezoreriei care este organizata in acest scop.Acestia prezinta compartimentului de control a veniturilor instiintarile de plata primite de la organele fiscale insotite, eventual, si de alte documente prevazute de procedura de incasare (chitante de plata din perioadele precedente, declaratii de depunere ale organelor fiscale, procese verbale de contraventii etc.)Ei pot solicita :

• amanarea sau esalonarea la plata a unor obligatii bugetare printr-o solicitare scrisa adresata organelor fiscale care au obligatia, intr-un anumit termen sa se pronunte. In cazul rezolvarii favorabile, aprobarea de esalonare si amanarea la plata se comunica trezoreriei de catre compartimentele de urmarire fiscala. Pentru sumele respective nu se percep majorari de intarzieri la plata privind perioada aprobata.
• o compensare in cazul unor sume varsate intr-un cuantum mai mare decat cel cuvenit, ca acesta sa fie trecute in conul altor obligatii bugetare datorate.
• o restituire pentru care se cer precizate in scris: suma solicitata a fi restituita , scopul si documentele din care rezulta ca suma a fost varsata necuvenit bugetului. Cererea justificativa se adreseaza trezoreriei care o verifica (prin serviciul controlul veniturilor) potrivit uzantelor si la care rezultatul analizei se consemneaza intr-un referat unde propunerea de restituire se fundamenteaza.

In scopul aprobarii , de catre directorul Trezoreriei , se procedeaza astfel:

• pentru persoanele juridice se intocmeste o nota contabila prin care se debiteaza contul de venituri bugetare in care s-a inregistrat initial primirea sumei si se crediteaza contul corespondent al trezoreriei, virand suma in contul contribuabilului la banca comerciala unde este deschis sau la trezorerie (pentru institutiile publice);
• pentru persoanele fizice, sumele aprobate in operatiunea de restituire se efectueaza prin caseria trezoreriei direct celor vizate.

Incasarea veniturilor bugetare este conceputa prin prisma structurii clasificatiei veniturilor, pe bugete publice, pe categorii de platitori si reflectand realizarea indicatorilor respectivi la nivelul Trezorerie Finantelor Publice.

3.1.2. Urmarirea si controlul veniturilor bugetare

Realizarea veniturilor bugetare impune si o supraveghere in realizarea indicatorilor specifici in toate momentele tehnice, incepand cu asezarea si calculul acestora si culminand cu incasarea efectiva a obligatiilor banesti generate de aplicarea legislatiei in domeniu.

Aici sunt prezente, in urmarirea si controlul veniturilor bugetare, variate forme de interventie specializata din partea institutiilor fiscale si financiar - bancare.

In practica realizarii veniturilor bugetare, responsabilitatile si competentele in materie de urmarire si control sunt structurate pe mai multe categorii de institutii si anume: institutiile cu raspundere directa in gestiunea bugetelor publice; institutiile Ministerului Finantelor Publice, in plan central si local, inclusiv cele aflate in relatii de colaborare cu acesta (cu operatiuni de mandat); alte institutii cu sbordonare guvernamentala ori parlamentara.

Controlul in domeniu apare ca un instrument cu sustinere institutionala, pe care formele puterii publice il folosesc in supravegherea si determinarea, prin metode si tehnici specifice, a resurselor financiare de ordin public, in sprijinul acoperirii nevoilor publice aprobate in dimensiunea cheltuielilor din bugetele publice.

URMARIREA SI CONTROLUL VENITURILOR BUGETARE vizeaza ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea sinceritatii declaratiilor de impunere, a corectitudinii si exactitatii calculelor, a varsarii si platii obligatiilor bugetare in acord cu prevederile legale.

Supravegherea realizarii veniturilor bugetare se refera la obligatiile contribuabililor asupra:

• incunostiintarii institutiilor financiar - bugetare privind obiectul de

venituri potrivit cu ipostazele mentionate (2.1.1), rezultate pe baza actelor normative si a evidentelor de la acestia;

• consemnarii in evidente a informatiilor generate de obiect, calcularii pe

baza acestora a veniturilor bugetare si plata la termenele legale;

• indeplinirii altor responsabilitati prevazute de actele normative cu

privire la asezarea si perceperea obligatiilor catre bugetele publice;

OBIECTIVELE CONTROLULUI VENITURILOR BUGETARE:

• incasarea tuturor obligatiilor publice (impozite, taxe, contributii,varsaminte)

datorate de contribuabili, in cuantumul si la termenele stabilite, functie de baza de calcul si unitatea tehnica de evaluare;

• depistarea situatiilor generatoare de obligatii banesti catre bugete de la

care contribuabilii s-au retras;

• semnalarea unor carente metodologice ori legislative care favorizeaza

evaziunea fiscala sau incasarea cu dificultate a unor obligatii bugetare;

URMARIREA SI CONTROLUL VENITURILOR BUGETARE presupune existenta unor metode, tehnici si proceduri in care se verifica elementele informationale din evidente cu privire la asezarea si perceperea lor. "Controlul fiscal, in sine, are variate forme de exprimare, functie de criterii ce stau la baza delimitarii acestora."[5]

FORME ALE CONTROLULUI

• documentar (cu privire la informatiile din "dosarul" contribuabilului);
• efectiv (la sediul si domiciliul contribuabilului);
• incrucisat asupra situatiei fiscale personale;
• inopinant (cu prezentarea organului fiscal la contribuabil si verificarea materiei impozabile).

In functie de sfera de cuprindere a actiunii de control, acesta poate fi

• partial (limitat la anumite obligatii fiscale)
• general (asupra tuturor obligatiilor fiscale).

In functie de scopul urmarit prin actiunea de control, acesta poate fi:

de informare (din partea organelor fiscale catre contribuabil cu privire la anumite prevederi legale);

de rutina (cand se urmareste mentinerea legaturilor cu contribuabilii, avand ca scop compararea declaratiilor de impunere cu evidentele acestora);

de fond ori propriu-zis (unde scopul este de prevenire si combatere a evaziunii fiscale).

Exercitarea controlului in materie de venituri bugetare presupune parcurgerea unor etape:

• pregatirea actiunii (pe baza dosarelor fiscale si a altor informatii asupra contribuabilului si a materiei impozabile a acestuia);
• desfasurarea propriu-zisa a controlului (cu derularea unor operatiuni concrete de verificat ca solicitarea: de informatii asupra obligatilor bugetare; desfasurarea altor activitati decat cele instiintate; asocierea cu alti parteneri; schimbarile produse de structura organizatorica etc.);
• incheierea actelor de control in urma verificarii efectuate;
• valorificarea constatarilor (cu accent pe urmarirea incasarii creantelor bugetare stabilite prin actele de control ).

Aceasta metodologie se aplica diferentiat in functie de specificitatea asezarii si perceperii fiecarui venit bugetar in parte.

Conformarea fiscala voluntara (initiativa la plata din partea contribuabilului ) si autoimpunerea caracterizeaza sistemul fiscal modern. Potrivit cu acestea, intre administratia fiscal-bugetara si contribuabil (aflat intr-o anume stare de pasivitate in Romania) se impune a fi o relatie in care cel din urma trebuie sa fie mai activ si totodata, in raport de actiunile de control , intr-o stare de egalitate cu inspectia fiscala.

3.1.3. Procedura fiscala

In literatura juridica se foloseste uneori cu intelesul termenului mai sus mentionat si notiunea de procedura bugetara.

Din punctul nostru de vedere, raportat la continutul bugetelor publice (1.1.)exprimarile mai potrivite in problematica bugetara ar fi cele in care intr-o formulare generala (de procedura bugetara) sa se regasesca referiri separate pe venituri (procedura veniturilor bugetare) si pe cheltuieli (procedura cheltuielilor bugetare).

Notiunea de procedura fiscala este potrivita cu acele structuri de venituri bugetare unde dominanta este data de impozite, taxe, contributii si varsaminte. In Romania, asemenea structuri de venituri se regasesc la toate bugetele publice din sistem.

3.1.3.1. Constatarea materiei de impunere

Materia de impunere sau impozabila este strans legata de doua elemente tehnice folosite in asezarea si perceperea veniturilor bugetare: obiectul venitului si baza de calcul (de impunere ori impozitare, 2.1.1.).

In perceperea veniturilor bugetare, constatarea obiectului de venit si a bazei de calcul este de insemnatate primordiala pentru realizarea acestora si de aici, in sustinerea nivelului maximal pentru cheltuielile aprobate prin bugetele publice. Orice omisiuni sau inexactitati intervenite in constatarea materiei impozabile are drept consecinta evaziunea fiscala (scoaterea nelegala, integral sau partiala, a obiectului impunerii de sub incidenta actelor normative fiscale).

Constatarea materiei de impunere este reglementata prin dispozitii ale celor doua categorii de acte normative mentionate (2.1.1 si 2.1.2.) in care se prevad organele fiscale competente , termenele de constatare, procedeele si operatiunile necesare in acest sens.

Competenta constatarii obiectului impunerii revine in mod direct agentilor si

inspectorilor fiscali din cadrul institutiilor de specialitate ale Ministerului Finantelor Publice .Acestora li se adauga, potrivit cu raspunderile si competentele stabilite prin lege in faza realizarii veniturilor bugetare, functionarii de specialitate de la compartimentele de venituri si casierie din cadrul unitatilor operative ale Trezoreriei Finantelor Publice (cu ocazia verificarii documentelor de plata ale obligatiilor bugetare).

In timp, efectuarea operatiunilor de constatare comporta abordari diferite functie de periodicitate de calcul a fiecarui venit bugetar (anual, multianual). La impozitele pe veniturile meseriasilor, liber-profesionistilor si din alte activitati independente, termenul de efectuare a constatarii materiei impozabile pentru calcule, este anual (la inceputul anului bugetar). Pentru impozitele, care conform normelor de asezare, calculul vizeaza perioadele mai mari de un an (impozitul pe cladiri) actele si operatiunile de constatare trebuie efectuate la inceputul fiecareia dintre aceste perioade (situatie cand debitul initial calculat, se reporteaza pentru fiecare an bugetar in parte).

Eventualele modificari intervenite, pe parcursul executiei bugetare, in ceea ce priveste dimensiunea si structura obiectului de impunere , subiectele de venituri bugetare au obligatia sa informeze, in acest sens, organele fiscale care, la randul lor trebuie sa procedeze la constatarea si la reevaluarea materiei impozabile.

Procedeele, actele si operatiunile de constatare a obiectelor de impunere sunt diferentiate pe cele doua categorii principale de impozite:

directe: diferente apar si aici:

o        in cazul celor care se stabilesc de organele fiscale;

o        la cele ce se percep prin calcul, retinere si varsare de catre contribuabili

o        cele ce se percep prin calcul si plata (in cazul venitului sau profitului impozabil).

indirecte.

Constatarea obiectului de venit bugetar pentru care impozitele se stabilesc de catre organele fiscale comporta procedura declaratiilor de impunere ale contribuabililor completata cu verificarile operative efectuate de organele fiscale (impozitul pe veniturile meseriasilor, liber-profesionistilor si din alte activitati independente, impozitul pe cladiri, taxele asupra mijloacelor de transport etc.). In aceasta situatie, subiectele de venit bugetar au obligatia sa intocmeasca si sa depuna la organele fiscale, la termene prevazute de lege, declaratii de impunere din care sa rezulte date care sa conduca la identificarea elementelor tehnice de calcul pentru obligatia bugetara.

Constatarea obiectului de venit pentru impozitele ce se percep prin calcul , retinere si varsare de catre unitatile platitoare (impozitul pe salarii) se imbina cu controlul exercitat pentru verificarea conformitatii acestei impuneri. Pentru situatia mentionata este reglementat procedeul darilor de seama semestriale, intocmite de angajatori si depuse la organul fiscal, in care se prezinta calculul, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului pe salarii. Verificarile operative ale organului fiscal intreprinse la angajatori au rolul de a constata, in primul rand , respectare normelor privind drepturile salariale (de inclus sau exceptate de la obiectul impozabil).

Constatarea veniturilor impozabile pentru calculul si plata impozitului pe profit (venit) se imbina cu controlul exercitat pentru verificarea conformitatii perceperii acestui impozit, procedeul folosit fiind cel al declaratiilor de impunere. In aceste sunt cuprinse date privind profitul impozabil determinat potrivit legii (actelor normative completatoare), cheltuielile deductibile si cele nedeductibile din rezultatele financiare.

Constatarea obiectelor de venit bugetar in cazul impozitelor indirecte se efectueaza exclusiv in contextul verificarii intreprinse de organele fiscale asupra conformitatii calculului acestora. La impozitele pe spectacole se verifica incasarile banesti potrivit cu evidentele existente. La taxa pe valoarea adaugata sunt verificate jurnalele de vanzari cele de cumparari plus facturile care au stat la baza inscrierii in acestea, daca este cazul.

3.1.3.2 Titlurile de creanta fiscala si contestarea lor

DETERMINAREA TITLURILOR DE CREANTA FISCALA=este finalul actiunii de constatare a obiectului de venituri bugetare. Acestea sunt inscrisuri care atesta

• pe de o parte, obligatia baneasca a contribuabilului stabilita potrivit legii
• pe de alta parte, drepturile banesti cuvenite bugetelor publice.

Diferentele in derularea constatarii obiectului de venit bugetar sunt prezente si la intocmirea titlurilor de creanta fiscala.

TITLURILE DE CREANTE FISCALE=ca acte de constatare si individualizare a sumelor de bani datorate cu denumirea de impozite, taxe, contributii etc, pot fi structurate, din punctul de vedere al modului sau procedurii de intocmire, in doua categorii:

• titluri de creante intocmite exclusiv in acest scop
• acte care implicit sunt titluri de creante fiscale.

Intr-o alta grupare, titlurile de creante fiscale apar ca principale si completatoare.

Titlurile de creante fiscale intocmite exclusiv in acest scop sunt inscrisuri ale organelor fiscale sau ale altor persoane ori institutii desemnate de lege, intocmite prin manifestarea lor de vointa, in scopul de a constata si individualiza un venit bugetar. Expresia concreta cel mai des intalnita in practica fiscala a unor astfel de titluri de creante este procesul verbal de impunere prevazut de legislatia fiscala pentru unele venituri bugetare (de exemplu, impozite si taxe locale). In structura documentului sunt date de identificare a contribuabilului si a materiei impozabile a acestuia (adresa, obiectul de venit bugetar, procedeul folosit pentru determinarea bazei de calcul, marimea venitului bugetar datorat, conditii de plata etc.). cu acest cuprins, procesul verbal de impunere este un inscris oficial care produce efectul juridic de individualizare a unei creante fiscale si in acest scop se comunica subiectului (platitorului) pentru executare si eventual contestare.

Prototipul titlului de creanta fiscala pentru impozitele directe datorate de persoanele fizice, in raport de veniturile lor impozabile, atunci cand se inscriu in evidentele organului fiscal, devenite traditional roluri fiscale, este dat de aceste evidente.

In literatura de specialitate (Louis Trables) se apreciaza ca "pentru impozitul direct, titlul de perceptie este rolul" iar in ipoteza neachitarii impozitelor consemnate in acesta, somatia scrisa (instiintarea de plata) devine veritabil titlu de perceptie care exprima formula executorie a rolului si-i intregeste valoarea de act autentic.

In Romania titlurile de creante fiscale intocmite exclusiv in acest scop sunt evidentele la impozitele directe (impozitul pe profit sau pe venit) si impozitele indirecte (impozitul pe spectacole, taxa pe valoarea adaugata etc.).

Actele care in mod implicit sunt titluri de creante fiscale se refera la inscrisurile intocmite intr-un scop propriu sau specific care cuprind, pe langa date pretinse de scopul lor, si informatii de individualizare a unor creante fiscale. Reprezentative, in acest sens, sunt statele de plata a salariilor, a drepturilor banesti de autor, a colaborarilor cu unele entitati organizatorice. Scopul explicit al acestor acte este definit in denumirea lor. Ele sunt emise de compartimentele functionale ale persoanelor juridice (resurse umane si financiar - contabilitate) cu scopul de a individualiza drepturi banesti (salarii) cu caracter brut si net, precum si obligatii catre terti. Intre aceste din urma obligatii se inscrie si impozitul pe salarii care confera statului de plata semnificatia de titlu de creanta fiscala cu caracter implicit. Semnaturile de pe statul de plata (inclusiv cele individuale, in dreptul sumelor de bani primite) le confera acestora valoare probanta pentru perceperea impozitelor respective, ramanand de verificat plata sau varsarea impozitelor respective la bugetul public (ordine de plata insotite de borderouri centralizatoare ale statelor de plata a salariilor). Prelucrarea electronica a informatiilor financiar - contabile a condus in sistemul de lucru cu salariatii la eliberarea unor informatii scrise de calculator (imprimanta) transmise individual angajatilor cu caracter periodic. Lunar, in aceste inscrisuri se precizeaza si impozitul pe salarii platit (sau in curs de plata) catre bugetul de stat. In atare situatie, documentul eliberat de angajator este probatoriu pentru plata impozitului pe salarii si poate constitui element de contestare intr-o prima instanta (catre cel ce a calculat obligatia bugetara, angajatorul).

Titlurile principale de individualizare a unor creante fiscale=sunt cele de natura proceselor verbale de impunere si a actelor de evidenta a impozitelor indirecte.

Titlurile de creante fiscale completatoare sunt cele intocmite pentru diferente de impozite stabilite cu prilejul verificarii conformitatii impunerii. Ele sunt la fel de executorii ca si prototipul titlului de creanta fiscala.

Pentru taxele de timbru aplicate (si calculate) de institutii ale statului, plata este directa catre acestea si automat se realizeaza si creantele fiscale, fara intocmirea unor acte de evaluare (numai in temeiul tarifului legal de taxare cand singurul inscris intocmit este chitanta emisa ca dovada a platii sumei de bani datorata si care document are si rolul constatarii obligatiei banesti).

Titlurile de creante fiscale pot fi contestate sau atacate pentru orice motiv de neconformitate sau netemeinicie legala.

Reglementarile juridice si practica solutionarii conflictelor privind titlurile de creante fiscale au condus la doua proceduri de actiunea jurisdictiei administrativ - financiare si contenciosului fiscal.

Procedura jurisdictiei administrativ - financiare de solutionare a conflictelor generate de titlurile de creante fiscale consta in exercitarea jurisdictiei in domeniul veniturilor bugetare de catre organele fiscale (inclusiv Ministerul Finantelor Publice). Aceasta procedura este prezenta si in practica fiscala din Romania in concordanta cu dispozitiile din legea contenciosului administrativ. Potrivit reglementarilor fiscale existente, inclusiv instructiunile Ministerului Finantelor Publice, conditiile procedurale de rezolvare a cererilor si contestatiilor peroanelor fizice privind impozitele si taxele scot in evidenta existenta a doua si trei grade de jurisdictie.

Procedura administrativ - financiara cu doua grade de jurisdictie este reglementata la impozitul pe profit (venit), taxa pe valoarea adaugata, taxele de timbru etc, unde cele doua nivele institutionale de pronuntare (solutionare) sunt: directiile judetene ale Finantelor Publice (inclusiv a municipiului Bucuresti) si Ministerul Finantelor Publice. Pentru fiecare nivel de interventie este stabilita in zile perioada de pronuntare asupra solutionarii cererilor ori contestatiilor.

Procedura administrativ - financiara cu trei grade de jurisdictie este reglementata pentru impozitele si taxele locale, indeosebi. In acest caz, prima instanta (nivel) de adresare, inainte de cele doua mentionate anterior, o reprezinta organul fiscal care a realizat impunerea si debitarea. Contestatiile in al doilea si al treilea grad de jurisdictie se exercita impotriva modului de rezolvare a contestatiilor depuse la una din instantele anterioare.

In toate etapele jurisdictiei administrativ - financiare, depunerea contestatiei nu suspenda obligatia subiectelor (platitorilor) de venituri bugetare de a plati in conturile bugetare sumele individualizate prin titlurile de creante fiscale atacate.

Impozitul pe salarii=este un caz particular unde, procedura jurisdictiei administrativ - financiare este, in parte, diferita la solutionarea contestatiilor individuale. Intr-o atare situatie, salariatii se pot adresa in primul rand, in vederea solutionarii neconformitatii cu realitatea, angajatorilor dupa care intra, posibil, in actiune si adresarea catre directiile judetene ale finantelor publice si respectiv ministerul de resort.

Procedura contenciosului fiscal este reglementata si se aplica diferit in unele state cu economie de piata. In aceasta procedura, mai des intalnite ca variante de solutionare a contestatiilor sunt procedura:

• traditionala a judecarii apelurilor fiscale de catre instantele speciale cu drept de recurs la instantele de drept comun
• moderna a solutionarii apelurilor fiscale de catre organele administrative cu drept de recurs la instantele superioare sau de drept comun.

3.1.3.3 Modificarea obligatiilor bugetare

Interventiile asupra cuantumului de venit bugetar calculat si datorat pot sa apara pe parcursul exercitiului financiar in doua situatii majore (cu motivatii diferite):

modificari intervenite in situatia obiectelor si subiectelor de venituri bugetare (determinat de cerintele aplicarii legislatiei fiscale in concordanta cu situatia de fapt)

intarzieri la plata, ca urmare a nerespectarii termenului de plata (din diferite motive) cu consecinte in calcularea si aplicarea de majorari ale obligatiilor catre bugetele publice.

Obligatiile fiscale individualizate pot fi modificate in anumite conditii generale:

• Numai in ce priveste marimea lor;
• Daca se datoreaza pe un interval de timp;
• Daca in intervalul de timp pentru care se datoreaza intervin modificari in

situatia subiectelor si obiectelor de venituri bugetare pentru care prin lege sunt admise recalculari.

D.p.d.v. procedural, modificarea obligatiilor bugetare este de competenta organelor de impunere care au stabilit si individualizat obligatiile banesti. Ele sunt determinate de cerinta perceperii conforme in concordanta cu evolutia situatiilor de fapt si declansate la initiativa subiectelor de venit. Organele fiscale intervin asupra obligatiilor stabilite anterior, recalculandu-le pe baza modificarilor semnalate. De aici, diferente de plata (in plus) sau de restituit (ori redus impozite datorate la termene viitoare de plata).

Neplata obligatiilor bugetare in termenele legale atrage aplicarea unor majorari de intarziere care sunt imperative si independente de orice alta actiune coercitiva de stat intreprinsa pentru respectarea normelor privind veniturile bugetare. Cuantumul majorarilor este reglementat prin acte normative institutoare de venituri bugetare ori prin altele de ordin fiscal care le completeaza ori le inlocuiesc unele prevederi.

Intervalul de timp pentru care se calculeaza majorarile de intarziere incepe cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului legal de plata si tine pana in ziua platii efective (inclusiv) a datoriilor bugetare.

Dimensiunea obligatiilor de plata rezultate din majorari de intarziere poate fi uneori plafonata (de exemplu, la persoanele fizice, la cuantumul banesc al impozitelor si taxelor neachitate).

Majorarile de intarziere la plata cele mai des intalnite sunt:

sanctiuni pentru neplata la termen,

despagubire a statului pentru incasarea cu intarziere a drepturilor sale,

sanctiune si dobanda perceputa pentru ca venitul bugetar a fost retinut si utilizat de debitor incepand cu termenul de plata cand se datora bugetului.

In plan juridic, caracterul de sanctiune baneasca al majorarii de intarziere este esential, decisiv pentru natura sa juridica.

In plan procedural, aplicarea majorarilor de intarziere poate fi la initiativa organelor fiscale si de control financiar cand acestea constata nerespectarea termenelor legale de plata a creantelor fiscale sau la interventia agentilor sau casierilor desemnati de lege cu incasarea veniturilor bugetare.

Majorarile de intarziere aplicate pot fi reduse si chiar anulate de catre organele fiscale in functie de marimea lor si potrivit cu o anumita procedura stabilita.

3.1.3.4 Modalitati speciale de stingere a obligatiilor fiscale

Creantele fiscale se sting si in moduri speciale prevazute de legislatia fiscala.

Normele de procedura fiscala stabilesc drept modalitati speciale de stingere a creantelor bugetare urmatoarele: compensarea, scaderea pentru cauze de insolvabilitate si disparitie, anularea, prescriptia.

COMPENSAREA

Este reglementata pentru ipotezele aparitiei unor obligatii pecuniare reciproce intre stat (prin bugetele publice) si o parte din subiectele veniturilor bugetare. Obligatiile banesti reciproce pot fi prezente la aceleasi subiecte (platitori) de venituri bugetare prin sume de bani platite in plus, peste cele legal datorate, concomitent cu impozite si taxe de platit la termene viitoare. Sumele platite in plus pot fi restituite, la cererea subiectelor, insa este si posibilitatea compensarii lor cu datorii restante ori viitoare. In cazul datoriilor restante, compensarea sumelor platite in plus are sensul recuperarii unor creante fiscale restante, iar in ce priveste datoriile viitoare s-ar grabi realizarea altor creante. Legislatia fiscala reglementeaza compensarea in conditii diferite pentru persoanele juridice fata de persoanele fizice.

In relatiile cu agentii economici, compensarea este reglementata alternativ cu restituirea sumelor platite in plus.

In relatiile cu persoanele fizice, compensarea este admisa ca mijloc special de lichidare a unor creante fiscale restante. Ea poate fi aplicata sub doua forme:

• obisnuita(este reglementata pentru recuperarea veniturilor bugetare neplatite integral si la termenele legale din sumele incasate de la aceleasi persoane fara baza legala)
• extinsa din oficiu(se aplica in continuare daca dupa cea obisnuita apar sume platite in plus si se constata ca aceeasi persoana sau membrii familiei cu care gospodareste impreuna (sot, sotie, copii, parinti) au restante inscrise in evidentele fiscale pe anul in curs sau pe anii precedenti. Termenul de extensie vizeaza, mai intai, si alte persoane decat subiectul venitului bugetar si apoi alte perioade (anii precedenti) de impunere decat cea prezenta.)

SCADEREA PENTRU CAUZE DE INSOLVABILITATE SI DISPARITIE

Apare ca modalitate speciala de stingere a obligatiilor fiscale la persoanele fizice pe motive de insolvabilitate si disparitie.Trebuiesc dovedite cele doua stari prin investigatii. Daca se constata ca debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile si deci, sumele nu pot fi recuperate prin executare silita, se procedeaza la constatarea in scris a starii de insolvabilitate si la scaderea provizorie a creantelor fiscale din evidenta curenta a organelor fiscale. Daca starea de insolvabilitate persista pana la implinirea termenului de prescriere, se trece la radierea sau scaderea definitiva, cu efectul juridic de stingere a obligatiilor fiscale. In acelasi mod se procedeaza si in cazul disparitiei persoanei debitoare.

STINGEREA OBLIGATIILOR FISCALE PRIN ANULARE

Poate avea caracter general, cu referire la categorii de contribuabili ori categorii de venituri bugetare si sa imbrace forma amnistiei fiscale sau caracter individual, cu referire la anumite creante.

AMNISTIA FISCALA

Apare ca un mod exceptional de stingere a obligatiilor bugetare, ea aplicandu-se in imprejurari exceptionale la categorii de contribuabili cu datorii restante catre bugetul statului in conditiile absentei perspectivelor in a fi recuperate si a oportunitatii prin prisma politicii fiscale a statului fata de acestia. Ea este reglementata de puterea legislativa prin lege.

Anularile individuale se pot aproba de Ministerul Finantelor Publice la solicitarea scrisa motivata a contribuabililor cu restante catre bugetele publice, limitat la debite fiscale provenite din amenzi si majorari de intarziere.

STINGEREA OBLIGATIILOR FISCALE PRIN PRESCRIPTIE

Apare in completarea ori sustinerea celorlalte modalitati speciale prezentate anterior in domeniul fiscal, la fel ca in alte domenii supuse reglementarii juridice, este posibila persistenta unor stari de fapt in care datorita imposibilitatii realizarii sau neexercitarii unor drepturi sau din alte motive asemanatoare, sa devina necesara consacrarea juridica a acestor stari de fapt prin prescriptia respectivelor drepturi.In materie de venituri publice, ipoteza persistentei in timp a starii de insolvabilitate, de disparitie a persoanelor fizice, impun potrivit cu o anumita perioada, manifestarea prescriptiei asupra sumelor restante datorate de contribuabili aflati in situatiile mentionate. Termenul de prescriptie se stabileste prin legi specifice (cum sunt Codul fiscal si Codul de procedura fiscala) pe categorii de venituri bugetare si pe categorii de contribuabili.

3.1.3.5 Executarea silita a creantelor bugetare

Este ultimul mijloc de recuperare a sumelor de bani datorate bugetelor publice. Nevoia de fonduri publice inscrise in bugete cu limite minimale obliga, la realizarea veniturilor in acestea pentru a sustine cheltuielile aprobate ca necesare.

In sfera raporturilor de drept civil, executarea silita intervine numai atunci cand debitorul nu executa de buna voie obligatia ce-i revine, ca mijloc de aparare a drepturilor civile incalcate si constituie faza ultima a procesului civil.

In raporturile juridice fiscale, executarea silita se porneste numai in subsidiar, in cazul neachitarii de buna voie a creantelor bugetare datorate si reprezinta mijlocul de recuperare a acestora.

In conceptia traditionala a raporturilor juridice de venituri bugetare, executarea silita este ultima etapa a procedurii fiscale care cuprinde atat perceperea cat si "urmarirea si lichidarea drepturilor fiscale".

Interventia organelor administrativ-fiscale si de control financiar, fara incuviintarile altor organe de stat (juridice), prin procedee autoritare, corespunde interesului public al realizarii veniturilor bugetare si al recuperarii creantelor fiscale restante. Ea se poate constitui si ca mijloc coercitiv de aparare si satisfacere a intereselor fiscale publice.

Pornirea executarii silite este conditionata de urmatoarele:

existenta titlului de creanta fiscala;

incunostiintarea subiectului de drept obligat la plata despre creanta fiscala si

despre scadenta ei;

expirarea termenului legal de plata fara ca suma de bani datorata ca venit

bugetar sa fi fost achitata.

Titlurile de creante fiscale sunt reglementate cu caracter executor, avand valoare juridica fara o alta investire speciala in acest scop.

Procedeele (formele) executarii silite a creantelor fiscale se concretizeaza in:

poprire

urmarire a bunurilor mobile

urmarire a bunurilor imobile.

EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR FISCALE DE LA PERSOANELE FIZICE PRIN POPRIRE este reglementata si aplicata in domeniul fiscal pe posibilitatea de a recupera o creanta baneasca restanta din sumele de bani pe care debitorul urmarit le are de primit de la terte persoane. Ea consta in interceptarea si preluarea, in conditii legal determinate, a unora dintre sumele de bani pe care debitorii bugetelor publice le au de primit de la terte persoane pana la acoperirea cuantumului banesc al creantei fiscale restante.

Poprirea este un procedeu:

preferential de executare silita atunci cand debitorul are venituri sau drepturi banesti urmaribile din care creanta fiscala poate fi recuperata in timp de un an.

obligatoriu de executare a creantelor fiscale restante in cazul in care debitorul are calitatea de salariat, pensionar ori face parte din categorii profesionale asimilate acestora, cu conditiile ca suma de bani datorata bugetelor publice sa nu depaseasca o anumita limita valorica, datele necesare infiintarii popririi sa fie cunoscute si veniturile debitorului sa nu fie grevate de alte urmariri.

Sub incidenta popririi se incadreaza drepturile banesti ale debitorilor obtinute din: salarii, premii, plati pentru ore suplimentare, pensii, exercitarea unei profesii, meserii, inchirieri de locuinte etc. Dintre acestea pot fi urmarite numai sume cu echivalentul a 1/5 din cuantumul banesc net, iar pensiile pot fi poprite numai pentru partea cu care depasesc cel mai mare ajutor social in raport cu localitatea de domiciliu a debitorului. Apar cu caracter de exceptie de la poprire o serie de sume care privesc: ajutoarele de asigurari sociale, desfacerea contractelor de munca, bursele de studii, diurnele.

Procedura executarii silite prin poprire cuprinde doua etape:

infiintarea

indeplinirea popriri .

Prima etapa reprezinta, de fapt, pornirea executarii silite de catre organul fiscal urmaritor printr-o adresa scrisa ce se trimite tertei persoane care datoreaza debitorului urmarit sume de bani popribile si de unde se pot recupera creantele fiscale restante. La adresa respectiva se anexeaza o copie de pe titlul de creanta executorie. Concomitent cu adresa catre tertul poprit, este instiintat de actiune si debitorul statului (contribuabilul vizat). Tertul poprit are obligatia sa indeplineasca actiunea statului de recuperare a sumei pe care o datoreaza debitorul prin retinerea sumelor de bani necesare din drepturile banesti ale acestuia, sume pe care le vireaza in contul de venit bugetar indicat prin adresa de infiintare a popririi. Dimensiunea sumelor de plata de retinut, conditiile de virare, existenta altor retineri sunt reglementate in timp si spatiu printr-o metodologie aprobata in acest sens.

Impotriva executarii silite prin poprire a creantelor bugetare se pot depune contestatii atat din partea debitorului statului, cat si din partea tertului poprit, numai impotriva actelor de infiintare si indeplinire a popririi.

EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR BUGETARE PRIN URMARIREA BUNURILOR MOBILE este prezenta in practica fiscala cand persoanele fizice debitoare nu au salarii sau alte drepturi banesti popribile insa, poseda bunuri mobile urmaribile din a caror valorificare se pot recupera creante fiscale restante. Inainte de declansarea procedurii fiscale mentionate apare necesar a fi cunoscute anumite dispozitii legale (norme juridice in vigoare) cu privire la structura bunurilor si exceptiile care apar. Expresia juridica este o formulare de genul "orice bunuri mobile ale debitorului" cu urmatoarele exceptii (bunuri strict necesare uzului personal si casnic, alimentele necesare pe doua luni, combustibil pentru incalzire si prepararea hranei, bunurile care servesc la exercitarea meseriei sau profesiei etc.).

Procedura urmaririi silite a bunurilor mobile pentru recuperarea creantelor fiscale restante cuprinde, la randul ei, mai multe etape:

somatia de plata= se face, de regula, verbal cu precizarea unui timp pana la urmatoarea etapa. Dupa aceasta, urmeaza identificarea bunurilor mobile urmaribile

aplicarea sechestrului= (prin proces verbal, cu interdictie de indepartare ori sustragere a bunurilor mentionate)

valorificarea bunurilor mobile sechestrate=(de regula prin licitatie publica locala. Conditiile valorificarii sunt riguros stabilite pe categorii de bunuri si institutii ori persoane interesate.

recuperarea creantei fiscale=.. Din sumele obtinute in urma valorificarii bunurilor se scad cheltuielile de executare silita si apoi se acopera creantele fiscale restante.

Fiecare din aceste etape este reglementata in timp pentru a da posibilitatea debitorului, prin plata datoriilor restante, sa intrerupa procedura executarii silite. Competenta pornirii si desfasurarii urmaririi silite a bunurilor mobile este in sarcina organului fiscal din localitatea de domiciliu a debitorului

EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR FISCALE PRIN URMARIREA BUNURILOR IMOBILe este necesara pentru recuperarea unor sume de bani mai mari de la debitorul urmarit. Procedura presupune o selectie a bunurilor imobile (cladiri, terenuri) si cu luarea in considerare a unor exceptii (casa de locuit folosita efectiv de debitor si familia sa, potrivit cu anumite norme). Etapele parcurse in aceasta procedura sunt asemanatoare cu cele de la urmarirea mobiliara (instiintarea de plata scrisa, aplicarea sechestrului, valorificarea bunurilor mobile sechestrate si recuperarea creantelor fiscale restante). Apare ca specifica, aici, prima etapa unde adresarea catre contribuabilul datornic se face in scris.

Practica fiscala, in conditiile economiei de piata, ia in calcul extinderea proprietatii private si de aici prezenta unor categorii de contribuabili importanti prin dimensiunea obligatiilor banesti catre bugetele publice. In acest sens, apar agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste, etc.) precum si persoane particulare detinatore de bunuri ori/si venituri importante.

Ipoteza neplatii integrale si la termen a obligatiilor bugetare apare prezenta si in aceste cazuri de relatii cu bugetele publice motiv pentru care se iau in considerare si conturile bancare. Justificarea executarii silite a creantelor fiscale restante de la debitorii care au conturi bancare se deduce si din natura juridica a veniturilor bugetare. Ea este reglementata sub aspect procedural pornind de la posibilitatea recuperarii creantelor restante ca si a altor creante patrimoniale, din disponibilitatile banesti ce se consemneaza in conturile deschise la banci. In acest caz actioneaza decontarea bancara executorie a creantelor fiscale restante de la titularii de conturi bancare. In timp, decontarea bancara executorie, in mod rational trebuie pornita de indata ce s-a constatat neplata integrala si la termenele legale a unor sume datorate bugetelor publice.

Din punct de vedere procedural, organul de executare silita competent dispune varsarea la buget a impozitelor datorate intocmind si depunand la banca debitorului urmarit o dispozitie de incasare in temeiul careia sumele de bani reprezentand obligatii banesti de natura celor mentionate se trec sau se vireaza in contul de venit bugetar indicat. O asemenea decontare este obligatorie pentru unitatea bancara potrivit legislatiei existente (legea contribuabilului financiar, acte normative fiscale) intrucat se bazeaza pe titluri executorii (pentru care nu se cere acceptul platitorului).

3.2. Executia cheltuielilor bugetare.

3.2.1. Elemente si notiuni specifice executiei cheltuielilor bugetare.

Executia partii de cheltuieli a bugetelor publice se deruleaza pe baza unor principii, reguli, metode, tehnici, procedee si operatiuni care au sustinere in legislatia finantelor publice si alte acte normative adoptate de legislativ ori emise de Guvern si respectiv de Ministerul Finantelor Publice.

Legea Finantelor Publice are in continut si structura cu privire la executia cheltuielilor bugetare, urmatoarele repere importante: principiile care le guverneaza, repartizarea pe trimestre, tehnicile de finantare, transferurile, fondurile externe nerambursabile, plata salariilor, regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite bugetare. In toate situatiile de mai sus sunt prezente cu caracter specific si definitoriu elemente tehnice si notiuni ca cele de credite bugetare si ordonatori de credite bugetare.

Cu semnificatia de principii ale executiei cheltuielilor bugetare apar in legea mentionata urmatoarele:

Prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare pentru

cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar, precum si structura functionala si economica a acestora;

Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului bugetar;

Alocarile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de

credite si, in cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate si nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli;

Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi

vizate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol;

Virarile de credite bugetare intre celelalte subdiviziuni ale clasificatiei

bugetare, sunt in competenta fiecarui ordonator principal de credite, si se pot efectua in limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmeaza a se suplimenta, cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor;

Pe baza justificarilor corespunzatoare, virarile de credite de la un capitol la

altul al clasificatiei bugetare, precum si intre programe se pot efectua, in limitele de 10% din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite, si respectiv, de 50% din prevederile programului care urmeaza a se suplimenta, cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finantelor Publice;

Virarile de credite bugetare se pot efectua incepand cu timestrul al III-lea al

anului bugetar (daca nu contravin perioadei mentionate, legilor bugetare sau legilor de rectificare);

Sunt interzise virarile de credite bugetare de la capitole care au fost majorate

din fondurile de rezerva bugetara si de interventie la nivelul Guvernului;

Propunerile de virari de credite bugetare sunt insotite de justificari, detalieri si

necesitati privind executia, pana la finele anului bugetar, a capitolului si subdiviziunii clasificatiei bugetare la care se limiteaza prevederile bugetare;

Ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finantelor

Publice, in termen de 5 zile de la inchiderea lunii situatia virarilor de credite bugetare aprobate (potrivit cu instructiunile aprobate de acelasi minister);

In situatii de trecere de unitati, actiuni sau sarcini, pe parcursul exercitiului

bugetar, de la un ordonator principal de credite bugetare la altul sau in cadrul aceluiasi ordonator principal de credite, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa introduca modificarile corespunzatoare in bugetele acestora si in structura bugetului de stat, fara afectarea echilibrului bugetar si a Fondului de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului;

Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter

previzional si se deruleaza conform acordurilor incheiate cu partenerii externi;

Fondurile externe nerambursabile se acumuleaza intr-un cont distinct si sunt

cheltuite numai in limita disponibilitatilor existente in acest cont si in scopul in care au fost acordate.

Indicatorii bugetari aprobati, venituri si cheltuieli, se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor de termenele si posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Raspunderea si competenta repartizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare revine in trei etape:

1. Ministerului Finantelor Publice= Ministerul Finantelor Publice procedeaza la repartizarea pe capitole si subcapitole la venituri si pe capitole la cheltuieli (si pe titluri in cadrul acestora, pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale la propunerea ordonatorilor principali); pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile din aceste catre bugetele locale, la propunerea ordonatorilor principali de credite de credite ai bugetelor locale, transmise directiilor generale ale finantelor publice de la judete si Municipiul Bucuresti.
2. ordonatorilor principali de credite bugetare= pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, repartizeaza credite bugetare pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor de credite distinct subordonati.
3. ordonatorilor secundari de credite bugetare=repartizeaza credite bugetare pentru bugetele lor proprii si pentru bugetele ordonatorilor tertiari subordonati.

In procesul executiei bugetare, cheltuielile parcurg mai multe momente, etape distincte:

ANGAJAREA= este elementul concret, dinamic, faptic care genereaza obligatia de a plati o suma de bani unui tert cu sustinere juridica (lege, contract, decizie, hotarare, etc.). Este consecinta deciziei luate in mod deliberat de un organ al administratiei de stat. Competenta in angajarea cheltuielilor revine, de regula, conducatorilor de institutii publice in calitate de ordonatori de credite bugetare. In executia cheltuielilor, angajarea este considerata etapa cea mai importanta intrucat ea presupune incadrarea lor in limitele creditelor bugetare aprobate.

LICHIDAREA= urmeaza angajarii cheltuielii si este operatia prin care se constata serviciul realizat in favoarea institutiei si se determina suma de plata. In acest moment sunt necesare acte justificative in legatura cu ceea ce reprezinta cheltuielile (in cazul deplasarii unei persoane inseamna justificarea prin documente a transportului, cazarii, etc.) pentru institutie. Interventiile de specialitate, prin consemnari informationale pe baza de raspunderi si competente se produc, de regula, in compartimentul financiar -contabil.

ORDONANTAREA= consta in emiterea ordinului de plata (a dispozitiei data in acest sens) privind sume de bani in favoarea unui tert. Sediul operatiunii este acelasi compartimentul financiar - contabil al ordonatorului de credite bugetare.

PLATA=consta in emiterea ordinului de plata (a dispozitiei data in acest sens) privind sume de bani in favoarea unui tert. Sediul operatiunii este acelasi compartimentul financiar - contabil al ordonatorului de credite bugetare.

Executia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor celor care au calitatea de ordonatori de credite bugetare de cei care au calitatea de contabili.

Operatiunile specifice angajarii, lichidarii si ordonantarii cheltuielilor sunt in competenta ordonatorului de credite bugetare si se efectueaza pe baza avizelor date de compartimentele de specialitate ale institutiilor.

Plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar contabil in limita fondurilor disponibile (creditelor bugetare aprobate). Instrumentele de plata trebuie sa fie insotite de documente justificative care sa certifice exactitatea sumelor de plata, receptia bunurilor, executarea serviciilor conform angajamentelor legale.

Efectuarea platilor, in limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale si numai dupa ce acestea au fost lichidate si ordonantate. Guvernul poate stabili prin hotarare, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, actiunile si categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati in avans de pana 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile si limitele care se vor folosi in acest scop. Sumele reprezentand plati in avans efectuate potrivit cu cele mentionate si nejustificate prin bunuri livrate, lucrari executate si servicii prestate pana la sfarsitul anului, in conditiilor prevederilor contractuale, vor fi recuperate de catre institutia care a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate. In cazul nelivrarii bunurilor, neefectuarii lucrarilor si serviciilor angajate pentru care s-au platit avansuri, recuperarea sumelor, de catre institutia publica se face cu perceperea majorarilor de intarziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de cand s-au acordat si pana s-au recuperat.

CREDITUL BUGETAR ce se regaseste cu caracter de specificitate in executia cheltuielilor publice poate fi definita prin raportarea la bugete de pe pozitia statului si de pe pozitia consumatorilor de fonduri din acestea, avand calitatea de ordonatori de credite bugetare.Sunt sume de bani cu titlu definitiv din bugetele publice destinate pentru a acacoperi cheltuieli aprobate in acestea. De pe pozitia de consumatori de fonduri publice (ordonatori creditele bugetare) sunt drepturi banesti cuvenite din bugete pentru acoperirea cheltuielilor aprobate in bugetele lor de venituri si cheltuieli.

Nu de putine ori si gresit, creditele bugetare in imaginea publica sunt asociate sau chiar suprapuse cu notiunea credite bancare. In realitate intre ele sunt foarte multe diferente de continut (ca relatii economice de o anumita factura) si de forma.

Creditele bugetare apar ca rezultat al manifestarii relatiilor bugetare in latura de repartizare a fondurilor publice mobilizate prin bugete.

La creditele bugetare nu sunt prezente: garantarea materiala ori baneasca, dobanda si rambursarea. Ele sunt declansate de cheltuielile publice recunoscute ca atare si aprobate prin bugetele publice si bugetele consumatorilor de fonduri publice (ordonatorii de credite bugetare). Creditele bugetare reprezinta limite valorice pana la care pot fi acoperite cheltuielile de ordin public, limite ce nu pot fi depasite, nici global si nici structural (potrivit cu dimensiunile date de subdiviziunile clasificatiei bugetare).

CREDITELE BANCARE sunt relatii economice exterioare celor bugetare, din activitatile agentilor economici si ale populatiei in legatura de repartizare cu existenta unor disponibilitati banesti temporar libere, pe de alta parte, si cu necesitatile suplimentare de fonduri ce apar in acelasi timp, pe de o alta parte ,bancile intermediind intre ceea ce inseamna bani disponibili si bani necesari. In cazul creditelor sau imprumuturilor bancare se solicita garantii materiale sau banesti si se plateste un pret al utilizarii lor care este dobanda. Totodata, la anumite termene se impune rambursarea. De regula, suma initiala angajata ca imprumut (creditul solicitat) este mai mic decat suma finala rezultata prin rambursare.

ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE sunt persoane fizice aflate pe pozitia de conducatori in institutii publice finantate din bugete. Ei sunt de trei categorii:

• Principali=de grad I
• Secundari=de grad II
• Tertiari=de grad III

In structura sistemului bugetar, respectiv a institutiilor finantate din componentele acestuia se regasesc , in mod concret, toate cele trei categorii de ordonatori de credite bugetare (cu deosebire, la bugetele statului). In cazul bugetelor locale, mai des apar ordonatorii principali si tertiari de credite bugetare).

ORDONATORII PRINCIPALI DE CREDITE BUGETARE la bugetele statului sunt, de regula, ministri si conducatorii celorlalte institutii centrale finantate din acestea. La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, in cazul bugetelor acestora, ordonatorii principali de credite bugetare sunt: presedintii Consiliilor Judetene si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti (primarul general) si primarii de localitati (municipii, orase, comune) si respectiv sectoare.

Ordonatorii principali de credite bugetare tin legatura direct cu bugetul public finantator si au initiativa in finantarea cheltuielilor de care raspund potrivit cu tehnici si metode de lucru specifice.

ORDONATORII SECUNDARI DE CREDITE BUGETARE sunt conducatorii institutiilor intermediare, in cazul bugetelor publice ale statului aflate intre cele centrale si cele din teritoriu (de exemplu,inspectorii generali de la inspectoratele scolare judetene, directorii generali de la directia de sanatate publica de la nivel judetean, directorii generali de la directiile generale de specialitate ale Ministerului Muncii etc.). Ei primesc credite bugetare prin repartizarea de la ordonatorii principali de credite bugetare atat pentru nevoi proprii cat si pentru activitati sau actiuni aflate in sfera lar de competenta si administrare. La randul lor, transmit credite bugetare prin repartizare, aflate in zona activitatilor centralizate mentionate, catre institutiile subordonate conduse de ordonatorii tertiari de credite bugetare. La nivelul judetelor in special, unele directii descentralizate prin conducatorii lor pot avea calitatea de ordonatori secundari de credite bugetare pentru finantarile din bugete locale respective.

ORDONATORII TERTIARI DE CREDITE BUGETARE sunt conducatorii institutiilor de baza din diferite domenii de activitate care primesc credita bugetare prin repartizarea de la ordonatorii ierarhic superiori, credite folosite pentru cheltuielile aprobate prin bugetele proprii si nu pot transmite aceste credite altor institutii si subunitati.

Intre ordonatorii de credite bugetare este o ierarhie stricta in plan administrativ, pe domeniul de activitate (in cadrul capitolului de cheltuieli) si cu reflectare in finantarea bugetara (fig. nr.6.).

Fig. nr. 6. Structura si relatiile existente la ordonatorii de credite bugetare

3.2.2. Finantarea bugetara a cheltuielilor publice

Folosirea fondurilor din bugetele publice prin punerea lor la dispozitia ordonatorilor principali de credite bugetare si apoi la ceilalti ordonatori subordonati este un act de raspundere care se face cu respectarea si indeplinirea anumitor cerinte:

• cheltuielile pot fi inscrise sau/si efectuate din bugetele publice numai daca sunt prevazute in mod expres in acte normative ori autorizari specifice date in baza Legii finantelor publice. Cuprinderea in buget a unei sume nu da, in mod automat, dreptul de utilizare daca nu exista autorizare expresa in acest sens;

• exercitarea unui control financiar preventiv, exigent si de detaliu in legatura cu necesitatea, oportunitatea si legalitatea cheltuielilor precum si aplicarea unui regim sever de economii in toate sectoarele de activitate;
• fondurile nu se acorda automat ci, numai pe masura justificarii sumelor acordate anterior si in raport cu nivelul de realizare a indicatorilor bugetari;
• acoperirea unor nevoi cu caracter permanent prin mijloace puse la dispozitie din bugete, in intentia asigurarii functionalitatii pentru care au fost infiintate institutiile.

FINANTAREA CHELTUIELILOR BUGETARE reprezinta alocarea de mijloace banesti, pe baza bugetelor publice ca balante financiare aprobate, la dispozitia consumatorilor de fonduri autorizati (ordonatori de credite bugetare) pentru destinatii precis stabilite, ca expresie a nevoilor publice recunoscute ca atare.

D.p.d.v. tehnic, finantarea bugetara se deruleaza diferit la bugetele statului fata de bugetele locale. De aici, metode, proceduri si operatiuni care genereaza fluxuri informationale diferite in sensul implicarii de responsabilitati, competente, documente, etc..

In plan procedural, finantarea cheltuielilor bugetare are drept sustinere metodologica normele Ministerului Finantelor Publice privind organizarea si functionarea trezoreriei[6].

D.p.d.v. tematic in aceste norme este prezentata finantarea cheltuielilor pe categorii de bugete, pe baza de proceduri si operatiuni cu insotirea de documente specifice. De asemenea, sunt prezentate dispozitiile generale si cele speciale privind efectuarea platilor prin trezorerie.

Finantarea de la bugetele statului (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale si bugetul asigurarilor de sanatate) se poate contura distinct prin tehnica deschiderii si repartizarii de credite bugetar. In acest sens, in actiune sunt implicati urmatorii factori institutionali: ordonatorii de credite bugetare, cei ce au responsabilitatea gestiunii bugetelor publice si Trezoreria Finantelor Publice.

In ce-i priveste pe ordonatorii de credite bugetare sunt importante raporturile lor ierarhice (fig. nr. 6) din cadrul ramurii sau domeniului de activitate in care se gasesc.

Institutiile responsabile cu gestiunea bugetelor publice (Ministerul Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei pentru bugete asigurarilor sociale de stat, unele ministere sau institutii centrale pentru fondurile speciale, Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate pentru bugetul asigurarilor de sanatate) au rolul de "finantatori" pentru ordonatorii de credite prevazuti cu cheltuieli in acestea.

Trezoreria Finantelor Publice are ca raspundere principala in materie bugetara, executia de casa a veniturilor si cheltuielilor din bugetele publice. In acest sens, la nivelul unitatilor operative (municipii, orase si unele comune), pentru executia de casa a cheltuielilor sunt derulate procedee si operatiuni privind platile din bugetele publice in compartimentele (servicii sau birouri de control) si evidenta cheltuielilor, si uneori casierie-tezaur ori/si contabilitate decontari.

Deschiderea si repartizarea de credite bugetare, la randul ei, ca tehnica bugetara poate fi abordata in doua momente distincte si totodata succesive, ale finantarii:

deschiderea de credite bugetare

repartizarea de credite bugetare.

DESCHIDEREA DE CREDITE BUGETARE este autorizarea pe care o da institutia ce gestioneaza bugetul public catre unitatea operativa a Trezoreriei Finantelor Publice din Bucuresti prin care se dispune ca o anumita suma de bani cu titlu de credit bugetar sa treaca din contul bugetar in contul ordonatorului principal de credite bugetare (la solicitarea acestuia). La unitatea operativa a trezoreriei din Bucuresti sunt deschise conturi atat pe fiecare buget public al statului cat si pentru ordonatorii de credite bugetare cu sediul in localitate.

Initiativa in actiune o are ordonatorul principal de credite bugetare care intocmeste (trimestrial) o cerere de deschidere de credite bugetare in 3 exemplare pe care o adreseaza "finantatorului". In cerere se precizeaza suma solicitata (in acord cu prevederile aprobate din bugetul ordonatorului principal) si subdiviziunea de cheltuieli (capitol) la care se incadreaza. Cererea de deschidere de credite bugetare are mentionat pe verso, pe de o parte, cheltuielile cu caracter centralizat, iar pe de alta parte, pe cele pentru nevoile proprii ambele structurate pe cheltuieli curente (de personal, materiale, subventii si transferuri) si cheltuieli de capital. Odata cu cererile mentionate, ordonatorii de credite bugetare prezinta o "nota justificativa" si dispozitiile bugetare pentru repartizarea creditelor catre ordonatorii subordonati (cu structurare pe: cheltuieli proprii; cheltuielile ordonatorilor secundari din subordine; cheltuielile ordonatorilor de credite tertiari direct subordonati).

In "nota justificativa" sunt referiri asupra:

• cheltuielilor bugetare aprobate (cumulate de la inceputul anului) a celor care privesc trimestrul de referinta;
• creditele bugetare deschise (cumulat de la inceputul anului);
• plati de casa la finele lunii precedente celei in care se solicita deschiderea de credite;
• cheltuieli preliminate pentru luna in curs;
• cheltuieli preliminate pentru perioada pentru care se solicita deschiderea de credite bugetare solicitate a fi deschise.

Cererile pentru deschiderea creditelor bugetare se verifica urmarindu-se:

• incadrarea sumelor solicitate in cuantumul creditelor aprobate si neconsumate pe perioada pentru care se solicita creditele respective;
• completarea corecta a elementelor din formular, semnatura persoanelor autorizate, stampila si imborderarea ;
• codificarea conturilor corespunzatoare clasificatiei bugetare a cheltuielilor si planului de conturi pentru activitatea trezoreriei;
• verificarea notelor justificative pentru categoriile de cheltuieli mentionate in cerere in scopul stabilirii nivelului disponibilitatilor;
• incadrarea valorii totale a dispozitiilor bugetare in totalul creditului bugetar cat si pe subdiviziunile acestuia.

In baza documentelor si a controlului asupra acestora se procedeaza mai intai la deschiderea de credite bugetare si apoi la comunicarea catre ordonatorul principal asupra autorizarii pronuntate.

REPARTIZAREA CREDITELOR BUGETARE se face pe baza dispozitiilor bugetare mentionate in urma deschiderii de credite. In actiunea initiata de ordonatorul principal de credite intervin unitatile operative ale trezoreriei si ceilalti ordonatori subordonati potrivit cu legaturile ierarhice dinte acestia (fig. nr. 6). finantarea din bugetele statului poate fi prezentata schematic si sugestiv potrivit cu fig. nr. 7.

Fig.nr. 7. Deschiderea si repartizarea de credite bugetare (fluxuri informationale)

Finantarea din bugetele locale are drept expresie de tehnica bugetara alimentarea cu mijloace banesti sau alocarea de fonduri. Particularitatea aici, deriva din faptul ca, acoperirea cheltuielilor se face in limita disponibilitatii existente in cont. Altfel spus, pentru unitatile administrativ-teritoriale sunt deschise la trezorerie conturi de disponibil in care se consemneaza incasarile din venituri proprii si cele provenite pe seama veniturilor de echilibrare (sume defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat si transferuri din acelasi buget in completare). In cazul celorlalte bugete publice (ale statului), conturile deschise la trezorerie sunt separate pe venituri si pe cheltuieli , existand aici un anume "automatism" in circuitul banului public, in sensul ca acoperirea cheltuielilor nu este conditionata imediat de incasarea veniturilor in acelasi buget.

Initiativa in finantarea din bugetele locale o au ordonatorii principali de credite bugetare (presedintii consiliilor judetene si respectiv primarii, la localitati). Acestia stabilesc lunar, cheltuielile ce urmeaza a se efectua din bugetul propriu, avandu-se in vedere propunerile de cheltuieli aprobate prin bugetul local, necesarul de cheltuieli, veniturile proprii si transferurile din bugetul de stat pentru echilibrare, din care se acopera platile respective.

Ordonatorul principal de credite determina cuantumul creditelor bugetare, in limita carora urmeaza a se deschide pentru luna respectiva pe baza unei "note privind determinarea necesarului de credite bugetare" luand in calcul o serie de elemente ca: soldul la inceputul anului; veniturile proprii in bugetul local prevazute a se incasa de la inceputul anului; veniturile incasate de la inceputul anului; cheltuieli efectuate de la inceputul anului; cheltuieli ce urmeaza a se efectua in luna de referinta; credite bugetare deschise de la inceputul anului; disponibilitati din credite bugetare; credite bugetare solicitate a fi deschise. Documentul cu necesarul de credite se intocmeste in doua exemplare la nivelul fiecarui capitol de cheltuieli aprobat in bugetul local si se prezinta compartimentului specializat in gestiunea respectivului buget unde se verifica in legatura cu:

- incadrarea creditelor bugetare deschise pe ansamblul bugetului local in prevederile bugetelor aprobate anual cu repartizarea pe trimestre cu acoperire din venituri proprii (sold la inceputul lunii, venituri ce urmeaza a se incasa in luna respectiva) si subventiile ce urmeaza a fi alocate de la bugetul de stat in completarea veniturilor proprii pentru luna respectiva;

- creditele bugetare deschise pe capitole se incadreaza in prevederile corespunzatoare aprobate prin bugetul local;

- completarea documentului cu toate elementele si semnarea acestuia de catre ordonatorul principal de credite si seful compartimentului financiar - contabil (sau inlocuitorul de drept).

Potrivit cu verificarile asupra determinarii necesarului de credite bugetare ordonatorul principal intocmeste catre unitatea operativa a trezoreriei din localitate, o "comunicare de deschidere de credite" in care se precizeaza urmatoarele: luna pentru care se solicita deschiderea de credite bugetare, institutia de administratie publica pe seama careia se face deschiderea de credite, suma solicitata, capitolul de cheltuieli, contul in care urmeaza sa apara suma, structura cheltuielilor (curente, de personal si materiale, de capital).

Din creditele bugetare deschise (aprobate ca limite in alimentarea cu mijloace banesti a conturilor de disponibil), ordonatorul principal de credite bugetare repartizeaza credite bugetare pe seama institutiilor subordonate, finantate din bugetul local. Repartizarea creditelor bugetare se efectueaza prin "dispozitia bugetara" care se intocmeste pe capitol de cheltuieli cu defalcarea pe categorii de cheltuieli si se prezinta o data cu "comunicarea de deschidere a creditelor".

Operatiunile legate de finantarea la nivelul unitatilor administrativ - teritoriale se efectueaza prin unitatile operative ale trezoreriei din teritoriu (fig. nr. 8).

Fig. nr. 8. Fluxul informational in finantarea din bugetele locale

3.2.3. Utilizarea creditelor bugetare

Creditele bugetare aprobate au semnificatia de limite de finantare in care trebuie sa se incadreze ordonatorii de credite bugetare pentru efectuarea de cheltuieli aprobate.

Dupa deschiderea si repartizarea creditelor bugetare, ordonatorii de credite au dreptul sa dispuna de mijloace banesti in limitele acestora pentru cheltuielile inscrise in bugetele lor.

Efectuarea de cheltuieli bugetare la institutii impune respectarea unor reguli ce deriva din prevederile legislatiei finantelor publice si anume:

utilizarea fondurilor in conformitate cu destinatia stabilita prin bugetul de

venituri si cheltuieli (si in concordanta cu subdiviziunile clasificatiei bugetare) in limita creditelor bugetare aprobate pe an si pe trimestru;

utilizarea creditelor bugetare are loc numai pentru cheltuieli legal aprobate,

cunoscut fiind ca fiecare cheltuiala trebuie sa aiba la baza o dispozitie legala prin care se autorizeaza suportarea ei din bugetul public;

aprobarea si efectuarea cheltuielilor numai cu avizul conducatorului

compartimentului financiar-contabil (sau a inlocuitorului de drept).

Pentru efectuarea unei cheltuieli se parcurg anumite momente (etape) tehnice, si anume: angajarea, lichidarea, ordonantarea, plata (3.2.1.).

Utilizarea propriu-zisa a creditelor bugetare se realizeaza prin :

• plati in numerar= constau in salarii, burse, avansuri in contul cheltuielilor de deplasare, alte drepturi cuvenite personalului.

• in conturi bancare (fara numerar)=apar in toate cazurile cu terte persoane juridice (procurare de materiale, achitare furnizori, plati catre bugetele publice, etc.).

Eliberarea de sume (cu sau fara numerar) din conturile bancare (trezorerie) ale institutiilor publice reprezinta din punctul de vedere al executiei de casa a bugetelor, plati de casa (operatii de stingere a unor obligatii banesti prin achitarea lor) sau utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru o anumita perioada de timp.

Pe parcursul executiei financiar-bugetare pot apare situatii cand ordonatorii de credite bugetare recupereaza sume din platile efectuate anterior (regularizari prin aplicarea de noi preturi sau tarife; facturare la preturi mai mari decat cele contractuale si convenite, etc.). Daca sumele provin din finantarea anului curent, se depun de institutii in cont la trezorerie diminuand, in mod corespunzator platile de casa deci reintregind creditele bugetare, operatiune care mai poarta denumirea de reconstituire a creditelor bugetare. In acest context, in planul consemnarilor informationale se foloseste in sensul tehnicilor de finantare expresia plati nete de casa (diferenta dintre platile de casa si sumele aparute in cont din operatiunile mentionate) care au si sensul de marime exacta a finantarii ordonatorilor de credite bugetare.

Pentru sumele primite, ordonatorii principali de credite bugetare se "deconteaza" fata de institutiile financiare (care raspund de gestiunea bugetelor publice) prin conturile de executie bugetara. Acestea se gasesc si la ordonatorii ierarhic superiori pentru cei subordonati. Pe baza conturilor de executie bugetara, institutii financiare de specialitate preiau in evidenta lor cheltuielile efectuate de ordonatorii de credite bugetare. Aici, asistam la ceea ce inseamna preluarea si centralizarea de date cu privire la executia cheltuielilor bugetare de la institutii care se vor regasi in "constructia" executiei cheltuielilor pe componente bugetare la cei ce au raspunderi si competente in gestiunea bugetelor publice.

Pe parcursul executiei financiare pot avea loc retrageri de credite bugetare aprobate in cazul renuntarii la unele actiuni sau din alte motive, operatiune care are loc prin folosirea dispozitiei bugetare de retragere (la initiativa ordonatorilor ierarhic superiori).

Realizarea de noi actiuni ori activitati neprevazute in etapa elaborarii proiectelor de bugete, conduce in practica bugetara la:

• alte modalitati tehnice de lucru in care sunt utilizate disponibilitatile de credite bugetare rezultate din bugete (inclusiv de venituri si cheltuieli la institutii)
• alocarea de mijloace banesti suplimentare din fondul de rezerva bugetara ori fondul de interventii (de la dispozitia guvernului).

In prima situatie, institutiile isi analizeaza economiile realizate in bugetele de venituri si cheltuieli, stabilind suma ce urmeaza a fi alocata pentru acoperirea nevoilor suplimentare. In cazul cand in bugetele proprii nu apar economii se apeleaza la ordonatorii principali care dispun de posibilitati mai mari in acest sens.

Acoperirea nevoilor suplimentare de finantat deci, majorarea creditelor bugetare la anumite subdiviziuni din bugetul de venituri si cheltuieli se mai realizeaza in cursul executiei bugetare, prin efectuarea de virari de credite bugetare. Acestea pot fi definite ca operatiuni de tehnica bugetara determinate de diminuarea creditelor bugetare de la o subdiviziune a clasificatiei, unde sunt disponibilitati banesti si majorarea corespunzatoare a creditelor bugetare la o alta subdiviziune a clasificatiei, la care mijloacele banesti sunt insuficiente.

Virarea de credite bugetare este conditionata in primul rand de existenta unor economii (sau sume banesti disponibile) la alte subdiviziuni de cheltuieli bugetare si aceasta pentru a nu afecta realizarea actiunilor la subdiviziunea de unde se preiau mijloacele banesti.Conditionarile in materie de virari de credite bugetare continua si pe alte coordonate ale operatiunii tehnice si anume: aprobarea sa fie acordata incepand cu trimestrul III al fiecarui an inainte de angajarea cheltuielilor; disponibilitatile utilizate sa nu provina de la creditele bugetare prevazute pentru cheltuielile de personal, reparatii capitale sau din fondul de rezerva bugetara si sa nu conduca la majorarea creditelor bugetare aprobate pentru institutiile administratiei publice; sa nu aiba ca efect majorarea sumelor prevazute pentru completarea resurselor proprii ale unor institutii de stat .

Aprobarea virarii de credite bugetare revine in competenta Ministerului Finantelor Publice si ordonatorilor de credite bugetare potrivit cu anume limite in raport de subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Ministerul Finantelor Publice, in ce priveste finantarea din bugetul de stat, poate aproba virari de credite bugetare de la un capitol de cheltuieli la altul, cand au loc treceri de unitati, activitati si actiuni de la un titular la altul (cu aprobarea modificarilor corespunzatoare in indicatorii financiari ai titularilor vizati in bugetul statului).

Ordonatorii principali de credite bugetare pot aproba virari de credite bugetare intre subcapitolele aceluiasi capitol de cheltuieli (pe care-l gestioneaza) precum si intre articolele aceluiasi subcapitol de cheltuieli.

Toti ordonatorii de credite bugetare, pentru activitatile proprii ale institutiilor pe care le conduc, pot aproba virari de credite bugetare de la un alineat la altul in cadrul aceluiasi articol de cheltuieli.

Virarile de credite bugetare sunt interzise in anumite situatii ca: hrana, salarii, burse, investitii si reparatii capitale in primul semestru al anului bugetar si in perioada 15- 31 decembrie.

Interventiile tehnice asupra utilizarii creditelor bugetare mai au si alte corespondente de actiune ca: retragerea de credite bugetare in anumite conditii, blocarea si deblocarea creditelor bugetare.

3.2.4. Plati pentru cheltuielile bugetare prin Trezoreria Finantelor Publice

Ordonatorii de credite bugetare pot dispune plati din creditele bugetare deschise ori repartizate astfel:

in conturile lor, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de

venituri si cheltuieli (curente);

in conturile institutiilor din subordine pentru cheltuieli de capital.

Platile din creditele bugetare aprobate se efectueaza din initiativa ordonatorilor de credite care poarta raspunderea utilizarii mijloacelor bugetare.

Platile pot fi dispuse:

• in numerar
• prin casieriile institutiilor
• prin decontarea din cont in favoarea tertilor care au livrat marfuri, alimente, materiale, combustibil, energie termica, au prestat servicii sau executat lucrari.

Instrumentele de plata sunt:

cecul pentru eliberarea numerarului;

ordinul de plata prin care ordonatorul de credite bugetare dispune efectuarea de plati din conturile sale in favoarea agentilor economici sau a bugetelor publice;

factura cu dispozitie de incasare intocmita (potrivit conventiei) de furnizori pentru o institutie publica in cazul livrarilor de marfuri, combustibili, etc.

Institutiile publice pot beneficia de garantia trezoreriei, in favoarea unitatilor furnizoare care dispun de fondurile necesare pentru achitarea cheltuielilor.

Platile se dispun pe destinatiile si in limita creditelor bugetare deschise si repartizate, prevazute in bugetele de venituri si cheltuieli pe subdiviziunile clasificatiei bugetare. Documentele de plati prin trezorerie se intocmesc si se inregistreaza in conturile deschise ale institutiilor publice pe capitole de cheltuieli cu desfasurarea pe categorii de cheltuieli aprobate. La aceste documente, ordonatorul de credite are obligatia de a prezenta si inscrisuri cu privire la necesitatea si oportunitatea cheltuielilor propuse.

Compartimentele specializate ale trezoreriei exercita controlul financiar preventiv asupra efectuarii platilor de catre ordonatorii de credite potrivit cu documentele mentionate, urmarindu-se:

incadrarea platilor in limita creditelor bugetare deschise si repartizate pe

capitole; categorii de lucrari (prin stabilirea disponibilului de credite la fiecare document de plata potrivit cu contul credite deschise din bugetul din care se scad platile inregistrate in contul cheltuieli din buget, rezultatul fiind comparat cu documentele de plati prezentate);

respectarea utilizarii creditelor bugetare prin plati in corespondenta cu

subdiviziunile clasificatiei bugetare (se examineaza natura si continutul subdiviziunilor clasificatiei de la care se suporta platile respective);

respectarea dispozitiilor legale prin care se autorizeaza efectuarea cheltuielilor,

luandu-se in considerare: actele normative in care este specificata sursa din care se face finantarea institutiei ; reglementarile in vigoare prin care institutiile efectueaza unele cheltuieli in legatura cu desfasurarea de actiuni specifice, procurarea de obiecte de inventar, de arta, executarea de investitii, lucrari curente si capitale, stabilirea de norme si normative pentru anumite cheltuieli, etc.

Normele metodologice de organizare si functionare a Trezoreriei Finantelor Publice au prevederi distincte pentru ceea ce se cheama plati dispuse prin unitatile operative ale acesteia. In acest sens pot fi enumerate urmatoarele referiri tehnice:

dispozitii generale privind efectuarea platilor prin trezorerie din credite

bugetare deschise si repartizate (prezentate, in mare masura, anterior);

efectuarea de plati din creditele deschise din bugetul de stat pentru salarii;

deplasari, detasari si transferuri la institutiile publice; cheltuieli materiale; garantia bugetara acordata institutiilor publice; subventii si transferari din bugetul de stat (pentru institutii publice pentru bugetele locale, privind bursele pentru elevi si studenti; pentru pensii si ajutoare I.O.V.R., militari si alte persoane, etc.); cheltuieli de capital; utilizarea de catre institutii a veniturilor pentru acoperirea cheltuielilor; reconstituirea creditelor bugetare si reintregirea platilor de casa la institutiile publice;

efectuarea platilor prin trezorerie din creditele deschise din bugetul local;

efectuarea platilor prin trezorerie din creditele deschise din bugetul

asigurarilor sociale de stat;

casele de plati si inchiderea acestora ;

plati din conturile de disponibilitati: din fonduri cu destinatie speciala, din

mijloace extrabugetare, privind sumele de mandat si sumele in depozit, privind fondul de tezaur, etc.

Salariile in sistemul bugetar se platesc o data pe luna in intervalul 5- 15 a fiecarei luni, pentru luna precedenta. Esalonarea platilor pe zile pentru ordonatorii de credite bugetare se face prin ordinul ministrului finantelor publice. La unitatile operative ale trezoreriei, in vederea ridicarii sumelor necesare platii salariilor la sfarsitul lunii, institutiile publice prezinta compartimentului control si evidenta cheltuielilor (la termenul de plati stabilite) anumite documente (cecul pentru ridicarea din cont a sumelor nete de plata pentru salarii, indemnizatii de asigurari sociale, daca este cazul; ordine de plata pentru virarea din cont a impozitului pe salarii retinut, a contributiilor datorate catre bugetul asigurarilor sociale de stat si asigurarile sociale de sanatate; ordinul de plata insotit de borderoul centralizator cu salariatii pentru care se vireaza salariile nete la bancile comerciale, in sistemul platii prin carduri; situatia recapitulativa a salariilor pe luna, etc.).

In vederea avizarii din cont a sumelor pentru plata salariilor, se verifica si analizeaza urmatoarele:

respectarea numarului de salariati aprobat prin statul de functiuni,

respectarea dispozitiilor legale privind salariile si indemnizatiile de asigurari sociale precum si a celorlalte drepturi (indemnizatiile de conducere, plata orelor din posturile vacante, plata orelor de garda, sporuri, etc.);

stabilirea sumelor de plata si incadrarea acestora in disponibilul de credite bugetare la subdiviziunea cheltuieli de personal;

stabilirea contributiilor pentru asigurari sociale, fondul de somaj, asigurarile de sanatate precum si intocmirea corecta a ordinelor de plata.

Dupa analiza, verificare si introducerea in documente a modificarilor rezultate, compartimentul control si evidenta cheltuielilor procedeaza astfel:

mai intai vizeaza cecul pentru suma care urmeaza a fi ridicata de la casa platitoare din cadrul trezoreriei,

dupa care il remite casieriei pentru eliberarea sumei,

apoi, retine ordinele de plata pentru inregistrarea si intocmirea formelor de decontare in banci.

La celelalte categorii de cheltuieli[7], platile prin trezorerie impun mai intai prezentarea de documente justificative potrivit cu specificul destinatiei sumelor de bani catre terti si apoi se aplica procedura de analiza si verificare a acestora.

3.3. Incheierea exercitiului bugetar

Finalitatea executiei bugetare se regaseste in documente care consemneaza realizarea indicatorilor de venituri si cheltuieli mai intai, la contribuabili (indeosebi prin bilanturile contabile si fiscale) precum si ordonatori de credite bugetare( prin darile de seama contabile bugetare , cu accent pe executia bugetelor de venituri si cheltuieli, precum si a conturilor de executie bugetara ) , apoi la institutiile ierarhic superioare ( dari de seama contabile bugetare cu caracter centralizat si conturile lor de executie bugetara).

In plan juridic, legislatia finantelor publice stipuleaza unele prevederi despre: masurile si operatiunile presupuse de incheierea exercitiului financiar (cum sunt principiile incheierii executiei bugetare catre finele anului calendaristic si regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite bugetare); contului general anual de executie; structura conturilor anuale de executie a bugetului; contul general de executie a datoriei publice; excedentul sau deficitul bugetar; executia de casa a bugetelor publice.

Executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an, fapt care conduce la anumite reguli in ce priveste problematica gestiunii fiscal-bugetare. Astfel, orice venit neincasat si orice cheltuiala angajata, lichidata si ordonantata, in cadrul prevederilor bugetare, si neplatite, dupa caz, in contul bugetului pe anul muncitor. In acelasi timp, creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului se anuleaza de drept. Disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor de implementare, se reporteaza in anul urmator. In cazul bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subventii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din executia acestora se regularizeaza la sfarsitul exercitiului bugetar de stat, in limita subventiilor primite. Prevederile legilor bugetare anuale si ale celor de rectificare actioneaza numai pentru anul bugetar respectiv.

Aceeasi lege a finantelor publice, pentru regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite, precizeaza ca ordonatorii principali au obligatia de a realiza lunar necesitatea mentinerii unor credite bugetare pentru care, in baza unor dispozitiuni legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiintate sau amanate si de a propune prin Ministerul Finantelor Publice anularea creditelor respective. Pentru ultima luna a anului bugetar termenul limita pentru transmiterea propunerilor ordonatorilor principali de credite mai sus mentionati este 10 decembrie. Creditele bugetare anuale conduc la majorarea Fondului de rezerva bugetara de la dispozitia Guvernului.

INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETAR reprezinta un ansamblu de masuri, operatiuni, proceduri si atitudini care potrivit legislatiei finantelor publice au menirea sa contureze cu exactitate nivelul realizarii indicatorilor de venituri si cheltuieli la toti participantii la relatiile bugetare.

Ministerul Finantelor Publice stabileste prin norme ori instructiuni, pentru cei implicati in relatiile bugetare, o serie de masuri in legatura cu inchiderea executiei bugetare si anume: realizarea veniturilor pe total, in structura si pe titulari concomitent cu orientare controlului fiscal in acest sens; utilizarea cu maxima eficienta si in regim sever de economii a fondurilor bugetare; efectuarea operatiunilor de tehnica bugetara privind incheierea exercitiului bugetar etc.

In luna decembrie se au in vedere actiuni mai precise in legatura cu incheierea exercitiului bugetar in sensul intensificarii incasarii si efectuarii cheltuielilor. Dintre acestea, remarcam:

• Identificarea imobilizarilor de credite bugetare deschise si repartizate

respectiv, de disponibilitati in conturi si retragerea lor in vederea redistribuirii pentru acoperirea unor eventuale suplimentari solicitate de unele activitati sau actiuni;

• Intreprinderea demersurilor necesare pentru incasarea debitelor;
• Transmiterea in timp util a instructiunilor metodologice si formularelor pentru realizarea lucrarilor de incheiere a exercitiului bugetar;
• Pregatirea operatiunilor de inventariere la toate nivelele etc.

Incheierea propriu-zisa a exercitiului bugetar presupune si actiuni concrete de genul: retragerea mijloacelor banesti neutilizate si anularea creditelor bugetare deschise si repartizate; prelungirea termenelor de decontare a unor lucrari de investitii; intocmirea de dari seama asupra executiei financiare etc.

Conturile anuale de executie ale bugetelor publice,inclusiv cele ale ordonatorilor de credite bugetare (plus anexele) au in structura lor urmatoarele:

La venituri: prevederi bugetare initiale; proceduri bugetare

definitive;incasari realizate;

La cheltuieli: credite bugetare initiale; credite bugetare

definitive; plati efectuate.

Ministerul Finantelor Publice intocmeste anual contul general al datoriei publice a statului ce cuprinde conturile datoriei publice interne si datoriei publice externe precum si situatiile garantiilor guvernamentale pentru credite( intern si extern) primite de catre alte persoane juridice. Contul general al datoriei publice a statului este anexat la contul anual de executie a bugetului de stat ce se depune la Parlament.

Ministerul Finantelor Publice intocmeste anual contul general anual de executie cu privire la bugetul de stat si separat, bugetele asigurarilor sociale si a bugetelor ordonatorilor principali de credite bugetare pe baza situatiilor financiare prezentate de cei implicati in relatiile bugetare. In acest sens, ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa intocmeasca si sa anexeze la situatiile financiare anuale rapoarte anuale de performanta, in care sa se prezinte, pe fiecare program obiectivele, rezultatele preconizate, si cele obtinute, indicatorii si costurile asociate, situatiile privind angajamentele legale.

INCHEIEREA EXERCITIULUI FINANCIAR BUGETAR consta, in sensul implicarii Trezoreriei Finantelor Publice pe urmatoarele coordonate de actiune: masuri ce se iau de catre ordonatorii de credite bugetare; masuri aplicate de trezorerii; operatii contabile privind incheierea exercitiului bugetului de stat; operatii contabile privind incheierea exercitiului bugetului asigurarilor sociale de stat; operatii finale ale incheierea conturilor.

Ordonatorii de credite bugetare, in baza instructiunilor Ministerului Finantelor Publice, pentru incheierea exercitiului financiar anual are in vedere urmatoarele:

Deschiderea,repartizarea si anularea creditelor bugetare;

Reconstituirea platilor de casa cu disponibilitatile ramase in conturile

institutiilor publice;

Plata drepturilor de personal aferente anului incheiat;

Decontarea avansurilor acordate in cursul anului incheiat;

Lichidarea si decontarea sumelor primite pentru executarea

operatiilor de mandat;

Raportarea in anul urmator a soldurilor unor conturi, precum si

incheierea acestora;

Regularizarea soldurilor la bugetelor locale;

Regularizarea subventiilor de catre institutiile publice primite

de la bugetul de stat si bugetul local;

Urmarirea si incasarea sumelor datorate de debitori si clienti;

Prezentarea la unitatile trezoreriei a bilanturilor contabile pentru viza si

certificarea platilor de casa, precum si a disponibilitatilor din conturi.

Unitatilor Trezoreriei Finantelor Publice le revin in mod direct ca actiuni concrete in vederea incheierea exercitiului financiar bugetar urmatoarele:

• Accelerarea decontarii platilor din conturile ordonatorilor de credite efectuate, limita celor disponibile din contul trezoreriei( documentele de plati ajunse la unitatile trezoreriei trebuie sa fie decontate);
• Preluarea zilnica a extraselor de cont de la Banca Nationala;
• Preluarea operativa a documentelor de incasari si transmiterea lor trezoreriilor pentru a fi inregistrate in conturile sintetice si analitice de venituri;
• Intocmirea situatiei dispozitiilor de incasare cu titlu executiv

si stabilirea de masuri impreuna cu organele fiscale ce urmeaza a fi luate in anul urmator;

• Pastrarea in casierie-tezaur la sfarsitul anului a unui sold minim (plafon de casa), diferenta in plus virandu-se in contul Trezoreriei. In ultima zi a anului se inventariaza numerarul existent in casierii dupa care se confrunta cu soldul contului "casa" din contabilitate pentru exactitate;
• Urmarirea virarii de catre ordonatorii de credite, la termenele stabilite, a sumele aflate in conturile fondurilor speciale; la sfarsitul anului se reporteaza in anul urmator numai fondurile precizate expres prin instructiuni ale Ministerului Finantelor Publice;
• Inregistrarea tuturor operatiunilor in contabilitate, eliberarea extraselor de cont institutiilor publice, astfel incat lucrarile de incheiere a exercitiului financiar sa fie realizate in termenul legal.

INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETULUI DE STAT presupune la Trezorerie ca toate operatiile privind incasarea veniturilor si efectuarea platilor sa se inregistreze in conturile sintetice si analitice in ultima zi lucratoare a anului.

Unitatile operative ale Trezoreriei ( de la municipii, orase, comune) transmit veniturile si cheltuielile bugetului de stat in contul trezoreriei judetene pana la data de 8 ianuarie, anul urmator.

In contabilitate, se vireaza soldul creditor al contului "veniturile bugetului de stat"in "contul de corespondent al trezoreriei" . In paralel se preia din " contul de corespondent al trezoreriei" judetene soldul debitor al contului " cheltuielile bugetului de stat".

Documentele cu privire la operatiile contabile mentionate se transmit trezoreriei judetene care la randul ei( pana la 10 ianuarie anul urmator) vireaza soldul total al contului"veniturile bugetului de stat", in ultima zi lucratoare a anului, din contul de corespondent al trezoreriei in contul curent al trezoreriei deschis la Banca Nationala . Totodata, la trezoreria judeteana, se preia totalul cheltuielilor bugetului de stat pe anul expirat neinregistrandu-se disponibilul din contul curent al trezoreriei deschis la Banca Nationala.

Sucursalele Bancii Nationale transmit in mod operativ veniturile bugetului de stat si preiau cheltuielile aceluiasi buget in si din contul "deficitul bugetului de stat" deschis la Centrala Bancii Nationale.

INCHEIEREA EXECUTIEI BUGETELOR LOCALE este axata pe doua categorii de operatiuni:

1. de regularizare a soldului
2. de inregistrare in contabilitate.

Regularizarea Soldului Bugetelor Locale presupune ca operatiuni urmatoarele:rambursarea imprumutului temporar din fondul de tezaur al consiliului judetean, precum si a imprumutului din fondul de rulment, regularizarea cu bugetul de stat a subventiilor primite pentru asigurarea protectiei sociale a populatiei pentru energia termica, precum si a celor pentru investiti; intocmirea in primele zile ale lunii ianuarie a anului urmator, a situatiei privind executarea fiecarui buget local, pe baza soldului creditului de venituri si a contului de cheltuieli din contabilitatea trezoreriei. Contul de executie astfel intocmit cuprinde: venituri proprii pe capitole si subcapitole; sumele defalcate din impozitul pe salarii; subventii primite de la bugetul de stat; cheltuielile pe capitole si titluri; soldul fiecarui buget local reprezentand diferente intre incasari si plati care se regularizeaza potrivit precizarilor din instructiunile Ministerul Finantelor Publice. Dupa efectuarea operatiunilor de regularizare cu bugetul de stat, precum si in cazul bugetelor locale care si-au acoperit cheltuielile din venituri proprii si din sume defalcate din impozitul pe salarii, se procedeaza la incheierea executiei fiecarui buget local.

In contabilitate incheierea executiei bugetelor locale presupune:

incheierea contului de venituri(prin contul "soldul bugetului local");

incheierea contului de cheltuieli (prin soldul bugetului local);

repartizarea soldului excedentar al bugetelor locale( daca exista) intre fondul de tezaur al consiliului judetean si fondul de rulment propriu al fiecarui buget local aferent anului financiar incheiat.

INCHEIEREA EXECUTIEI BUGETULUI ASIGURARILOR SOCIALE DE STAT se deruleaza in trei etape succesive:

la nivelul trezoreriilor orasenesti si municipale;

la nivelul trezoreriilor municipale (resedinta de judet);

la nivelul trezoreriei judetene

In prima etapa, trezoreriile orasenesti si municipale (altele decat cele resedinta de judet) transmit incasarile evidentiate in contul "veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat" impreuna cu documentele de incasare a contributiei de asigurari sociale, pana in ultima zi lucratoare a anului, in contul bugetului de resort, deschis la trezoreria municipala resedinta de judet pe numele Directiei Muncii si Protectiei Sociale.

In a doua etapa, trezoreria municipala (resedinta de judet) vireaza soldul contului de venituri si al "contului de cheltuieli" privind bugetul asigurarilor sociale de stat in contul trezoreriei judetene.

In a treia etapa la trezoreria judeteana, pe baza documentelor primite in primele zile lucratoare ale lunii ianuarie, din anul urmator, se vireaza soldul contului de venituri din contul curent al trezoreriei in contul "disponibil din excedentul bugetului asigurarilor sociale de stat din anii precedenti" deschis pe numele Ministerului Solidaritatii Sociale si Familiei deschis la Centrala Bancii Nationale si se preia totalul cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat din Contul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si Familiei cu care se reintregeste disponibilul din contul curent al trezoreriei statului.

INCHEIEREA CONTURILOR PRIVIND ACTIVITATEA TREZORERIEI se poate rezuma simplificator la doua operatiuni principale:

• virarea soldului contului "venituri ale trezoreriei din dobanzi incasate" in contul trezoreriei centrale. Fiecare trezorerie vireaza soldul contului "venituri ale Trezoreriei din dobanzi incasate" in contul corespondent al trezoreriei judetene. Aceasta din urma centralizeaza soldurile primite (pana la 5 ianuarie anul urmator) si le trimite in contul deschis la Centrala Bancii Nationale pe seama Ministerului Finantelor Publice;
• preluarea soldului contului "cheltuieli privind activitatea trezoreriei din contul Trezoreriei Centrale". In acest cont sunt inregistrate analitic comisioanele, dobanzi platite din fondul de tezaur judetean, dobanzi platite pentru disponibilul fondului pentru plata ajutorului de somaj. Soldurile conturilor analitice mentionate se preiau din contul de corespondent al trezoreriei, dupa care Trezoreria Judeteana preia soldul contului, cheltuielile trezoreriei din contul deschis la Centrala Bancii Nationale.

Operatiile financiare ale trezoreriei presupun

• mai intai confruntarea soldurilor "contului corespondent al trezoreriei"din evidenta fiecarei trezorerii judetene cu soldul contului respectiv din evidenta trezoreriei municipale si orasenesti, intre care trebuie sa existe a identitate perfecta.
• apoi, are loc finalizarea operatiilor evidentiate in contul "Decontari cu Banca Nationala pentru operatiile initiate", care nu poate avea sold.
• in final, se intocmeste balanta de verificare intermediara (inaintea operatiilor de inchidere si definitive), la sfarsitul anului pentru fiecare cont sintetic si analitic pe baza urmatoarelor :

soldul la inceputul anului (debitor- creditor);

rulajul anual (debitor-creditor);

soldul la sfarsitul anului (debitor-creditor);

In baza balantei de verificare se procedeaza la :

• verificarea corectitudinii inregistrarilor de operatii in conturile sintetice si analitice;
• concordanta conturilor analitice cu contul corespunzator sintetic, pentru venituri si cheltuielile din fiecare componenta a sistemului bugetar.

Bibliografie selectiva

.Cocos-Greceanu Virginia Practica auditului la institutiile publice (I+II),

Societatea "Adevarul"SA, Bucuresti, 1997 si 2001.

Cocos-Greceanu Virginia - Contabilitatea institutiilor publice, Ed. Societatii "Adevarul" SA, Bucuresti, 2001.

Condor Ioan - Drept Financiar, Ed. Regia Autonama Monitirul Oficial, Bucuresti, 1997.

Filip Gheorghe - Finante Publice, Ed. Sedcom Libris, Iasi,2003

Gliga Ioan - Dreptul finantelor publice, Bucuresti (1992- Ed. Didactica si Pedagogica; 1994- Ed. All; 1996-Ed. Economica)

Ionescu Luminita - Contabilitatea institutiilor publice, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2004

Ionescu Luminita - Contabilitatea institutiilor din administratia publica locala, Ed. Economica, Bucuresti, 2001

*** Legea nr 500/2002 a finantelor publice

Mihaescu Sorin- Controlul Fiscal, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002

Mosteanu Tatiana - Buget si trezorerie publica, Ed. Du. Style, Bucuresti, 2000

Mosteanu Tatiana - Reforma sistemului fiscal in Romania, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1999

*** Ordonanta de urgenta nr.45 din 5 iunie 2003 privind finatele publice locale

Stolojan Theodor si altii - Integrare si politica fiscala europeana, Ed. Infomarket, Brasov, 2002

Saguna-Drosu Dan - Drept financiar si fiscal european, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1998 (2000)

Saguna-Drosu Dan si altii - Procedura fiscala, Ed. Oscar Print, Bucuresti , 1996

Vascu Barbu Viorica -Bugetul de stat si agebtii economici, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1997

Vacarel Iulian si altii - Finante Publice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 2003

Vacarel Iulian - Politici fiscale si bugetare in Romania -1990-2000, Ed. Expert, Bucuresti, 2001

Voinea Gheorghe si altii - Impozite, taxe si contributii, Ed. Junimea, Iasi, 2002 (2004)