Reglementari elaborate pe plan international în domeniul transporturilor rutiere

Reglementari elaborate pe plan international în domeniul transporturilor rutiere

Reglementarile internationale elaborate în domeniul transporturilor rutiere au ca scop principal ocrotirea transportatorilor si promovarea intereselor acestora, vis-ŕ-vis de autoritatile vamale (Conventia TIR), precum si fata de celelalte parti care participa la derularea unei operatiuni de transport rutier international (Conventia CMR), stabilirea unor conditii care privesc transporturile rutiere de marfuri periculoase (Acordul ADR), Conventia privind circulatia rutiera si altele.

1 Conventia referitoare la contractul de transport rutier international al marfurilor (Conventia CMR)

Conventta CMR s-a semnat la Geneva, la 19 Mai 1956 si face parte din seria de conventii internationale initiate de Comisia Economica ONU pentru Europa; prin aceasta conventie internationala sunt reglementate, în mod uniform, conditiile generale în care se încheie si executa contractul de transport rutier de marfuri, care îmbraca forma scrisorii de trasura CMR.

1.1 Domeniul de aplicare

Conventia CMR se aplica oricarui contract de transport de marfa pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cînd locul primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia sunt situate în doua tari diferite, din care cel putin una este tara semnatara a Conventiei CMR, indiferent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.

Aceasta conventie se aplica chiar daca transporturile sunt efectuate de state sau institutii/organzatii guvernamentale. Conventia CMR nu se aplica:

transporturilor efectuate pe baza conventiilor postale internationale;

transporturilor funerare;

transportului efectelor de stramutare.

Daca autovehiculul care contine marfuri este transportat pe o portiune a parcursului (între locul de expeditie si cel de destinatie) pe mare, cale ferata, cale navigabila interioara, fara descarcarea marfii din vehicul si daca în timpul acestui transport nerutier s-a întâmplat sa se produca o paguba/pierdere/întârziere la eliberarea marfii dintr-un fapt ce nu poate fi imputat transportatorului rutier, raspunderea transportatorului rutier nu este determinata de Conventia CMR, ci de felul în care raspunderea transportatorului nerutier este determinata, daca un contract de transport ar fi fost încheiat între transportatorul nerutier si expeditor, numai pentru deplasarea cu alt mod de transport decât cel rutier, conform prevederilor privind transportul de marfuri pe alt mod de transport decât cel rutier. În lipsa unor asemenea prevederi, raspunderea transportatorului rutier va fi determinata de Conventia CMR.

În aplicarea Conventiei CMR, transportatorul raspunde ca si de propriile sale actiuni/omisiuni, de actiunile/omisiunile prepusilor sai si ale oricaror alte persoane la serviciile carora recurge pentru executarea transportului, daca acestia actioneaza în exercitiul functiunii lor.

1.2 Încheierea contractului de transport

Contractul de transport rutier este acel contract prin care un caraus profesionist se angajeaza sa transporte unei persoane numite “expeditor” o anumita cantitate de marfa dintr-un loc în altul, în schimbul platii unui anumit pret si într-un termen (care se poate specifica în contract)

Proba contractului de transport se face prin scrisoarea de transport, care este un formular tipizat si care contine o serie de mentiuni specifice unui contract. Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de transport nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contactului de transport.

Scrisoarea de trasura (transport) este întocmita în trei exemplare originale, semnate de expeditor si de transportator. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoteste marfa si este predat destinatarului si al treilea exemplar se retine de catre transportator.

Daca marfa care va fi transportata va fi încarcata în vehicule diferite; sau daca este vorba de diferite feluri de marfa sau de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul are dreptul sa ceara întocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul utilizat sau pentru fiecare lot de marfa.

Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele mentiuni obligatorii:

a)     locul si data întocmirii sale;

b)     locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea ei;

c)     date privind partile contractante:

i)       numele si adresa expeditorului;

ii)     numele si adresa destinatarului;

iii)   numele si adresa transportatorului;

d)     date privind obiectul contractului de transport:

i)       denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta;

ii)     denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,denumirea lor general recunoscuta;

iii)   numarul coletelor, marcajelor speciale si numerele lor;

iv)    greutatea bruta (sau cantitatea altfel exprimata) a marfii;

e)     date privind transportul:

i)       cheltuielile aferente transportului (pret de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama, alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului pâna la eliberarea marfii);

ii)     instructiunile necesare pentru formalitatile administrative (de vama);

iii)   indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei alte dispozitii contrare (foarte important).

De asemenea, scrisoarea de trasura poate sa contina si urmatoarele mentiuni facultative:

interzicerea transbordarii;

cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;

totalul sumelor de ramburs de perceput la eliberarea marfii;

valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interes special la eliberare;

instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;

termenul în care transportul trebuie sa fie executat;

lista documentelor transportatorului.

Expeditorul raspunde pentru toate cheltuielile si daunele pricinuite transportatorului din cauza inexactitatii sau insuficientei datelor din scrisoarea de trasura.