SISTEMELE ECONOMICE IN ERA SCHIMBARII

Sistemul economic, mediul si poliitca

Sistemul economic in noua era;

Lumea comunista;

Vestul Industrializat;

Lumea a treia;

Optiuni ale sistemului economic;

Probleme ale tranzitiei.

Sistemul economic, mediul si politica

In conformitate cu Tjalling Koopmans si John Michael Montias, performanta economica a unui stat este determinata de sistemul economic, de mediu, si de politica liderilor.

Un sistem economic este un set interactiv de institutii care fie constrang, fie faciliteaza si coordoneaza relatiile economice ale societatii. O institutie este o organizatie, o practica, o conventie care de obicei are o reprezentare materiala in viata economica si sociala a unei societati. Cele mai importante institutii sunt organizatiile oficiale cum ar fi: intreprinderile, corporatiile de afaceri, agentiile guvernamentale etc. La fel de importante sunt insa si practicile, conventiile si obiceiurile (exemplu: dreptul de proprietate, sistemul de planificare, sistemul de taxare) etc.

Pe langa cadrul institutional performanta unui sistem economic este influentata si de politicile care sunt implementate in cadrul acestuia. (Exemplu: sa presupunem ca politica curenta a Bundesbank are in vedere incetinrea ritmului de cresterea a ofertei de moneda. Acest lucru se poate realiza prin oricare din urmatoarele trei instrumente: o crestere pe piata a vanzarilor de securitate, o reducere a imprumuturilor realizate de bancile comerciale, sau printr-o crestere a rezervelor detinute de bancile comerciale la banca centrala.)

Mediul in care evoluiaza sistemul economic este determinat de ansamblul factorilor care afecteaza performanta economica a societatii si care nu pot fi influentati sau controlati de participantii din sistem. (De exemplu, caderile anuale de ploaie au un impact major in performanta agriculturii, dar nu putem avea un control evident asupra acestora). Intr-un mod asemanator, nu putem controla abundenta sau lipsa propriilor resurse naturale, mostenirea culturala a societatii noastre, politica economica si performantele comertului nostru, sau existenta conflictelor militare si a aliatelor.

Granitele dintre sistem, politica si mediu nu pot fi intodeauna strict delimitate acestea putand evolua si trensforma dintr-o categorie in alta pe parcursul unei perioade analizate. Legatura dintre un sistem economic, mediu, politica si performanta acestuia poate fi clarificat printru-un exemplu deosebit de simplu. Un automobil este un sistem compus din mai multe mecanisme persistente (institutii), fiecare dintre ele avand rolul sa indeplneasca o anumita sarcina. Conducatorul foloseste volanul si alte instrumente (controale) de ghidare (set de politici) pentru a schimba strada, conditiile meteo, sau ansamblul conditiilor de trafic (mediul). Daca performantele unui astfel de automobil sunt scazute, aceastea pot fi rezultatul deficientelor masinii in sine, sau pot fi cauzate de modul si mediul in care o masina este condusa. De asemenea slaba performanta a unei economii poate fi si rezultatul sistemului economic aplicat. De aceea o decizie de achizitionare a unei masini depinde si de ce performante doresti sa atingi cu acesta (cat de mare sa fie viteza, consumul de carburant, siguranta in exploatare), dar si de mediul in care masina va fi condusa (un radiator mare poate fi preferabil intr-o clima calda). Bineanteles nu este intodeauna posibil ca acelasi sistem economic sa fie optim pentru atingerea diferitelor obiective (performante), pentru diversele structuri ale populatiei, pentru diferite perioade de timp si pentru diferite locuri delimitate geografic.

1.2. Sisteme economice in noua era

Punctul de plecare al schimbarilor rapide ce caracterizeaza sistemele economice contemporane care s-au manifestat incepand cu anii 1980, si au devenit evidente in anii 1990, au generat un nou concept, acela de "noua ordine economica mondiala". Evenimentele din anii 1990-1991 (sfarsitul razboiului rece, reunificarea celor doua Germanii, caderea guvernelor comuniste din Europa de Est si esecul loviturii de stat din Uniunea Sovietica), au fost surprinse de majoritatea observatorilor sau analistilor economici, indiferent de sistemul economic caruia le apartineau. Deceniul zece al secolului trecut (anii 1990) s-a caracterizat ca fiind o decada a incertitudinii, noua ordine mondiala incercand sa-si gaseasca un nou echilibru. Analistii sistemelor economice traditionale au subliniat aceeasi idee: modificarile intervenite in cadrul sistemelor economice au fost atat de rapide incat nu puteau fi nici macar imaginate cu 15-25 ani in urma. Principalele intrebari care s-au ridicat in deceniul zece al secolului trecut, cu privire la evolutia viitoare a diferitelor sisteme economice au fost urmatoarele:

1. va reusi Uniunea Sovietica si satelitii sai din Europa de Est sa-si transforme propriile sistemele economice in economii viabile bazate pe mecanismul pietii si pe proprietatea privata. Va putea fi stopat declinul economic al acestor regiuni, iar oamenii care traiesc in acest sistem pot avea acces la un standard de viata mai ridicat?

2. va reusi Uniunea Sovietica si tarile Europei de Est sa devina membri cu drepturi depline in cadrul comunitatii economice internationale prin deschiderea pietelor si prin imbunatatirea tehnologiilor invechite?

3. va reusi China sa continue reformele politice si restructurarea economica inceputa in anii 1980?

4. va reusi Europa de Vest si America de Nord sa continue procesul de unificare a pietelor la nivel mondial cu consecinte directe asupra atributului de suveranitate nationala? Cum vor reusi tarile industrializate sa-si armonizeze propriile interese cu dorinta tarilor din Europa de Est de a deveni parte a acestui proces?

5. vor reusi tarile in curs de dezvoltare din America Latina, din Asia si din Africa sa-si continue progresul economic pentru a deveni tari industrializate, astfel incat bunastarea economica sa nu mai fie limitata la un segment redus al populatiei lumii?

6. in ce fel aranjamentele economice si noile politici promovate de catre tarile industrializate vor reusi sa genereze progres economic pe fondul unor constrangeri critice asa cum este cresterea cererii de energie la nivel global si nevoia de a proteja mediul inconjutator?

Lumea comunista

Anul 1985 a marcat inceputul unor serioase schimbari in blocul comunist. In acel an noul secretar general ales al Partidului Comunist Sovietic, presedintele Mihail Gorbaciov, a anuntat intentia sa de a initia reforme radicale ale economiei, societatii si structurilor politice sovietice. Pana in acest moment Uniunea Sovietica reprezenta cel mai bun exemplu al unui sistem economic socialist, cu o economie planificat-centralizata, care se confrunta cu serioase probleme in cea ce priveste performanta economica, dar care nu a intreprins nimic in acesta directie. Chemarea lui Gorbaciov pentru reforme radicale a fost primita initial cu o doza considerabila de scepticism. Gorbaciov era si el un produs al aparatului birocratic comunist, o persoana care s-a ridicat din structurile partidului si care nu prezenta o credibilitate foarte mare in ceea ce priveste consecventa reformelor. Putini observatori in 1985, au putut anticipa faptul ca cinci ani mai tarziu Gorbaciov va primi premiul Nobel pentru Pace, acordat pentru reformele sale, in general in domeniul politicilor externe si in special a acelora orientate catre statele din Europa de Est.

Pe masura ce noul lider sovietic introducea masurile de reforma, una dupa alta, chiar si cei mai pesimisti analisti au fost nevoiti sa tina cont de schimbarile reale care afectau sistemul economic existent. In acest sens, in ciuda discrepantelor dintre retorica reformei si masurile instituite, termeni ca: "glasnosti", "demokratii", "perestroica" au intrat in vocabularul occidentalilor. Acesti termeni reprezentau reformele radicale desemnate in a schimba sistemul economic si aranjamentele politice dintre Uniunea Sovietica si aliatilor sai est europeni. Schimbarile politice si sociale ce carecterizau acest sistem au fost rapide. Presiunile asupra libertatii de exprimare si asupra presei au fost semnificativ reduse; sau promovat alegeri libere in cadrul parlamentelor nationale si republicane, a consiliilor municipale si chiar in procesul de numire a unor manageri de intreprinderi. Libera circulatie a minoritatilor a fost permisa (in interiorul Uniunii Sovietice), calatoriile in strainatate au fost mai usor de realizat, activitatile religioase au fost incurajate, iar ideologia marxista a fost dezavuata. Cel mai important aspect din punct de vedere al perspectivei politice a fost acela ca, garantarea constitutionala a rolului conducator al partidului comunist a devenit subiect de dezbateri libere. Intre-devar dominanta politicii economice a Partidului Comunist din Uniunea Sovietica a luat sfarsit in vara lui 1991.

Consecintele internationale ale liberalizarii promovate de Uniunea Sovietica au fost diferite. Retragerea sprijinului fostei U.R.S.S. pentru regimurile comuniste conservatoare din Europa de Est a devenit evidenta. Tancurile sovietice nu au mai fost utilizate pentru a sustine dictaturi nepopulare. Prinsi intre liberalismul reformelor din Uniunea Sovietica si atractia consumatorilor catre Europa Occidentala, fostii dictatori comunisti au cazut unul dupa altul. Spre exemplu regimul comunist din R.D.G. a permis cetatenilor sai sa migreze in proportie de masa in R.F.G. chiar cu riscul de a se depopula acesta tara. Zidul Berlinului a fost daramat in mai 1989, si ca urmare, oamenii au votat impotriva regimului nepopular a lui Erich Honecker - care a fost inlcuit cu Lothar De Maiziere - ultimul lider al Germaniei de Est, inaintea unificarii din 1990. Caderea regimurilor din Europa de Est a fost urmata de o serie de revolutii nesangeroase. Pana la sfarsitul lui 1989 structura politica comunista din Cehoslovacia s-a "topit", Vaclav Havel a fost ales presedinte iar Alexander Dupcek, presedinte al parlamentului. Alegerile libere din 1990 au sustinut mandatul lui Havel si al partidului sau - "Reforma Civica". In Bulgaria liderul comunist Todor Zhivkov a fost inlocuit in octombrie 1989. In primavara si vara lui 1990 au urmat alegeri libere care au permis votarea unui parlament bulgar majoritar comunist, dar in acelasi timp si numirea unui nou presedinte anti-comunist Zhelyu Zhelev.

In Ungaria au avut loc evenimente simiare. La inceputul anului 1989 a fost introdus un sistem muli-partid, iar alegerile libere au continuat si dupa 1990. Dupa alegeri "Frontul Democratic Unit" a castigat, iar Iozef Antall a devenit prim-ministru. Evenimentele din Polonia au urmat aceiasi linie generala. Odata cu transformarea sindicatului "Solidaritatea" in partid politic - "Centrul Politic", Tadeusz Mayowiecki a fost ales prim-ministru pe cinci ani, iar generalul Jaruzelski presedinte. Oricum aceste aranjamente au fost de scurta durata. In septembrie 1989 generalui Jaruzelski si-a anuntat demisia, iar presedinte a fost ales Lech Walesa. In final, dictatorul despotic al Romaniei Nicolae Ceusescu a fost executat dupa o revolutie sangeroasa. In vara lui 1990 alegerile libere l-au ales pe Ion Iliescu in functia de preseninte al tarii.

Procesul schimbarilor politice din Europa de Est prezinta doua caracteristici: prima, regimurile comuniste totalitare au fost inlocuite cu regimuri de catre comunisti luminati (reformatori) care au format pentru inceput coalitii guvernamentale cu non-comunistii in fruntea unor formatiuni statale astazi independente si care nu demult faceau parte integranta din ceea ce s-a numit Uniunea Sovietica. In acesta etapa monopolul partidului comunist asupra puterii politice s-a spart. A doua caracteristica este aceia ca, dupa 2000, in toate aceste tari au fost votate apoi coalitii anti-comuniste care au prezentat o platforma ideologica ce viza apropierea fata de Vest si constructia unei economii de piata.

Evenimentele din China au fost la fel de dramatice, dar au avut rezultate diferite. La inceputul anilor 1980, liderii Partidului Comunist Chinez pareau determinati sa deschida tara catre vest si sa reformeze sistemul economic planificat. Reintroducerea proprietatii private in agricultura    si aparitia unor fluxuri de investitii straine directe au dus la cresteri economice sustinute, care au permis imbunatatirea substantiala a standardului de viata. Liberalismul accelerat s-a intensificat si in sfera activitatii sociale si politice. Cand in vara lui 1989 grupuri ale opozitiei au incput sa ceara schimbari fundamentale (destramarea monopolului Partidului Comunist Chinez, libertate de exprimare si alegeri demcratice), regimul comunist a decis sa reduca viteza reformelor. Aceasta decizie a culminat cu masacrul, din mai 1989, din piata Tiananmen, cu arestarea liderilor desidenti si in final cu introducerea de sanctiuni de catre guvernele occidentale impotriva guvernului chinez.

Conservatorismul promovat de China era in totala contradictie cu modificarile aparute in Uniunea Sovietica si Europa de Est. Chiar daca procesul de reformare a sistemelor economice din aceste tari intampina mari dificultati au fost acceptate cateva modificari de substanta:

constructia unei economii de piata;

sistem multipartid;

libertate de exprimare.

Dupa 1990 in China s-a revenit la idealurile comuniste traditionale caracterizate prin reducerea vitezei de reformare a sistemului economic si reantoarcerea la regulile dogmatice ale partidului unic. Modificari lipsite de substanta au avut loc, iar multi analisti au sugerat ca doar demisia liderilor conservatori din Partidul Comunist Chinez poate accelera reforma sistemului economic.

Incepand cu 1990 regimurile comuniste conservatoare se mai regaseau doar in China, Cuba si Albania. In 1990 presedintele albanez Ramiz Alia a raspuns demonstratiilor de strada cu anumite concesii. Tot acum cele doua tari asiatice comuniste Vietnam si Coreea de Nord au facut primii pasi spre reforma si spre reconciliere cu vechii lor inamici din Vest (SUA si Coreea de Sud).

Din prezentarea sintetica a evenimentelor din spatiul ex-sovietic, este evident ca modificarile (reformele) economice au urmat reformelor politice. Oricum aceste transformari care au avut loc in fosta Uniunea Sovietica    si Europa de Est au demonstrat deja ca, reformele politice si sociale sunt mai usor de realizat decat restructurarile fundamentale a sistemelor economice, astfel spus trecerea de la sistemele centralizate la sistemele de piata. Lumea comunista nu stie inca cum sa "demonteze" sistemele economice centralizate, cunoscute in anumite tari ca "economii administrate centralizat". Principala diferenta intre economiile de comanda si economiile de piata ramane tipologia proprietatii (de stat sau privata). Asa cum s-a vazut in tari ca: Polonia, Ungaria si Cehia si Slovacia (fosta Cehoslovacie) sistemele economice s-au modificat cel mai profund, iar partea de Est a Germaniei reprezinta un studiu de caz aparte. In cazul fostei U.R.S.S. modificarile politice fundamentale nu au generat o descentralizare a aranjamentelor cu republicile unionale.

Vestul industrializat

Cu cateva exceptii anii 1980 au fost martorii unor forme diferite de social democratie, fiind dominati de "reganism" in SUA, "thatcherism" in Anglia, ambele curente fiind definite, cel putin in teorie, ca urmarind inlocuirea "slabiciunii aparatului guvernamental" cu "beneficiile pietii". In Germania, Partidul Crestin Democrat si-a impletit politica cu cea a Partidului Social Democrat si cu cea a Miscarii Ecologiste. Politicile promovate de aceste partide vizau doua obiective:

- reducerea rolului guvernelor in economie;

- trasferul unor anumite functii ale statului de la nivel federal la nivel local.

Reducerea taxelor a fost utilizata pentru a stimula libera initiativa, programele sociale fiind limitate, astfel privatizarea a fost incurajata in Marea Britanie si Franta. Chiar si Suedia, cunoscuta ca fiind un stat cu o puternica politica sociala a fost nevoita sa promoveze o serie de masuri care au avut ca scop reducerea cheltuielilor sociale si in final reducerea fiscalitatii.

Politicile economice conservatoare ce au caracterizat vestul industrializat sau extins si in America Latina, Africa si Asia in anii 1980. In America Latina programele initiate urmareau promovarea liberei initiative, iar experimentarea economiei planificate a fost abandonata in majoritatea statelor. In Asia, remarcabila afirmare a celor patru tigri (Singapore, Taiwan, Hong Kong si Coreea de Sud), a demonstrat ca fostele tari asiatice slab dezvoltate se pot industrializa rapid si pot fi competitive pe pietele de produse manufacturate, prin promovarea unor politici de deschidere economica. Performantele economice deosebite obtinute de catre cei patru tigri asiatici sar si a Chinei    au contrastat in mod evident cu stagnarea continua a Indiei si a Pakistanului, tari care continua sa promoveze in acel moment o politica economica bazata pe interventionismul statului si pe protectionism.

Anii 80 au relevat de asemeni si limitele politicior economice conservatoare (de exemplu politica economica a S.U.A. a reliefat existenta unui sistem de protectie sociala nereformat din anul 1930). Mai mult, alegatorii americani au refuzat sa accepte cresterea taxelor in vederea sustinerii reformelor in domeniul sanatatii. Si experienta britanica sub Margaret Thatcher a scos in evidenta mari slabiciuni ale politicilor economice care au abandonat un serviciu de sanatate la nivel national, refuzand astfel cresterea taxelor necesara pentru a sustine reforma in domeniul sanatatii publice, domeniul ce favorizeaza in prezent doar grupurile sociale cu venituri ridicate.

Deceniul opt, al secolului XX, a fost martorul unei expansiuni economice internationale fara precedent in tarile industrializate. Guvernele Europei Occidentale au cazut de acord in a se uni pentru a creea "Economia europeana" care a devenit efectiva din pana la sfartitul anilor 1990. In paralel acordul dintre Canada si SUA a pus bazele liberalizarii comertului pe pietele nord americane. Aceste tendinte evolutive ce au caracrerizat ansamblul sistemelor economice la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI, si care au avut in vedere integrarea economica, au generat o noua problema cunoscuta sub numele de "multinationalism versus suveranitate". Multinationalismul ameninta identitatea nationala a statelor si slabeste controlul national asupra destinului economic. Acesta problema ridica doua mari intrebari:

de cata autonomie trebuie sa se bucure organizatiile economice europene;

poate Banca Centrala Europeana sa administreze o politica monetara comuna si sa sustina o politica valutara de asemeni comuna?

Aceasta evolutie a sistemelor economice catre multinationalism a fost insotita de un alt trend, cel al cresterii gradului de intergare a economiilor statelor lumii. Marile firme industrializate din Vest    nu mai sunt constranse de barirerele nationale, in fapt acestea nu mai sunt companii nationale, devenind corporatii internationale. I.B.M., Siemens, Sonys, se pot considera acasa in egala masura la New York , Montreal, Londra sau Singapore. O corporatie petroliera din Indonezia poate fi constituita de catre un consortiu alcatuit din Britich Petroleum, Royal Dutch Shell si Exxon si poate fi finantata cu fonduri provenite de la Banca din Tokyo sau Deutsche Bank. Modificari usoare ale ratei de schimb a monedei americane poate cauza astazi un flux de miliarde de dolari catre Hong Kong, Zurich sau Toronto. Tranzactiile dintre Venezuela si Australia sunt realizate in dolari S.U.A. Serviciul de stiri financiare din SUA incepe ziua cu cotatiile de inchidere ale Bursei de la Tokyo.

Lumea a treia

Una din principalele caracteristici ale eonomiei mondiale in anii 1980 a fost aceea ca, prosperitatea a ramas limitata la un segment redus al populatiei. Mai mult de trei sferturi din populatia lumii continua sa traiasca in saracie. Cea mai mare parte din populatia din Africa, Asia si America Latina nu beneficiaza de rezultatele revolutiei industriale si tehnologice, generand mari diferente de dezvoltare economica intre state. Secolul XX ofera doar cateva exemple de tari care au reusit o tranzitie de la un grad redus de dezvoltare economica la un grad ridicat de dezvoltare: Japonia in anii 1950, Hong Kong, Taiwan, Coreea de Sud in anii 1980. Schimbarile din anii 1990 ar fi trebuit sa creeze conditiile necesare transformarii structurale a sistemelor economice prin trecerea de la socialism la capitalism.