Profitul si renta

Profitul si renta

1 Conceptul de profit: functiile si formele acestuia

Complexitatea si semnificatia practica a conceptului de profit se afla in corelatie directa cu actiunea intreprinzatorilor de a avea eficienta economica in conditiile pietei concurentiale.

Iata de ce, in economia de piata profitul reprezinta scopul si ratiunea oricarei activitati economice, mobilul major al investirii capitalului, precum si un criteriu esential al aprecierii eficientei economice.

Conceptul de profit desemneaza venitul fundamental care il recompenseaza pe posesorul capitalului pentru riscul asumat in investirea si utilizarea acestui factor de productie.

In acelasi timp, obtinerea profitului reprezinta o necesitate atat pentru intreprinzatori, cat si pentru societate. De asemenea, in conditii de rationalitate deplina, maximizarea profitului este compatibila nu numai cu eficienta economica, ci si cu cea sociala si ecologica.

Rolul functional al profitului in cadrul mecanismului economic de piata este ilustrat de functiile acestui venit de risc, dupa cum urmeaza:

profitul reprezinta factorul motivant al activitatii economice a oricarei societati comerciale. Astfel, perspectiva obtinerii profitului ii stimuleaza pe intreprinzatori sa-si asume si sa suporte riscurile activitatii respective;

profitul contribuie nemijlocit la cresterea economica, prin utilizarea lui ca sursa majora a investitiilor;

profitul reflecta in mod sintetic eficienta economica a oricarei firme, fiind un indicator al acesteia;

profitul indeplineste o evidenta functie sociala, reprezentand direct sau indirect o sursa majora pentru finantarea actiunilor social-culturale si sportive.

Din punct de vedere practic, cunoasterea marimii profitului are o importanta deosebita, in sensul orientarii structurii productiei in functie de cerintele pietei. Astfel, investitorii de capital se orienteaza spre activitatile economice mai atractive, care asigura o rata mai mare a profitului.

Marimea profitului se exprima sub doua forme:

. in valori absolute, prin masa profitului, ca suma obtinuta de intreprinzator, prin diferenta pozitiva dintre pretul de vanzare (Pv) al bunurilor si costurile de productie efectuate (Ct), sub forma relatiei:

P = Pv - Ct

. in valori relative (in procente) sub forma ratei profitului (p′). Acest indicator se calculeaza cu ajutorul a trei relatii, dupa cum urmeaza:

p′ = P x 100 / Ct ; p′ = P x 100 / Ku; p′ = P x 100 / CA unde:

Ku = capitalul tehnic utilizat

CA = cifra de afaceri

Rata profitului este un indicator semnificativ al eficientei economice. Ea exprima gradul de rentabilitate a firmei.

De fapt, rentabilitatea ca forma a eficientei economice exprima capacitatea unei firme de a realiza un anumit beneficiu sau profit.

La acelasi capital investit, rata profitului va fi diferita in functie de ramura economica in care este investit capitalul si de eficienta economica a firmelor. De exemplu: la acelasi capital investit rata profitului in comert va fi mai ridicata comparativ cu cea inregistrata in industria alimentara; rata profitului din industria confectiilor va fi mai mare comparativ cu rata profitului din industria carbonifera.

In functie de continutul profitului, distingem urmatoarele forme:

profitul brut reprezinta suma de bani care se obtine dupa acoperirea costurilor. El este supus impozitarii;

profitul net este suma de bani care ramane dupa scaderea impozitului pe profitul brut.

Corespunzator notiunii de profit net a aparut conceptul de profit admis. El exprima institutionalizarea unei parti a profitului care este stabilita prin decizia autoritatilor publice.

Complexitatea notiunii de profit este ilustrata de cele doua componente ale sale:

profitul legitim este obtinut in conditiile efortului propriu;

profitul nelegitim reprezinta suma insusita de propietarul capitalului fara aportul sau la activitatea economica.

Profitul nelegitim are ca sursa economiile nejustificate de cheltuieli destinate protectiei mediului, utilizarea unor preturi de specula, inflatia etc.

Aceasta forma de profit se defineste ca fiind o frauda sociala, o sursa sigura de imbogatire fara efort si cu risc economic minim.

Pe langa profitul obisnuit, unii agenti economici obtin si profitul de monopol, in conditiile in care controleaza piata pentru un anumit produs prin impunerea unor preturi foarte ridicate.

Marimea si dinamica profitului sunt influentate de o serie de factori, cum sunt:

productivitatea factorilor de productie are o influenta direct proportionala, deoarece cresterea productivitatii determina sporirea profitului;

nivelul costului are o influenta negativa, invers proportionala. La un pret dat, reducerea costului determina cresterea profitului;

nivelul pretului de vanzare si cifra de afaceri influenteaza direct proportional marimea beneficiului firmei;

calitatea bunurilor economice exercita o influenta pozitiva, directa;

structura bunurilor si serviciilor poate exercita o influenta pozitiva cand creste ponderea bunurilor cu un profit ridicat sau poate avea o influenta negativa cand creste ponderea bunurilor cu un profit mai redus.

2. Renta funciara

De regula, renta funciara sau renta pamantului se formeaza in conditiile in care pamantul (solul), resursele solului si subsolului reprezinta un factor de productie (industria extractiva, silvicultura, constructii etc.).

Renta funciara este conditionata de caracterul limitat al pamantului in sensul ca oferta pentru utilizarea economica a acestui factor ramane relativ neschimbata pe termen lung. In acelasi timp, suprafetele de pamant difera sub aspectul randamentului (fertilitatii), apropierii fata de piata si al eficientei investitiilor de capital.

Din aceasta cauza, terenurile cu randamente mai mari sunt insuficiente pentru cererea de consum a produselor agricole, in continua crestere, iar pentru satisfacerea cererii respective sunt atrase in circuitul economic si terenuri cu o fertilitate naturala mai redusa.

In consecinta, pretul de vanzare se va forma in functie de costul maxim specific terenurilor agricole cu randamente mai scazute. Astfel, propietarii de terenuri cu fertilitate mai redusa obtin renta absoluta, in conditiile in care cererea de produse agricole devanseaza oferta.

Practic, nu trebuie confundate notiunile economice de renta funciara cu arenda, deoarece aceasta din urma este suma de bani pe care o primeste proprietarul pamantului, in conditiile in care acesta pe baza de contract "inchiriaza" terenul respectiv arendasului.

In concluzie, conceptul de renta funciara desemneaza renta obtinuta pe seama utilizarii pamantului in productia agricola atunci cand cererea este mai mare decat oferta. Astfel, renta funciara este venitul fundamental care il recompenseaza pe detinatorul pamantului.