ROLUL TRANSPORTURILOR

ROLUL TRANSPORTURILOR

1.1. Obiectul si importanta activitatii de transport

Transporturile reprezinta ,,sistemul circulator" al intregii planete, si, in acelasi timp al fiecarei tari in parte, constituind o importanta ramura a productiei materiale fara de care existenta unei societati moderne ar fi de neconceput.

Avand in vedere necesitatea realizarii legaturii intre productie si consum transporturile sunt acelea care deplaseaza produsele obtinute in celelalte ramuri ale productiei materiale, din locul in care au fost obtinute in cel in care urmeaza a fi consumate in cadrul pietei interne si al celei internationale.

Satisfacerea necesitatilor materiale si spirituale ale societatii si ale fiecarui cetatean impune asigurarea organizarii corespunzatoare a deplasarii in timp si spatiu de marfuri si persoane, transporturilor revenindu-le acest important rol.

Obiectul activitatii de transport consta deci in deplasarea in spatiu de calatori si marfuri. Insa nu toate deplasarile in spatiu constituie obiectul activitatii de transport, supuse contractului de transport. Astfel transportul informational, transportul de lichide si gaze prin conducte si alte activitati asemanatoare nu pot forma obiectul unui contract de transport.

Considerata sub aspectul continutului sau economic, continut preponderent de altfel, activitatea de transport constituie mijlocul prin care se inlesneste schimbul de bunuri si deplasarea oamenilor spre deosebire de ,,deplasarea gandirii" prin care trebuie sa intelegem transportul corespondentei, transmisiunile telefonice, fax, telegrafice, de radio si televiziune. O forma aparte de transport este transportul postal. Obiectul acestuia il constituie, conform ,,Conventiei Internationale de la Berna" si a art.48 din ,,Regulamentul de transport din 1929", corespondenta si obiectele pana la 12 Kg.

Fata de precizarile de mai sus, putem defini activitatea de transport ca fiind actiunile prin care se organizeaza si realizeaza deplasarea calatorilor si marfurilor in spatiu si timp.

Activitatea de transport propriu-zisa se infatiseaza ca fiind o ramura distincta a productiei materiale, a activitatii economice in general, cu caracteristici proprii.

Transporturile reprezinta, asadar, un domeniu important al activitatii economico-sociale, prin intermediul carora se realizeaza deplasarea in spatiu a bunurilor si persoanelor in vederea satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale societatii omenesti.

In societatea moderna transportul este un element indispensabil vietii, deoarece el ofera oamenilor posibilitatea de a cunoaste, a percepe si a asimila cat mai mult din ceea ce le pune la dispozitie civilizatia umana.

In tara noastra, in procesul de refacere economica si de asezare a economiei de piata, transportul contribuie la apropierea zonelor economice intre ele, la dezvoltarea armonioasa a tuturor ramurilor economiei nationale si a judetelor, la repartizarea judicioasa a productiei si a desfacerii si la dezvoltarea legaturilor dintre ramurile industriei, dintre industrie si agricultura, dintre orase si sate.

De asemenea transporturile contribuie la dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, ale constituind un factor activ de atragere la viata social-economica a tuturor localitatilor tarii, prin valorificarea superioara si eficienta a potentialului uman si material de care dispun si prin aceasta, la dezvoltarea social-economica si culturala a acestora.

In ceea ce priveste deplasarea in spatiu de marfuri, transporturile constituie o prelungire a procesului de productie, pe care-l continua si desavarseste si, prin aceasta, activitatea de transport adauga la valoarea marfurilor, contribuind la formarea venitului national. Astfel transporturile se afla pe locul al patrulea in cadrul ramurilor economice din tara noastra in ceea ce priveste crearea produsului social si a venitului national. Activitatea de transport a devenit un sector de baza al economiei, o forta vie, productiva, constituind in acelasi timp, ,,motorul regulator al productiei", pe care o distribuie cu rapiditate acolo unde este necesara.

Prin activitatea de transport nu se creeaza bunuri materiale ci aceleasi marfuri deplasate in alt loc, dar cu o valoare superioara.

Refacerea si asezarea industriei si agriculturii noastre pe principiile economiei de piata vor determina cu siguranta cresterea importantei transporturilor, deoarece ele vor conduce la marirea volumului de marfuri si calatori ce urmeaza a fi transportat in tara si strainatate.

1.2 Istoricul activitatii de transport

In antichitate si evul mediu datorita caracterului limitat al productiei si circulatiei marfurilor, transporturile se desfasurau in stransa legatura cu activitatea de comert, astfel ca proprietarul mijloacelor de transport avea posibilitatea sa execute atat transportul cat si comercializarea marfurilor respective. Transporturile cunosteau o slaba dezvoltare rezumand-se doar la cele cu tractiune animala si mici ambarcatiuni ce traversau marile, fluviile si raurile navigabile.

In epoca moderna, caracterizata prin dezvoltarea fortelor de productie si adancirea diviziunii sociale a muncii, dezvoltarea productiei si a circulatiei marfurilor, a determinat si perfectionarea mijloacelor si cailor de transport, in aceste conditii transporturile ajungand sa se separe ca o ramura economica de sine statatoare. In acest sens, Karl Marx sublinia faptul ca: ,, in afara de industria extractiva, de agricultura si industria prelucratoare, mai exista o a patra sfera de productie materiala. Aceasta este industria transporturilor, indiferent daca este vorba de transporturi".

O adevarata revolutie in transporturi a fost descoperirea fortei aburului, care a dus la aparitia unei noi categorii de transport, cel feroviar, iar alaturi de cel naval a cunoscut o puternica dezvoltare prin perfectionarea masinii cu abur.

In a doua jumatate a secolului al XIX - lea transportul feroviar incepe sa se raspandeasca pe intregul glob, reprezentand pana in zilele noastre cea mai importanta categorie de transport.

Descoperirea motorului cu ardere interna a permis aparitia unor noi categorii de mijloace de transport: auto si cel aerian.

La inceput aparatele de zbor aveau un singur loc pentru pilot, apoi datorita increderii si sigurantei in acest mijloc de transport, a aparut cel de-al doilea loc, pentru ca azi o nava aeriana sa poata transporta pana la 490 de calatori cu o independenta de zbor in jur de 9000 Km. Initial zborul aerian s-a considerat un act sportiv, pentru ca, intr-o perioada relativ scurta, aeronava sa devina un mijloc de transport.

Mijloacele de transport auto cunosc o dezvoltare incepand cu deceniul al doilea al secolului nostru, dar in ultimii 50 de ani prin cresterea capacitatii de transport si versificarea lor concura in mai mare masura la deplasarea de marfuri si calatori.

Transportul naval, prin navele de mare capacitate (astazi traverseaza marile si oceanele planetei nave cu incarcaturi de 300.000 tdw) cat si prin faptul ca este cel mai ieftin transport, isi aduce contributia in mare masura la realizarea transporturilor la distante considerabile practic ar fi de neconceput executarea acestor transporturi cu alte mijloace.

Evolutia mijloacelor de transport si cresterea importantei economice a activitatii de transport au determinat consecinte si pe plan juridic prin aparitia numeroaselor acte normative interne si internationale in acest domeniu. S-a creat o noua ramura de drept - dreptul transporturilor - care reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile nascute in cadrul activitatii de transport dintre expeditor (calator), transportator si destinatar.

Aceasta reglementare a contractului de transport are la baza principii fundamentale proprii si tine seama de specificul obiectului economic a acestui contract cat si specificul fiecarei categorii de transport in parte.

Raporturile ce se nasc, ca urmare a incheierii contractului de transport, au un continut economic, iar reglementarea lor are in vedere principiile egalitatii partilor si echivalentei prestatiilor.

Evolutia economiei noastre in directia economica de piata, cooperarea economica internationala, sub variatele forme de colaborare existente si a celor noi, care vor apare, impune legiveratorului nostru o preocupare sporita pentru perfectionarea legislatiei existente, care a devenit necorespunzatoare fiind dominata de principiile economiei planificate centralizat, limitarea libertatii de contractare a partilor, etc.

1.3 Particularitatile activitatii de transport

In cadrul fiecarei economii nationale, transportul de marfuri apare ca o continuare a procesului de productie inceput in celelalte ramuri, prin aducerea marfurilor de la producator la consumator. Asa fiind, transportul prin finalitatea sa economica face parte din procesul de productie a bunurilor necesare existentei. Dar, importanta transporturilor apare cu pregnanta in sfera circulatiei marfurilor, deoarece face posibila efectuarea schimburilor economice prin legatura pe care o realizeaza intre producatori si consumatori. Rezulta ca activitatea de transport are trasaturi comune cu toate celelalte activitati economice. Cu toate acestea activitatea de transport, prin natura si specificul sau, se deosebeste de toate celelalte activitati economice.

In raport de celelalte ramuri de productie ale economiei nationale de care este strans legata, activitatea de transport, ca ramura independenta a productiei materiale, se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:

a) Procesul de productie al transporturilor il constituie deplasarea in spatiu care se realizeaza prin intermediul mijloacelor de productie si a fortei de munca, elementele care concretizeaza prin:

mijlocul de transport pus in miscare de forte motrice

drumul pe care urmeaza sa se deplaseze in spatiu mijlocul de transport respectiv

forta de munca calificata pentru acest proces de productie, care actioneaza asupra mijloacelor de transport prin intermediul fortei motrice (specifica fiecarui mijloc de transport)

bunurile materiale sau oamenii care constituie obiectul deplasarii in spatiu

b) Transporturile de marfuri reprezinta o activitate economica ce se poate efectua in cadrul productiei sau al circulatiei ceea ce permite impartirea lor in:

transporturi interioare care se desfasoara in afara procesului de productiei (deplasarea in spatiu a materiilor prime, materialelor sau a fortei de munca de la o sectie la alta)

transporturi comerciale, care depasesc sfera procesului de productie propriu-zis si care se desfasoara in sfera circulatiei (transportul materiilor prime sau al semifabricatelor de la o intreprindere la alta in vederea consumului productiv sau transportul produselor finite in sfera consumului individual)

c) Transporturile nu sunt altceva decat o continuare a procesului de productie in sfera circulatiei, ca un proces de productie suplimentar, mijlocit de circulatia produselor care impune deplasarea lor de la un loc la altul, necesitate datorata interdependentei dintre diferitele sfere ale productiei si legaturilor dintre productie si consum.

d) Datorita faptului ca in activitatea de transport nu se creeaza bunuri materiale concrete, ci afective utile, rezultatele acestei activitati nu pot fi masurate prin unitati de masura concrete (metru, bucati, etc.), ci prin unitati abstracte conventionale determinate de specificul mijlocului de transport folosit (tone - kilometru sau calatori - kilometru pentru transportul feroviar si auto tone - mile sau calatori - mile in cazul transportului naval, etc.)

e) Transporturile de marfuri, desi nu produc bunuri materiale, produc valoare de intrebuintare si valoare de schimb, care insa prezinta anumite particularitati fata de alte ramuri ale economiei nationale si anume:

valoarea de intrebuintare produsa in transporturi consta in deplasarea spatiala a marfurilor, in efectul util determinat de faptul ca produsul ajunge in alt loc decat cel in care a fost obtinut unde a existat, fara sa aiba loc transformari fizice si chimice in proprietatile specifice ale marfurilor transportate. Deci efectul util creat prin deplasarea marfurilor reprezinta consumul valorii de intrebuintare produse in activitatea de transport; spre deosebire de procesul de productie din alte ramuri ale productiei materiale, in transporturi producerea valorii de intrebuintare coincide in timp si spatiu cu consumul ei.

valoarea de schimb creata in transporturi este determinata, ca la orice marfa, de valoarea elementelor de productie (forta de munca si mijloacele de productie) consumate.

f) Activitatea de transport reprezinta particularitati si in ceea ce priveste circuitul si rotatia fondurilor din care dispare stadiul marfa. Deci, in transporturi, procesul de productie este neintrerupt, obtinandu-se direct bani prin prestarea serviciului util, aceasta datorita faptului ca in acest caz nu se produc bunuri materiale, ci efecte utile, care constau in deplasarea bunurilor si a persoanelor de la un loc la altul.

1.4. Clasificarea transporturilor

Transporturile se pot clasifica dupa mai multe criterii si anume:

A) Dupa obiectul lor:

a.      transporturi de marfuri (bunuri)

b.      transporturi de persoane

c.      transporturi de informatii

B) Dupa mijloacele de transport folosite:

a.      feroviare (locomotive cu abur, Diesel, Diesel-electrice, electrice, vagoane)

b.      navale (maritime si fluviale)

c.      rutiere (auto si tractiune animala)

d.      aeriene

e.      speciale (conducte, funiculare etc.)

f.        combinate (cale ferata-auto, auto-naval, etc.)

C) Dupa asezarea cailor de transport, transporturile orasenesti pot fi:

a.      pe strazi (tramvai, troleibuz, taxiuri)

b.      in afara strazilor (metrou, cale ferata, suspendate)

D) Dupa itinerarul parcurs in interiorul sau dincolo de granitele statului:

a. transportul in trafic intern (local)

b. transporturi in trafic international (intre doua sau mai multe state), care la randul lor pot fi:

- transporturi in trafic international de tranzit, cand transporturile se efectueaza pe teritoriul altui stat numai in trecere fiind o fractiune dintr-un transport international intre doua state diferite

- transporturi de peage, cand transporturile au puncte de plecare si de sosire situate pe teritoriul aceluiasi stat, dar pe parcursul transportului trece si pe teritoriul altui stat vecin.

E) Dupa cum transporturile se executa cu un singur mijloc sau cu folosirea succesiva a mai multor mijloace de transport:

a.      transporturi efectuate cu un singur mijloc de transport

b.      transporturi in trafic combinat, cand transportul se executa succesiv cu doua sau mai multe mijloace de transport de catre doi sau mai multi carausi in baza unui singur contract de transport.

In raport cu limitele teritoriale in care se realizeaza acest trafic se imparte in trafic combinat intern si trafic combinat international.

Indiferent de felul lor, toate categoriile transport formeaza un lot unitar, fiind coordonate de Ministerul Transporturilor.

1.5. Principiile comune aplicabile tuturor categoriilor de transport

Fiecare categorie de transport are un specific, anumite particularitati determinate de caracterul propriu al caii si al mijlocului de transport utilizat care impun reglementari distincte si in concordanta cu acestea. In acelasi timp, nu putem ignora faptul ca toate categoriile de transport au acelasi obiect al activitatii, ceea ce imprima caractere comune, anumite principii si reglementari comune aplicabile intregii activitati de transport.

a.      Intreaga activitate de transport se desfasoara pe baza contractului de transport incheiat intre transportator si expeditor (calator). Prin intermediul contractului de transport se stabileste raportul juridic intre parti, a carui continut il concretizeaza;

b.      Programarea transporturilor si incheierea contractului de transport urmaresc folosirea integrala, rationala si eficienta a mijloacelor de transport. Volumul mare de transport de marfuri si calatori ar fi practic imposibil de realizat daca unitatile de transport nu ar cunoaste din timp solicitarile de transport ale agentilor economici si nu ar proceda la programarea anticipata a mijloacelor de care dispun. Contractul de transport apare ca o necesitate si o continuare fireasca a programarilor, avand misiunea de a stabili cu exactitate obligatiile expeditorilor, transportatorilor si destinatarilor constituind, in acelasi timp, temeiul raspunderii in cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a cestor obligatii;

c.      Executarea transporturilor are intotdeauna un caracter oneros. Prin tarifele aplicabile in cadrul fiecarei categorii de transport sunt stabilite, de regula, prin norme cu caracter imperativ, cuantumul taxei de transport. De la aceasta regula face exceptie transportul naval unde prin vointa partilor, deci pe cale negociabila, se determina cuantumul taxei de transport.

Avand in vedere principiile economice de piata cat si cel al libertatii contractuale consideram ca, in viitor prin reglementarile ce vor aparea in acest domeniu, ar fi necesar sa se lase o mai mare libertate posibilitatilor de exprimare a vointei partilor;

d.      Pentru ca expeditorii, transportatorii si destinatarii sa-si indeplineasca obligatiile care le revin, prin lege sa instituie raspunderea lor patrimoniala prin plata de penalitati, locatii, despagubiri, etc.

1.6. Organizarea activitatii de transport

Proprietatea de drept public asupra cailor de comunicatii si asupra principalelor mijloace de transport, inca, au creat in trecut premiza instituirii unui sistem unitar de transporturi in tara noastra.

Specificul fiecarei categorii de transport impune o organizare proprie, care variaza de la o categorie la alta.

Transporturile pe cale ferata, navale (fluviale si maritime) si aeriene se realizeaza de catre agenti economici (unitati de specialitate) carora le revine obligatia, in temeiul unui contract de transport, de a deplasa in spatiu marfuri, calatori si bagaje.

Fiecare unitate de transport (societate comerciala de transport, regionala de cai ferate, companie de transport, regie autonoma de transport, etc.), dispune de utilaje si cadre de specialitate in raport de specificul categoriei din care face parte.

Specializarea stricta a fiecarei unitati de transport rezida din necesitatea profilarii cat mai adecvate specificului categoriei de mijloace de transport pe care le are in proprietate.

Fiecare unitate de transport are calitatea de persoana juridica, are un patrimoniu propriu, independenta economica in indeplinirea sarcinilor si folosirea resurselor, este obligata sa foloseasca aceste resurse, urmarind rentabilitatea activitatii desfasurate, are raspundere materiala pentru indeplinirea obligatiilor asumate si este cointeresata in rezultatele activitatii pe care o desfasoara.

Dupa P.Demetrescu ,, Intreprinderea de transport are capacitatea de exercitiu si de folosinta potrivit scopurilor urmareste prin desfasurarea activitatii sale, iar in limitele fixate prin acte normative poate stabili raporturi de drept cu o alta persoana si raspunde pentru obligatiile sale cu bunurile .".

Transportul pe cale ferata este in prezent monopol de stat si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara. Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane s-a divizat in mai multe segmente cu personalitate juridica proprie. Conform HG 570/91, art.5, pct.1 SNCFR aproba norme, instructiuni si regulamente privind activitatile ce le desfasoara pentru beneficiari de transport si detinatorii de linii industriale si mijloace de transport pe cale ferata cu acces pe reteaua C.F.R.

Transportul auto a trecut printr-o perioada de restructurare si privatizare. Marile unitati interjudetene au fost descompuse in unitati judetene iar in prezent si acestea au fost divizate in societati comerciale de transport auto profilate pe transport de marfuri, de calatori si mixte, in trafic intern si international. Fiecare unitate este persoana juridica, in majoritatea lor avand forma juridica de societate comerciala pe actiuni. La randul lor societatile pot avea sucursale, filiale, reprezentante si agentii situate in alte localitati.

Potrivit HG 223/29.05.92, art.1, agenti economici detinatori de autovehicule, acre au ca obiect de activitate transportul international de persoane si marfa, transportul interjudetean si judetean de persoane si transportul intern de marfuri agabaritice si periculoase pot desfasura aceasta activitate pe baza de licente de transport si executie.

Activitatea desfasurata de societatile comerciale de transporturi auto este coordonata de Ministerul Transporturilor prin Departamentul Transporturi Auto.

Transportul aerian este organizat in cadrul a doua societati comerciale: L.A.R. - Liniile aeriene romane S.A. (HG 73/29.01.91) si S.C. TAROM S.A. (HG 1321/21.12.1990), ambele avand ca obiect de activitate efectuarea de transporturi aeriene interne si internationale, regulate si charter de calatori, bagaje, marfuri si posta.

Intreaga activitate de transport aerian este coordonata de catre Subsecretariatul de stat al aviatiei civile, organism separat dar in subordinea Ministerului Transporturilor.

Transportul naval (fluvial si maritim) se realizeaza prin unitati denumite generic societati comerciale pe actiuni de transport naval, fiecare avand o denumire proprie. Au aparut si societati comerciale care au ca obiect desfasurarea unor activitati comerciale adiacente transporturilor navale, pentru tratarea si incheierea de contracte de transport maritim, navlosirea de nave maritime si fluviale, etc.