Pretul - parghie importanta a actului decizional al firmei in conditiile concurentei

Pretul - parghie importanta a actului decizional al firmei in conditiile concurentei

Daca pornim de la ideea ca pretul este o forma a exprimarii valorii marfurilor, trebuie sa acceptam    ca el poate sa aiba o anumita autonomie, independenta fata de valoare, forma fiind intotdeauna mai bogata, mai variata decat esenta. In cele din urma am putea fi nevoiti sa acceptam si ideea abaterii unor preturi de la valoare, in situatii mai deosebite : preturi garantate sau subventionate de stat, preturi de monopol, preturi in conditii de subproductie, in general, preturi situate la extreme.

Dincolo de aceste interpretari ale continutului si relatiilor pretului cu valoarea, trebuie retinut rolul si importanta pretului in economia de piata si faptul ca pretul bunurilor si serviciilor se stabileste pe piata sub incidenta cererii si ofertei, doi factori fara de care nu poate exista schimbul de marfuri, valoarea si pretul acestora.

Au existat deosebiri de vederi si in privinta rolului preponderent sau influentei unuia sau altuia din cei doi factori in formarea valorii si a pretului, conceptii ce s-au reflectat si in practica. Astfel, unii au acordat un rol preponderent ofertei in formarea pretului, fundamentand pretul pe costul de productie (practica intalnita in secolul XVIII si prima parte a secolului XIX, dar si in secolul XX in tarile fost comuniste cu economie planificata).

Fondatorii teoriei valorii intemeiate pe utilitatea marginala (reprezentantii scolii austriece) au deplasat aceentul de la oferta la cerere, considerand ca aceasta are rol preponderent in determinarea valorii de schimb si a pretului (practica intalnita la sfarsitul secolului XIX si in secolul XX in special in tarile dezvoltate).

In economia de piata, preturile se formeaza ca rezultat al comportamentului specific al firmelor, al modului in care ele reusesc sa cunoasca mai bine piata si sa-si adapteze activitatea sau consumul la cerintele si situatia pietei.

In procesul schimbului, partenerii au un comportament diferit, unul dintre ei poate dori mai mult sau mai putin actul de vanzare-cumparare, constrangandu-l pe celalalt sa accepte pretul sau.

Putem concluziona ca preturile sunt o parghie economica, indeosebi cand coincid cu valoarea marfurilor, deoarece in astfel de situatii prin nivelul lor satisfac deopotriva atat vanzatorii cat si cumparatorii.

In cazurile in care preturile se abat de la valoare (au un nivel extrem) satisfac, stimuleaza mai puternic pe producatori sau pe consumatori, o activitate sau un proces, iar in asemenea situatii actiunea preturilor poate fi considerata unilaterala si contradictorie si, in consecinta, trebuie folosite si alte parghii in completare, parghii de corectare.

Astfel, mentinerea unor preturi la un nivel scazut pentru unele produse importante in consumul populatiei, din considerente de ordin social, face necesara practicarea temporara a subventiilor de la bugetul statului, subventia acoperind diferenta dintre pretul real si cel fixat de organele statului la produsele respective.

La fel, cresterea exagerata a unor preturi face necesara adoptarea unor reglementari de protectie sociala.