Moneda

1.1. Agregatele monetare. Definirea statistica a banilor

Problemele referitoare la raportul de marime dintre activitatea economico-sociala si cantitatea de moneda sunt abordate si analizate cu ajutorul conceptelor de masa monetara (MM) si viteza de circulatie a banilor (V). Notiunea de bani nu reprezinta o marime fixa si imobila; exista mai multe definitii statistice ale banilor, fiecare dintre ele stabilind pe scara lichiditatii o anumita delimitare intre bani si celelalte active

Definirea statistica a banilor presupune identificarea elementelor de activ ale patrimoniului agentilor economici:

active reale, care corespund unui bun material;

active financiare, care corespund unor creante asupra altor agenti economici si cuprind:

bancnotele (biletele de banca) reprezinta "promisiunea" bancii centrale pentru detinatorul lor de a putea cumpara bunuri si servicii de pe piata;

conturile curente deschise la banca reprezinta angajamentul bancii comerciale de a rambursa agentilor economici la cerere disponibilul aflat in cont;

bonurile de tezaur reprezinta angajamentul statului de a rambursa suma, impreuna cu o dobanda la o anumita scadenta;

obligatiunile reprezinta materializarea angajamentului unui debitor de a rambursa o suma si o dobanda sigura la un moment dat (scadenta);

actiunile dau posibilitatea exercitarii drepturilor recunoscute pentru un actionar (participare la profit, la conducerea societatii, la lichidarea societatii).

Fata de bunurile reale, activele financiare valoreaza atat cat valoreaza creantele, tinand cont si de persoanele asupra carora se manifesta aceste creante, de societatile care le garanteaza.

Este evident ca dintre activele financiare enuntate, activele de natura monetara sunt bancnotele (creante asupra bancii centrale) si conturile deschise la bancile comerciale (creante asupra bancilor comerciale). Masa monetara este constituita, in mod traditional, din activele financiare cele mai lichide, activele monetare:

bancnote si monede metalice emise de banca centrala ce poarta numele de "moneda a bancii centrale";

solduri creditoare ale conturilor curente (si asimilate acestora) deschise la bancile comerciale de catre agentii economici, ce poarta numele de moneda scripturala.

Desi am pornit in definirea masei monetare de la activul patrimonial al agentilor nebancari, deoarece acesta este necuantificabil, in practica, masa monetara se masoara statistic prin adunarea angajamentelor cu caracter monetar al bancilor, adica pasivul bilantului centralizat al intregului sistem bancar.

Detinerea titlurilor de valoare influenteaza volumul si structura cheltuielilor detinatorilor lor ca si moneda bancii centrale sau moneda de cont. Problema redefinirii masei monetare si a stabilirii limitei dintre activele monetare si activele financiare se pune cu acuitate. Masa monetara si componentele sale sunt analizate si aprofundate cu ajutorul conceptului de agregat monetar.

Agregatul monetar reprezinta un ansamblu de active monetare; Sistemul Contabilitatii Nationale (in Romania) defineste agregatul monetar ca o parte constitutiva a masei monetare, parte autonomizata prin functiile ei specifice, prin agentii specializati care emit instrumentele de schimb si de plata, prin institutiile bancar-financiare care le gestioneaza, prin fluxurile economice pe care le mijloceste. Particularitatea agregatelor monetare este de a se imbina una in alta, precum papusile rusesti: agregatul mai mic este continut in agregatul de talie imediat superioara si tot asa pana cand agregatul cel mai mare le contine pe toate celelalte.

Criteriul dupa care sunt incluse activele in agregatele monetare este cel al lichiditatii, al usurintei transformarii in bani lichizi. Referitor la un activ sau un portofoliu, lichiditatea caracterizeaza gradul de certitudine, de siguranta a celui care detine activul (portofoliul) de a dispune la fiecare moment de o suma cel putin egala cu valoarea sa nominala. Analiza economica distinge trei categorii principale de lichiditati:

M - lichiditatile primare sau altfel spus activele perfect lichide, care permit efectuarea de plati imediate; acestea sunt: numerarul in circulatie (bancnote, monede divizionare) si depozitele la vedere, in principal cele operabile prin cecuri. M₁ reprezinta masa monetara in sens restrans;

M - lichiditatile secundare sunt constituite din active care pot fi transformate foarte rapid in lichiditati primare fara riscul de a pierde capital, adica sunt monetizabile. M₂ desemneaza masa monetara in sens larg si cuprinde, in plus fata de M₁, depozitele la vedere neoperabile prin cecuri, depozitele la casele de economii, depozitele la termen aflate in gestiunea bancilor, actiuni ale fondurilor de ajutor reciproc;

M - lichiditatile tertiare sunt constituite din active cu un grad mai mic de lichiditate. Transformarea lor in lichiditati primare comporta riscul caderii pretului acestor active. M₃ cuprinde, pe langa M₂, valorile mobiliare private (actiuni si obligatiuni) si valori mobiliare publice (imprumuturi ale statului, colectivitati publice sau intreprinderi publice.

Stabilirea numarului si continutul agregatelor monetare difera de la o tara la alta. Fondul Monetar International a stabilit cateva linii directoare pentru elaborarea statisticilor financiare internationale. Orientarile fondului nu tin insa seama de diversitatea sistemelor financiare si monetare ale diverselor tari. De fapt, Fondul Monetar International identifica trei categorii standardizate ale agregatelor monetare, care pot, daca este necesar, sa fie descompuse in categorii nestandardizate, pentru a face distinctie intre lichiditati, potrivit fiecarei tari:

money: numerarul in afara sistemului bancar si conturile curente ale agentilor economici deschise la banca;

qvassimoney: depozitele bancare ale agentilor economici;

other ithems: mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.

Banca Centrala Europeana isi defineste de asemenea trei agregate monetare: M₁ format din numerar si depozite la vedere, M₂ ce cuprinde pe langa M₁ livrete de economii exigibile la vedere si M₃ ce cuprinde pe langa M₂ titlurile organismelor de plasament colectiv si certificatele de depozit cu scadente de maxim doi ani.

In Romania, masa monetara cuprinde:

M₁ - alcatuita din numerar in afara sistemului bancar si disponibilitatile la vedere (pana in decembrie 1991 si depozitele la termen ale agentilor economici).

M₂ - care cuprinde, pe langa M₁, si cvasibanii, adica economiile populatiei, depozite in lei pe termen si conditionate si depozitele in valuta ale rezidentilor.

1.2. Acoperirea masei monetare (contrapartidele)

Asa cum am aratat, masa monetara este reflectata in pasivul bilantier al sistemului bancar, pasivul bilantier are drept corespondent in activul bilantier, activele emise de banca centrala si bancile comerciale. Acestea sunt contrapartidele masei monetare, care pun in evidenta sursele de crestere a masei monetare, "acoperirea masei monetare".

Specialistii grupeaza contrapartidele masei monetare in doua categorii importante:

creditul intern;

contrapartida exterioara.

Contrapartidele masei monetare

Creditul intern cuprinde creditele acordate de catre banci economiei si statului si imbraca doua forme: creantele asupra economiei si creantele asupra statului.

Creantele asupra economiei, asa cum le identifica denumirea, reflecta finantarea economiei: creditele acordate de catre banci agentilor economici nebancari, intreprinderilor, intreprinzatorilor individuali, populatiei. Este vorba de credite bancare, dar si de titluri de credit emise de intreprinderi si detinute de banci.

Creantele asupra statului reflecta finantarea statului de catre sistemul bancar, fie prin creditele acordate de banca centrala Trezoreriei (avansuri directe, titluri de stat achizitionate de banca centrala), fie prin credite acordate de celelalte banci Trezoreriei (sub forma de subscriptie la emisiunile de titluri de stat). De asemenea, resursele agentilor economici nebancari detinute in conturi la dispozitia Trezoreriei reprezinta creante asupra statului.

Contrapartida exterioara reprezinta creantele strainatatii, traducerea contabila a influentei relatiilor internationale asupra masei monetare interne. Masa monetara interna este influentata (in sensul cresterii sau reducerii sale) de soldul balantei de plati; cu alte cuvinte, contrapartida exterioara este reflectarea monetara a soldului balantei de plati.

Un import necesita transformarea monedei nationale in moneda straina, deci vom avea o diminuare a masei monetare interne. Dimpotriva, un export presupune transformarea monedei straine in moneda nationala, deci vom avea o crestere a masei monetare interne. Cu alte cuvinte, un deficit al balantei de plati determina reducerea lichiditatii interne, iar un excedent al balantei de plati antreneaza cresterea acestei lichiditati.

Din alt punct de vedere, o balanta de plati excedentara inseamna o pozitie neta a bancilor pozitiva fata de nerezidenti, adica creantele detinute de banci asupra nerezidentilor sunt in suma mai mare decat datoriile bancilor fata de aceeasi nerezidenti. Pozitia neta pozitiva asupra strainatatii antreneaza cresterea masei monetare interne.

Banca centrala intervine pe piata valutara pentru a asigura stabilitatea monedei nationale. Pentru a evita aprecierea monedei nationale, banca centrala cumpara devize, creand moneda nationala; simetric, pentru a evita deprecierea monedei nationale, banca centrala vinde devize contra monedei nationale.

Alaturi de creditul intern si de contrapartida exterioara, si cresterea rezervei de aur a bancii centrale poate constitui o sursa de crestere a masei monetare, deci o contrapartida a acesteia. Atunci cand banca centrala ia masura de consolidare a rezervei de aur, cumpara aur, punand in circulatie moneda nationala.