SUBDEZVOLTAREA ECONOMICA

SUBDEZVOLTAREA ECONOMICA

Recunoasterea pe plan international a categoriei tarilor in curs de dezvoltare

Pragul dezvoltare - subdezvoltare. Trasaturile subdezvoltarii

Cauzele subdezvoltarii

Factorii interni ai subdezvoltarii

Factorii externi ai subdezvoltarii

Strategii pentru depasirea subdezvoltarii

Efortul propriu

Strategii internationale

Lumea se afla, de la inceputurile existentei ei, intr-o continua miscare si transformare. Dar, niciodata ca in prezent cand a intrat in al treilea mileniu, ritmul schimbarilor nu a fost atat de accelerat. In decurs de numai un secol, omenirea a cunoscut primele conflagratii mondiale, a asistat la prabusirea sistemului colonial si, in cele din urma, a regimurilor comr.niste est-europene. Occidentul, mult mai avansat pe calea dezvoltarii decat restul lumii, a beneficiat, intr-un termen scurt, de trei revolutii -tehnologica, manageriala si ecologica. De cealalta parte, fostele colonii, nu au reusit, decat in foarte mica masura, sa valorifice independenta politica proaspat obtinuta. In realitate, de-a lungul ultimelor decenii, prapastia dintre tarile bogate si cele sarace s-a adancit.

1. Recunoasterea pe plan international a categoriei tarilor in curs de dezvoltare

In ultima jumatate a secolului trecut, s-a discutat deosebit de mult despre acea parte a lumii noastre, numita "economii' sau "tari in curs de dezvoltare'. Literatura de specialitate, referitoare la situatia tarilor care se confrunta cu fenomenul subdezvoltarii, a utilizat diversi termeni pentru a-1 defini si anume: "lumea a treia', tari in curs de dezvoltare, tari inapoiate, tari sarace, tari subdezvoltate, sudul sarac, tari inapoiate, etc. uneori chiar sunt folositi doi sau mai multi termeni, atunci cand se refera la acelasi fenomen. ²⁸

Problematica subdezvoltarii a cuprins intregul sistem mondial deoarece, conform unor date prospective recente, cu acest fenomen se confrunta aproape 77% din populatia planetei. Subdezvoltarea in sine nu este un proces nou in economia mondiala; ceea ce nelinisteste insa comunitatea internationala este adancirea subdezvoltarii, cresterea decalajelor si agravarea contradictiilor dintre lumea bogata si cea saraca. Aceasta stare de fapt se datoreaza, in opinia specialistilor, gravelor inechitati produse de sistemul international, care in ciuda eforturilor reformatoare intreprinse in ultimele decenii, au dat nastere la doua lumi, separate una de cealalta atat din punct de vedere material, cat si din punct de vedere filozofic.²⁹

Subdezvoltarea a devenit una din preocuparile principale ale comunitatii internationale, datorita faptului ca acestui fenomen i se subordoneaza numeroasele probleme cu care se confrunta omenirea -suprapopulatia, migratia internationala si somajul, foamea si subnutritia, energia si resursele naturale, cresterea economica, transfeml de tehnologie, nevoile de investitii, deteriorarea mediului, pacea si securitatea, cat si datorita implicatiilor economice, politice, morale, ecologice si de alta natura pe care le are asupra celeilalte parti a globului, in contextul interdependentelor in crestere ce se manifesta in economia mondiala. Aceasta problematica reprezinta teren de infruntare pentru diversele teorii si modele referitoare la originea, cauzele si trasaturile determinante ale fenomenului subdezvoltarii.

In practica, termenul utilizat frecvent pentru a face referire la tarile care se confrunta cu fenomenul subdezvoltarii este de tari in curs de dezvoltare,³⁰ iar situatia ce le caracterizeaza din punct de vedere economic, social si politic poarta denumirea de 'subdezvoltare'.

Nechita V. - "Economie Politica', vol. II Ed. Porto-Franco. Galati, 1992, pg. 387

Tinbergen J. - "Restructurarea Ordinii Internationale', Editura Politica, Bucuresti, 1973

Asupra termenului de 'tari in curs de dezvoltare' s-a convenit cu prilejui primei Conferinte a Natiunilor Unite pentru Comert si Dez'oltare (UNCTAD) - Geneva 1964. cand s-a constituit 'Grupul celor 77'. organizatie ce are ca scop promovarea intereselor acestor tari.

Subdezvoltarea economica este un proces istoric al dezvoltarii inegale a tarilor lumii in cadrul mecanismelor ordinii economice internationale, este de fapt o stare economica care se caracterizeaza prin:

nivel redus de dezvoltare si utilizare al factorilor de productie;

structuri dezarticulate ale economiilor nationale si, in consecinta, disproportii si dezechilibre economice;

slaba eficienta economica si nivel redus al venitului national, al productiei industriale si agricole pe locuitor:

nivel redus al indicatorilor nivelului de trai.

Economiile aflate in starea de subdezvoltare au o participare redusa la schimburile economice internationale, la circuitul economic mondial.

1.2. Pragul dezvoltare - subdezvoltare. Trasaturile subdezvolarii

Una dintre problemele care au preocupat comunitatea internationala in efortul ei de a clasifica cat mai riguros statele lumii a fost gasirea pragului care desparte tarile dezvoltate de tarile in curs de dezvoltare. Acest lucru este cu atat mai dificil de realizat cu cat nu se poate spune ca orice ramanere in urma, orice decalaj, fie el chiar foarte mare, ar constitui o manifestare a subdezvoltarii.

Pornind de la decalajul de venit, PA. Samuelson scrie: ' O tara subdezvoltata este pur si simplu aceea al carei venit real pe locuitor este scazut in raport cu actualul venit pe locuitor al unor tari cum sunt Canada, Statele Unite sau, in general, Europa Occidentala'.

Aceste decalaje nu sunt inghetate, nu sunt date odata pentru totdeauna, ci se modifica; insasi procesele care le genereaza sunt dinamice. in virtutea acestui fapt, un decalaj care astazi exprima o stare de subdezvoltare, maine poate inceta sa mai joace acelasi rol, desi isi pastreaza aceeasi dimensiune. In plus, analizele precum si comparatiile realizate pe baza unui singur indicator (produsul national brut) supradimensioneaza in mod nejustificat distanta care separa grupa tarilor dezvoltate de cele ale tarilor in curs de dezvoltare. Luand in calcul doar , tari incluse in mod traditional in grupa tarilor dezvoltate , Grecia) pot fi incadrate in grupa tarilor in dezvoltare, deoarece media produsului brut al statelor dezvoltate este, in mod firesc' produsului national brut din aceste tari.

Prin urmare, exprimarea pragului dezvoltare - subdezvoltare nu se va putea limita la un singur indicator, ci va trebui sa reflecte un minim necesar, stiintific determinat pe baza unui sistem de indicatori, care vor surprinde atat latura cantitativa, cat si cea calitativa a dezvoltarii. In acest scop, va fi nevoie de o larga cooperare interdisciplinara, care sa precizeze criteriile si metodele stiintifice de evaluare a subdezvoltarii si de comparabilitate internationala. Pana cand se va elabora un astfel de prag, definirea subdezvoltarii prin decalaje va contine, intr-o masura mai mare sau mai mica, elemente arbitrare.

In acceptiunea majoritatii specialistilor, trasaturile comune ale subdezvoltarii econoinice sunt:

Nivelul scazut al venitului pe locuitor ;³¹

Ponderea mare a sectorului agricol. Productivitatea muncii in acest sector este mult scazuta datorita in primul rand unor dificultati de ordin tehnic si tehnologic. Pe fondul acestor probleme cronice, se suprapune cresterea rapida a populatiei ceea ce duce la scaderea productiei agricole pe locuitor si la agravarea insecuritatii alimentare;

Importanta redusa a sectorului industrial Ansamblul tarilor in curs de dezvoltare contribuie doar cu 1/5 la productia industriala mondiala. In plus, multe din aceste tari se caracterizeaza si prin absenta sau slaba dezvoltare a unor ramuri vitale pentru o economie nationala, cat si prin slaba dezvoltare a infirastructurii;

Predominanta in unele situatii a unor tehnici primitive si a productiei de au tosuhzistenta;

Exploatare slaba si valorificarea redusa a resurselor naturale energetice si miniere, datorata in primul rand penuriei de resurse financiare dar si a tehnologiilor, a personalului calificat;

Nivelul scazut al exporturilor - pe ansamblul tarilor in curs de dezvoltare exclusiv principalele state exportatoare de petrol;

Nivelul redus al investitiilor - datorat in principal insuficientei economisirii;

Un sistem institutional ineficient - in cadrul caruia organele puterii fiind adesea corupte si tara autoritate;

Conform dalelor oferite de World Bank Atlas 1998, cele mai sarace tari de pe glob la sfarsitul mileniului treait erau: Mozambic ( 60 USD/ locuitor). Nepal, Sierra Leone si Uganda (170). Bumndi. Guineea-Bissau, Malawi (210), Ciad ( 220), etc.

Structuri social - economice si tipuri de proprietate eterogene care genereaza mecanisme de 'blocare' a functionarii economiei, a actiunii legilor pietei;

Nesatisfacerea unor necesitati elementare ale populatiei (malnutritie, lipsa apei potabile, conditii precare de locuit si in domeniul ocrotirii sanatatii);

Nivelul scazut de instructie - reflectat de o rata scazuta de alfabetizare, ceea ce are ca efect principal lipsa de cadre calificate si a capacitatii de creare a strategiilor de dezvoltare,

Dependenta economica fata de exterior datorita unor structuri dezarticulate ale economiilor lor, absentei unor resurse naturale esentiale necesare pentru orice proces de dezvoltare, lipsei potentialului stiintific si tehnologic propriu, insuficientei acumularii interne pentru finantarea programelor de dezvoltare etc;

Agravarea in ultimele decenii a problemei datoriei externe din cauza majorarii substantiale a facturilor la produsele de baza importate de acestea (petrol, hrana, etc.) cat si datorita inrautatirii conditiilor pe piata creditului international.

1.3. Cauzele subdezvoltarii

Daca in legatura cu trasaturile caracteristice tarilor in curs de dezvoltare, opiniile specialistilor nu difera prea mult, referitor la cauzele care au generat si mentin acest fenomen exista diferente importante de pareri. Acestea reflecta deopotriva zona de provenienta a autorilor teoriilor (daca sunt originari din tarile in dezvoltare sau din tari occidentale) dar si afinitatile ideologice carora acestia circumscriu. Exista insa o unanimitate in a aprecia ca factorii care au stat la baza aparitiei si perpetuarii acestui fenomen pot fi impartiti in doua categorii: factori interni ai subdezvoltarii si factori externi ai subdezvoltarii; aceste doua categorii de factori se interconditioneaza reciproc si au o influenta mai mica sau mai mare in functie de conditiile specifice fiecarei tari. Descoperirea cauzelor subdezvoltarii si explicarea mecanismelor actiunii lor ajuta la identificarea posibilitatilor actuale sau de perspectiva de a le inlatura sau macar de a le diminua influenta negativa.

1.3.1. Factorii interni ai subdezvoltarii

Factorii interni ai subdezvoltarii se afla intr-o stransa interdependenta, infiuentandu-se reciproc, cel mai adesea in directia amplificarii subdezvoltarii. Dintre acestia cei mai des enumerati sunt:

factorii naturali (asezarea geografica nefavorabila, resursele sarace ale solului si subsolului, clima etc.) si socio-culturali (traditii, mentalitati religioase, 'inferioritatea rasei)'. Teoriile care identifica drept cauze exclusive ale subdezvoltarii cele doua categorii de factori amintite sunt contrazise de fapte. Pe Terra exista multe tari complet defavorizate pe planul resurselor naturale (Elvetia, Japonia, Coreea de Sud) care au reusit sa devina tari dezvoltate, dupa cum exista state foarte intinse, cu uriase resurse naturale - Rusia, India, China - care nu au reusit sa atinga acest stadiu;

factorul uman - sub aspectele sale cantitative dar mai ales calitative. Explozia demografica din deceniile postbelice a erodat in multe cazuri nivelul venitului pe locuitor, ducand intr-o serie de tari la ritmuri medii anuale negative de crestere a acestui indicator. O asemenea situatie are o influenta negativa asupra economisirii interne, a nivelului investitiilor, afectand direct nivelul de viata si compromitand viitorul. Aspectele calitative a factorului uman se refera la comportamentul oamenilor, la motivatiile lor, la spiritul de intreprinzator, la atitudinea fata de munca, etc;

factorul institutional si Juridic - prin lipsa sau insuficienta unor institutii vitale, a celor care conditioneaza functionarea mecanismelor economice, a scolii, a unor mecanisme guvernamentale, sistemul juridic inadecvat, legislatia lipsita de coerenta sau neadaptata cerintelor. Toate acestea, genereaza blocaje in lant in economie, stimuleaza activitatea economica ineficienta si dau nastere, la randul lor, altor cauze ale subdezvoltarii,

factorii economici - se la dimensiunile pietei interne, la posibilitatile proprii reduse de finantare a dezvoltarii, la insuficienta sau absenta unor agenti economici competitivi care sa genereze concurenta punand astfel in functiune mecanismele economiei;

factorul politic. Natura regimului politic, nivelul de pregatire a cadrelor nationale de decizie, coerenta politicii economice adoptate, strategiile si programele elaborate pe diferite termene, stabilitatea politica, constituie, nu in ultimul rand, o cauza a subdezvoltarii luata tot mai mult in considerare in ultimul timp.

1.3.2. Factorii externi ai subdezvoltarii

Aceste cauze se refera la influenta directa exercitata asupra tarilor subdezvoltate de catre alte state de-a lungul istoriei (subjugarea si asuprirea coloniala, deposedarea de bogatiile naturale si de forta de munca). Principalii sustinatori ai prevalentei cauzelor externe in aparitia si evolutia fenomenului subdezvoltarii sunt adeptii curentelor neomarxist si structuralist.

Sustinute puternic de politica expansionista a fostei URSS, ideile neomarxiste au exercitat o influenta asupra unui numar semnificativ de state in curs de dezvoltare (in special foste colonii devenite state independente) din zonele cele mai sarace. De pilda, in Africa s-au instaurat regimuri politice promarxiste (Madagascar, Etiopia, R.P. Congo, Algeria, Tanzania, Zambia, Libia). in conceptia neomarxista (Samir Amin, Andre Gunder Frank) subdezvoltarea este un rezultat al colonialismului, al dezvoltarii capitalismului pe plan mondial. Solutia pentru combaterea acesteia era 'victoria revolutionara violenta asupra propriei burghezii si asupra imperialismului'.(G. Frank) Subdezvoltarea fiind atribuita exclusiv dominatiei Nordului imperialist asupra Sudului, acesta din urma trebuie sa revendice 'repararea prejudiciului' si instaurarea unor relatii internationale echitabile. Sunt analisti care considera ca aceasta a fost, de altfel, si filozofia primelor strategii internationale ale dezvoltarii adoptate de catre Natiunile Unite.

Literatura de specialitate promoveaza mai multe cauze care au dus la adancirea decalajelor dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare:

instabilitatea mediului international in ultimele decenii, in special datorita crizelor petroliere pe care acesta Ie-a traversat;³²

In mod traditional literatura economica vorbeste doar de cele doua socuri petroliere din anii '73-'74 si '80-'81. in afara acestor doua crize, cresteri semnificative ale preturilor la petrol in perioade scurte de timp au avut loc si in anii '90- '91 si in urma Razboiului din Golf si 2000-2001. Analistii apreciaza ca economia mondiala traverseaza, in prezent, cel de-al patrulea soc petrolier din istorie.

politica financiara internationala, care a inversat sensul transferurilor pe plan international prin mecanismul creditelor, generand criza datoriei externe;

incapacitatea strategiilor de dezvoltare internationale de a rezolva problemele de fond cu care se confrunta hmiea subdezvoltata;

embargourile internationale impuse asupra unor state considerate 'nedemocratice', care au agravat situatia economica interna a acestora ducand la desprinderea unei noi grupe de tari numite 'lumea a patra'.

Toate aceste cauze, factori, conditii se intrepatrund, isi impletesc actiunea si influentele intr-un angrenaj extrem de complicat, ceea ce face aproape imposibila separarea absoluta a contributiei fiecareia sau fiecaruia, stabilirea vinovatiei unora sau altora.

1.4. Strategii pentru depasirea subdezvoltarii

Constientizarea nevoii de a iesi cat mai grabnic din subdezvoltare, de a reduce decalajele, a determinat studierea acestora si elaborarea unor strategii care, tinand seama de diversitatea situatiilor si conditiilor existente, sa orienteze eforturile la nivel mondial, a zonelor si tarilor lumii, in acest context, strategiile mondiale, zonale, nationale - incearca sa creeze o astfel de corelare incat sa evite contradictiile dintre ele sau incalcarea drepturilor suverane de decizie a fiecarui popor in problemele propriei dezvoltari.

Studiile elaborate evidentiaza unanimitatea de pareri a comunitatii internationale apreciind ca strategiile necesare privind eradicarea subdezvoltarii, sunt de doua tipuri: strategii nationale, elaborate sub directa indrumare a guvernelor tarilor in cauza si strategii internationale, fundamentate de diverse institutii din sistemul economiei mondiale.

1.4.1. Efortul propriu

Analistii apreciaza ca, indiferent cat de intense si concertate ar fi eforturile de elaborare a unor strategii globale, calea efortului propriu ramane cheia lichidarii subdezvoltarii. Ei inclina spre cresterea rolului factorilor interni in realizarea proceselor de dezvoltare a tarilor ramase in urma. Aceasta este calea cea mai anevoioasa dar si cea mai sigura de valorificare a intregului potential economic, prin intermediul unor programe care sa raspunda conditiilor concrete din tara respectiva si cerintelor propriilor popoare.

Caile de realizare a dezvoltarii prin efort propriu sunt multiple si diverse, insa, in primul rand, trebuie avut in vedere obiectivul diversificarii productiei interne - industriale si agricole, prin adoptarea unor masuri cu efecte pe termen scurt si lung.

In domeniul agriculturii, prioritare trebuie sa fie extinderea suprafetelor agricole cultivate si cresterea productivitatii muncii, in vederea asigurarii necesarului de hrana pentru populatie.

Industrializarea, ca mijloc superior de valorificare a resurselor interne, trebuie promovata pe baza unor strategii etapizate, tinand seama atat de specificul si traditiile economice ale tarii in cauza cat si de echiparea acesteia cu resurse adecvate.

Dezvoltarea educatiei - dezvoltarea acesteia necesita alocarea in mod sistematic si pe perioade lungi a unei parti insemnate din venitul national pentru finantarea programelor de alfabetizare, dezvoltarea invatamantului general si a celui superior. Pe termen mediu si lung, efectele imbunatatirii educatiei asupra dezvoltarii economice sunt considerabile.

Reformarea institutiilor statului, este o alta cerinta imperativa a lichidarii subdezvoltarii, ca si modificarea comportamentului agentilor economici in directia economisirii si a investitiilor productive. Experienta 'tigrilor asiatici', arata rolul fundamental jucat de acumularea interna in dezvoltarea accelerata a unei tari.

1.4.2. Strategii internationale

In principiu, cooperarea economica internationala deriva din interdependentele care se creeaza intre economiile nationale, ce au la baza specializarea internationala in productie. Diviziunea mondiala a muncii insa, privind lucrurile in mod corect, explica numai natura interdependentelor Nord-Sud, nu si pe aceea a interdependentelor Sud-Sud, care reprezinta un fenomen mai nou in cadrul relatiilor economice internationale.

Schimburile economice Sud-Sud

Fundamentele acestui gen de cooperare au fost cristalizate cu prilejul celei a de a patra reuniuni la varf a tarilor nealiniate (Alger, 1973), ocazie cu care au fost adoptate liniile directoare ale acestor noi forme ale schimburilor reciproce de activitati intre tarile lumii a treia. Unite la inceput de dorinta comuna a obtinerii independentei politice si de necesitatea solidaritatii in realizarea acestui demers, cooperarea dintre diferitele state a prins treptat viata. in plus, o seama de necesitati si cauze interne, proprii acestor state, au dus la extinderea cooperarii dintre ele. Este vorba despre complementaritatea competentelor care le sunt caracteristice, complementaritati aparute pe parcurs, pe masura dezvoltarii de sine statatoare pe baza efortului lor propriu.

Relatiile economice dintre tarile in curs de dezvoltare au fost impulsionate si de factorii politici proprii acestor state, precum si de organisme si institutii din Sistemul Natiunilor Unite, cum sunt Comisiile economice regionale ale ONU, UNCTAD, ONUDI, FAO, s.a.³³ Aceste organisme au adoptat, de-a lungul timpului, programe si rezolutii care au orientat eforturile de dezvoltare a cooperarii intre tarile in curs de dezvoltare, un rol deosebit revenind programelor promovate in cadrul UNCTAD.

Din anul 1989, comertul Sud-Sud beneficiaza de un nou suport: Sistemul global de preferinte comerciale - S G.P C - intre tarile in curs de dezvoltare. Sistemul este conceput ca un instmment destinat sa completeze si sa intareasca gruparile subregionale si regionale ale tarilor in curs de dezvoltare existente care au devenit o realitate a economiei mondiale postbelice, ce nu poate fi neglijata.

Preocupate sa promoveze schimburile reciproce, autoritatile competente din aceste tari au dotat noile grupari comerciale cu o serie de institutii financiar bancare, este vorba de banci subregionale, regionale si interregionale de dezvoltare care incearca sa sustina cresterea eficientei schimburilor intre statele membre. in prezent se pune problema crearii unui adevarat sistem financiar-bancar bazat pe dezvoltarea legaturilor intre toate verigile sale, precum si pe cele cu bancile nationale centrale. Un pas decisiv care a fost tacut in aceasta directie a fost infiintarea unei Banci pentru tarile in dezvoltare sau cum mai este denumita Banca Sudului.

Principalul organism ai Natiunilor Unite care se ocupa de cooperarea Sud-Sud este UNCTAD. in a carei competenta intra, printre altele probleme cum sunt: expansiunea schimburilor cooperarea si integrarea intre tarile in dezvoltare, intreprinderile multinationale de productie ale acestor tari. cooperarea in domeniul energiei, tehnologiei, transporturilor, etc. in 1976 a fost creata. in cadrul UNCTAD, Comisia de cooperare economica intre tarile in dezvoltare.

Pe aceeasi hnie a masurilor de promovare a comertului Sud-Sud, se inscrie si realizarea unor diferite mecanisme de plati care sa faciliteze decontarea tranzactiilor intre partenerii comerciali din aceste tari.

Ajutorul financiar extern

Asistenta financiara externa pentru dezvoltare este o institutie de data recenta din sistemul relatiilor economice internationale aparuta ca o expresie a extinderii si adancirii continue a cooperarii economice dintre toate statele lumii, a preocuparii comunitatii internationale pentru lichidarea cat mai rapida a subdezvoltarii.

Un rol important in acoperirea nevoilor de asistenta financiara externa l-au jucat agentiile specializate din cadrul grupului Bancii Mondiale (S.F.I. si A.I.D.), ale caror imprumuturi acordate tarilor in curs de dezvoltare au contribuit la modernizarea economiilor si societatilor respective.

In ultimii ani, imprumuturile nete din surse private (banci comerciale) catre tarile in curs de dezvoltare s-au majorat sensibil, dar acestea au condus si la cresterea datoriei externe a tarilor receptoare, avand in vedere conditiile mai grele de rambursare a acestor credite. Investitiile straine directe si cele de portofoliu au cunoscut o evolutie oscilanta pe un trend ascendent totusi, contribuind si ele la "finantarea' subdezvoltarii.³⁴

Strategii O.N. U. pentru depasirea subdezvoltarii

Programul de cooperare economica internationala, promovat prin rezolutii ale Adunarii Generale a ONU, urmarea sprijinirea noilor state in eforturile lor de accelerare a dezvoltarii, lansand ideea unui gen nou de cooperare intre fostele colonii si metropole, intre toate tarile lumii. in sprijinul lansarii acestui program si proclamarii Deceniului natiunilor unite pentru dezvoltare au fost o serie de argumente cum ar fi:

argumente de ordin umanitar, ca urmare a dorintei de a instaura in lume conditii mai bune de viata si de a incuraja dezvoltarea economica si sociala a tuturor popoarelor;

argumente ce aveau in vedere nevoia sprijinirii tarilor in curs de dezvoltare pentru a putea progresa mai rapid pentru asigurarea prosperitatii mondiale;

Asistenta financiara externa pentru dezvoltare si problema datoriei externe fac obiectul capitolului urmator.

argumente izvorate din necesitatea opririi adancirii decalajelor intre tarile bogate si cele sarace si apoi a reducerii lor. Se arata astfel in document ca, in pofida eforturilor depuse, in deceniul 1950-1960, decalajul intre veniturile pe locuitor ale tarilor bogate si ale celor sarace a crescut, ritmul progresului economic si social al acestora din urma fiind nesatisfacator;

argumente ce aveau la baza convingerea ca un nou gen de cooperare economica internationala va fi un puternic stimulent pentru tarile in curs de dezvoltare.

Astfel, in anul 1961 s-a proclamat primul deceniu al dezvoltarii ONU. Apoi au fost elaborate si adoptate celelalte strategii internationale ale dezvoltarii, pentru deceniile 1971-1980, 1981-1990, 1991-2000. Cunoscute sub denumirea de ''deceniile ONir sau ''deceniile dezvoltarif acestea sunt documente programatice care contin obiective de realizat si recomandari de masuri corespunzatoare, in special pentru dezvoltarea tarilor in curs de dezvoltare si pentru accelerarea si asigurarea dezvoltarii echilibrate a economiei mondiale.

Strategia primului deceniu al Natiunilor Unite pentru dezvoltare, lansat de catre Adunarea Generala in anul 1961, pentru perioada 1961-1970, prevedea dezideratul accelerarii dezvoltarii economice sigure si autonome pe calea industrializarii tarilor mai putin dez^>oltate.

Obiectivele pentru acest deceniu nu au fost conturate de la inceput, ci doar sugerau ideea unei strategii internationale, pe parcurs rezultatele obtinute constituind punct de plecare pentru cel de-al doilea deceniu. Acest deceniu avea la baza ideea 'ajutorului pentru dezvoltare'.

Strategia internationala a dezvoltarii pentru cel de-al doilea deceniu (1971-1980) cuprindea indicatori, atat pe ansamblul productiei, cat si pe ramuri economice principale. Unul din obiectivele importante era cresterea productiei industriale in tarile in curs de dezvoltare intr-un ritm mediu anual de 8%. Erau prevazute si alte masuri care sa contribuie la realizarea acestei cresteri, inclusiv adancirea cooperarii dintre aceste state. Datele erau mobilizatoare privind dinamica economica, cat si rata de acumulare, urmarind sporirea efortului propriu al tarilor in curs de dezvoltare. In ceea ce priveste obiectivele cantitative ale transferului de resurse, ele contineau (ca si in deceniul precedent) acelasi procent de 1% din productia nationala a tarilor dezvoltate si, in plus, se specifica separat ponderea fondurilor publice in totalul resurselor financiare transferate (0,7%).

Acest deceniu se baza pe ideea liberalizarii comertului in favoarea tarilor in curs de dezvoltare ('nu ajutor, ci comert echitabil'). Comparand obiectivele cu realizarile, se constata ca rezultatele au fost sub nivelul prevazut, datorita neaplicarii consecvente a politicilor declarate in strategia internationala privind ameliorarea mecanismelor internationale, comerciale, monetare, financiare, a transferului de tehnologie, etc.

. Cel de-al treilea deceniu pentru dezvoltare, cunoscut sub numele de 'noua strategie internationala a dezvoltarii ', isi propusese obiective extrem de ambitioase. Noua strategie era considerata tot un instrument care sa sprijine accelerarea dezvoltarii tarilor in curs de dezvoltare, dar a largit aria obiectivelor si determinarilor cantitative si calitative prevazute in celelahe domenii. Strategia pentru cel de-al treilea deceniu urmarea sa reduca dependenta tehnologica a tarilor in curs de dezvoltare si sa intareasca capacitatea lor de a lua deciziile necesare unei dezvoltari tehnologice autonome, cu efecte in realizarea procesului de industrializare.

Adunarea Generala a ONU, care a adoptat in decembrie 1980 rezolutia privind 'strategia internationala a dezvoltarii pentru al treilea deceniu al Natiunilor Unite pentru dezvoltare' arata ca: 'Este necesar sa se acorde prioritate deosebita cresterii capacitatii stiintifice si tehnologice a tarilor in curs de dezvoltare''.

Strategia cuprindea si o serie de alte masuri pe care tarile dezvoltate urmau sa le intreprinda in sprijinul tarilor in curs de dezvoltare:

reducerea datoriilor, inclusiv revederea retroactiva a conditiilor ajutorului public pentru dezvoltare;

liberalizarea continua si accelerata a politicilor agricole si comerciale, pentru a permite tarilor in curs de dezvoltare cresterea exporturilor de produse agricole;

o deschidere mai mare a pietelor pentru produsele manufacturate ale tarilor in curs de dezvoltare.

De asemenea, a scos in evidenta si de aceasta data necesitatea unor restructurari in comertul international, in sistemul monetar si financiar international, in relatiile tehnologice internationale, in distributia productiei mondiale.

Diverse imprejurari au determinat neatingerea obiectivelor ambitioase ale celui de-al treilea deceniu pentru dezvoltare si, practic, nici unul din obiectivele stipulate de noua strategie internationala a dezvoltarii nu a fost atins. In aceste conditii, la sesiunea extraordinara din 1990, Adunarea Generala a ONU a adoptat 'Declaratia asupra cooperarii economice internationale" si programul ''Relansarea cresterii economice si a dezvoltarii in tarile in curs de dezvoltare", prin care statele membre proclamau solemn ca ele sunt ''hotarate sa ajunga la im consens mmidial in vederea promovarii cooperarii internationale in slujba cresterii sustinute a economiei mondiale''.

Acest document a stat la baza elaborarii si adoptarii strategiei internationale de dezvoltare pentru cel de al patmlea Deceniu al natiunilor unite pentru dezvoltare (1991-2000). Pentru prima data, strategia nu isi propune obiective concrete, stabilind doar anumite marje intre care tarile sa se orienteze pe termen mediu si lung.

Asistenta si cooperarea multi laterala pentru dezvoltare

O forma institutionala importanta de coordonare in realizarea strategiilor internationale in domeniul asistentei multilaterale pentm dezvoltare este Programul Natiunilor Unite pentm Dezvoltare.

Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare - inca de la inceputul functionarii sistemului ONU, s-a considerat necesar sa se creeze un organism aparte, care sa se ocupe cu punerea in practica, in forma organizata si unitara, a proiectelor de asistenta tehnica si economica acordata tarilor mai putin avansate.

Prima forma institutionala pentm coordonarea si realizarea unor programe de asistenta tehnica a fost creata in 1949, de Adunarea Generala a ONU sub denumirea de Program largit de asistenta tehnica (EPTA). EPIA. a functionat mai ales ca for de indrumare a asistentei tehnice acordate prin intermediul institutiilor specializate. Activitatea sa a fost prezenta prin realizarea unor proiecte practice relativ reduse, pe termen scurt, destinate sa raspunda unor nevoi imediate.

In 1958, la sesiunea a Xii~a, Adunarea Generala decide crearea Fondului special, care sa furnizeze asistenta sistematica si sustinuta in domenii esentiale ale dezvoltarii tehnice, economice si sociale ale tarilor in curs de dezvoltare. Activitatile Fondului special s-au canalizat in investigatii, pregatire de cadre, cercetari si difuzarea rezultatelor lor in scopul de a realiza - pe aceste baze de date - proiecte de preinvestitii destinate sa atraga investitii suficiente, care sa favorizeze in mod concret dezvoltarea economica.

Cele doua organisme, de indmmare si furnizare a asistentei tehnice multilaterala au fuzionat in 1965 intr-o stmctura institutionala cu functie coordonatoare - PNUD. Organele existente au fost inlocuite printr-un organ de executie si dispozitie - Consiliul de administratie si, respectiv, Biroul consultativ institutional, organ de avizare, alcatuit din reprezentanti ai institutiilor specializate si ai ahor organisme ONU, cu atributii in domeniul dezvoltarii.

Consiliul, prin structura sa, asigura o reprezentare echilibrata a tarilor dezvoltate din punct de vedere economic, pe de o parte, tinand cont de contributia lor voluntara la PNUD, si a tarilor in curs de dezvoltare, pe de alta parte, luand in considerare necesitatea unei reprezentari regionale echitabile. Resursele programului provin din contributiile voluntare ale statelor.

Activitati desfasurate de PNUD - In cadmi proiectelor PNUD, la inceput un accent deosebit a fost pus asupra industrializarii, acesta devenind in timp cel mai important mecanism prin care ajutoml ajungea la tarile care aveau nevoie de el.

In industrie - in India, cercetarile facute de PNUD in domeniul industriei pentm productia de fier au avut succes prin stabilirea de noi metode prin care se produc 300 000 tone/an, fara arderea carbunilor; in Columbia, asistenta PNUD a facilitat dezvoltarea unei vaste zone miniere langa granita cu Venezuela etc;

In domeniul dezvoltarii mrale si agriculturii - in Zambia, Programul a asigurat garantia productiei de lapte si carne printr-un control riguros asupra starii sanatatii septelului si a conditiilor ecologice necesare; in Pem, este mentionat programul finantat de PNUD pentm pregatire audiovizuala a unui numar de fermieri, cu instmctiuni privind administratia si contabilitatea firmelor, productie, marketing, constmctii mrale, managementul resurselor naturale si tehnici de productie privind septelul etc,

in domeniul resurselor naturale - in Turcia, suportul acordat de PNUD Centmlui pentm dezvoltare petroliera a imbunatatit activitatea in exploatarile petroliere, marind productia acestei tari; in Argentina, asistenta PNUD a dezvoltat un centm de perfectionare pentm aplicatii histologice si analiza resurselor de apa; in Burkina Faso, dupa cercetari indelungate in domeniul bogatiilor naturale subterane, au fost descoperite, in urma unui proiect din 1984, zacaminte de zinc, aur si plumb, descoperire care a determinat schimbari importante in economia tarii.

In Romania, asistenta primita a fost, in principal, in directia realizarii: statiei-pilot de irigatii Baneasa; a Centrului de perfectionare a pregatirii cadrelor de conducere in turism din Bucuresti; dezvoltarea Centrului Politehnic Bucuresti; amenajarea complexa a bazinului Muresului Superior etc.

Asistenta acordata de PNUD tarilor sau teritoriilor care au nevoie - se realizeaza cu ajutorai sumelor programate pe perioade de 5 ani, cuprinse in cicluri, cunoscute sub denumirea de "Programe de finantare internationala' - IPF, care sunt impartite, la randul lor, in alocatii anuale.