PROCESUL DE GLOBALIZARE ECONOMICA

Cuprins

Introducere...................3

Factorii determinanti ai globalizarii economiei.....3

Abordari conceptuale asupra globalizarii......4

Procesele obiective ale globalizarii economice.....5

Opinii asupra procesului de globalizare economica..5

Evolutia contradictorie a globalizarii........6

Globalizarea si interesele salariatilor........7

Concluzie.....................8

Bibliografie..................9

Introducere

Procesul de globalizare a economiei mondiale, a inceput la mijlocul anilor '80, a capatat noi valente si adepti in deceniul '90 si continua in prezent sa se manifeste cu putere desi are de infruntat conceptii regionaliste si nationaliste.

Intr-un sens larg, procesul de globalizare economica, poate fi definit ca fiind procesul dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor dintre acestea si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale.

Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi definita drept intarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfasoara cu o viteza adeseori ametitoare, cuprinzand in sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficientei alocarii si utilizarii resurselor, globalizarea economica apare ca un fenomen rational, de natura sa furnizeze un volum mai mare de bunuri si servicii cu resurse tot mai putine.

Globalizarea economica presupune, asadar, in esenta, globalizarea procesului de creare a productiei interne brute ale statelor lumii.

Factorii determinanti ai globalizarii economiei

Factorii economico-comerciali care au influentat adancirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt:

Liberalizarea comertului cu servicii in special in domeniul telecomunicatiilor, asigurarilor si bancar, a constituit tendinta dominanta a anilor

'70 in SUA, fiind continuata in anii '80 in Marea Britanie si ulterior in Uniunea Europeana si Japonia. Tendinta continua si in prezent, incluzand si tarile Europei Centrale si de Est, printre care si Romania.

Liberalizarea pietelor de capital ca urmare a eliminarii treptate a obstacolelor impuse circulatiei devizelor si a capitalului, reprezinta un pas favorabil in vederea formarii unor piete financiare globale. Aceasta mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului in special in cazul companiilor transnationale si inregistreaza, totodata, o reducere a costurilor in conditii normale

Liberalizarea investitiilor straine directe

Incepand cu anii '70, interesul comun al umanitatii de prezervare (aparare) a mediului inconjurator s-a concretizat prin aparitia unor concepte, cu vocatie globala: bunurile comune ale umanitatii, dezvoltarea durabila si securitatea ecologica, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale.

Bunurile comune ale umanitatii sunt spatii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate si nici nu cad sub incidenta suveranitatii statelor. Cu exceptia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul ca oamenii poseda capacitati tehnice de exploatare si deteriorare.

Dezvoltarea durabila este definita drept dezvoltarea care raspunde nevoilor prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile. Dezvoltarea durabila e conceputa in vederea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pe intreaga planeta si pentru un viitor apropiat.

Securitatea ecologica este una dintre dimensiunile fundamentale ale securitatii globale.

Abordari conceptuale asupra globalizarii

In literatura de specialitate globalizarea este abordata in mod divers, putandu-se desprinde mai multe abordari conceptuale.

Globalizarea este definita prin interdependenta economiei dintre state, ca urmare a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.

Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor, tehnologiilor si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice internationale.

Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor transnationale.

Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte transnationale.

Cercetatorii romani, sustinatori ai ultimelor doua conceptii, le completeaza cu ideea ca statul continua sa aiba un rol important, invocand exemplul Frantei si Marii Britanii.

In raportul Dezvoltarii Mondiale editat de Banca Mondiala in anul 2000 se apreciaza ca in economia mondiala au loc doua procese paralele: globalizarea si descentralizarea:

globalizarea consta in transnationalizarea pana la supranationalizare cu deosebire in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf;

descentralizarea consta in transmiterea de catre guvernul national catre comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale, educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne.

Procesele obiective ale globalizarii economice

In ultimele decenii ale secolului XX am asistat la dezvoltarea procesului de adancire a diviziunii internationale a muncii si specializare organologica care a generat comertul cu subansamble. Totodata s-a remarcat faptul ca sporirea comertului exterior si mondial devanseaza cresterea productiei mondiale. Astfel, datorita acestor tendinte are loc o crestere a coeficientului de dependenta a economiilor nationale fata de economia mondiala si o ascensiune importanta a pietei externe, fapt ce obliga statele sa adopte masuri de liberalizare a comertului exterior, ajungandu-se pana la desfiintarea taxelor vamale.

Liberalizarea miscarii internationale a marfurilor, capitalurilor, serviciilor, persoanelor, fortei de munca si a tehnologiilor, conduce la disparitia granitelor comerciale , nu insa si a granitelor nationale.

Se remarca ca proces obiectiv adoptarea de reglementari comune de catre state - acorduri , tratate, conventii privind eliminarea dublei impuneri, regimul favorabil al investitiilor externe, acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate.

Infiintarea unor institutii si organisme internationale comune cu atributii la scara mondiala, regionala sau subregionala - publice si private.

Opinii asupra fenomenului de globalizare economica

In legatura cu fenomenul de Globalizarea s-au structurat doua opinii opuse: una care sustine acest proces, iar alta care se opune.

Sustinatorii globalizarii pun accentul in principal pe avantajele generate de procesul de mondializare:

reducerea costurilor de productie datorita economiei de scara;

accelerarea tranzactiilor schimburilor care se realizeaza aproape in timpii comunicati - fax, Internet, etc.;

cresterea vitezei de derulare a operatiunilor comerciale, financiare si tehnologice;

extinderea puternica a pietelor si crearea de noi piete independente de anumite surse sau zone traditionale.

In consecinta are loc o crestere a eficientei intregii activitati economice la nivel planetar ca urmare a miscarii libere a capitalurilor, investitiilor, tehnologiilor si fortei de munca spre domeniile si zonele mai profitabile.

Oponentii globalizarii invoca si uneori absolutizeaza consecintele negative:

desfiintarea natiunii si statului national;

reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivitatii muncii;

specializarea unor state in activitati de productie generatoare de poluare si care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie;

adancirea decalajelor economice ( in prezent 258 de persoane detin o bogatie egala cu cea posedata de 2,5 miliarde de oameni - aproape din populatia Terrei). De asemenea, se mentioneaza pericolele privind desfiintarea unor ramuri, falimentarea unor banci, destabilizarea vietii economice, inclusiv a unor state.

Evolutia contradictorie a globalizarii

Miscarile de capital

Globalizarea a fost cel mai des asociata in ultima vreme cu cresterea fluxurilor private de capital inspre tarile in curs de dezvoltare pe parcursul anilor '90. La acestea mai trebuie adaugat faptul ca aceasta evolutie a urmat unei reduse miscari a capitalului in aceste directii pe parcursul anilor '80. In acelasi timp, fluxurile oficiale de ajutoare sau asistenta pentru dezvoltare s-au redus semnificativ de la inceputul deceniului al noualea, iar structura miscarilor de capital privat a inregistrat modificari semnificative. Investitiile straine directe au devenit categoria cea mai importanta. Atat investitiile de portofoliu, cat si creditele bancare au marcat evolutii tot mai sinuoase, reducandu-se dramatic la inceputul crizei financiare din a doua jumatate a deceniului al zecelea.

Comertul

Tarile in curs de dezvoltare si-au sporit partea din participarea la comertul international de la 19% in 1971 la 29% in 1999. Exista insa variatii destul de importante intre marile regiuni. De exemplu, noile tari industrializate din Asia au inregistrat evolutii pozitive, in timp ce Africa, pe ansamblu, a avut un trend descrescator. Structura ofertelor de export este, de asemenea, un aspect extrem de important. Cea mai importanta crestere a fost, de departe, cea a exportului de produse manufacturate. Ponderea produselor primare, oferite mai ales tarilor sarace, s-a redus.

Migratia fortei de munca

Forta de munca s-a miscat de la o tara la alta, partial datorita incercarilor de identificare a unor oportunitati de lucru. Cifrele nu sunt extraordinare in momentul de fata, insa in perioada 1965-1990 proportia fortei de munca de origine straina pe ansamblul globului a crescut cu aproape 50%. Cele mai importante directii urmarite de forta de munca au fost intre tarile in curs de dezvoltare si tarile dezvoltate. Exista un potential destul de important de deplasare a cunostintelor si tehnicilor de productie inspre tarile in curs de dezvoltare, la fel ca si o crestere a salariilor in aceste tari.

Globalizarea si interesele salariatilor

Si tarile dezvoltate au motive sa considere globalizarea ca fiind un proces contradictoriu. Merita analizata amenintarea pe care tarile cu niveluri salariale reduse o exercita asupra tarilor dezvoltate in ceea ce priveste integrarea primelor in noul spectru mondial, precum si masura in care schimbarile care au loc in aceste economii sunt determinate de extinderea fenomenului de globalizare.

Economiile sunt intr-o continua evolutie, iar globalizarea este unul dintre fenomenele care se exercita incontinuu. Un astfel de fenomen este acela al orientarii spre sectorul serviciilor din partea economiilor care ajung la un anumit grad de maturitate. Un altul este deplasarea spre locurile de munca ce inglobeaza mult mai multe aptitudini. Studiile arata ca toate aceste tipuri de evolutie vor avea loc indiferent de modul de extindere al procesului de globalizare. De fapt, globalizarea face acest proces mai usor si mai putin costisitor pentru economie pe ansamblu, prin aducerea avantajelor fluxurilor de capital, inovatiilor tehnologice si a preturilor reduse de import. Cresterea economica, reducerea somajului si standardele de viata sunt, toate, mult mai ridicate decat daca am avea de-a face cu o economie inchisa.

Avantajele au insa o distributie inegala intre diferite grupuri si tari, pentru unii procesul fiind mai curand un dezavantaj. De exemplu, lucratorii din domeniul industriilor vechi, care acum se afla in declin, au sanse reduse sa se redreseze pentru a putea servi noilor industrii.

Concluzie

O analiza obiectiva a procesului de globalizare de pana acum, atesta faptul ca avantajele economice inclina mai mult spre tarile dezvoltate si catre marile puteri economice unde isi gasesc originea societatile transnationale. In acest sens actioneaza si mecanismul financiar mondial care prin institutiile sale: F.M.I., Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului dominate de marile puteri economice avantajeaza intr-o proportie covarsitoare tarile dezvoltate implicate in acordarea de credite, infaptuirea investitiilor straine directe, institutiile, societatile transnationale si statele creditoare obtin profituri ridicate.

In concluzie, globalizarea este o realitate probabil ireversibila si orice tara care-si pregateste temeinic viitorul se vede nevoita sa interfereze cu ea.

Bibliografie:

Ulrich Beck, "Ce este globalizarea?"

Bucuresti 2003, Ed. Economica

Soros George, "Economie si societate"

Bucuresti 2002, Ed. Polirom

Marin Dinu, Cristian Socol, "O perspectiva istorica

asupra globalizarii"

Bucuresti 2003, Ed. Economica

Virgil Gheorghita, "Economie mondiala"

Bucuresti 2002, Ed. Economica