Managementul riscului - probleme metodologice

Managementul riscului - probleme metodologice

Activitatea economica implica atat riscul cat si incertitudinea care coexista in diferite proportii.

In Dictionarul Enciclopedic managerial editat de Editura Academica de Management riscul este definit ca fiind masura a neconcordantei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai putin favorabile sau nefavorabile intr-o actiune viitoare.

Riscul este determinat de o multitudine de cauze obiective:

- schimbarea conditiilor economice in timp;

- schimbari tehnologice rapide;

- invalidarea experientei anterioare;

- cunoasterea imperfecta a variabilelor exogene;

- atitudinea optimista sau pesimista a echipei de analiza;

- erori de analiza tehnica sau economica;

- interventii ale statului;

- impactul mediului inconjurator;

- modificari ale pretului;

- modificari ale cursurilor valutare.

Aceste cauze descrise anterior pot determina transformari pe parcursul realizarii si exploatarii obiectivului real, transformari cu efecte pozitive sau negative asupra rezultatelor economice asteptate.

In acest mod, riscul se refera la posibilitatea ca un eveniment nefavorabil sa se produca, eveniment care va modifica veniturile asteptate.

Riscul se caracterizeaza asadar prin posibilitatea aparitiei unui eveniment care poate fi cuantificat cu ajutorul unei legi de probabilitate, lege care poate fi cunoscuta de agentii economici.

Neevaluarea riscului va conduce la o serie de amenintari care pot deveni in extremis fatale pentru supravietuirea firmei.

Astfel Agentia Internationala de Credit a realizat o lista cu "10 amenintari" majore pentru supravietuirea unei firme:

1.Amplasarea gresita a afacerii - tine de politica de marketing si presupune neanalizarea celor patru grupe de variabile: puncte forte si puncte slabe ale firmei; amenintari si oportunitati

2.Lipsa de capital -s-au facut prea mari investitii in active fixe si nu exista suficient capital circulant pentru continuarea procesului de productie.

3. Prea mult capital in active fixe- eficienta utilizarii activelor fixe este scazuta.

4. Probleme cu creditele - nu exista resurse pentru rambursarea datoriilor.

5. Proasta gestionare a stocurilor - necuantificarea corecta a loturilor optime conduce la aparitia unor "locuri inguste".

6. Expansiune necontrolata -se lanseaza produse pe o piata care nu a fost cercetata in prealabil.

7. Capitalizare neadecvata- este determinata de riscul activitatii; daca riscul este mare, dividendele cerute de investitori vor fi mari. Din profitul obtinut se platesc dividendele si partea investitiilor va fi mica.

8. Lipsa de experienta si de calificare- nu exista interes pentru ridicarea gradului de pregatire profesionala al celor angajati

9. Probleme cu personalul -daca activitatea se concretizeaza cu performante slabe, personalul va fi tentat sa isi gaseasca alt loc de munca.

10. Birocratia - se regaseste in activitatile ale caror rezultate nu mai sunt satisfacatoare.

Specialistii au analizat factorii care determina succesul activitatii unei intreprinderi.

Acestia considera ca performanta este asigurata daca se urmareste realizarea urmatoarelor conditii:

1. Tendinta spre actiune - fiecare angajar este capabil sa actionezzeee zi de zi, fara a astepta ordine de la cineva. Se apreciaza ca organigramele de succes sunt cele cu forma de piramida scunda si plata.

2. Apropierea de client pentru a intelege nevoile acestuia - activitatea de productie trebuie sa aiba unn dublu scop:

- realizarea unui produs calitativ superior;

- satisfacerea necesitatilor unui anumitt segment de consumatori.

3. Conducerea simpla si bazata pe valori - americanii denumesc aceasta Kiss="a pastra lucrurile simple" - (keep it short and simple).

4. Autonomie in descentralizare in luarea deciziilor- toata activitatea trebuie impartita in compartimente care stiu exact ce au de facut si unde de fapt se iau deciziile.

Se cauta minimizarea riscului

5. Realizarea scopului propus sau denumit plastic "crosetarea modelului potrivit" - ideea consta in aceea ca :

- un produs nou se lanseaza numai pe o piata cunoscuta;

- pe o piata noua se vinde numai un produs cunoscut.

6. Un personal bine pregatit si dedicat- activitatea presupune un lant de oameni implicati in procesul de productie de la furnizorull initial la clentul final.

Daca fiecare este interesat inn activitatea pe care o desfasoara si depune o munca de calitate, riscul ca in procesul de productie sa apara intreruperi este scazut.

7. Un control cat mai scurt al activitatii - nici un aspect al controlului nu trebuie neglijat in nicii o faza a activitatii. Orice conducator analizand continuu activitatea de care raspunde si tinand cont de factorii mentionati poate asiguraa succesul afacerii.

Economistul Raymond Barre scotea in evidenta doua caracteristici ale economiei de piata:

Tendinta de crestere a riscurilor - explicata de acesta prin accelerarea

progresului tehnologic, dimensiunii si interdependentei activitatilor precum si transformarilor sociale;

- Nevoia crescanda de securitate a intreprinderii.

In scopul asigurarii impotriva riscurilor s-au imaginat o serie de modele teoretice pentru managementul riscurilor - vezi modelul prezentat in Fig. 1:

In esenta continutul managementului riscurilor, consta dintr-un proces sistematic cu urmatoarele componente:

- cunoasterea factorilor potentiali ce ameninta securitatea intreprinderii;

- masurarea gradului de gravitate al acestora;

- reducerea efectelor prin prevenire si protectie;

- transferul acelor efecte ce nu pot fi gestionate de intreprindere catre societatile

specializate in gestiunea riscurilor.

Literatura economica a consacrat doua categorii mari de riscuri:

- riscuri "pure" - sunt consecinta unor evenimente accidentale sau fortuite (calamitati naturale, razboaie, conflicte sociale de proportii etc.);

- riscuri "speculative" - legate de deciziile care se iau in intreprindere, constituind evenimente cu o prababilitate de aparitie cu atat mai mare, cu cat procesul de extindere a intreprinderii este de dimensiuni mai mari.

Fig. 1 PROCESUL MANAGERIAL AL RISCULUI

Factori naturali

Factori politici si juridici

Factori tehnici-tehnologici

Factori socio-culturali

Factori demografici

Factori de management

Mediul stabil Mediul instabil Mediul turbulent evolutia factorilor este calma; modificari rare si previzibile ale variabilelor de mediu; tipul de piata este cel cu concurenta perfecta. Comportamentul organizatiei se elaboreaza programe pe termen scurt; comportamentul managerial este propriu evolutia factorilor este rapida; modificari frecvente si de mare amploare ale variabilelor de mediu; riscul este mare; tipul de piata este cel cu concurenta imperfecta de tip oligopol. Comportamentul organizatiei se elaboreaza strategii si politici pe termen scurt, mediu si lung; comportamentul managerial este influentat de actiunile concurentilor evolutia factorilor se caracterizeaza prin modificari frecvente bruste si imprevizibile; firma este pusa in situatii deosebite de adaptare; tipul de piata este cel cu concurenta imperfecta Comportamentul organizatiei comportament de negociere cu firmele concurente; se cauta institutionalizarea factorilor turbulenti

Definirea caracterului mediului

Fara a se ignora actiunea intreprinderii asupra mediului mai ales in perioada revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, trebuie sa admitem ca cea mai mareparte aatentiei trebuie acordata factorilor de risc economic si financiar.

In functie de profilul de activitate al intreprinderrii si dimensiunile ei, unii din factorii enumerati potavea o probabilitate mai mare decat restul

Se pot enumera ca factori de risc urmatorii:

- piata (diversificarea, concurenta, conjunctura);

- tehnicile de productie (brevete, informatizare etc.);

- deciziile puterii publice (fiscalitate, dreptul comercial);

- factorii financiari (rentabilitate, trezorerie, investitii);

- factorii structurali (organizare, absortie, fuziune).

Dimensiunea intreprinderii poate permite sau nu

un anumit grad de expunere la riscuri.

O data identificati factorii specifici de risc pentru o intreprindere trebuie sa definim succint categoriile importante de risc. Vorbim frecvent de riscul inflatiei, riscul dobinzii, riscul cursului de schimb, riscul psihologic, riscul creditului etc.

In tot acest amalgam ne va fi deosebit de greu sa definim principalele riscuri in activitatea intreprinderii.

In principiu se pot distinge doua categorii importante de riscuri:

- Riscuri economice - asupra elementelor patrimoniale dintr-o intreprindere;

- Riscuri financiare- legate de lichiditati si solvabilitatea intreprinderii.

Problema administrarii riscurilor

O problema deosebit de importanta care se pune, dupa cum se observa si din modelul teoreticprezentat in fig. 1 este si aceea administrarii riscurilor. Acest demers implica doua dimensiuni importante:

Variabilitatea factorilor (consecintele realizarii evenimentului negativ);

Costul administrarii.

Altfel spus, problema administrarii riscurilor de catre factorii de decizie din intreprindere are in vedere evaluarea costurilor de oportunitate determinate de alegerea unei alternative din urmatoarele:

lasarea la voia intamplarii a efectelor generate de factorii de risc;

actiunea de control afactorilor de risc.

O evaluare a riscului va lua in calcul urmatoarele elemente:

prejudiciul direct - ex. sustragerea de bunuri, dobanzi, penalitali;

prejudiciul consecutiv - ex. lipsa de incasari determinata de incetarea

activitatii

prejudiciul indirect - ex. pierderea de notorietatem pierderea clientelei,

pierderea segmentului de piata etc.

Cele trei elemente reprezinta - nivelul maxim de pierderi care se

poate asocia la realizarea unui risc - reprezinta variabilitatea

prima dimensiune a procesului de administrare a riscului.

Daca riscul ar fi asigurat in totalitate variabilitatea

ar fi nula - in realitate asa ceva nu se intampla.

Costul gestionarii riscurilor - reprezinta

suma cheltuielilor aferente riscurilor estimate.

Obiectivul managementului riscului va fi realizarea unui optim intre doua zone:

Costul suportabil - consecinte inferioare la limita maxima posibila;

Costul rezonabil - cost inferior la limita impusa de rentabilitatea intreprinderii.

Modelul scoate in evidenta tehnicile folosite in cadrul procesului de administrare a riscurilor:

Tehnicile preventive si de previziune:

tehnicile preventive permit reducerea costului riscului si repetarea evenimentului ex: intreruperea relatiilor comerciale cu un client a carui solvabilitate este indoielnica; incetarea fabricarii unui produs; refuzul de a ionvesti intr-o economie instabila etc.;

tehnicile de gestiune previzionala permit reducerea consecintelor dar conduc la cresterea costurilor;

Transferarea efectelor riscurilor determina cresterea costului - de regula prima de asigurare este ridicata pentru categoriile de risc natural, dar permit reducerea consecintelor realizarii unui risc.

Responsabilitatea deciziei in conditii de risc

Desi in societatea contemporana se accentueaza rolul riscurilor in procesul decizional al managementului de top, in majoritatea intreprinderilor nu exista o departajare clara intre managementul general al intreprinderii si managementul pe domenii - productie, financiar, marketing si managementul riscurilor.

Procesul de evaluare, analiza si gestiune a riscurilor este incredintat unor persoane specializate care au menirea de a furniza informatii pertinente in flux permenent managementului de top al intreprinderii. Intreprinderile mici si mijlocii apeleaza la persoane specializate din afara. Rolul unei persoane care se ocupa cu problemele managementului riscului este asemanator cu cel al unui revizor contabil. Aceste persoane sunt denumite in literatura de specialitate : "risc -manager" (S.U:A); "auditeur des risques" (Franta) etc.

Evaluarea generala a riscului cuprinde "trei segmente":

aprecierea mediului:

- economia nationala in ansamblu; Din aceasta perspectiva se

- sectoarele de activitate; pot studia variabilele micro si

- intreprinderii. macromediului firmei

studiul organizarii intreprinderii:

- organizarea procesuala, structurala si informationala;

- planificarea, bugetele si controlul de gestiune;

- identificarea ciclurilor de activitate si a fluxului de operatiuni

semnficative;

analiza generala a situatiei financiare si a rezultatelor:

- situatia financiara :utilizarea fondurilor pentru investitii; analiza surselor

interne si externe de finantare:

- rezultate: analiza structurii produselor si a cheltuielilor;

- efecte de parghie financiara si operationala;

- factorii de sensibilitate ai profitului;

- echilibrul financiar pe termen scurt si termen lung.

Studiul acestor elemente se finalizeaza cu un raport catre managementul de top.

Atitudinea managerilor fata de risc:

Este determinata de o serie variabilele :

- unor indivizi le place mai mult riscul in raport cu altii;elementele de motivatie

asociate riscului sunt parte integranta a personalitatii lor;

- masurile de incitare ce decurg din normele de comportament managerial;

pentru unii manageri asumarea riscului este necesitate si placere.

Studiile efectuate au scos in evidenta trei motivatii esentiale in luarea unei decizii de risc:

- asumarea riscului este indispensabila succesului;

- asumarea riscului este mai mult o obligatie profesionala;

- asumarea riscului de catre manager are un continut emotional din cauza anxietatii,

excitarii si bucuriei perticolului.

Atitudinea managerilor fata de risc este determinata de o serie de conditii concrete cum sunt: nivelul profitului; marimea lichiditatilor si a vanzarilor la un nivel de referinta; pozitia actuala a organizatiei si eventuala sa disparitie.

Studiile scot in evidenta faptul ca managerii evita sa infrunte riscul, delegind pe altii si intarziind luarea deciziilor.(Mac Crimman si Wehrung)

Problema riscului se pune cu aceiasi acuitate si la nivelul macroeconomic.

De exemplu societatea romaneasca se afla in mijlocul unor profunde transformari politice, sociale, culturale, economice, fapt care afecteaza viata fiecaruia dintre noi.

Societatea Cunoasterii spre care ne indreptam va depinde de performantele infrastructurilor critice care in literatura de specialitate sunt definite prin:

- Structurile informatice si de comunicatie;

- Bancile si sistemul financiar ale unei tari;

- Sistemele de energie, incluzand cele de producere si transport ale electricitatii, ale

petrolului si ale gazului natural;

- Structuri de distributie fizica ale resurselor ex.: sistemele de transport feroviare,

rutiere, navale, aeriene;

- Serviciile vitale suport ale activitatilor umane (sanitare, apararea civila, politia,

armata).

In vederea conservarii si mentinerii fiabilitatii acestor sisteme se impune identificarea si evaluarea factorilor de risc si exercitarea unui management adecvat al riscurilor.

Aplicatiile si situatiile prezentate pe parcursul cursului pot fi folosite in scopul realizarii obiectivelor managementului riscului.