SALARIUL

SALARIUL

Salariul reprezinta suma platita pentru a obtine serviciul factorului de productie munca. In acest sens, salariul este un cost. Dar, pentru ca se obtine dupa ce munca s-a consumat, salariul este si un venit pentru posesorul factorului munca.

Cele mai multe teorii considera, in mod just, ca salariul reprezinta un venit insusit ca urmare a muncii depuse. Salariul este principala forma de venit.

Salariul se poate aborda ca salariu nominal, salariu real si salariu social.

1. Salariul nominal

Salariul nominal este suma de bani pe care o primeste un salariat pentru munca depusa.

Din punct de vedere strict economic, marimea salariului nominal este determinata de realizarea urmatoarelor conditii:

I_WL > I_sal si    C_L = CA - (Pr + C_M)

Analizand relatiile prezentate se pot face urmatoarele observatii:

realizarea conditiei ca dinamica productivitatii muncii sa fie mai mare decat cea a salariilor conduce la scaderea cheltuielilor medii pe produs cu impact pozitiv asupra competitivitatii firmei;

costurile cu forta de munca si implicit salariile nu pot fi mai mari decat cifra de afaceri minus cheltuielile materiale;

patronatul are tot interesul sa stabileasca un salariu care sa fie ca marime globala mult sub cifra de afaceri in scopul maximizarii profitului, in timp ce salariatul este interesat sa se apropie cat mai mult de cifra de afaceri; negocierile privind stabilirea salariilor vor armoniza aceste tendinte divergente;

patronatul si sindicatele, trebuie sa aiba specialisti in negocieri si acestea sa se desfasoare in contextul rationalitatii economice.

In stabilirea marimii efective a salariului trebuie sa se tina cont si de comportamentul contradictoriu al posesorului muncii sub incidenta efectului de substituire si efectului de venit.

Interesul de a avea un venit cat mai mare il determina pe salariat sa depuna munca suplimentara, ceea ce are ca rezultat diminuarea timpului liber si cresterea dificultatilor de refacere a fortei de munca. Acesta este efectul de substituire, denumit asa pentru ca substituie o parte mai mare sau mai mica din timpul liber al salariatului cu timpul de munca.

Atunci cind salariul atinge o marime care permite posesorului fortei de munca sa aiba conditii de viata apropiate de aspiratiile sale, el renunta la munca suplimentara, iar uneori chiar si la o parte din munca prevazuta de un program normal, in favoarea timpului liber. Acesta este efectul de venit.

Efectul de substituire imprima salariului o tendinta de crestere, in timp ce efectul de venit o tendinta de stagnare sau de limitare. De aici concluzia ca marimea concreta a salariului trebuie determinata astfel incat sa nu genereze suficienta, ci cointeresare permanenta.

Salariul nominal inregistreaza urmatoarele tendinte:

Tendinta de diferentiere determinata de:

categoria socio-profesionala careia ii apartin salariatii;

aptitudinile diferite ale salariatilor;

rezultatele obtinute;

caracterul muncii (grea usoara, de zi, de noapte, in mediu toxic, etc.);

tipul de intreprindere in cadrul aceleiasi ramuri (de regula intreprinderile mari platesc salarii mai mari decat cele mici si mijlocii);

ramura economica;

tara in care se desfasoara activitatea economica.

Tendinta de apropiere-egalizare, determinata de disparitia sau diminuarea elementelor de diferentiere fara a se ajunge insa la egalizarea acestora, deoarece aceasta actiune ar fi antieconomica. Printre elementele de diferentiere se numara:

ridicarea calificarii profesionale;

aplicarea unor masuri care asigura conditii de munca mai bune.

Tendinta generala de crestere pe termen lung, se datoreaza cresterii cheltuielilor salaritilor pentru:

instruire, calificare;

mijloace de subzistenta;

odihna.

Salariul platit, si respectiv incasat de fiecare persoana, se calculeaza in baza unor forme de salarizare (metode de salarizare) dependente de natura muncilor efectuate, de nivelul tehnic al productiei, de gradul in care muncile se pot norma, etc. Aceste forme difera de la o ramura la alta si de la o intreprindere la alta, in interiorul unei ramuri. De multe ori intr-o intreprindere se utilizeaza mai multe forme de salarizare, data fiind marea diversitate a muncii prestate.

In literatura de specialitate, cel mai adesea se abordeaza trei forme principale de salarizare: salarizarea in regie, salarizarea in acord si salarizarea mixta.

Salarizarea in regie (dupa timp) se aplica in sectoarele unde nu se poate norma cantitatea de munca ce trebuie efectuata sau unde calitatea produselor are o importanta deosebita. Se gaseste atat in unitatile producatoare de bunuri materiale cat si in unitati prestatoare de servicii, dar predomina in a doua categorie de unitati.

Se poate aplica in doua variante:

sistemul salariului fix la un anumit randament - potrivit acestuia lucratorul primeste un salariu fix in functie de timpul lucrat, numai daca atinge un randament minim determinat. Patronul se obliga sa asigure conditiile de munca normale iar lucratorul trebuie sa-si indeplineasca normele.

Sistemul pe baza notatiei personalului - potrivit opiniei specialistilor ar putea fi pozitiv, dar din nefericire, criteriile nu sunt intotdeauna obiective iar persoanele care sunt delegate sa faca notarea nu sunt intotdeauna impartiale.

In general, acolo unde exista un grad mare de organizare sindicala sistemul de salarizare dupa timp tinde sa se generalizeze.

Salarizarea in acord (salarizarea in functie de rezultatele muncii) se aplica in sectoarele de activitate in care munca se poate norma riguros. Marimea salariului se defineste in raport de numarul de produse sau operatiuni realizate.

Avantajele fata de salarizarea in regie: salariul primit de lucratori se coreleaza mai bine cu contributia lor la activitatea economica, stimuleaza efortul sustinut al lucratorilor, disciplina si sporirea randamentelor in munca, deoarece salariul creste o data cu cantitatea de piese produse sau de operatiuni efectuate.

Dezavantajele acestei forme de salarizare pot fi: intensificarea muncii peste limitele admise, suportabile de organism, cu actiuni directe asupra salariatilor si indirecte asupra firmelor.

Salarizarea in acord este de trei feluri:

Salarizarea in acord direct - presupune plata manoperei pentru fiecare produs sau operatiune efectuata cu acelasi tarif, indiferent de gradul de realizare a normei. Salariul incasat de muncitor este, direct proportional, cu numarul de produse fabricate.

Salarizarea in acord progresiv - plata manoperei pentru produsele create in limita normei de productie se face cu un anumit tarif, acelasi pentru toate produsele. Plata pentru produsele suplimentare, create peste norma, se face cu un alt tarif, mai mare si in crestere, o data cu cresterea gradului de depasire a normei.

Salarizarea in acord regresiv - plata manoperei pentru produsele create in limita normei se face la fel ca in acordul progresiv sau direct. Pentru produsele create peste norma, se plateste un tarif mai mic si in scadere.

De asemenea, salarizarea in acord poate fi si:

Salarizare in acord individual - implica numai persoana respectiva.

Salarizarea in acord colectiv - implica membrii unui grup.

Salarizarea mixta imbina aspecte ale salarizarii in regie si aspecte ale salarizarii in acord.

Atunci cand se aplica salarizarea mixta, se defineste salariul normat pentru o anumita perioada de timp, iar acesta se plateste integral numai daca au fost realizate toate obligatiile de serviciu, fixate in prealabil.

Intrucat obligatiile de serviciu sunt suficient de numeroase si dificile, putini salariati indeplinesc norma si incaseaza salariul normat. Marimea acestui salariu este insemnata, iar salariatii care reusesc sa se incadreze in norma, obtin castiguri consistente.

Salariul nominal poate fi analizat ca salariu brut sau ca salariu net.

Salariul nominal brut reprezinta suma de bani cuvenita salariatilor pentru munca depusa intr-o anumita perioada de timp.

Structura salariului brut este urmatoarea:

Salariul brut = Salariul de baza + Adaos la salariu + Spor la salariu

Adaosurile la salariu - reprezinta sumele platite salariatului peste salariul de baza, pentru realizari deosebite proprii sau la care a contribuit in cadrul colectivului. Exemplu: al 13-lea salariu de baza, prime, etc.

Sporurile la salariu - reprezinta sume platite unor salariati pentru a-i atrage si mentine la munca ce se desfasoara in anumite conditii care o fac nedorita sau pentru prestarea ei in anumite conditii. Ele fac obiectul unor acte normative si se modifica de la o etapa la alta in raport de salariul mediu brut pe tara sub influenta inflatiei. Sporurile se acorda separat de salariul de baza numai pentru timpul cat munca s-a desfasurat in conditiile si scopurile specifice enuntate in denumirile lor. Exemplu: spor de toxicitate, spor de stres, etc.

Salariul nominal net reprezinta suma ce ramane salariatului dupa ce plateste taxele si impozitele aferente salariului real.

Salariul net = Salariul brut - Impozite si taxe

2. Salariul real

Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata la un moment dat cu salariul nominal.

Aceasta cantitate difera de la o perioada la alta si de la o piata la alta.

Intre salariul nominal (S_N) si salariul real (S_R) exista urmatoarele relatii:

la un moment dat:

P - pretul.

in dinamica:

I_SR, I_SN, I_P - indicele salariului real, nominal si al salariului.

8.1.3. Salariul social

Salariul social reprezinta acea parte din venitul national, prin care societatea, in ansamblul sau, intervine pentru a spori veniturile unor categorii de salariati sau numai unor grupuri din cadrul acestora care se confrunta cu probleme deosebite: accidente de munca, boli profesionale, somaj, etc.

In prezent statele efectueaza cheltuieli in sprijinul populatiei, pe doua mari planuri. Primul se numeste administrarea serviciilor colective, adica a celor care ajung la cetateni prin invatamantul public, produse si servicii subventionate, patrimoniu cultural, protejarea mediului ambiant. Al doilea vizeaza acoperirea transferurilor sociale in care se includ pensiile, alocatiile familiale, subventii pentru chirii si formarea profesionala, ajutorul pentru somaj si sprijinul pentru handicapati.

8.1.4. Cadrul normativ al salarizarii

Dreptul la salariu este un drept fundamental al individului afirmat in "Declaratia universala a drepturilor omului". Potrivit acesteia "oricine munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana".

Actul normativ de baza in aceasta materie in tara noastra este Legea salarizarii (legea nr.14/1991).

In conformitate cu legislatia in vigoare, principiile de stabilire a salariilor sunt:

1. La munca egala, salariu egal.

in art. 38 din Constitutaia Romaniei din 1991 se consfiinteste principiul salariului egal la munca egala, fara nici o discriminare pe criterii de varsta, sex, religie, convingeri politice, origine etnica, etc.

art. 2 din Legea 14/1991 reia aceasta prevedere care se coreleaza cu angajarea salariatiilor in functie de competenta (prevazuta de Legea nr. 30/1990).

2. Salarizarea se diferentiaza dupa cantitatea muncii.

3. Salarizarea se diferentiaza dupa calificarea profesionala.

diferentierea salarizarii dupa calificare a fost practicata in toate sistemele de salarizare din Romania, fiind reconfirmata ca principiu in "Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale" ratificat si de Romania prin Decretul nr. 22 din 31 oct. 1974.

Salarizarea se diferentiaza in functie de calitatea muncii.

5. Salarizarea se diferentiaza in functie de conditiile de munca.

6. Salariul are un caracter confidential.

art. 1 din Legea nr. 14/1991 prevede ca "salariul de baza, adaosurile si sporurile sunt confidentiale".

In ceea ce priveste plata salariilor, potrivit actelor normative in vigoare se face periodic la intervale de cel mult 1 luna.

Precizari:

plata salariilor se face numai titularilor drepturilor de salarizare sau persoanelor imputernicite de acestia pe baza de procura autentificata de seful ierarhic al titularilor respectivi;

drepturile banesti ale salariatului se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale unitatii;

in cazul decesului salariatului drepturile banesti care i se cuvin pana la data cand s-a produs decesul se platesc sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar in lipsa acestora se platesc celorlalti mostenitori potrivit legilor in vigoare;

salariul nu poate fi urmarit si retinut decat in conditiile prevazute de lege;

retinerea si varsarea impozitului pe salariu se face in conformitate cu actele normative in vigoare;

salariatul nemultumit de modul cum i s-a calculat si retinut salariul se poate adresa cu o plangere unitatii in care este incadrat; daca nu este multumit de solutionare se poate adresa la Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, Ministerului Finantelor si Curtii Supreme de Justitie;

este obligatorie varsarea la bugetul statului a contributiilor prevazute in actele normative aflate in vigoare.