UNIUNEA VAMALA - Formele de integrare vamala si cooperare economica

UNIUNEA VAMALA

1. Formele de integrare vamala si cooperare economica

Integrarea vamala si cooperarea economica pot imbraca mai multe forme din care cel mai des intalnite sunt uniunile vamale si zonele de liber schimb.

a) Zonele de liber schimb consta in eliminarea totala a drepturilor de vama si a restrictiilor asupra schimburilor intre statele participante. Se utilizeaza cand statele in cauza doresc sa-si aproprie economiile dar nu si sa le integreze sau sa le transforme intr-o singura economie. Exemple de zone de liber schimb: Spatiul Economic European (SEE); Asociatia Economica a Liberului Schimb (AELS); Acordul Nord-American de Liber Schimb (ANALS) dintre SUA, Canada si Mexic.

Statele membre isi pastreaza propriul sistem de taxe vamale si propria politica comerciala in relatiile externe. Prin regulile de origine se stabileste care dintre marfuri pot circula liber de la o tara la alta in interiorul zonei.

b) Uniunile vamale vizeaza o integrare economica fara restrictii in interiorul granitelor ei, fara frontiere vamale si cu un tarif vamal comun aplicabil frontierelor externe.

2. Realizarea Uniunii vamale a UE

Prin Tratatul de la Roma din 1958 s-a creat o uniune tarifara care elimina diferentele dintre drepturile vamale ale Statelor Membre.

Tratatul CEE a prevazut eliminarea taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor si a tuturor taxelor, cu efect echivalent in comertul dintre statele membre. Prevedea, de asemenea, si adoptarea unui tarif vamal comun cu statele nemembre (art. 23).

In 1968 toate drepturile de vama si restrictiile dintre cele 6 state membre (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au fost eliminate si s-a introdus tariful vamal comun, aplicabil marfurilor provenind din statele nemembre.

In 1988 a fost adoptata Decizia de creare a unui Document Administrativ Unic care a inlocuit cele peste 150 documente vamale diferite utilizate de administratiile vamale ale statelor membre.

Inainte de 1993, toate transporturile erau oprite la vamile Statelor Membre pentru control si indeplinirea formalitatilor vamale si fiscale. La 1 ianuarie 1993, acest sistem a fost inlocuit cu un nou sistem care nu necesita nici un control si nici o intocmire de acte la momentul trecerii granitelor nationale din interiorul Uniunii.

Pentru eliminarea diferentelor de interpretare si aplicarii omogene a legislatiei vamale armonizate prin legislatiile nationale, in decembrie 1996 Parlamentul si Consiliul UE au adoptat propunerea Comisiei privind un program de actiune comunitara in domeniul vamal. Programul s-a numit Vama 2000 si constituia o orientare clara pentru serviciile vamale. A fost ameliorat si completat prin programul Vama 2002, care utiliza informatizarea si programul de formare "Mathaeus" si avea ca obiectiv eliminarea divergentelor in materie vamala la nivel national.

" Vama 2002" prevedea o serie de masuri:

- vizite ale echipelor Comisiei si ale Statelor Membre pentru evaluarea functionarii, identificarea celor mai bune practici, dar si a insuficientelor in procedurile de control;

- lupta contra fraudelor;

- sprijinirea masurilor de ameliorare a metodelor de lucru ale administratiilor vamale;

- schimbul de functionari vamali pentru perfectionarea experientei;

- organizarea de seminarii;

- informatizarea procedurilor vamale la nivelul UE.

3. Rolul Comisiei Europene in politica vamala

Realizarea pietei unice a UE a avut drept consecinta desfiintarea frontierelor economice interne intre statele membre. Controlul se face la granitele exterioare. Cresterea volumului intrarilor si iesirilor de marfuri din Uniune face imposibil controlul fizic la frontiere. Aceasta ar duce la costuri foarte mari si nu in ultimul rand la sufocare si blocarea vamilor de la punctele de frontiera.

Din aceste considerente s-a trecut la metodele de verificare dupa importare ceea ce faciliteaza traficul si reduce imobilizarea marfurilor in porturi si aeroporturi.

Instrumentele politicii vamale comune sunt tariful vamal comun si nomenclatura comunitara.

Comisia Europeana, prin Directia privind fiscalitatea si uniunea vamala, este competenta in ce priveste initiativele de dezvoltare si perfectionare a politicii vamale, face propunerile in domeniul legislatiei vamale si asigura cooperarea dintre administratiile Statelor Membre. Adopta legislatia secundara numita si "dispozitii de aplicare", dupa aprobarea de catre Statele Membre in cadrul Comitetului Codului Vamilor pentru legislatia vamala sau in cadrul altui comitet atunci cand este vorba de o alta legislatie.

Administratiile vamale ale Statelor Membre aplica legislatia vamala in sensul perceperii drepturilor de vama, TVA si accizelor.