Somajul

1. Conceptul de somaj

Forta de munca este un factor de productie originar, alaturi de cel natural. Nefolosirea ei in forme si grade diferite inseamna somaj. Existenta somajului ca fenomen economic si social este legata numai de productia moderna. Importanta fortei de munca ar determina necesitatea folosirii sale depline, dar o neocupare a acesteia de 1,5 - 4% este considerata normala. Somajul este un aspect negativ al economiei, neasigurand locuri de munca pentru o parte a populatiei disponibile.

In mare masura el este rezultatul fluctuatiei activitatii economice.

In termenii pietei muncii somajul reprezinta excedentul ofertei fata de cererea de munca.

Exista si puncte de vedere unilaterale, conform carora sunt someri cei care au inregistrate cereri la oficiile de plasare, dar in acest caz somajul apare doar ca rezultat al cererii, nu si al ofertei de munca.

Somerii sunt persoane apte de munca, dar care nu gasesc de lucru si pot fi angajate partial sau in intregime numai in anumite momente ale activitatii economice. Ei formeaza o suprapopulatie relativa (formeaza un surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati in conditii de rentabilitate economica).

Un somer nu este doar o persoana valida care nu munceste. Spre exemplu, femeile casnice sunt si ele in aceasta situatie, dar somerul este o persoana care solicita o munca oficiala si care cauta o slujba salariata. O slujba salariata presupune un statut social bine definit in codul muncii, avand stipulate drepturi si obligatii precise.

Existenta somajului poate fi masurata doar prin corelarea cererii cu oferta de munca si numai prin delimitarea acestuia pe domenii de activitate, pe nivele de pregatire, meserii. Factorul politic constient trebuie sa opereze ajustari care sa aduca cei doi poli la starea de echilibru.

Biroul International al Muncii propune urmatoarele coordonate pentru determinarea unui somer:

- sa fie o persoana apta de munca;

- sa nu aiba loc de munca;

- sa fie disponibila pentru o munca salariata;

- sa fie in cautarea unui loc de munca.

In Romania, Legea 1/1991, republicata cu modificari prin Legea 86/1992 precizeaza ca sunt considerate somere acele persoane apte de a munci care nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile conform pregatirii lor.

2. Caracteristicile somajului

Pentru caracterizarea somajului putem lua in considerare urmatoarele criterii:

Nivelul somajului, care se poate exprima in doua forme:

- ca nivel absolut - numarul somerilor;

- ca nivel relativ - exprimat prin rata somajului. Aceasta se calculeaza ca un raport procentual intre numarul somerilor si populatia ocupata, sau numarul somerilor si populatia activa disponibila.

Rata somajului = . 100

Rata somajului = . 100

In Romania, in perioada 1991 - 1999 situatia somajului a fost fluctuanta.

Cateva date comparative oferim in tabelul privind evolutia ratei somajului

Intensitatea de manifestare a somajului:

diminuarea activitatii semnifica un somaj partial;

incetarea deplina a activitatii conduce la un somaj total.

Durata somajului este perioada din momentul pierderii locului de munca sau al diminuarii activitatii pana la reluarea normala a muncii. In majoritatea tarilor se considera somaj de lunga durata o neangajare continua de peste 12 luni.

Structura, sau componenta somajului:

- pe categorii de varsta;

- nivel de calificare;

- sex;

- rasa;

- domeniu de activitate.

3. Cauzele si formele somajului

Somajul e determinat de doua categorii de motive:

a) subiective - in functie de exigentele, diploma, interesele persoanei - motive care genereaza somaj voluntar;

b) obiective - lipsa locurilor de munca disponibile in zona in care traieste persoana genereaza somajul involuntar.

Somajul voluntar nu este o calamitate sociala, ci reflecta un anumit grad de prosperitate a societati, in sensul ca nu oricine isi poate permite sa nu obtina un salariu.

- somajul diplomelor consta in faptul ca o persoana nu gaseste un loc de munca in conformitate cu diploma pe care o poseda;

- somaj negru, atunci cand persoana beneficiaza de indemnizatie de somaj prestand totodata si o activitate neluata in evidenta.

Somajul involuntar are formele de :

- somaj ciclic sau conjunctural, determinat de crizele economice si care este resorbit in perioada de avant economic;

- somaj structural datorat modificarilor structurii pe ramuri si subramuri ale economiei, dar reintegrarea fortei de munca este in acest caz dificila si de lunga durata;

- somaj tehnologic, datorat inlocuirii vechilor tehnologii sau reorganizarii firmei, resorbirea lui presupunand recalificarea fortei de munca;

- somaj sezonier, specific anumitor ocupatii precum cele din agricultura, constructii si industria alimentara.

Toate aceste forme de somaj sunt cauzate de doua procese majore:

I pierderea locurilor de munca;

II o alta cauza majora a somajului este cresterea ofertei de munca pe piata.

O forma de somaj des intalnita este somajul frictional, care poate sa fie generat atat de motive personale cat si de cauze obiective. Acesta reprezinta perioada dintre doua angajari, somaj intermitent, pe care Keynes il considera permanent. Persoanele care au fost concediate din motive de dificultati conjuncturale, precum si cele care au parasit de bunavoie locurile lor de munca fiind intr-o perioada tranzitorie de reangajare, formeaza somajul frictional. In orice economie exista intotdeauna oameni care vor dori, ori sunt nevoiti, sa-si schimbe temporar locul de munca si se afla intre doua angajari.

In toate formele sale, somajul reprezinta o expresie a dezechilibrului dintre cererea si oferta fortei de munca, stiut fiind ca structurile demografice si socio-profesionale nu corespund intotdeauna cu starea si evolutia structurilor economice si tehnice. Somajul este totodata si expresia dezechilibrelor de pe piata bunurilor si serviciilor, alaturi de dezechilibrele mentionate de pe piata muncii.

4. Masuri de combatere a somajului si implicatiilor sale

Somajul este un fenomen cu multiple implicatii negative economice, sociale si umane. Pe prim-plan se situeaza inutilizarea unei parti insemnate din principala avutie a unei tari - resursele de munca. Timpul neutilizat din cauza somajului nu mai poate fi recuperat, outputul pierdut fiind cunoscut sub denumirea de decalaj de PNB, fiind realizata compararea PNB potential, care ar rezulta din utilizarea deplina a fortei de munca si PNB real.

Efecte negative are somajul asupra persoanelor implicate, ale caror venituri se diminueaza in lipsa locului de munca si care isi pierd statusul social.

Incepand cu J. M. Keynes, somajul a fost luat in considerare ca o problema speciala, de importanta teoretica si de politica economica.

Experienta economica acumulata pana in prezent releva necesitatea respectarii unor corelatii intre cresterea economica, productivitatea muncii, utilizarea fortei de munca, durata muncii, cresterea salariilor si dinamica salariilor. Totodata, au fost puse in evidenta capcane in politica de inlaturare a somajului. Una dintre acestea, ades intalnita, este impresia ca este suficient sa se creeze locuri de munca pentru resorbirea somajului in proportii insemnate; s-a constatat insa ca un loc de munca in plus nu inseamna neaparat un somer in minus, deoarece si alte persoane inactive pot solicita in astfel de ocazii un loc de munca (de exemplu - pensionarii). Dar in principal, somajul a capatat un nou sens, calitativ. Astazi nu e suficient sa se creeze un numar considerabil de locuri de munca, atata vreme cat oamenii nu poseda calificarea, cunostintele necesare spre a le ocupa. "Orice strategie eficienta de reducere a somajului intr-o economie supra-simbolica trebuie sa depinda mai putin de alocarea avutiei si mai mult de alocarea cunoasterii", sustine Alvin Toffler[1]. Taditionalele politicii guvernamentale sugerate de J.M. Keynes (politicile fiscale, monetare si de crestere a veniturilor, destinate sporirii investitiilor si implicit - crearii de noi locuri de munca) au inceput sa fie perimate, incepand din anii 1970.

Ceea ce dorim sa subliniem este ca in prezent, intrucat atributiile la locul de munca nu mai sunt intersanjabile si nici nu mai pot fi invatate "in mai putin de o ora", aceste politici sunt necesare dar nu si suficiente. Ele trebuiesc suplimentate printr-o politica in domeniul instruirii constante a fortei de munca, inclusiv a adultilor.

Dar, somajul comporta numeroase probleme atat pe termen scurt cat si pe termen mediu sau lung. Principala problema pe perioada imediata este garantarea unui venit minim pentru someri, respectiv a unei indemnizatii de somaj, in vreme ce pe termen mediu sau lung problema consta in asigurarea locurilor de munca.

Masurile si politicile pentru diminuarea somajului pot fi structurate in trei categorii:

a) Masuri care ii privesc direct pe someri

Acestea vizeaza in primul rand pregatirea, recalificarea si orientarea somerilor. In al doilea rand am situa noile forme de angajare: pe timp scurt, cu orar atipic, provizoriu; fata de ocuparea normala, aceste forme prevad angajari pentru obiective precise si limitate.

b) Masuri care privesc populatia ocupata

Aceasta categorie de masuri are ca scop pe de o parte, sa previna cresterea somajului, pregatind si calificand din timp, adecvat angajatii, iar pe de alta parte sa diminueze somajul. In acest sens se creeaza posibilitati suplimentare de angajare dupa cum urmeaza: pe termen scurt se actioneaza pentru reducerea timpului de munca si a duratei active (reducerea varstei de pensionare), precum si prin repatrierea imigrantilor in tarile de origine. Pentru a fi generatoare de locuri de munca, fara a fi inflationista, reducerea duratei muncii presupune un salariu mai mic, deci un sacrificiu din partea salariatilor.

Pe termen mai lung se urmareste sporirea investitiilor creatoare de noi locuri de munca. Intre domeniile direct creatoare de noi locuri de munca literatura economica din ultimii ani mentioneaza: reciclarea materiilor si materialelor utile, eliminarea si gestionarea deseurilor, protectia resurselor (indeosebi a apei potabile si aerului), gestionarea padurilor, producerea noilor surse de energie, dezvoltarea cercetarii stiintifice, promovarea actiunilor depoluante a reziduurilor, apelor uzate.

c) Alte masuri

In aceasta categorie mentionam cresterea indemnizatiei de somaj si prelungirea perioadei de acordare a acesteia pentru someri, in limitele mentinerii cointeresarii pentru cautarea unui loc de munca. Rolul revendicarilor sindicale ale angajatilor are insemnatate deosebita pentru garantarea locurilor de munca, asigurarea asistentei sociale, asigurarea conditiilor de odihna.

"Pentru a iesi din somaj - afirma Michel Didier2 - nu este suficienta o buna reteta de politica economica. Trebuie sa acceptam o revizuire a deprinderilor noastre mintale, a institutiilor noastre economice si a traditiilor noastre sociale. Mai multe semne ale acestor schimbari sunt deja perceptibile. Vom vedea oare intr-o zi o alta forma de crestere economica dezvoltandu-se deja, in care munca isi va regasi adevaratul loc?"