SINTEZA LA DISCIPLINA ANALIZA ECONOMICO FINANCIARA

SINTEZA LA DISCIPLINA ANALIZA ECONOMICO FINANCIARA

Cap.I. BAZELE TEORETICE SI METODOLOGICE ALE ANALIZEI ACTIVITÃTII ECONOMICO-FINANCIARE arata ca in vederea cunoasterii fenomenelor, si desprinderii legaturilor cauzale dintre acestea, a aparut necesara analiza - o metoda de cercetare bazata pe descompunerea sau desfacerea unui obiect sau a unui fenomen in partile sale componente, in elementele sale simple. Prin intermediul analizei se creaza posibilitatea cercetarii lucrurilor si fenomenelor, se descopera structura, se verifica si se stabilesc legaturile de cauzalitate, factorii care le genereaza, se descopera legile formarii si desfasurarii lor, se pot lua decizii pentru activitatea viitoare.

In toate domeniile stiintei, analiza joaca rolul unui mijloc absolut necesar cunoasterii.

Se deosebesc mai multe tipuri de analize economice grupate dupa diferite criterii:

A) Din punct de vedere al momentului la care se efectueaza analiza si al momentului desfasurarii fenomenului:

analiza post-factum sau analiza-operatorie sau analiza activitatii (analiza realizarii obiectivelor);

- analiza previzionala sau analiza prospectiva;

B) Din punct de vedere al urmaririi insusirilor esentiale, sau al determinarilor cantitative se disting: analiza calitativa si analiza cantitativa.

C) Dupa nivelul la care se desfasoara analiza, distingem:

- analiza microeconomica;

- analiza macoreconomica;

D) Dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor, distingem:

- analiza statica;

- analiza dinamica;

E) Dupa criteriile de studiere a fenomenelor distingem:

- analiza economica;

- analiza tehnico-economica (care imbina criteriul tehnic cu cel economic);

F) In funcþie de delimitarea obiectivului analizat, se pot stabili urmatoarele tipuri de analiza:

- analiza pe ramuri;

- analiza pe agenti economici;

- analiza pe probleme;

Analiza economico-financiara a unitatilor economice se ocupa cu studierea fenomenelor si proceselor economice care au loc la nivelul acestor unitati, a rezultatelor economico-financiare obþinute in raport cu sarcinile programate, stabilirea cauzelor care provoaca abateri in desfasurarea fenomenelor analizate si luarea masurilor pentru reglarea si optimizarea intregii activitati.

Analiza economico-financiara a unitatilor economice joaca un rol important in conducerea acestora, adica in exercitarea tuturor atributelor sau functiilor conducerii (previziune, organizare, coordonare, comanda, control), precum si realizarea functiilor fundamentale ale unitatilor (cercetare-dezvoltare, productie, comerciala, financiar contabila si de personal).

Avand in vedere interdependenta dintre atributele conducerii si functiile intreprinderii, rezulta ca, analiza economica constituie un mijloc important pentru diagnoza, reglarea si optimizarea activitatii economico-financiare la toate nivelele.

In functie de cele doua laturi fundamentale ale analizei, latura calitativa si latura cantitativa, metodele analizei se subdivid astfel:

- metode ale analizei calitative care vizeaza esenta fenomenului, depistarea legaturilor cauzale;

- metode ale analizei cantitative ce au ca scop cuantificarea elementelor sau factorilor ce explica fenomenul;

In scopul cercetarii naturii fenomenelor economice intervin o serie de metode si procedee ale analizei calitative, cum sunt:

diviziunea si descompunerea rezultatelor;

gruparea;

comparatia rezultatelor;

Tinand seama de tipul relatiilor de conditionare dintre fenomenele economice si scopul analizei, pentru comensurarea influentei factorilor si a intensitatii legaturilor de cauzalitate dintre fenomene se pot folosi urmatoarele metode si procedee cantitative de analiza:

metoda substituirilor in lant;

metoda balantiera;

metoda corelatiei;

metoda functiilor de productie;

cercetari operationale;

Metoda substituirilor in lant se foloseste pentru masurarea influentei factorilor asupra modificarii fenomenelor (sau rezultatelor economice) atunci cand intre fenomenul analizat si factorii sai de influenta exista o legatura de tip functional, exprimata sub forma relatiei de produs sau raport intre factori. Se mai numeste metoda substitutiei factorilor.

Esenta metodei consta in determinarea succesiva a influentei fiecarui factor asupra modificarii fenomenului analizat, ceilalti factori ramanand constanti.

Metoda se poate folosi pentru calcularea influentelor factorilor in cazul relatiei de produs sau raport intre factori, cand acestia sunt exprimati fie in marimi absolute, fie in marimi relative (sau sub forma de indici).

In Cap.II ANALIZA DIAGNOSTIC A ACTIVITÃTII DE PRODUCTIE SI COMERCIALIZARE pentru inceput se au in vedere indicatorii valorici ai activitatii de productie si comercializare.

Cuantificarea activitatii de productie si comercializare, in practica economica utilizeaza un sistem de indicatori valorici, fiecare prin continut si modul de determinare avand o anumita putere informationala

Intr-un interval de timp dat, intre indicatorii valorici mentionati se considera ca fiind normale situatiile urmatoare:

a)- ceea ce exprima necesitatea reducerii imobilizarilor in stocuri.

b) - inegalitatea marcheaza reducerea stocurilor de productie neterminata de semifabricate si a consumului intern productiv, dar pana la limita la care sa asigure o desfasurare normala a procesului de productie.

c) - inegalitatea rezulta din necesitatea reducerii ponderii cheltuielilor materiale. Are loc o valorificare superioara a materiilor prime. Nu trebuie afectata calitatea produselor prin reducerea ponderii cheltuielilor materiale.

d) - ca urmare a variatiei cheltuielilor cu amortizarea.

Raportul static dintre indicatorii valorici, permite caracterizarea evolutiei elementelor care-i diferentiaza.

Raporturile dinamice, se stabilesc pe baza indicatorilor valorici (cu baza fixa) si caracterizeaza evolutia comparativa a indicatorilor valorici fata de un anumit criteriu (de regula, perioada precedenta).

In sistemul indicatorilor economici, prin care se caracterizeaza evolutia activitatii economice si sociale un loc principal detine valoarea adaugata.

Indicatorul este utilizat frecvent in lucrarile de analiza economica in tarile dezvoltate economic, el putand fi utilizat atat pentru caracterizarea si analiza activitatii economico-financiare a agentilor economici cat si a activitatii ramurilor. La nivel national de la unitati da PIB.

Pentru stabilirea cailor de sporire a valorii adaugate si pentru determinarea directiilor in care urmeaza sa se actioneze, apare necesitatea unei analize factoriale, a indicatorului, modelul de analiza fiind urmatorul:

- reprezinta valoarea adaugata bruta;

- reprezinta productia bruta

- reprezinta consumul intermediar;

Un prim model de analiza factoriala il reprezinta exprimarea cifrei de afaceri in functie de numarul de angajati, productivitatea muncii si gradul de valorificare a productiei fabricate

sau

in care:

- cifra de afaceri; - numarul de salariati;

- productia marfa fabricata

- valoarea medie a mijloacelor fixe

- valoarea medie a mijloacelor fixe productive (active)

Un alt model de analiza factoriala a cifrei de afaceri, in special in cazul firmelor mici si mijlocii, poate fi constituit in raport cu cantitatile vandute () ºi preturile de vanzare ().

Deci:

din care:

- datorita modificarii cantitatilor vandute:

- datorita modificarii preturilor

Principalele elemente care determina volumul de activitate si de care depinde marimea cifrei de afaceri sunt: capacitatea de productie, resursele (materiale umane, financiare) cererea de produse (piata).

In analiza cifrei de afaceri, in corelatie cu capacitatea de productie si cerere, se au in vedere masurile care asigura o astfel de concordanta care sa valorifice intr-o proportie corespunzatoare potentialul productiv al intreprinderii.

Concluziile desprinse constituie informatii de fundamentare a previziunilor pentru perioadele urmatoare, precum si a programelor pe termen lung, referitoare la politica de investitii

In analiza cifrei de afaceri, o problema importanta o constituie determinarea cifrei de afaceri minime, nivel la care profitul este zero

unde:

= cifra de afaceri minima

= suma cheltuielilor variabile

F = suma cheltuielilor fixe (conventional constante)

Relatia cifrei de afaceri minime devine:

Programul de fabricatie trebuie urmarit si pe perioade de timp mai mari, productie fizica centralizata fiind necesara factorilor de decizie. Pentru a caracteriza indeplinirea programului de fabricatie se pot utiliza urmatoarele modalitati:

- indicii individuali de indeplinire a programului de productie

- coeficientul mediu de sortiment

- coeficientul de nomenclatura.

Obiectivele programului de fabricatie sortimentala:

- sa determine gradul de realizare a programului sortimental pe produse fizice

- sa localizeze sectoarele de activitate

- sa se formuleze masurile necesare pentru realizarea productiei fizice.

Factorii decizionali la nivel microeconomic trebuie sa cunoasca modificarea structurii, conditiile in care s-a produs si efectele modificarii structurii productiei.

Caracterizarea structurii productiei se poate realiza cu ajutorul coeficientului mediu de structura (asortiment) care se determina astfel:

in care:

- coeficientul mediu de structura

- modificarea ponderii fiecarui sortiment (produs)

Un alt model are la baza relatia:

Asigurarea ritmicitatii procesului de productie si de livrare are consecinte pozitive asupra tuturor indicatorilor cantitativi si calitativi ce caracterizeaza activitatea economico-financiara a unitatilor.

Analiza ritmicitatii are menirea sa precizeze cauzele nerespectarii ritmicitatii, consecintele economice ale acesteia si stabilirea programelor care sa contribuie la reglarea ritmicitatii.

Caracterizarea ritmicitatii fabricarii si livrarii productiei, se poate realiza prin folosirea mai multor procedee:

- modificarea structurii productiei fabricate si serviciilor realizate pe diviziuni de timp (zile, decade, luni, trimestre) sau modificarea structurii livrarilor;

- indicele de realizare a programului pe diviziuni de timp;

- coeficientul de ritmicitate

- coeficientul de aritmicitate

- coeficientul de variatie

In cap.III ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE se are in vedere ca forta de munca reprezinta un factor principal al productiei la toate societatile comerciale si regiile autonome, de aceea asigurarea la timp cu forta de munca necesara sub aspect cantitativ, calitativ si structural, precum si folosirea rationala a acesteia, influenteaza hotarator asupra rezultatelor economico-financiare.

La nivelul societatilor comerciale si regiilor autonome, folosirea rationala a fortei de munca necesita abordarea unor aspecte ca: raportul dintre pregatirea generala si introducerea progresului tehnic, folosirea timpului de lucru potrivit nivelului de calificare, corelatia dintre gradul de complexitate a muncii si nivelul de calificare, raportul dintre nivelul calificarii si productivitatea muncii.

Cu ocazia analizei asigurarii cu forta de munca a societatilor comerciale si a regiilor este necesar sa se aiba in vedere situatia calificarii salariatilor, pe categorii si pe profesii sau specialitati.

Pentru analiza calificarii fortei de munca se studiaza urmatoarele aspecte:

- situatia calificarii muncitorilor si a celorlalte categorii de salariati;

- situatia concordantei dintre complexitatea lucrarilor si nivelul calificarii

fortei de munca.

Folosirea rationala a fortei de munca este influentata intr-o masura importanta si de cresterea stabilitatii fortei de munca in cadrul aceleiasi societati sau regii, prin reducerea circulatiei si fluctuatiei salariatilor. Cresterea stabilitaþii fortei de munca permite ridicarea calificarii si specializarii salariatilor, cresterea productivitatii muncii si imbunatatirea rezultatelor economico-financiare ale unitatilor economice.

Pentru caracterizarea miscarii salariatilor, intr-o societate comerciala se pot folosi urmatorii indicatori: coeficientul plecarilor, coeficientul intrarilor, coeficientul circulatiei toale si coeficientul fluctuatiei.

Orice intreprinzator dispune de resurse limitate, fapt ce se repercuteaza asupra factorilor de productie antrenati in activitatea economica.

Pentru a castiga mai mult, intreprinzatorul trebuie sa mareasca volumul bunurilor economice produse si vandute.

Expresia sintetica a rationalitatii si eficientei in orice activitate economica este productivitatea, care reprezinta rodnicia, randamentul factorilor de productie privind resursele din care, resursele umane ocupa un loc central.

Sistemul de indicatori ce cuantifica nivelul productivitatii muncii, pot fi indicatori directi de formare:

sau indirecti, care reprezinta raportul invers:

In functie de modul de exprimare a productiei si a cheltuielilor de munca, deosebim mai multi indicatori de masurare a productivitatii muncii individuale.

Modelul de calcul a productivitatii muncii, poate fi exprimat in functie de eficienta folosirii capitalurilor fixe (E) ºI gradul de inzestrare a muncii (G), astfel:

= gradul de inzestrare a muncii (factor cantitativ)

= eficienta folosirii capitalului fix (factor calitativ)

- Productivitatea muncii influenteaza in mod hotarator asupra marimii productiei. Avand in vedere modalitatile de exprimare a productivitatii muncii ºI a timpului de munca, legaturile dintre volumul productiei si nivelul productivitatii se poate reprezenta schematic in felul urmator:

(numar mediu de salariati anuali)

(zile / om in medie pe an)

(ore / zi in medie pe un salariat)

Fiind legaturi de tip functional care imbraca forma proportionalitatii directe, ele pot fi exprimate prin urmatoarele relatii matematice:

Pentru a separa influenta fiecaruia din cei patru factori, se utilizeaza metoda substitutiilor in lant.

Capitolul IV ANALIZA GESTIUNII ACTIVELOR FIXE abordeaza gestiunea activelor fixe.

Dotarea societatilor comerciale si regiilor autonome cu mijloace (active) fixe ca si folosirea lor eficienta reprezinta o cale de baza a cresterii economice.

Analiza utilizarii eficiente a fondurilor fixe, constituie o problema centrala a factorilor de decizie din unitatile economice.

Analiza miscarii mijloacelor fixe este necesara deoarece:

procesul de imbatranire este obiectiv;

deprecierea fizica sau morala a mijloacelor fixe implica reinnoirea acestora;

dezvoltarea sau restrangerea activitatii economice atrage dupa sine cresterea stocului de mijloace fixe sau diminuarea acestuia;

Balanta mijloacelor fixe reprezinta sursa informationala de baza in analiza miscarii capitalului fix. Aceasta balanta poate fi realizata la 'valoare completa' si la 'valoare ramasa'.

In ambele variante balanta cuprinde:

unde:

ºi - mijloace fixe la inceputul si sfarsitul perioadei;

- mijloace fixe intrate in cursul perioadei;

- mijloace fixe iesite in cursul perioadei;

Gradul de utilizare extensiva a masinilor si utilajelor se poate aprecia mai corect cu ajutorul timpului de functionare al acestuia.

Se alcatuieste 'balanta timpului de lucru al masinilor si utilajelor' care cuprinde marimea fondului de timp calendaristic, a fondului de timp nominal, a fondului de timp disponibil, a fondului de timp programat si a fondului de timp efectiv lucrat.

Sporirea eficientei folosirii fondurilor fixe este conditionata nu numai de imbunatatirea utilizarii extensive a masinilor si utilajelor, ci si de cresterea gradului de utilizare intensiva a acestora.

Pentru caracterizarea folosirii intensive a mijloacelor fixe se utilizeaza urmatorii indicatori:

indicii tehnico-economici de utilizare intensiva;

indicatorii de utilizare a capacitatii;

randamentul mediu pe un utilaj si pe ora masina;

Randamentul mediu constituie o forma sintetica de reflectare a utilizarii mijloacelor fixe (utilajele). El poate fi stabilit si urmarit pe utilaje sau pe unitatea de timp .

Daca se are in vedere functia:

adica productia este in functie de numarul de utilaje , timpul de functionalitate in medie pe un utilaj si randamentul orar , atunci modificarea productiei va fi:

Pentru caracterizarea eficientei utilizarii fondurilor fixe, este necesara folosirea unui sistem de indicatori, fiecare avand o anumita putere de reflectare:

Ca indicatori ai sistemului se pot utiliza:

a) valoarea productiei marfa la 1000 lei fonduri fixe, care reprezinta indicatorul ce se coreleaza cu capacitatile de productie, modelul fiind:

b) valoarea adaugata la 1000 lei fonduri fixe este reprezentata prin modelul:

Acest indicator reflecta legatura dintre productivitatea medie nationala si utilizarea fondurilor fixe.

c)      Profitul brut la 1000 lei fonduri fixe, avand ca model:

unde:

- profitul brut potential

d) Valoarea cifrei de afaceri la 1000 lei fonduri fixe: