Executarea contractului de transport - Primirea marfii la transport si verificarea documentelor - Modificarea contractului de transport

Executarea contractului de transport - Primirea marfii la transport si verificarea documentelor - Modificarea contractului de transport

1 Primirea marfii la transport si verificarea documentelor

Executarea contractului de transport se refera la primirea marfii la transport (si la actele ce se întreprind cu aceasta ocazie), precum si la celelalte activitati survenite din momentul primirii marfii la transport si pâna la eliberarea acesteia.

La primirea marfii, transportatorul este obligat sa verifice:

exactitatea mentiunilor din scrisoarea de trasura referitoare la numarul de colete, cât si la marcajul si la numerele lor;

starea aparenta a marfii si a ambalajului ei.

Daca transportatorul nu are mijloacele necesare de a verifica exactitatea mentiunilor indicate mai sus, el va face rezerve pe scrisoarea de trasura, care trebuie sa fie motivate. El trebuie sa motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea aparenta a marfii si a ambalajului ei. Oricum, aceste rezerve nu îl angajeaza pe expeditor daca acesta nu le-a acceptat în mod expres în scrisoarea de trasura.

Expeditorul are dreptul sa ceara verificarea de catre transportator a greutatii brute a marfii (sau a cantitatii altfel exprimate a acesteia). El poate sa ceara, de asemenea, verificarea continutului coletelor. Transportatorul are dreptul sa ceara plata cheltuielilor de verificare. Rezultatul acestor verificari se consemneaza în scrisoarea de trasura.

Scrisoarea de trasura face dovada primirii marfii la transport si arata si conditiile contractului de transport. Daca transportatorul nu face rezerve motivate, exista prezumtia ca marfa si ambalajul erau în stare buna în momentul primirii de catre acesta si ca numarul de colete, marcajele si numerele lor erau conforme cu datele din scrisoarea de trasura.

Expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor sau altor marfuri, precum si de cheltuielile ce decurg din defectozitatea ambalajului marfii, afara de cazul când defectozitatea, fiind aparenta/cunoscuta transportatorului în momentul primirii marfii, transportatorul nu a facut rezerve cu privire la aceasta.

În vederea îndeplinirii formalitatilor administrative si de vama care trebuiesc facute înainte de eliberarea marfii, expeditorul trebuie sa anexeze la scrisoarea de trasura toate documentele necesare (de ex. factura, certificat de origine, certificat sanitar, fito-sanitar, certificat de circulatie a marfii) si sa-i furnizeze transportatorului toate informatiile necesare.

Transportatorul nu are obligatia de a verifica daca aceste documente si informatii sunt suficiente si expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienta sau neregularitatea acestor documente si în afara de cazul în care culpa este a transportatorului.

Transportatorul este raspunzator ca si un comisionar de consecintele pierderii sau utilizarii inexacte a acestor documente mentionate în scrisoarea de trasura si care o însotesc sau care i s-au predat. Despagubirea pusa în sarcina sa nu poate depasi însa despagubirea datorata în cazul în care marfa s-ar fi pierdut.

2 Modificarea contractului de transport

Expeditorul are dreptul de dispozitie asupra marfii, fiind în masura sa ceara transportatorului:

oprirea transportului;

schimbarea locului prevazut pentru eliberare;

eliberarea marfii unui alt destinatar decat cel indicat initial în scrisoarea de trasura.

Dreptul expeditorului de a dispune asupra marfii se stinge în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de trasura este remis destinatarului.

Acest drept se stinge în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de trasura este remis destinatarului (sau atunci când marfa a fost eliberata destinatarului contra unei dovezi de primire).

Destinatarul poate dispune de marfa începând din momentul întocmirii contractului de transport, daca expeditorul mentioneaza acest lucru în scrisoarea de trasura. Daca destinatarul uzeaza de dreptul sau de a cere eliberarea marfii unei alte persoane, aceasta persoana nu mai poate desemna alti destinatari.

Dar, pentru ca acestor dispozitii sa li se dea curs de catre transportator, trebuie îndeplinite urmatoarele conditii:

expeditorul (sau destinatarul, dupa caz) care vrea sa exercite acest drept, trebuie sa prezinte primul exemplar al scrisorii de trasura, pe care va înscrie noile instructiuni date transportatorului si va despagubi pe transportator pentru cheltuielile si prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor instructiuni;

executarea acestor instructiuni trebuie sa fie posibila în momentul în care acestea parvin persoanei care trebuie sa le execute si nu trebuie sa împiedice exploatarea normala a întreprinderii transportatorului si nici sa aduca prejudicii expeditorilor/destinatarilor altor transporturi;

instructiunile  nu trebuie sa aiba niciodata ca efect divizarea transportului.

Daca transportatorul nu poate sa dea curs dispozitiilor ce-i sunt transmise, el este obligat sa înstiinteze imediat despre aceasta persoana care a dat asemenea instructiuni. Transportatorul care nu executa instructiunile prevazute de prezentul articol (din rea vointa) sau care s-a conformat acestor instructiuni fara sa fi cerut prezentarea primului exemplar al scrisorii de trasura va fi raspunzator fata de cel ce are dreptul sa ceara acoperirea pagubei rezultata în urma acestui fapt.

3 Impedimente la transportul marfii

Aceste impedimente constau în aceea ca autovehiculul încarcat cu marfa nu poate sa se îndrepte catre destinatie din diverse motive (calamitati naturale, greve, lipsa unor documente necesare îndeplinirii formalitatilor administrative).

Astfel, daca, pentru un motiv oarecare, executarea contractului de transport în conditiile prevazute în scrisoarea de trasura este sau devine imposibila înaintea sosirii marfii la locul prevazut pentru eliberare, transportatorul este obligat sa ceara instructiuni persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa.

Daca exista conditii de transport diferite de cele mentionate initial în CMR, care permit efectuarea transportului si daca transportatorul nu a putut sa obtina în timp util instructiunile de la persoana care are dreptul de a dispune de marfa, el va lua masurile pe care le considera ca fiind cele mai bune în interesul persoanei care are dreptul de a dispune de marfa.

4 Impedimente la eliberarea marfii

Acestea se refera la imposibilitatea eliberarii marfii catre destinatar (din diverse motive: refuzul acestuia de a primi marfa, impedimente de natura administrativa).

Daca, dupa sosirea marfii la destinatie se ivesc impedimente la eliberare, transportul va cere instructiuni de la expeditor. Daca impedimentul la eliberare are loc dupa ce destinatarul (care are dreptul de a da aceste dispozitii) a dat ordin de a se elibera marfa unei alte persoane, destinatarul se substituie expeditorului, iar aceasta persoana destinatarului.

Daca destinatarul refuza marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta fara a mai fi necesara prezentarea primului exemplar al scrisorii e trasura.

Chiar daca a refuzat marfa, destinatarul poate sa ceara eliberarea ei atât timp cât transportatorul nu a primit instructiuni contrarii de la expeditor.

Dupa sosirea marfii la locul prevazut pentru eliberarea acesteia, destinatarul are dreptul de a cere ca al doilea exemplar al scrisorii de trasura sa-i fie remis si ca marfa sa-i fie eliberata contra unei dovezi de primire. Daca s-a stabilit ca marfa este pierduta sau daca a avut loc o întârziere în executarea contractului de transport, destinatarul este autorizat sa pretinda în numele sau de la transportator drepturile care rezulta din contractul de transport.

Destinatarul care uzeaza de drepturile care îi sunt acordate (conform mentiunilor de mai sus), este obligat sa plateasca creantele care rezulta din scrisoarea de trasura; daca le contesta, transportatorul nu este obligat sa efectueze eliberarea marfii, decât în cazul în care destinatarul a depus o cautiune.

5 Dreptul transportatorului la rambursarea cheltuielilor

Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de instructiuni sau cele determinate de executarea instructiunilor primite, cu conditia ca aceste cheltuieli sa nu fie consecinta culpei sale.

În cazul unor impedimente la transport sau la eliberare, transportatorul poate sa descarce imediat marfa în contul persoanei care are dreptul de a dispune de ea; dupa aceasta descarcare, transportul se considera încheiat. Transportatorul îsi asuma atunci pastrarea marfii. Sau poate sa încredinteze marfa unui tert si atunci ramâne raspunzator de alegerea „atenta” a acestuia. Marfa ramâne grevata de creantele rezultând din contractul de transport si de toate celelalte cheltuieli.

Transportatorul poate sa dispuna vânzarea marfii fara a mai astepta instructiuni de la cel care are dreptul de dispozitie asupra marfii, când natura perisabila sau starea marfii o justifica sau când cheltuielile de pastrare sunt disproportionate fata de valoarea marfii. În celelalte cazuri poate sa procedeze la vânzarea marfii, daca într-un termen rezonabil el nu a primit din partea persoanei care are dreptul de a dispune de marfa instructiuni contrarii, a caror executare îi poate fi ceruta în mod echitabil.

Daca marfa a fost vânduta, suma obtinuta din vânzare trebuie pusa la dispozitia persoanei care are dreptul de a dispune de marfa, mai putin cheltuielile care greveaza marfa. Daca aceste cheltuieli sunt mai mari decât suma obtinuta din vânzare, transportatorul are dreptul la diferenta.

În caz de vânzare a marfii, procedura urmata este determinata de legea/uzantele locului unde se gaseste marfa.

6 Raspunderea transportatorului

Transportatorul este raspunzator pentru:

pierderea totala sau partiala;

avarierea marfii, produse între momentul primirii si cel al eliberarii acesteia ;

întârzierea la eliberare.

Transportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau întârzierea au avut drept cauza:

o culpa a persoanei care are dreptul de a dispune de marfa

un ordin al acesteia, nerezultând dintr-o culpa a transportatorului;

un viciu propriu al marfii;

circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si a caror consecinte nu le putea preveni.

Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea vehiculului folosit pentru realizarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat autovehiculul.

Transportatorul nu raspunde de pierderea sau avarierea marfii, daca aceste situatii rezulta din urmatoarele actiuni:

folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenita într-un mod expres si mentionata în scrisoarea de trasura;

lipsa sau defectozitatea ambalajului, pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni sau la avariere, când aceste marfuri nu sunt ambalate sau sunt rau ambalate;

manipularea, încarcarea, stivuirea si descarcarea marfii au fost facute de catre expeditor/destinatar (sau de persoane care actioneaza în contul lor);

natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente însasi naturii lor, fie la pierdere totala sau partiala, fie la avariere (prin spargere, ruginire, deteriorare interna si spontana, uscare, curgere, pierdere normala sau datorita actiunii insectelor sau rozatoarelor);

insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;

transportul de animale vii.

În aceste cazuri, transportatorul este exonerat de raspundere numai daca face dovada ca toate masurile care îi incumba în mod normal, tinând cont de circumstante au fost luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.

Se considera întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberata în termenul convenit sau daca nu s-a convenit un asemenea termen, atunci când durata transportului depaseste timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, având în vedere toate circumstantele si printre altele, (în cazul unei încarcaturi partiale) necesarul de timp pentru asamblarea unei încarcaturi complete în conditii normale.

Daca marfa este eliberata destinatarului fara încasarea sumei ramburs care ar fi trebuit sa fie perceputa de catre transportator în virtutea dispozitiilor contractului de transport, transportatorul este obligat sa despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, având drept de regres împotriva destinatarului.

Cel în drept (destinatarul) poate sa considere marfa pierduta fara a mai fi necesara prezentarea altor dovezi daca aceasta nu a fost eliberata în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit; daca nu a fost convenit un asemenea termen, marfa se considera pierduta daca nu a fost eliberata în termen de 60 de zile de la primirea ei de catre transportator.

Cel în drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara în scris sa fie încunostintat imediat, în cazul în care marfa ar fi gasita într-un termen de un an, socotit de la data la care se face plata despagubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se face în scris.

În termen de 30 de zile de la primirea unei încunostintari, cel în drept poate cere ca marfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultând din scrisoarea de trasura si contra restituirii despagubirii primite, reducându-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse în aceasta despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru întârzierea la eliberarea marfii.

În cazul  lipsei fie a cererii înaintate catre transportator, fie a instructiunilor date în termen de 30 de zile de la primirea încunostintarii sau daca marfa nu a fost gasita într-un termen de un an de la plata despagubirii, transportatorul poate dispune de marfa, în conformitate cu legislatia locului unde se gaseste marfa.

7 Despagubirile puse în sarcina transportatorului

Daca, potrivit prevederilor prezentei conventii, este pusa în sarcina transportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta despagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si în momentul în care a fost primita la transport. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau (în lipsa acestuia) pe baza pretului curent al pietei (sau în lipsa amândurora), pe baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel si aceeasi calitate.

Potrivit prevederilor Conventiei CMR cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de greutate bruta lipsa. Prin franc se întelege francul-aur, cu greutate de 10/31 grame, cu continut de finete de 0,900.

În plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului marfii: în totalitate—în caz de pierdere totala; si proportional—în caz de pierdere partiala.

Alte daune interese pentru pierdere nu sunt datorate.

În caz de întârziere daca cel în drept face dovada ca din aceasta întârziere a rezultat un prejudiciu, transportatorul este obligat sa plateasca daune, care nu pot depasi pretul transportului.

O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decât în caz de declarare a valorii marfii sau de declarare de interes special la predare.

În caz de avarie transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii calculata pe baza valorii stabilite ca si în procedura de mai sus (în cazul pierderii totale/partiale a marfii). Totusi, despagubirea nu poate sa depaseasca:

daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie—suma care ar fi trebuit platita în caz de pierdere totala;

daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui platita în caz de pierdere a partii depreciate.

Expeditorul poate sa declare în scrisoarea de trasura, contra unui supliment de pret convenit, o valoare a marfii care depaseste limita de 25 franci/kg stabilita prin Conventia CMR si în acest caz valoarea declarata înlocuieste valoarea de 25 franci/kg.

Expeditorul poate fixa, facând mentiunea respectiva în scrisoarea de trasura si contra platii unui supliment de pret convenit, suma care reprezinta un interes special la eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii, precum si pentru depasirea termenului convenit.

Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi ceruta independent de despagubirile mentionate mai sus si pâna la concurenta contravalorii interesului declarat, o despagubire egala cu paguba suplimentara pentru care se poate face dovada.

8 Dispozitii privind marfurile periculoase

Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el trebuie sa-i semnaleze acestuia natura exacta a  pericolului pe care marfurile îl reprezinta si îi indica eventual precautiile ce trebuie luate. În cazul în care aceasta semnalare nu a fost consemnata în scrisoarea de trasura, sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a avut cunostinta de natura exacta a pericolului pe care îl poate prezenta transportul acestor marfuri, revine expeditorului sau destinatarului.

Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare da catre transportator (în conditiile prezente mai sus), pot fi în orice moment si în orice loc descarcate, distruse sau facute inofensive de catre transportator fara nici o despagubire; expeditorul este în plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunele rezultând din predarea la transport a acestor marfuri sau pentru transportul lor.

9 Alte dispozitii

Cel în drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobânzi. Aceste dobânzi, calculate la 5% pe an curg din ziua reclamatiei adresate în scris transportatorului; (iar daca nu a existat o reclamatie scrisa catre transportator, din ziua introducerii actiunii în justitie). Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sunt exprimate în moneda tarii în care se face plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii despagubirii

În cazul în care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avarierea sau întârzierea survenita pe parcursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii extracontractuale, transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii, care exclude sau limiteaza despagubirile datorate.

Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol, care exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost provocata din dolul sau sau dintr-o culpa cate îi este imputabila si care, în conformitate cu legea tarii careia îi apartine organul jurisdictiei sesizat, este echivalenta cu un dol.

10. Reclamatii si actiuni în justitie

La destinatie, daca destinatarul a primit marfa fara sa fi contestat starea ei în momentul eliberarii (daca este vorba de pierderi/avarii aparente) sau daca, în termen de 7 zile de la data eliberarii, excluzând din acest termen duminicile si sarbatorile legale (daca este vorba de pierderi/avarii ne-aparente) nu a înaintat rezerve transportatorului, rezerve în care sa se precizeze natura pierderii/avariei, se presupune ca marfa a fost primita în conformitate cu mentiunile din scrisoarea de transport. Indiferent de natura rezervelor care sunt facute, acestea trebuie sa fie facute în scris, daca este vorba de pierderi/avarii ne-aparente.

În cazul în care transportatorul depaseste termenul de eliberare se pot primi despagubiri numai daca s-au facut rezerve în scris în termen de 21 de zile de la data punerii marfii la dispozitia destinatarului. Data eliberarii/constatarii/punerii marfii la dispozitie nu se include în termenele mentionate mai sus.

Actiunile în justitie care deriva din transporturi care sunt supuse Conventiei CMR se prescriu în termen de 1 an, iar în caz de dol (înselaciune) termenul de prescriptie este de 3 ani. Acest termen de prescriptie începe sa curga: în caz de pierdere partiala, avarie sau întârziere din ziua în care s-a eliberat marfa; în caz de pierdere totala, daca s-a convenit un termen, începând de la a 30-a zi dupa expirarea termenului convenit. Daca nu s-a convenit nici un termen, prescriptia curge începând de la a 60-a zi de la primirea marfii de catre transportator. Ziua indicata mai sus ca si început al prescriptiei nu este cuprinsa în termen.

Daca s-a facut o reclamatie în scris, aceasta suspenda prescriptia pâna în ziua în care transportatorul respinge în scris reclamatia si restituie documentele care i-au fost anexate acesteia.

Daca reclamatia a fost acceptata partial, prescriptia îsi va lua cursul sau numai pentru partea care a ramas litigioasa. Reclamatiile care ar fi facute ulterior si care au acelasi obiect  nu mai suspenda prescriptia.

11. Transport efectuat de transportatori succesivi

Daca un transport urmeaza sa fie facut de mai multi transportatori rutieri succesivi, pe baza aceleiasi scrisori de transport, fiecare din acesti transportatori rutieri îsi asuma raspunderea executarii transportului întreg. Transportatorul al doilea (si daca este cazul cel/cei urnator/urmatori) devin prin primirea marfii si a scrisorii de transport parti la contract.

Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent îi remite acestuia o confirmare de primire datata si semnata; de asemenea, va înscrie numele si adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trasura si daca este cazul, va completa pe acest exemplar si pe confirmarea de primire rezervele pe care le ridica.

Daca unul din acesti transportatori a platit în baza prevederilor Conventiei CMR, despagubiri, atunci el are dreptul—tot în baza Conventiei CMR—de regres, pentru suma platita, la care se pot adauga dobânzi si cheltuielile pe care le-a suportat. Acest regres se înainteaza contra transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport, în felul urmator:

transportatorul din vina caruia a rezultat paguba trebuie sa suporte singur despagubirea platita de el sau de alt transportator

daca paguba s-a produs din fapta a doi sau mai multi transportatori, fiecare din ei trebuie sa plateasca o suma proportionala cu partea sa de raspundere, iar daca nu se poate evalua partile de raspundere (a acestor transportatori care au determinat paguba), fiecare este raspunzator cu partea de remunerare ce i-a revenit din transportul respectiv;

daca nu se poate stabili care dintre transportatori raspunde pentru paguba, despagubirea se repartizeaza între toti transportatorii, în functie de remuneratia care le-a fost acordata.;

daca un transportator nu este solvabil, partea de despagubire ce cade în sarcina sa si pe care nu a platit-o, cade în sarcina celorlalti transportatori, proportional cu remuneratia lor.

 Autoevaluare:

Întrebarea 1:  Care sunt regulile aplicabile încheierii contractului de transport rutier international?

Întrebarea 2: Cum se poate modifica contractul de transport rutier international de marfuri?

Intrebarea 3 : Pentru ce poate sa fie tras la raspundere transportatorul rutier?

Întrebarea 4 : Care este procedura aplicabila despagubirii în cazul în care la un transport rutier international au participat mai multi transportatori?

Întrebarea 5 : Care este termenul de prescriptie a actiunii în justitie, potrivit CMR?

Rezumatul acestei sectiuni:

În aceasta sectiune cititorul ia cunostinta despre modul în care are loc încheierea contractului de transport rutier international de marfa si cum se interpreteaza Conventia privind contractul de transport rutier international al marfurilor (Conventia CMR).

Daca la început sunt prezentate aspectele privind documentatia si ce trebuie sa contina scrisoarea de transport (care este si contract de transport în trafic international) în mod obligatoriu si facultativ, apoi se trateaza modul în care are loc primirea marfurilor la transport, modificarea contractului de transport si executarea contractului de transport; sunt prezentate si solutii ce se aplica în cazul în care marfa nu a ajuns la destinatie, a fost avariata sau a avut loc o întârziere la livrare, care este procedura care se aplica în caz de pagube la un transport executat de mai multi transportatori succesivi si toate aceste aspecte sunt tratate în conformitate cu Conventia CMR.

Referate propuse:

1.     Prezentati care este importanta Uniunii Internationale a Transportatorilor Rutieri (IRU).

2.     Sintetizati pe doua pagini Conventia CMR.

Studii de caz propuse pentru acest capitol:

1.     Modul de lucru cu Scrisoarea de transport CMR.

 Autoevaluare:

Întrebarea 1: Care sunt principalele roluri pe care le are CEMT?

Întrebarea 3 : Ce obligatii are un transportator rutier în momentul în care începe operatiunea de tranzit international ?

Rezumatul acestei sectiuni:

Un element al procesului de transport rutier este autovehiculul, iar marii transportatori (si proprietari de parcuri de autovehicule), pentru a-si proteja interesele si pentru a le putea promova, se reunesc în asociatii nationale, care la rândul lor sunt afiliate la Uniunea Internationala a Transporturilor Rutiere (IRU—Geneva).

În ceea ce priveste reglementarile elaborate pe plan international în domeniul transporturilor rutiere, sunt de retinut doua conventii internationale, una care reglementeaza raporturile juridice dintre partile la contractul de transportul rutier international de marfuri: expeditor, transportator si destinatar—Conventia CMR—si cealalta care reglementeaza raportul juridic dintre transportator si autoritatile vamale din tarile tranzitate—Conventia TIR—aceasta având rolul de a elimina controalele din punctele de trecere a frontierei si de a facilita tranzitul.

Referate propuse:

1. Importanta transportului rutier si mobilitatea sa.
2. CEMT.

Studii de caz propuse pentru acest capitol:

1. Derularea unei operatiuni de transport international rutier de marfa.

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Care este procedura care se aplica în cazul unui transport din Români aspre Uniunea Europeana?

Bibliografie:

1. Anold J. TOYNBEE: Orasele în miscare. Bucuresti: Editur Politica, 1979;
2. Gheorghe CARAIANI: Transporturile si expeditiile rutiere. Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1998;
3. Codul Vamal al României.
4. Regulamentul de aplicare al Codului vamal al României.
5. Conventia CMR.
6. www.iru.org
7. www.mt.ro

Intrebari de autoevaluare:

3.     Care ar fi dezavantajele inexistentei Conventiei TIR?

4.     Ce rol are existenta Conventiei CMR?

5.     Ce rol are Conferinta Europeana a Ministrilor Transporturilor si cum se procedeaza cu privire la modul de derulare a negocierilor care se poarta cu ocazia întrunirilor acestui organism international inter-guvernamental?