CONTRACTELE DE LEASING IN VIZIUNEA CONTABILA INTERNATIONALA

Sfera de aplicare si delimitarea contractelor de leasing

Tratarea leasingului din punct de vedere al principiilor de drept civil, comercial si fiscal a fost neclara inca din primii ani ai aparitiei acestui instrument de finantare. Acesta incertitudine a constituit unul dintre motivele principale pentru care dezvoltarea leasingului a fost initial privita cu neincredere de catre specialistii in domeniu. Avantajele evidente ale acestui nou instrument de finantare au impus insa elaborarea unor reglementari care sa stabilesca conditiile de utilizare a lesingului in practica economica.

La nivel international situatia leasingului este reglementata de norma internationala de contabilitate IAS 17 denumita "Contabilizarea contractelor de locatie", in limba engleza "Leases", aplicata incepand cu 01.01.1984. Editia revizuita a IAS 17 este aplicata incepand cu exercitiul financiar 2005.

Analiza normei IAS 17 este strans legata de actiunea in mediul contabil international a "Principiul prioritatii realitatii in fata formei" sau "Primordialitatea realitatii economice asupra aparentei juridice", in limba engleza, "Substance over form principle". Acest principiu este specific sistemelor contabile nord-americane si anglo-saxone, el fiind acceptat ca atare numai pentru conturile consolidate in tarile Europei continentale, tari in care informatia contabila este puternic influentata de aspectele juridice.

Sensul acordat de francezi principiului anglo-saxon "substance over form" prin formulele "prioritatea substantei in fata formei" sau "primordialitea realitatii economice asupra aparentei juridice" "sugereaza ideea ca dreptul nu descrie ansamblul situatiilor aferente realitatii sau ca o face de o maniera inselatoare. Aceasta ar insemna ca "dommnia dreptului ar fi opusa domniei realitatilor" (adica a economiei)" . Insa, se stie ca nerespectarea regulilor juridice in intocmirea conturilor anuale este o infractiune. "Traducerea prepozitiei "over" prin substantivul "primordialitate" este extrem de discutabila, deoarece ea nu respecta spiritul celebrului principiu anglo-saxon."

Punand fata in fata textul francez "primordialitea realitatii economice asupra aparentei juridice" cu textul normei contabile internationale IAS 1 "Tranzactiile si alte elemente ar trebui sa fie contabilizate si prezentate in raport cu substanta lor si realitatea financiara si nu, in mod unic, cu forma lor legala" se observa ca formula franceza sugereaza o prioritate, in timp ce formula engleza, utilizand adverbul "merely" (doar; in mod unic) exprima o idee de juxtapunere si nu de ierarhie sau, si mai putin, de substituire.

"Asadar, aparenta juridica nu este nicidecum exclusa: este doar indicat ca ea risca sa nu fie suficienta. Ca atare, preparatorii de conturi sunt invitati sa tina cont de realitate si de aparenta, nu numai de prima in locul celei de-a doua."

Spre deosebire de mediul economic francez, in mediul economic britanic se tine cont de realitatea economica, sfidandu-se simpla "impodobire" juridica. Acest mod de contabilizare este in concordanta cu principiul care sta la baza recunoasterii datoriilor si a activelor si anume:

- notiunea de datorie reprezinta mai mult decat cea de obligatie legala; un exemplu este operatia de "depozitare a unui stoc la un tert in vederea vanzarii lui viitoare unui alt tert": criteriul care permite sa se constate stocul in bilantul proprietarului sau in cel al depozitorului este "riscul de nevanzare".

- notiunea de activ implica calitatea lui de a genera un beneficiu viitor; un exemplu de angajare sau nu a principiului "prioritatii realitatii in fata formei" este dat de evaluarea creantelor unei intreprinderi; din punct de vedere juridic, marimea creantei este cea nominala (care nu analizeaza solvabilitatea debitorului); insa, in numele adevarului economic si in conformitate cu principiul prudentei, este mai rational sa evaluam creanta la valoarea probabila pe care intreprinderea spera sa o recupereze decat la valoarea nominala; in Franta, pentru a se concilia punctul de vedere juridic cu cel economic se va inscrie in bilant atat valoarea nominala a creantelor (valoarea bruta) cat si valoarea lor probabila de recuperare (valoarea neta).

Traditional, Romania este o tara patrimonialista deci o tara in care dreptul de proprietate este prioritar dreptului de utilizare asupra bunurilor. Acesta este si motivul pentru care initial acest principiu a bulversat sistemul de gandire contabil din tara noastra

Norma IAS 17 explica modul de contabilizare al tuturor contractelor de leasing, cu exceptia:

- contractelor de leasing ce vizeaza exploatarea sau utilizarea resurselor naturale, ca de exemplu petrolul, gazul, lemnul de constructie, metalele si alte drepturi miniere;

- acordurilor de licenta ce vizeaza filmele cinematografice, inregistrarile video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele si drepturile de autor.

"Norma se aplica acordurilor prin care se transfera dreptul de utilizare a activelor, chiar daca ele impun locatorului prestatii importante in cadrul exploatarii sau mentinerii respectivelor active. In schimb, ea nu se aplica contractelor de servicii, care nu transfera dreptul de utilizare al activelor de la una din partile contractante la cealalta parte."

Conform normei IAS 17, un contract de leasing este un acord prin care locatorul cedeaza locatarului, pentru o perioada determinata, dreptul de utilizare a unui activ, in schimbul unei plati sau a unei serii de plati.

Un contract de leasing financiar este un contract de leasing ce are ca efect transferarea la locatar a cvasitotalitatii riscurilor si avantajelor inerente proprietatii unui activ. La finalul contractului poate sa intervina sau nu transferul proprietatii.

Un contract de leasing operational desemneaza orice alt contract de leasing, cu exceptia contractului de leasing financiar.

Se observa ca, in viziunea normei IAS 17, clasificarea contractelor de leasing "se bazeaza pe gradul de imputare la locatar sau la locator a riscurilor si avantajelor inerente proprietatii unui activ inchiriat. Riscurile includ pierderile eventuale care rezulta din subutilizarea capacitatilor, din uzura morala tehnologica sau din variatiile rentabilitatii datorate evolutiei conjuncturii economice. Avantajele pot sa fie reprezentate de speranta unei exploatari rentabile pe durata de viata economica a activului si a unui castig ce rezulta dintr-o crestere a valorii sale sau dintr-o realizare a unei valori reziduale."

Datorita faptului ca tranzactia intre un locator si un locatar se bazeaza pe un contract de leasing comun celor doua parti este firesc sa se utilizeze definitii coerente. Totusi, uneori, este posibil ca prin aplicarea acestor definitii la circumstante diferite locatarul si locatorul sa clasifice diferit acelasi contract de leasing. Incadrarea unui contract de leasing in una din cele doua forme depinde intr-o masura mai mare de "realitatea tranzactiei decat de forma contractului"

Pentru o delimitare cat mai corecta a contractelor de leasing, norma IAS 17 prezinta exemple de situatii care conduc la incadrarea unui contract in categoria leasingului financiar:

contractul transfera proprietatea activului la locatar la terminarea duratei de leasing;

contractul confera locatarului optiunea de cumparare a activului la un pret care ar trebui sa fie suficient de avantajos (suficient de mic in raport cu valoarea sa justa) pentru ca locatorul sa fie practic sigur ca partenerul sau va exercita optiunea sa;

durata contractului de leasing acopera cea mai mare parte din durata de viata economica a activului chiar daca nu apare transferul de proprietate;

valoarea actualizata a platilor minimale, in numele contractului de leasing, la data intrarii in vigoare a contractului, este egala sau mai mare decat cvasitotalitatea valorii juste a bunului primit spre inchiriere din care sunt deduse eventualele subventii si avantaje fiscale ce revin proprietarului;

activele primite in leasing au o natura specifica, astfel incat numai locatarul poate sa le utilizeze fara sa le aduca modificari majore.

Norma prezinta si o serie de indicatori de situatii care indepliniti, simultan sau separat, pot conduce la clasificarea unui contract in categoria leasingului financiar. Acestia sunt urmatorii:

daca locatarul poate sa rezilieze contractul de leasing, pierderile suportate de locator relative la reziliere sunt in sarcina locatarului;

profiturile sau pierderile care rezulta din variatia valorii juste a valorii reziduale sunt in sarcina locatarului (de exemplu, sub forma unei diminuari de redeventa egala cu cea mai mare parte din venitul din cesiune la sfarsitul contractului de leasing);

locatarul are posibilitatea sa continue locatia pentru o a doua perioada, la nivelul unei redevente sensibil inferioare pretului de piata.

Criteriile precum si indicatorii prezentati mai sus ajuta in mare masura normalizatorul contabil la intelegerea categoriei de leasing in care trebuie incadrat un contract de leasing insa este necesar a se evidentia faptul ca aprecierea lor necesita un nivel ridicat de subiectivitate.

Astfel, expresia "pret care ar trebui sa fie suficient de avantajos" nu poate fi considerata obiectiva deoarece acest pret depinde de conditiile existente pe piata, conditii care variaza in functie de numerosi factori si de aceea nu pot fi stabilite cu exactitate.

De asemenea, gradul in care "valoarea actualizata a platilor minimale, in numele contractului, la data intrarii in vigoare a contractului, este egala sau mai mare decat cvasitotalitatea valorii juste a bunului primit spre inchiriere" nu poate fi stabilit cu o exactitate matematica. Motivul il reprezinta faptul ca, pe de o parte, valoarea de piata a bunului este apreciata subiectiv si, pe de alta parte, valoarea actualizata a platilor minimale depinde de rata de actualizare. Aceasta rata este fie in stricta dependenta de valoarea justa a bunului, fie rezultatul unor calcule statistice.

Un alt aspect care lasa loc de interpretare se refera la caracterul relativ al stabilirii duratei de viata economica a activului si la masura in care "durata contractului acopera cea mai mare parte din durata de viata economica a acestuia".

Asadar, se poate concluziona ca, datorita caracterului subiectiv al acestor criterii, exista riscul unor incadrari diferite ale aceluiasi contract din partea locatorului si a locatorului ceea ce poate determina erori precum inregistrarea bunului in doua bilanturi sau in nici unul.

Clasificarea contractului de leasing se opereaza la inceputul perioadei de leasing. Daca, la un moment dat, locatorul si locatarul doresc sa modifice dispozitiile contractului de leasing alfel decat printr-o reinnoire a contractului, in asa fel incat contractul ar fi fost clasificat in mod diferit daca aceste modificari ar fi intervenit la inceput acordul revizuit este considerat, pentru intreaga sa durata, un nou acord. Schimbarile legate de estimari (de exemplu, schimbarile de estimare a duratei de viata economica sau a valorii reziduale a bunului inchiriat) sau de circumstante (de exemplu, dificultatile locatarului) nu antreneaza o noua clasificare a contractului de leasing pentru necesitati contabile.

Inceputul unui contract de leasing este dat de semnarea unui contract de leasing sau, daca ea este anterioara, data de angajare reciproca a partilor asupra principalelor clauze ale contractului de leasing.

Definirea principalelor concepte utilizate de norma IAS 17

Durata contractului de leasing desemneaza perioada nereziliabila pentru care locatarul s-a angajat sa inchirieze activul, cat si toate perioadele ulterioare pentru care acesta are optiunea sa obtina continuarea contractului sau de leasing.

Platile minimale in numele leasingului sunt plati pe care locatarul este obligat, sau poate sa fie obligat, sa le efectueze in timpul derularii contractului de leasing (cu exceptia chiriei conditionale, a costului serviciilor, a taxelor de platit sau de rambursat locatorului) cat si:

pentru locatar, toate sumele garantate de acesta sau de o persoana care este legata de acesta;

pentru locator, orice valoare reziduala a carei plata ii este garantata de catre locatar, de catre o persoana legata de acesta sau de catre un tert independent care are capacitatea financiara de a onora aceasta garantie.

Valoarea justa este valoarea la care un activ ar putea sa fie schimbat sau o datorie achitata, intre parti bine informate, ce isi dau consimtamantul si actioneaza in conditii normale de concurenta.

Durata de viata economica desemneaza perioada asteptata de utilizare economica a unui activ de catre unul sau mai multi utilizatori sau, altfel spus, numarul de unitati de productie sau de unitati similare asteptate din utilizarea activului de catre unul sau mai multi utilizatori.

Durata de utilitate este durata ramasa de parcurs, de la inceputul contractului de leasing, in timpul caruia intreprinderea se asteapta sa consume avantajele economice legate de activ, fara sa fie limitata de durata contractului de leasing.

Valoarea reziduala garantata reprezinta:

pentru locatar, parte din valoarea reziduala care este garantata de acesta sau de o persoana de care este legat (valoarea garantiei fiind marimea maxima care ar putea deveni exigibila in orice circumstanta).

pentru locator, parte din valoarea reziduala care este garantata de catre locatar sau de o persoana nelegata de locator care are capacitatea financiara sa-si asume obligatiile de garantie.

Valoarea reziduala negarantata este parte din valoarea reziduala a activului inchiriat a carei realizare de catre locator nu este garantata sau a care este garantata numai de catre o parte legata de locator.

Investitia bruta in contractul de leasing este suma platilor minimale, in numele unui contract de leasing financiar, din punct de vedere al locatorului, la care se adauga orice valoare reziduala negarantata ce revine locatorului.

Veniturile financiare neachizitionate reprezinta diferenta intre investitia bruta si valoarea actualizata a investitiei brute la rata dobanzii implicita a contractului de leasing.

Investitia neta in contractul de leasing este diferenta dintre investitia bruta si veniturile financiare neachizitionate.

Rata dobanzii implicita a contractului de leasing este rata de actualizare care conduce, la inceputul contractului de leasing, la o valoare actualizata cumulata a platilor minimale in numele leasingului si a valorii reziduale negarantate egala cu valoarea justa a activului inchiriat.

Rata marginala de indatorare a locatarului este rata dobanzii pe care locatarul ar avea-o de platit pentru un contract de leasing similar sau, daca aceasta nu poate sa fie determinata, rata dobanzii pe care ar obtine-o locatarul, la inceputul contractului de leasing pentru a se imprumuta, pe o durata si cu asigurare similare, cu fondurile necesare achizitionarii activului.

Chiria conditionala desemneaza partea platilor in numele leasingului, a caror marime nu este fixata, care este stabilita pe baza unui alt factor decat scurgerea timpului (de exemplu, procentajul cifrei de afaceri, gradul de utilizare, indicii preturilor, rata dobanzii la nivelul pietei).

3. Conceptia economica si conceptia juridica in tratarea contractelor de leasing financiar

Pe plan international exista doua conceptii in ceea ce priveste contabilizarea contractelor de leasing financiar: conceptia juridica si conceptia economica.

IAS 17 si partizanii conceptiei economice referitoare la leasingul financiar explica faptul ca, in virtutea principiului "prioritatii" realitatii in fata formei, locatarul beneficiaza de avantajele economice si suporta riscurile ce provin din utilizarea bunului, in cea mai mare parte a duratei lui de viata ca si cand ar fi proprietar. Asadar bunul inchiriat trebuie sa figureze in bilantul locatarului. Acesta inregistreaza, de asemenea, si angajamentele de plata si chiriile corespunzatoare.

Conform conceptiei juridice locatarul nu are dreptul sa inscrie bunul inchiriat in bilantul sau deoarece nu este proprietarul de drept al acestuia. Abordarea juridica prezinta avantajul ca este usor de aplicat. Ea prezinta insa marele dezavantaj ca se deformeaza imaginea financiara a locatorului. Motivul il reprezinta faptul ca prin neoglindirea in bilantul locatorului a bunului inchiriat activul total va fi subevaluat si, de asemenea, prin neoglindirea angajamentelor din contractele de leasing datoriile totale vor fi subevaluate.

Apelarea sau nu la contabilizarea contractelor de leasing financiar conform normei IAS 17 are, asadar, consecinte importante in planul analizei financiare. Prin aplicarea principiului "prioritatii" realitatii in fata formei leasingul financiar apare ca o varianta a imprumutului. Locatarul se gaseste in aceeasi situatie ca si cand ar fi imprumutat suma necesara cumpararii bunului. Mai mult, el beneficiaza de respectivul bun ca si cand ar fi proprietar. In contrapartida, el plateste chirii care sunt similare anuitatilor unui imprumut.

Prin urmare, tratarea contabila nu poate fi decat similara finantarii prin recursul la imprumut. Daca angajamentele din leasing nu apar in bilantul locatarului indicatorii calculati nu vor mai putea descrie in mod fidel pozitia financiara a acestuia.

Unul dintre indicatorii a carui crestere sau scadere conduce la influentarea in sens opus a credibilitatii in fata creditorilor si a carui valoare poate fi modificata de contabilizarea sau nu a angajamentelor din leasing la locator este rata indatoririi. Aceasta se calculeaza ca raport intre datoriile financiare si capitalurile proprii ale intreprinderii. Este evident faptul ca in cazul recursului la pozitia economica rata indatoririi este mai mare decat in ipoteza apelarii la pozitia juridica deoarece in primul caz datoriile financiare sunt majorate cu angajamentele rezultate din leasingul financiar.

Atunci cand bunurile pe care intreprinderea le utilizeaza in virtutea unui contract de leasing financiar nu sunt oglindite in bilant, pentru a asigura relevanta comparatiilor intre intreprinderi, analistul financiar trebuie sa retrateze informatiile bilantiere. In acest sens, el va trebui:

• sa adauge in activ valoarea justa a bunului
• sa majoreze datoriile financiare cu valoarea actualizata a chiriilor ce au mai ramas de platit (actualizarea este necesara deoarece o parte din aceste chirii reprezinta dobanzile referitoare la anii viitori)
• sa inscrie diferenta la capitalurile proprii.

Retratarea se efectueaza cu greu deoarece intreprinderile, de obicei, indica in anexa numai marimea chiriilor ce au mai ramas de platit. Deci, analistul financiar nu poate sa adauge la imobilizari sau la datorii decat valoarea actualizata a acestei sume.

Pentru o mai buna exemplificare a acestui aspect vom presupune ca o intreprindere prezinta urmatorul bilant simplificat:

Intreprinderea inregistreaza leasingul financiar conform viziunii juridice prin urmare bunul nu este contabilizat in bilantul sau dar in anexa se specifica faptul ca valoarea chiriilor care au ramas de platit este de 10.000.000 lei, timp de 2 ani.

Deoarece nu cunoastem rata de actualizare a contractului vom presupune ca intreprinderea ar fi putut sa se imprumute cu o rata a dobanzii (rata de indatorare a locatarului) de 20%.

Prin urmare, valoarea actuala a chiriilor de platit este:

Adaugand aceasta valoare la valoarea imobilizarilor si la valoarea datoriilor se obtine urmatorul bilant simplificat:

Dar se stie ca rambursarea datoriei se face pe durata contractului in vreme ce inregistrarea deprecierii bunului (deci amortizarea lui) se face, in conditiile in care se execita optiunea de cumparare pe durata de viata economica a bunului (care este, de obicei, mai mare decat durata contractului). Deci, rambursarea datoriei se realizeaza mai rapid decat inregistrarea deprecierii bunului.

Asadar, daca am presupune ca initial atat bunul cat si datoria ar fi trebuit inregistrate la valoarea de 20.000.000 lei (valoarea cea mai mica dintre valoarea justa si valoarea actulizata a platilor minimale ale contractului), ca locatarul exercita optiunea de cumparare si ca durata contractului este de 4 ani in vreme ce durata de viata ecomomica este de 5 ani, situatia reala ar fi urmatoarea:

Valoarea actualizata a datoriei este:

Valoarea actualizata a activului este:

Deci, este evidenta subevaluarea activului cu

8.425.926 - 7.638.889 = 787.037 lei

In acest caz bilantul ar fi trebuit sa se prezinte astfel:

Pe langa subevaluarea activului, un astfel de tratament aplicat leasingului financiar va distorsiona si un indicator important ce caracterizeaza activitatea intreprinderii si anume rata indatoririi.

Daca in cazul tratarii leasingului financiar conform viziunii juridice rata indatoririi este in cazul conceptiei economice ea devine

Prin urmare se poate observa ca apeland la viziunea juridica asupra leasingului financiar intreprinderea locatara obtine o scadere a ratei indatoririi si implicit o imagine mai buna in fata creditorilor sai. Dar acest aspect nu trebuie sa determine intreprinderea sa abordeze conform conceptiei juridice leasingul financiar deoarece este evident ca aceasta viziune nu serveste obtinerii unei imagini fidele a patrimoniului intreprinderii si nici nevoilor informationale ale utilizatorilor situatililor financiare.

4. Contabilizarea contractelor de leasing financiar

In situatiile financiare ale locatarului

Pentru locatar operatia de leasing financiar poate fi privita ca o operatie de finantare. Este ca si cand locatarul ar primi un imprumut de la locator.

Bunul primit de locatar, care este o imobilizare corporala sau necorporala, va fi inregistrat in activul bilantului sau. De asemenea, locatarul va inregistra obligatia de a efectua platile viitoare, in numele leasingului financiar, ceea ce se va concretiza sub forma unei datorii pe termen mediu sau pe termen lung in pasivul sau bilantier.

La inceputul contractului, drepturile (bunul) si obligatiile (datoria) utilizatorului sunt contabilizate la cea mai mica valoare intre valoarea justa a activului inchiriat corectata cu eventualele subventii si avantaje fiscale de care beneficiaza proprietarul si valoarea actualizata a platilor minimale ale contractului.

Daca valoarea justa este o valoare de piata care apare in contractul incheiat intre cei doi parteneri, valoarea actualizata a platilor minimale se calculeaza prin utilizarea ratei de actualizare, care trebuie sa fie rata dobanzii implicita a contractului de leasing financiar sau, in lipsa acesteia, rata marginala de indatorare a locatarului. Se observa, asadar, si in cazul normei IAS 17, actiunea principiului prudentei care cere inregistrarea operatiei la valoarea "cea mai mica" dintre cele doua valori.

Pe perioada derularii contractului utilizatorul va efectua plati. Aceste plati cuprind doua componente:

• amortizarea soldului datoriei (rambursarea unei parti din capitalul imprumutat)
• cheltuielile financiare (cheltuielile cu dobanzile)

Cheltuielile financiare se repartizeza pe diferitele perioade ale contractului de leasing financiar, ele reprezentand o plata efectuata de locatar in favoarea locatorului pentru folosirea resurselor acestuia. Ele se obtin prin aplicarea unei rate a dobanzii periodice constante soldului datoriei referitoare la leasingul financiar.

In contrapartida cu platile efectuate de locatar se va diminua datoria fata de locator si vor aparea cheltuielile financiare.

Activul inregistrat de locatar in bilantul sau trebuie, ca orice alt activ, supus amortizarii. Politica de amortizare a activului primit in leasing financiar trebuie sa fie coerenta cu cea aplicabila activelor amortizabile pe care le poseda locatarul iar cheltuiala cu amortizarea care apare trebuie sa fie calculata pe baza prevederilor normelor internationale ce reglementeaza acest aspect.

Cheltuiala cu amortizarea se calculeaza pe seama uneia dintre urmatoarele reguli:

• daca la inceputul contractului exista o certitudine rationala ca locatarul va exercita optiunea de cumparare, bunul va fi amortizat pe durata sa de viata economica;
• daca la inceputul contractului nu exista o certitudine rationala ca locatarul va execita optiunea de cumparare, bunul va fi amortizat pe cea mai mica durata dintre durata contractului si durata de viata economica.

Asadar, se poate observa ca ritmurile de amortizare a activului si a datoriei nu sunt decat rar identice ceea ce face ca si marimile nete ale celor doua elemente bilantiere sa nu mai fie identice dupa inceputul contractului de leasing financiar.

In conformitate cu prevederile normelor internationale activul poate inregistra o depreciere atunci cand valoarea sa recuperabila este inferioara valorii nete contabile.

In situatiile financiare ale locatorului

Daca pentru locatar operatia de leasing financiar poate fi privita ca o operatie de finantare, pentru locator, ea poate fi privita ca o operatie de investitii.

Locatorul nu va contabiliza ca plus in activul sau bilantier bunul ca atare ci o creanta imobilizata legata de acesta. In contrapartida creantei el va inregistra si plata bunului catre furnizor sub forma unei diminuari de activ in bilant. Acest mod de contabilizare este urmare a faptului ca printr-un contract de leasing financiar locatorul transfera cvasitotalitatea riscurilor si avantajelor inerente proprietatii legale.

Pe perioada derularii contractului locatorul va inregistra incasari. Aceste incasari cuprind doua componente:

• partea de recuperare a creantei (a unei parti din capitalul imprumutat)
• veniturile financiare (veniturile din dobanzi)

Veniturile financiare se repartizeza pe diferitele perioade ale contractului de leasing financiar avand rolul de a remunera investitia locatorului si serviciile oferite de acesta locatarului. Ele se obtin prin aplicarea unei rate de rentabiliate periodice constante investitiei nete reziduale a locatorului.

In contrapartida cu incasarile realizate de locator se va diminua creanta imobilizata si vor aparea veniturile financiare.

Locatorul angajeaza uneori, cu ocazia negocierii si intocmirii contractelor de leasing financiar, cheltuieli directe initiale. Aceste cheltuieli se pot contabiliza imediat la rezultate sau se pot repartiza pe toata durata contractului in functie de diferite criterii (cum ar fi valoarea dobanzilor platite intr-o luna raportat la valoarea totala a dobanzilor platite de locatar).

5. Contabilizarea contractelor de leasing operational

In situatiile financiare ale locatarului

Pentru activul primit in leasing operational locatarul efectueaza periodic (de obicei, lunar) plati.

Platile (din care este dedus costul serviciilor de tipul asigurarilor) trebuie sa fie contabilizate la cheltuieli in contul de profit si pierdere, pe o baza lineara, in cursul intregii durate a contractului de leasing, exceptand situatia in care o alta baza sistematica este mai adecvata esalonarii in timp a avantajelor pe care le va obtine utilizatorul chiar daca platile nu sunt efectuate pe aceasta baza.

In situatiile financiare ale locatorului

Pentru bunul dat in leasing operational locatorul realizeaza periodic (de obicei, lunar) incasari. Acestea (din care sunt deduse sumele primite in numele serviciilor prestate, ca de exemplu asigurarile si mentenanta) trebuie sa fie contabilizate la venituri in contul de profit si pierdere, pe o baza lineara, in cursul intregii durate a contractului de leasing, exceptand situatia in care o alta baza sistematica este mai adecvata esalonarii in timp a diminuarii avantajelor obtinute din utilizarea activului inchiriat, chiar daca incasarile nu se realizeza pe aceasta baza.

Activul care face obiectul contractului de leasing trebuie prezentat in bilantul locatorului, conform naturii acestuia.

Proprietarul va amortiza activul pe durata de viata economica iar cheltuiala cu amortizarea va fi prezentata in contul de profit si pierdere la cheltuieli. Amortizarea trebuie sa se faca pe o baza coerenta cu politica aplicata de locator pentru amortizarea activelor similare, conform normei IAS 16.

Pentru a determina daca un activ dat in leasing exploatare s-a depreciat, adica daca avantajele economice viitoare asteptate de la acest activ sunt mai mici decat valoarea sa contabila, locatorul va aplica litera si spiritul normei IAS 36.

Locatorul angajeaza uneori, cu ocazia negocierii si intocmirii contractelor de leasing operatonal, cheltuieli directe initiale (de exemplu cheltuieli pentru cautarea locatarului). Aceste cheltuieli sunt fie inscrise in activ si imputate veniturilor, pe durata contractului, pe baza proratei chiriilor contabilizate, fie contabilizate in contul de profit si pierdere la cheltuielile exercitiului in care au fost constatate.

6. Studiu de caz privind leasingul financiar

Intre societatea Spin, avand calitatea de locatar, si societatea Dacia Leasing, avand calitatea de locator, se incheie un contract de leasing financiar avand urmatoarele caracteristici:

• data semnarii contractului: 01.07.2006;
• durata contractului: 2 ani;
• obiectul contractului: automobil Dacia;
• valoarea justa a automobilului: 229.624.580 lei;
• varsamantul initial (avans): 40.000.000 lei
• sunt prevazute 24 redevente lunare, de 2400.000 lei fiecare, platibile in ultima zi a lunii;
• optiunea de cumparare se exercita la sfarsitul celui de-al doilea an iar pretul de vanzare-cumparare aferent optiunii este de 1000.000 lei.

Managerii societatii Spin estimeaza ca valoarea reziduala a bunului va fi la sfarsitul perioadei de leasing de 3144.000 lei. Asadar, valoarea reziduala negarantata va fi diferenta dintre valoarea reziduala estimata si optiunea de cumparare adica:

valoarea reziduala negarantata = 3144.000 - 1000.000 = 20.144.000 lei

Cum optiunea de cumparare este evident inferioara valorii reziduale a automobilului ea va fi exercitata.

Contabilizarea contractului de leasing financiar la locatar

Etape :

1. Calculul valorii platilor minimale

Valoarea platilor minimale cuprinde platile pe care locatarul trebuie sa le faca in timpul derularii contractului la care se adauga toate sumele garantate de acesta, deci tine cont numai de fluxurile sigure.

In exemplul nostru valoarea platilor minimale cuprinde:

varsamantul initial (avans): 40.000.000 lei

24 redevente lunare de 2400.000 lei fiecare

optiunea de cumparare: 1000.000 lei

ceea ce inseamna 40.000.000 + 24*2400.000 + 1000.000 = 589.600.000 lei

Calculul ratei de actualizare (rata implicita a contractului de leasing)

Pentru a obtine valoarea actualizata a platii minimale locatarul va calcula o rata de actualizare a acestora care va fi egala cu rata dobanzii implicita (lunara) a contractului de leasing.

Rata dobanzii implicita (lunara) a contractului de leasing, notata cu i, este rata de actualizare care face ca la inceputul contractului suma dintre valoarea actualizata a platilor minimale in numele contractului de leasing si valoarea actualizata a valorii reziduale negarantate sa fie egala cu valoarea justa a automobilului.

In exemplul nostru rata i rezulta din urmatoarea formula:

Prin incercari succesive se obtine rata dobanzii implicita a contractului i = 11%.

3. Calculul valorii actualizate a platilor minimale

Folosind rata i vom obtine valoarea actualizata a platilor minimale:

Din formula rezulta valoarea actualizata a platilor minimale = 227.978.719 lei

4. Inregistrarea contabila a automobilulului si a datoriei fata de locator corespunzatoare

Pentru inregistrarea primirii mijlocului de transport de catre locatar si in contrapartida a datoriei fata de locator se foloseste valoarea cea mai mica dintre valoarea actualizata a platilor minimale si valoarea justa a automobilului.

Valoarea justa reprezinta valoarea la care poate fi schimbat automobilul intre parti bine informate care isi dau consimtamantul si actioneaza in conditii normale de concurenta.

Din contract rezulta valoarea justa = 229.624.580 lei

Din formula rezulta valoarea actualizata a platilor minimale = 227.978.719 lei

In exemplu nostru valoarea cea mai mica corespunde valorii actualizate a platilor minimale si este egala cu 227.978.719 lei.

Se inregistreaza automobilul primit si in contrapartida datoria fata de locator astfel:

5. Intocmirea tabloul de amortizare a datoriei locatarului fata de locator

6. Inregistrarea contabila a datoriei fata de locator referitoare la dobanzi pentru intreaga perioada a contractului

7. Inregistrarea contabila a avansului platit de locatar

La incheierea contractului locatarul plateste locatorului avansul. Acesta este nepurtator de dobanda deci se scade in totalitate fondurile investite de locator.

La data incheierii contractului, la 01.07.06, se inregistreaza plata avansului astfel:

8. Inregistrarea contabila a redeventelor platite de locatar si trecerea acestora pe cheltuielile exercitiulului curent

La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.06 si 31.05.07 locatarul va plati locatorului 23 de redevente, ultima redeventa cea din 30.06.08 cuprinzand si optiunea de cumparare, daca aceasta a fost exprimata. O redeventa cuprinde:

partea de capital (partea care ramburseaza fondurile investite de locator)

partea de dobanda (partea care remunereza locatorul pentru folosirea de catre locatar a mijlocelor sale financiare)

Se inregistreaza plata primei redevente la 31.07.06 astfel:

Concomitent se inregistreaza si trecerea pe cheltuielile exercitiului curent a partii din cheltuielile in avans corespunzatoare astfel:

Similar se va inregistra si fiecare redeventa platita la sfarsitul fiecarei luni intre 31.08.06 si 31.05.08.

9. Inregistrarea contabila a ultimei redevente si a optiunii de cumparare platite de locatar si trecerea acestora pe cheltuielile exercitiului curent

Deoarece si-a manifestat intentia de a cumpara automobilul, la sfarsitul ultimei luni a contractului de leasing locatarul va plati pe langa redeventa si pretul aferent optiunii de cumparare.

In exemplul nostru, societatea locatara Spin, va plati in aceste conditii redeventa (la nivelul valorii de 2400.000 lei) si pretul aferent optiunii (la nivelul valorii de 1000.000 lei).

La sfarsitul contractului, la 30.06.08, se inregistreaza plata ultimei redevente si a pretului aferent optiunii de cumparare astfel:

De asemenea, se inregistreaza trecerea pe cheltuielile aferente exercitiului curent partea de cheltuieli corespunzatoare din cheltuielile in avans astfel:

10. Inregistrarea contabila a amortizarii automobilului

Asemeni oricarui mijloc de transport automobilul trebuie amortizat. In cazul leasingului financiar aceasta obligatie revine locatarului.

Amortizarea se face pe durata de viata economica a bunului in cazul in care locatarul si-a exprimat intentia de a cumpara bunul la sfarsitul perioadei de leasing si pe cea mai mica durata dintre durata contractului (durata de utilitate) si durata de viata economica in cazul in care locatarul nu si-a exprimat aceasta intentie.

Durata de utilitate apare specificata in contract si este in exemplul nostru de 2 ani.

Durata de viata economica exprima perioada asteptata de utilizare a unui activ de catre unul sau mai multi utilizatori. In exemplul nostru, deoarece locatarul, societatea Spin, si-a exprimat intentia de a cumpara automobilul la sfarsitul perioadei de leasing, managerii acesteia sunt cei care vor estima durata de viata economica si sa presupunem ca ea a fost stabilita la 3 ani.

Deoarece locatarul si-a manifestat intentia de a cumpara bunul amortizarea se face pe durata de viata economica care este, in exemplu nostru, de 3 ani.

Managerii locatarului aleg si metoda de amortizare utilizata si sa presupunem ca ea este metoda liniara. In acest caz calculul amortizarii corespunzatoare primei luni se realizeaza astfel: vom scadea din valoarea de intrare a automobilului (care in cazul nostru este valoarea actualizata a preturilor minimale) valoarea reziduala, rezultatul il vom imparti la durata de viata economica si il vom inmulti cu prorata temporis. Prorata temporis inseamna partea din an pentru care se calculeaza amortizarea (in exemplul nostru o luna dintr-un an deci ea va fi 1/12).

Se inregistreaza amortizarea bunului astfel:

Pentru a determina daca un activ inchiriat a fost depreciat, altfel spus daca avantajele viitoare scontate in privinta activului sunt mai mici decat valoarea sa contabila inscrisa in bilant, locatarul va aplica norma internationala de contabilitate specifica IAS 36 "Deprecierea activelor". Aceasta norma explica modul in care o intreprindere trebuie sa procedeze atunci cand examineaza valoarea contabila a activelor sale, cum trebuie sa determine valoarea recuperabila a unui activ si cand trebuie sa constate sau sa reia (diminueze) o pierdere de valoare.

Societatea locatara Spin apreciaza ca automobilul nu a suferit o depreciere pe parcursul perioadei de utilizare deci nu va proceda la deprecierea suplimentara.

Contabilizarea contractului de leasing financiar la locator

In plus fata de cele precizate in contractul de leasing, din contractul de vanzare-cumparare incheiat intre locator si furnizor se cunosc:

• valoarea de vanzare-cumparare care este valoarea justa si este egala cu 229.624.580 lei;
• valoarea cheltuielilor efectuate de locator pentru prospectarea pietei si pentru incheierea contractului care sunt de 1.000.000 lei.

1. Calculul investitiei brute a locatorului

Locatorul nu beneficiaza de avantajele si riscurile aferente bunului dat in leasing financiar. Din acest motiv automobilul nu va figura in bilantul sau chiar daca acesta este proprietar.

Sub aspect economic, locatorul poate fi considerat un investitor care acorda cu titlu de imprumut locatarului o suma de bani remunerata si rambursata prin redeventele prevazute in contract.

Investitia bruta a locatorului este suma platilor minimale, in numele unui contract de leasing financiar, din punct de vedere al locatorului, la care se adauga orice valoare reziduala negarantata ce revine locatorului.

In exemplul nostru, investitia bruta cuprinde:

• valoarea platilor minimale din punct de vedere al locatorului: 40.000.0000 + 24*2400.000 + 1000.000 = 589.600.000 lei
• valoarea reziduala negarantata: 20.144.000 lei,

fiind egala cu 609.744.000 lei.

Sub alt aspect, conform normei IAS 17 investitia bruta facuta de locator cuprinde :

investitia neta (partea efectiv platita de locator furnizorului)

veniturile financiare neachizitionate (partea care remunereaza investitia neta a locatorului) care, la randul lor, cuprind:

suma dobanzilor incasate de locator

valoarea reziduala negarantata

Aceasta impartire a veniturilor financiare neachizitionate poate fi interpretata ca normala deoarece castigul locatorului (remunerarea investitiei sale nete) este reprezentat de suma dobanzilor dar si de valoarea reziduala negarantata a bunului. Norma IAS 17 nu ia insa in considerare faptul ca in conditiile in care optiunea de cumparare este exercitata cel care va fi proprietar la sfarsitul contractului si va beneficia de valoarea reziduala negarantata este locatarul si nu locatorul.

Acest aspect este explicat de profesorii Niculae Feleaga si Liliana Malciu in lucrarea "Politici si optiuni contabile": "Totusi, in cazul in care este aproape sigur ca locatarul va exercita optiunea de cumparare, valoarea reziduala negarantata a bunului nu va fi luata in cont deoarece locatarul nu va fi proprietar la sfarsitul contractului. In schimb, in platile minimale este inclusa suma necesara pentru exercitarea optiunii. "[7] Se explica insa, sub forma unei note de subsol ca "acest aspect nu este totusi precizat de IAS 17" .

Putem vorbi despre doua ipoteze :

Daca investitia bruta cuprinde si valoarea reziduala negarantata (asa cum stabileste norma dar contrar opiniei exprimate in "Politici si optiuni contabile") atunci se verifica egalitatea dintre valoarea justa si investitia neta, calculata ca valoare actualizata a investitiei brute dar veniturile financiare neachizitionate cuprind suma dobanzilor incasate de locator si valoarea reziduala negarantata (aspect discutabil din punct de vedere al realitatii economice in cazul exercitarii optiunii de cumparare).

Daca investitia bruta nu cuprinde si valoarea reziduala negarantata (conform opiniei exprimate in "Politici si optiuni contabile" dar contrar normei) atunci nu se verifica egalitatea dintre valoarea justa si investitia neta, calculata ca valoare actualizata a investitiei brute, dar veniturile financiare neachizitionate cuprind numai suma dobanzilor (aspect considerat corect din punct de vedere al realitatii economice in cazul exercitarii optiunii de cumparare ).

Exemplul se va construi in continuare in conformitate cu norma IAS 17 desi, asa cum s-a aratat, prevederile ei nu sunt intotdeauna in deplina conformitate cu realitatea economica.

In exemplul nostru veniturile financiare neachizitionate sunt:

Valoarea lor se poate imparti evident astfel:

suma dobanzilor incasate de locator: 359.975.420

valoarea reziduala negarantata : 20.144.000

Investitia neta reprezinta de fapt valoarea actualizata a investitiei brute la rata dobanzii implicita a contractului de leasing. Aceasta corespunde, in mod normal, valorii juste a automobilului deci valorii stabilite intre cei doi, furnizor si locator, in contractul de vanzare-cumparare.

Si in exemplul nostru se poate observa ca se verifica aceasta egalitate dintre investitia neta, ca valoare actualizata a investitiei brute, si valoarea justa:

Inregistrarea contabila a investitiei nete a locatorului si in contrapartida a platii catre furnizor a automobilului la nivelul valorii juste

3. Calculul ratei de actualizare

Recuperarea investitiei se face prin incasarea avansului si a redeventelor.

O redeventa cuprinde, ca si in cazul locatarului:

-partea de capital (partea care ramburseaza fondurile investite de locator)

-partea de dobanda (partea care remunereza locatorul pentru folosirea de catre locatar a mijlocelor sale financiare)

Pentru a se realiza descompunerea redeventelor trebuie sa se calculeze o rata a dobanzii egala cu rata de actualizare care aduce valoarea actualizata a platilor minimale la nivelul investitiei nete initiale (in general, valoarea justa).

In exemplul nostru aceasta rata, notata cu j, se obtine din ecuatia urmatoare:

Prin incercari succesive se obtine rata de actualizare pentru locator j = 10,88%.

4. Intocmirea tabloului de amortizare a investitiei nete a locatorului

5. Inregistrarea contabila a creantei fata de locatar referitoare la dobanzi pentru intreaga perioada a contractului

6. Inregistrarea contabila a avansului incasat de locator

La incheierea contractului locatorul incaseaza de la locatar avansul. Acesta este nepurtator de dobanda deci va diminua in totalitate creanta imobilizata a locatorului fata de locatar:

La data incheierii contractului, la 01.07.06, se inregistreaza incasarea avansului astfel:

7. Inregistrarea contabila a redeventelor incasate de locator si trecerea acestora pe veniturile exercitiulului curent

La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.06 si 31.05.07 locatorul va incasa de la locatar 23 de redevente, ultima redeventa cea din 30.06.08 cuprinzand si optiunea de cumparare, daca aceasta a fost exprimata.

Se inregistreaza incasarea primei redevente la 31.07.06 astfel:

Concomitent se inregistreaza si trecerea pe veniturile exercitiului curent a partii din veniturile in avans corespunzatoare astfel:

Similar se va inregistra si fiecare redeventa incasata la sfarsitul fiecarei luni intre 31.08.06 si 31.05.08.

8. Inregistrarea contabila a ultimei redevente si a optiunii de cumparare incasate de locator si trecerea acestora pe veniturile exercitiului curent

Deoarece si-a manifestat intentia de a cumpara automobilul, la sfarsitul ultimei luni a contractului de leasing locatorul va incasa pe langa redeventa si pretul aferent optiunii de cumparare.

In exemplul nostru, societatea locatoare Dacia Leasing, va incasa in aceste conditii redeventa (la nivelul valorii de 2400.000 lei) si pretul aferent optiunii (la nivelul valorii de 1000.000 lei).

La sfarsitul contractului, la 30.06.08, se inregistreaza incasarea ultimei redevente si a pretului aferent optiunii de cumparare astfel:

Concomitent se inregistreaza si trecerea pe veniturile exercitiului curent a partii din veniturile in avans corespunzatoare astfel:

9. Inregistrarea contabila a repartizarii cheltuielilor directe initiale

Pentru prospectarea pietei si intocmirea contractului s-au facut cheltuieli initiale de 1.000.000 lei. Aceste cheltuieli pot fi repartizate prin doua metode:

a)       metoda liniara: cheltuielile initiale se impart la numarul de ani ai duratei de viata economica a automobilului si se immultesc cu prorata temporis obtinandu-se astfel partea ce va fi repartizata pe cheltuieli in fiecare luna.

In exemplul nostru partea din cheltuielile initiale trecuta pe cheltuielile afernte fiecarei luni va fi:

b)       in functie de prorata veniturilor financiare obtinute: cheltuielile initiale se inmultesc cu raportul dintre veniturile financiare (dobanda aferenta altor creante imobilizate/contracte de leasing financiar) aferente lunii respective si totalul veniturilor financiare neachizitionate obtinandu-se astfel partea ce va fi repartizata pe cheltuieli in luna respectiva.

7. Studiu de caz privind leasingul operational

Intre societatea Spin, avand calitatea de locatar, si societatea Construct Leasing, avand calitatea de locator, se incheie un contract de leasing operational avand urmatoarele caracteristici:

• data semnarii contractului: 01.07.2001;
• durata contractului: 5 ani;
• obiectul contractului: cladire, proprietatea societatii Construct Leasing;
• sunt prevazute 60 redevente lunare, de 20.000.000 lei fiecare, platibile in ultima zi a lunii;
• costuri directe initiale (cheltuieli facute de locator pentru cautarea chiriasului): 1.200.000 lei.
• costul de achizitie al cladirii: 500.000.000 lei;
• durata de viata economica a cladirii (estimata de locator): 50 ani;

Contabilizarea contractului de leasing operational la locatar

La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.2001 si 30.06.2006 locatarul va plati locatorului 60 de redevente care se vor inregistra in categoria cheltuielilor de exploatare astfel:

Contabilizarea contractului de leasing operational la locator

Locatarul poate inregistra cheltuielile directe initiale facute pentru gasirea chiriasului fie diect pe cheltuielile curente ale exercitiului in care au fost constatate fie le poate inscrie in activ si repartiza pe toata durata contractului.

In cazul nostru locatorul decide inregistrarea acestora in activul sau bilantier (urmand sa fie repartizate pe baza metodei liniare) astfel:

La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.2001 si 30.06.2006 locatorul va incasa de la locatar 60 de redevente care se vor inregistra in categoria veniturilor de exploatare astfel:

Locatorul amortizeaza bunul dat in leasing operational pe durata sa de viata ecomomica. Din acest motiv la sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.2001 si 30.06.2006 locatorul va calcula amortizarea prin metoda liniara astfel: va imparti valoarea cladirii (valoarea din bilant care in cazul nostru este costul de achizitie) la durata de viata economica a cladirii iar rezultatul il va inmulti cu prorata temporis. Prorata temporis inseamna partea din an pentru care se calculeaza amortizarea (in exemplul nostru o luna dintr-un an deci ea va fi 1/12).

Se va inregistra amortizarea cladirii astfel:

Cheltuielile directe initiale trebuie trecute pe cheltuieli curente in fiecare luna. Partea corespunzatoare fiecarei luni se calculeaza prin metoda liniara: cheltuielile initiale se impart la numarul de ani ai duratei de viata economica a cladirii si se immultesc cu prorata temporis obtinandu-se astfel partea ce va fi repartizata pe cheltuieli in fiecare luna.

La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.2001 si 30.06.2006 se va inregistra trecerea cheltuielior initiale pe cheltuieli curente astfel: