SECURITATEA TRANSPORTURILOR RUTIERE

Din punct de vedere al sigurantei si securitatii, transporturile rutiere se confrunta cu o serie de probleme de importanta majora: furtul de si din autovehicule; utilizarea automobilelor pentru comiterea unor acte infractionale; pirateria rutiera; utilizarea automobilelor pentru comiterea actelor de terorism.

a) Furtul de automobile

Furtul de automobile constituie un fenomen amplu prin marimea pagubelor produse. La nivel mondial acestea reprezinta peste 2 miliarde de dolari pe an. Numai in tarile membre UE, anual sunt declarate furate 1,3 milioane de masini. In anul 2005, de exemplu, s-au furat in jurul a 200.000 autovehicule in Germania si Marea Britanie, aproape 300.000 in Italia si 174.000 in Franta. Romania, din motive obiective, cu o medie de 3000 furate anual, sta mult mai bine la acest capitol, dar fenomenul este in curs ascendent.

Cauzele furturilor auto sunt diverse: pentru diferite obiecte aflate in interior; pentru dezmembrare si valorificarea componentelor; pentru folosinta (plimbari sau comiterea de alte infractiuni); pentru inlocuirea unor masini vechi sau deteriorate; pentru fraudarea asigurarilor sau furturi la comanda.

Furturile de automobile au o serie de caracteristici:

- organizarea infractorilor in retele criminale transnationale specilizate. Caracterul transnational este dat de nationalitatea componentilor retelelor: italieni, nemti, romani, moldoveni, bulgari, ucraineni, albanezi, sarbi. Acestia sunt specializati pe grupe de activitati: grupe de recunoastere, grupe tehnice, grupede transport (carausii), grupe de valorificare;

- stabilirea de trasee pentru autovehiculele furate intre occident si spatiul ex-sovietic sau Golful Persic. Transportul acestora se face prin diferite procedee (containere cu alte marfuri declarate, inchirieri de masini, etc.);

- fraudarea societatilor de asigurari prin furturi aranjate de comun acord cu proprietarul si "spalari" prin vanzari succesive sau prin accidentari repetate ale automobilului;

- furtul la comanda si a altor tipuri de autovehicule, precum camioane, basculante, tiruri, autocare, sau chiar a unui escavator, datorita valorii mari a acestora;

- furturi ocazionale: furtul de catre grupuri de persoane organizate, adeseori minori, a autoturismelor, furtul de catre soferi proveniti din tarile Est-Europene a unor masini si utilaje scumpe (adesea in urma angajarii acestora ca soferi de catre firme de transport occidentale),etc.;

- datorita dispozitivelor antifurt tot mai perfectionate, a celor cu cartela electronica sau GPS mai ales, hotii de masini si-au schimbat comportamentului: masinile nu se mai fura atat de multe din parcari sau aflate in stationare pe diferite strazi (34%), dar se fura chiar cand proprietarii se afla in ele, cu motorul pornit, dar oprite la intersectii (23%) sau dupa ce au fost furate cheile sau cartelele de la domiciliul acestora (43%).

Situatia autovehiculelor reclamate ca furate in perioada 2002-31.10.2007 si identificate ulterior:

         Dintre autovehiculele reclamate ca furate 84% sunt turisme, 9% autovehicule grele si specializate, 4% moto si 3% alte categorii de autovehicule (remorci si vehicule care prin constructie nu sunt destinate circulatiei pe drumurile publice).

         Totodata, dintre turisme cele mai furate sunt marcile autohtone, iar cea mai furata marca este Dacia, urmand marcile Daewo si Oltcit

         Dintre marcile straine, cele mai furate sunt, in ordine,  BMW,Volkswagen, Mercedes, Opel, Renault, Skoda, Fiat si Peugeot.

Depistare la punct de trecere a frontierei

Lucratorii de la punctul de trecere a frontierei Cenad au depistat un Porsche Cayenne fabricat in anul 2006, in valoare de peste 100.000 euro, care fusese furat. La controlul documentelor  prezentate de cetateanul italian Sandrio M., de 34 de ani, au aparut unele suspiciuni, asa ca au fost demarate verificari. S-a stabilit ca masina, apartinand unei firme de leasing, figura ca sustrasa in dimineata zilei de 10 februarie din Italia. Procura pe care o avea cel care-si facuse aparitia la granita, ca sa intre in Romania, fusese falsificata. Apoi la Moravita a fost retinuta o alta masina furata. Nena D., de 32 de ani, din judetul Caras-Severin, voia sa intre in tara la volanul unui autoturism Alfa Romeo din 2002, inmatriculat in Italia. Suspiciunile au aparut in momentul in care lucratorii de la frontiera au observat ca cheile soferului nu se potrivesc la portiere. Extinderea cercetarilor a dus la observarea unor aspecte contradictorii in acte, iar, in final, la concluzia ca masina, valorand peste 
30.000 euro, era furata din Italia in mai 2005. Cei doi soferi sunt cercetati penal.

b) Furtul din automobile

Furtul din automobile imbraca o larga varietate de aspecte de la furtul de carburanti sau obiecte din masini, pana la furtul marfurilor transportate.

Furtul de obiecte din masini poate fi ocazional, favorizat de uitarea automobilelor descuiate sau de lasarea unor obiecte tentante in masinile parcate sau poate fi organizat, efectuat de grupuri infractionale constituite in acest scop.

Deturnarea marfurilor transportate se poate face prin oprirea autocamioanelor pe autostrada si furtul din ele, prin aruncarea de catre hoti din camion a unor marfuri cu recuperarea lor ulterioara, sau chiar prin insusirea marfurilor de catre soferii transportatori si reclamarea unor atacuri si furtului marfurilorlor, ulterior la politie.

         Furturile din autovehicule se caracterizeaza prin faptul ca, in general, bunurile vizate de aceasta categorie infractionala sunt bunuri de larg consum si care pot fi comercializate rapid. Dintre acestea, se disting furturile comise din transportoarele de marfa aflate in mers, care au ca particularitati modurile de operare folosite si  prejudiciile mari.

c) Pirateria rutiera

Pirateria rutiera reprezinta efectuarea de transporturi neautorizate, sau pe baza unor licente de transport expirate sau suspendate, a unor marfuri sau persoane. Acestea se produc in cazul transporturilor de marfuri si mai ales de persoane: taximetrie, transport intre localitati, sau chiar transport international. Aceste activitati aduc importante prejudicii firmelor de transport autorizate, unele dintre acestea ajungand in pragul falimentului. De asemenea tot aici se incadreaza utilizarea de catre operatorii de transport a uor conducatori auto fara contract de minca, aviz medical, aviz psihologic sau certificat de competenta profesionala.

d) Traficul de stupefiante

Desi Romania nu se numara printre producatorii sau consumatorii de droguri importanti, prin pozitia ei geografica, Romania este tranzitata de ruta "Balcanica", specializata in transportul rutier de heroina, ce are ca punct de pornire Afganistan / Iran - Turcia - Bulgaria - Romania (tranzit) - Ungaria - tarile din Europa de Vest (piata de desfacere).

Pentru transportul stupefiantelor sunt utilizate metode variate, de la plasarea acestora in genti de voiaj, pana la folosirea mijloacelor auto "cosmetizate" in ateliere de reparatii. Cu toate ca mijloacele utilizate pentru comiterea de infractiuni sunt confiscate, castigurile obtinute permit continuarea acestui trafic.

e) Acte de terorism

Terorismul este o tactica de lupta neconventionala folosita pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazeaza pe acte de violenta, sabotaj sau amenintare, executate impotriva unui stat , organizatii, categorii sociale sau impotriva unui grup de persoane civile, avand ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frica si intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entitatii respective pentru a o determina sa actioneze in conformitate cu dorintele teroristilor, in cazul in care acest obiectiv nu poate fi indeplinit prin mijloace conventionale

Una dintre principalele cai de efectuare a actelor de terorism o constituie folosirea automobilelor capacana, avand drept tinta anumite obiective sau grupuri de persoane aflate de obicei in zone aglomerate turistice sau comerciale, ori plasarea de bombe pe caile rutiere, in special in zona lucrarilor de arta. Mijloacele auto pot fi incarcate cu explozibili, benzina, recipiente cu gaz sau cuie si detonate deobicei prin telecomanda, dupa amplasarea lor in vecinatatea obiectivelor tinta.

Pe langa faptul ca aceste acte, mai ales cele produse simultan, provoaca un numar insemnat de victime, de regula din randul populatiei civile, au si un deosebit efect psihologic asupra populatiei.

Act terorist la Londra

Nivelul de alerta terorista in Marea Britanie a fost ridicat la 'critic', cel mai inalt, dupa ce o masina in flacari a intrat in zidul unui terminal de pe aeroportul din Glasgow, iar cu o zi inainte doua automobile-capcana au fost descoperite in centrul Londrei.

Un autoturism jeep cherokee a intrat in viteza, sambata dupa-amiaza, la 15.15 ora locala, in zidul frontal al principalului terminal al aeroportului din Glasgow, luand foc in urma impactului.

Doi barbati, de origine indo-pakistaneza, au fost arestati, unul dintre ei fiind dus la spital in stare critica, cu arsuri grave. In total, sase persoane au fost spitalizate.

Dispozitivele de securitate au fost intarite pe toate aeroporturile din Marea Britanie, restrictionandu-se accesul autovehiculelor.

Marea Britanie 'nu va ceda si nu se va lasa intimidata de terorism', un 'act diabolic, care nu poate fi niciodata justificat religios', a declarat Brown, reinnoind apelul la vigilenta si amintind ca terorismul este o amenintare 'pe termen lung si permanenta'.

A doua zi, doi barbati au fost arestati pe o autostrada din districtul Cheshire cand masini ale politiei au oprit un autoturism din care au coborat doi barbati si o femeie imbracata in vesmant musulman. Un al cincilea suspect a fost arestat dupa-amiaza.

Incidentul de la Glasgow este clar legat de tentativele de atentat cu doua automobile-capcana, ambele Mercedes, incarcate cu butelii de gaz si canistre de benzina si cuie, descoperite si detonate controlat, vineri, la Londra', scrie Romania libera.

Masinile-capcana descoperite in inima Londrei, vineri, trebuiau sa fie numai preludiul unui val de atentate care sa cuprinda intreaga tara, inclusiv Scotia, locul de bastina al lui Brown

Atentate in Irak

Mai multe automobile capcana au explodat la Bagdad chiar in ziua in care zeci de lideri politici din intreaga lume incheiau la Bruxelles o reuniune asupra viitorului Irak-ului.

Atacurile subliniaza inca o data ca, la mai mult de doi ani de cand forta de coalitie a preluat controlul, stabilitatea este inca departe de a deveni realitate in Irak.

Cele cinci automobile capcana au fost detonate aproape simultan la caderea intunericului. Trei dintre ele au explodat in districtul siit Suala. Cel putin 18 persoane au fost ucise si alte 50 au fost ranite. Unul dintre atacuri s-a petrecut in apropierea unui sediu al liderului siit radical, Moqtada al Sadr. Un alt atac a avut ca tinta un convoi american care se indrepta spre aeroport.

O masina-capcana a aruncat in aer, in plin centru comercial al Bagdadului, trei autovehicule de teren ale unor civili occidentali, facand cel putin 13 morti si peste 60 de raniti. Explozia a avut loc la orele de varf ale diminetii (in jurul orei 8), cand, potrivit martorilor, soferul unui mic Volkswagen Brazilia a condus masina pana in mijlocul unui convoi de autovehicule de teren SUV, larg folosite de angajatii companiilor occidentale, unde s-a aruncat in aer. Politia irakiana confirma ipoteza unui atac sinucigas, desi alte marturii arata ca o masina parcata in zona ar fi fost detonata cu ajutorul unei telecomenzi. Din convoi, cinci civili au fost ucisi si trei raniti.

Se pare ca doi britanici si un francez au murit, nationalitatea celorlalti nefiind cunoscuta cu exactitate, insa diverse surse indica posibilitatea ca printre victime sa se afle filipinezi, suedezi, francezi si americani. Langa vehiculele in flacari au fost gasite manuale pentru turbine de energie electrica, ceea ce sugereaza ca cetatenii occidentali lucrau la reconstructia infrastructurii energetice din Bagdad. Opt irakieni au fost si ei ucisi, iar cel putin 60 raniti, amploarea exploziei fiind cauzata de incarcatura de 500 de kilograme de exploziv aflata in masina-capcana si de faptul ca locul ales este chiar centrul comercial al capitalei.

Deflagratia a lasat un crater adanc, noua alte autovehicule au fost distruse, iar o cladire de locuinte cu doua etaje din apropiere s-a prabusit. In timp ce alte masini ardeau, oamenii s-au repezit sa scoata cu mainile goale, de sub ruine, cadavre si trupuri insangerate, transportandu-le cu propriile masini la spital. Multi dintre cei raniti se aflau in stare grava, cu arsuri sau membre retezate. Multimea si-a varsat furia pe trupele americane de interventie care au sosit la fata locului. Irakienii au strigat 'Allah e mare!' si 'Jos Statele Unite!' si au dat foc unui drapel american. Politia irakiana a tras in aer pentru a dispersa multimea, insa pe masura ce aceasta devenea din ce in ce mai agitata si incepuse sa dea foc masinilor rasturnate si avariate, fortele americane si irakiene au parasit zona.

Atentatele din Egipt

In statiunea Taba, soldata cu cel putin 25 de morti si in jur de 120 de raniti. Alte doua explozii au avut loc intr-o zona de camping din peninsula Sinai.

Ministrul israelian adjunct al apararii, a declarat: 'In opinia mea personala, acest atac pare sa se potriveasca mai mult cu o organizatie terorista internationala precum Al-Qaeda.'

Prima - si totodata cea mai puternica explozie - s-a produs la Hotelul Hilton, din statiunea litorala Taba, situata la doi pasi de granita cu Israelul, principalul punct de trecere dintre cele doua tari. Majoritatea celor aflati in hotel erau israelieni, care luau parte la o sarbatoare evreiasca.

Surse din serviciile de securitate israeliene sunt convinse ca explozia a fost provocata de un automobil capcana. Initial se lansase ipoteza ca ea ar fi fost provocata de o canistra de gaz.

Acest fapt a fost confirmat de mai multe persoane aflate in hotel care au spus ca intr-adevar a explodat o masina, parcata chiar in apropierea receptiei.

Zece etaje ale hotelului Hilton s-au prabusit, existand temeri ca sub daramaturi au fost prinse numeroase persoane.

La putin timp dupa au avut loc alte doua explozii, de mai mica amploare, la Ras al-Sultan si Nuweiba, la sud de Taba.

Conform declaratiilor facute de guvernatorul provinciei Sinaiului de sud, Mustafa Afifi unui post de televiziune egiptean, citat de agentia Reuters, cele doua explozii, de la Ras al Sultan si Nuweiba au fost provocate de automobile capcana.

Tot el a afirmat ca au fost ucise doua persoane, un egiptean si un israelian, iar alte zece ranite.

Initial a parut logic ca atacurile din peninsula Sinai sa fie puse in legatura cu valul de violente din Fisia Gaza - ceea ce ar duce la concluzia ca autorii ar fi militantii Hamas. Acestia, de altfel, au si amenintat recent ca-si vor extinde aria atentatelor impotriva Israelului dincolo de granitele teritoriilor palestiniene.

Dar un purtator de cuvant Hamas a negat implicarea gruparii sale in seria de atacuri, iar analistii se indoiesc ca Hamas ar fi gata sa-si strice relatiile cu autoritatile egiptene sau ca si-ar asuma riscul de a ucide si egipteni. Caracterul sicronizat al atacurilor si ignorarea completa si plina de cruzime a identitatii victimelor sugereaza mana unei grupari de tip Al Qaeda .

Daca, intr-adevar, autorii sunt cumva legati de reteaua lui Osama bin Laden un lucru e sigur: Taba li se va fi parut o tinta extrem de tentanta. Cum se explica atunci faptul ca in zona nu s-au luat mai multe precautii?

In pofida impopularitatii Israelului in Orientul Apropiat, statiunile egiptene - deci arabe - din estul Sinaiului au continuat sa fie pline ochi de turisti israelieni, sositi anual cu zecile de mii in hotelurile si campingurile de aici, aflate in apropiere de granita cu Israelul.     Multe din hotelurile de 4 si 5 stele de pe coasta Sinaiului au fost construite pe vremea cand zona era inca ocupata de israelieni.

Securitatea a ramas oarecum relaxata in zona, noteaza corespondentii BBC , fiindca israelineii mizau pe apropierea de propria lor tara, si pe faptul ca muntii si nisipurile Sinaiului izoleaza natural zona de Egipt in vreme ce Marea Rosie - o izoleaza de Iordania si Arabia Saudita.

Atentatele de azi noapte, insa, au risipit aceasta siguranta, pe care unii analisti o califica acum drept plina de aroganta.

Atentatele din Alger

Doua atentate cu masini capcana comise in capitala Algeriei s-au soldat cu cel putin 67 de morti, dintre care zece angajati ONU, una dintre masini explodand in fata birourilor Inaltului Comisariat ONU pentru Refugiati.

Primul atentat, ce a avut loc in cartierul Ben Aknoun, s-a soldat cu mai multe victime, in special studenti, informeaza autoritatile. Un cordon de securitate blocheaza in prezent accesul in acest cartier, in care se afla Curtea Suprema si Consiliul Constitutional.

Cea de-a doua explozie s-a produs in cartierul rezidential Hydra unde se afla sediile Ministerelor Energiei si Finantelor, dar si alte cancelarii si resedinte diplomatice.

'Zece colegi, toti algerieni, au murit in atentat', a spus un responsabil al ONU in Alger, adaugand ca alte 12 persoane sunt date diparute.

Istoria atentatelor cu 'masini-capcana'

Istoria atentatelor cu 'masini-capcana' nu este una foarte noua. Primul atentat cu o 'masina-capcana' s-a consumat pe Wall Street, in septembrie 1920. Iar masina-capcana de atunci era, de fapt, o caruta trasa de un cal batran. Ideea a prins insa, deoarece era foarte greu pentru autoritati sa identifice din timp si sa neutralizeze un 'automobil-capcana', intre zecile parcate pe o strada. Cu timpul, tehnica a pus la dispozitia atentatorilor 'declansatoare de la distanta', ceea ce a sporit atat eficacitatea, cat si securitatea actelor anarhiste. Sau, mai nou, teroriste.

Masinile-capcana' au produs adevarate masacre la Saigon (1952), Alger (1962) sau Palermo (1962). Armata Republicana Irlandeza ('IRA') a utilizat - pentru prima data - 'automobilul-capcana' incarcat cu nitrat de amoniu si pacura. Noua generatie de explozibili nu mai presupunea decat ingrediente industriale din cele mai simple, usor de procurat, cum ar fi fertilizatorii sintetici; erau ieftin de produs, dar aveau in schimb, o putere de deflagratie uriasa. 'Masina-capcana' a devenit astfel un fel de arma 'semi-strategica', cu o forta de distrugere comparabila cu cea a unui bombardament aerian. Cu o mare diferenta insa: costa mult mai putin!

Experienta Hezbollah-ului cu 'masini-capcana', utilizate in Liban, incepand cu anii '80, a concurat - prin rezultate - cu tehnologia militara sofisticata a SUA, Franta sau Israel.

Caruta-capcana a lui Mario Buda

In septembrie 1920, scurt timp dupa arestarea celebrilor Sacco si Vanzetti, un anarhist italian - Mario Buda - isi parca atelajul tras de un cal batran, la intersectia lui Wall Street cu Broad Street. Pe atunci, carutele trase de cai aveau libertatea sa circule pe orice strada sau bulevard. Ca si trasurile. Locul de parcare nu era ales intamplator: se afla chiar langa banca 'J. P. Morgan'. Mario Buda a coborat linistit din caruta si s-a facut nevazut in multimea de pe strada. Cateva cladiri mai incolo, un postas a gasit afise care avertizau: 'Libertate pentru prizonierii politici sau veti crapa cu totii!' Semnat: 'Luptatorii anarhisti americani'. Era un septembrie cald    si linistit. La amiaza, clopotele de la 'Trinity Church' (Biserica Sfintei Treimi) au inceput sa bata. Cand clopotele s-au oprit, o uriasa explozie a zguduit cartierul. In aer pluteau mingi de foc si bucati de srapnel. 'Camionul si calul au fost pulverizati' - explica Paul Avrich, cel mai cunoscut istoric al anarhismului american.

'Geamurile vitrinelor din zona au explodat, iar douasprezece magazine au fost mistuite imediat de flacari. Lumea alerga intr-un nor dens de cenusa'. Dupa panica a urmat oroarea descoperirii ramasitelor umane: capete, brate, picioare - imprastiate de explozie. Bilantul atentatului: 40 de morti si peste 200 de raniti.

In ciuda dimensiunilor carnagiului, pentru Mario Buda atentatul a fost un esec. Fiindca el vizase, de fapt, un singur om: pe bancherul J. P. Morgan, pe care il considera unul dintre principalii finantatori ai 'marelui razboi' (primul mondial). Buda a fost complet deceptionat cand a aflat, din ziare, ca bancherul nu se numara printre victime. Nici macar nu se afla in statele Unite, ci in Scotia, unde se relaxa la o partida de vanatoare.    

Atentatul de pe Wall Street a starnit in epoca o adevarata psihoza. Iar Mario Buda si-a castigat repede numerosi emuli. Ideea lui, de a utiliza un vehicul in atentate, a fost de atunci intens copiata.

Atentatul cu 'caruta-capcana' de pe Wall Street a reprezentat punctul culminant a jumatate de secol de atentate anarhiste. O epoca plina de violenta, in care anarhismul era echivalentul 'terorismului' de astazi. Arma anarhistului era, de obicei, 'dinamita'.

'Inovatia' lui Buda a marcat, insa, intrarea intr-o alta etapa. Modernizata mereu, 'reteta' sa continua sa functioneze si astazi, fara modificari fundamentale. Caracteristicile definitorii au ramas aceleasi:

1) utilizarea unui vehicol banal, anonim intr-o aglomerare urbana;

2) deplasarea unei mari cantitati de explozibil intr-un loc public;

3) producerea deflagratiei cu o intarziere care sa-i permita atentatorului sa se puna la adapost.

Iata de ce atentatul de pe Wall Street, din 1920, a avut toate caracteristicile terorismului modern.

Atentate cu 'masina-capcana' in Palestina britanica

Un pas inainte s-a facut la 12 ianuarie 1947, cand 'Grupul Stern' - desprins de Avraham Stern din gruparea paramilitara sionista Irgun - a dirijat un autocamion contra unei sectii britanice de politie din Haifa, omorand 144 de persoane si ranind alte 140.

Membrii organizatiei evreiesti 'Stern' erau adeptii metodelor mondiale, il admirau pe Mussolini si 'camasile negre' italiene se situau pe cele mai extreme pozitii ale sionismului. Erau, in acelasi timp, recunoscuti pentru originalitatea si curajul operatiunilor lor, ca si pentru efectul de surpriza al actiunilor - planificate meticulos, dar in deplina conspirativitate.

In decembrie 1947, urmand unui vot la ONU privind divizarea Palestinei, organizatia Stern - care nu admitea alte granite decat pe cele ale Israelului biblic - a dat semnalul unui intreg sir de atentate, pe fundalul luptelor dintre palestinieni si evrei. Pe 4 ianuarie 1948, doi barbati in haine traditionale arabe au parcat la Jaffa un autocamion cu portocale, langa 'New Seray Building', care gazduia autoritatea municipala palestiniana. Cei doi s-au indepartat si au intrat intr-un local sa bea o cafea. Cateva minute mai tarziu, o imensa deflagratie arunca totul in aer.

Adam Lebor scrie in istoria Jaffa: 'Din 'New Seray' nu au mai ramas decat zidurile de la fatada. Dupa un moment de tacere, au rasunat tipetele de durere. Douazeci si sase de persoane au fost omorate si cateva sute grav ranite. Cei mai multi erau civili, printre care si copiii de la o cantina pentru saraci din apropiere.'

Represaliile nu au intarziat.

Noua zile mai tarziu, un fost caporal britanic de politie - Eddie Brown - al carui frate fusese asasinat de cealalta grupare sionista radicala, 'Irgun', a organizat un atentat cu un 'autocamion-capcana' in centrul orasului Haifa, omorand 50 de oameni. Doua saptamani mai tarziu, acelasi Eddie Brown conducea un automobil furat, urmat de un palestinian in uniforma de politist britanic, la volanul unui autocamion de cinci tone, plin ochi cu explozibil. Cei doi au trecut cu succes de controalele britanice si de cele ale 'Haganah', si au intrat in Ierusalim. Soferul a lasat autocamionul in fata sediului ziarului 'Palestinian Post' si a plecat in automobilul condus de Brown. Putin mai tarziu, sediul cotidianului a sarit in aer.     Atentatul s-a soldat cu zece morti si 20 de raniti.

A urmat atentatul pus la cale de Abdel Kader El-Husseini - liderul militar al lui 'Arab Higher Committee' - de la Hotel 'Atlantic', de pe strada Ben Yehuda. Unde au fost detonate nu unul, ci trei 'autocamioane-capcana'! Deflagratia de la Hotelul 'Atlantic' s-a soldat cu 46 de morti si 130 de raniti.

La 11 martie 1948, limuzina oficiala a consulului american, cu steagul SUA, condusa de soferul obisnuit al consulului, a parcat in fata lui 'Jewish Agency', un sediu foarte bine pazit. Soferul limuzinei - un palestinian crestin, Abu Yussef - spera sa-l asasineze pe liderul sionist David ben Gurion. Desi l-a ratat pe ben Gurion, 'limuzina-capcana' a explodat. Rezultatul: 13 oficiali de la 'Jewish Foundation Fund' au fost ucisi si alti 40 raniti in atentate.

Un 'american linistit': colonelul CIA Edward Lansdale

In romanul 'Un american linistit', Graham Green se inspira din evenimente reale, petrecute in 1952-1953, la Saigon, cand trupele franceze luptau din greu cu fortele Vietminh, comuniste. Personajul din roman, agentul CIA sub acoperire Alden Pyle, era 'ziarist' si parea un personaj discret, politicos si un indragostit romantic. In realitate, Pyle din roman organizase cu sange rece atentate cu 'masini-capcana', atentate atribuite imediat comunistilor din Vietminh. Graham Green s-a inspirat dint-un fapt real. Iar Alden Pyle nu era un personaj de fictiune.

'Americanul linistit' a fost in realitate colonelul CIA Edward Lansdale, specializat in 'contra-gherila'. El primise chiar de la Allen Dulles (directorul CIA) misiunea de a-l sprijini in secret pe generalul vietnamez Trinh Minh The, apartinand sectei Cao Dai. Generalul The, cu ajutorul agentului american Edward Lansdale, organiza frecvent atentate sangeroase cu 'masini-capcana', dintre care faimos a ramas cel din fata Operei din Saigon (1952). Ca in orice atentat de acest gen, 'vinovatii' trebuiau sa fie 'teroristi-comunisti' din Vietminh, iar victimele erau francezi.

Politica lui Allen Dulles din acei ani era, de fapt, sa-i scoata pe francezi din Indochina, pentru a se instala in locul lor americanii. Atentatele din Vietnam faceau parte din acest joc politic: oficial, SUA sustinea Franta contra 'comunistilor'; neoficial, CIA ii casapea pe francezi in atentate cu 'masini-capcana', atribuite 'teroristilor comunisti' din Vietminh. Pentru a-i determina pe francezi sa se retraga din zona geopolitica a Asiei de Sud-Vest. Ceea ce s-a si intamplat, in cele din urma, in 1954, dupa batalia de la Dien Bienh Phu.

Ulterior, generalul The a fost depistat de agentii francezi drept adevaratul autor al atentatelor cu 'masini-capcana'. Si lichidat. Aceasta nu l-a impiedicat pe colonelul Lansdale sa-l prezinte pe generalul vietnamez in mass-media din SUA drept un 'om bun la suflet', moderat, un bun militar, 'de-al nostru'. N-a pomenit, insa, niciodata ca prietenia lui The costa CIA vreo 25.000 de dolari pe luna.

SUA si ISI pakistanez au format, in anii '80, experti in atentate cu 'masini-capcana', pe care i-au utilizat in Afganistan, terorizandu-i pe sovietici. Intre 1992 si 1998, 16 atentate majore cu 'masini-capcana' au avut loc in 13 orase mari, ucigand 1050 de oameni si ranind in jur de 12.000.

Criza din Alger si atentatele OAS

Franta a cunoscut teroarea atentatelor cu 'masini-capcana', cateva luni mai tarziu, chiar la ea acasa. In ultima faza a razboiului din Algeria, mai multi ofiteri francezi care nu erau de acord cu negocierile dintre autoritatile de la Paris si Frontul National Algerian, au format celebra 'Organizatie Armata Secreta' (OAS), condusa de generalul Raul Salan. In aprilie 1961 - dupa o incercare nereusita de insurectie militara - OAS a inceput o campanie de atentate cu 'masini-capcana'. 'Tintele' OAS erau presedintele francez Charles de Gaulle - care incepuse negocieri (mijlocite de Moscova) cu rebelii nationalisti din Algeria -, fortele franceze de securitate care colaborau cu De Gaulle, comunistii (care pledau in mari mitinguri pentru independenta Algeriei, sustinuti de URSS), presa franceza de stanga, activistii asa-numitei 'lupte pentru pace' (stipendiati de Moscova), dar si filozofii 'existentialisti' (gen Jean-Paul Sartre), precum si civilii algerieni din Franta. Cel mai grav atentat cu 'masina-capcana' a fost cel din mai 1962, soldat cu 62 de morti. OAS-ul dispunea de o mare experienta in materie de actiuni de gherila. In plus, includea in randurile sale membri ai 'Legiunii Straine', profesionisti in arta represiunii si a terorii.

Masini-capcana in razboaiele Mafiei

Atentatele cu 'masini-capcana', organizate de OAS, au atras atentia lui Angelo La Barbera, 'capo' al Mafiei din Palermo. Acesta avea un vechi conflict cu un rival, Greco 'Pasarica'. Asa ca a solicitat, contra cost, expertiza OAS-ului in materie de 'masini-capcana'. Si a primit-o.

Bastionul lui Greco se afla la Ciaculli, langa Palermo, unde mafiotul razvratit era aparat de o adevarata armata. In februarie 1963, o 'Alfa Romeo Giulietta' a reusit sa insele vigilenta paznicilor lui Greco si sa-i distruga vila.

John Dickie descrie pe larg episodul in istoria Cosa Nostra. In atentat si-a pierdut viata unul dintre apropiatii lui 'Pasarica'. Acesta a reactionat si oamenii sai au reusit sa-l raneasca grav pe Barbera, in mai 1963, la Milano. Drept raspuns, doi dintre 'locotenentii' lui Barbera - Pietro Torreta si Tommaso Buscetta (devenit peste ani celebru) - organizeaza un atentat sangeros utilizand mai multe automobile 'Alfa Romeo Giulietta'. Atat de mult intrase acest automobil in repertoriul atentatelor mafiote.

Modelul 'Alfa Romeo Giulietta' a fost utilizat si in 'Al Doilea Razboi Mafiot', din 1981-1993. Cel mai cunoscut atentat mafiot cu 'masina-capcana' a fost cel din mai 1993, cand mafiotul Bernardo Provenzano - supranumit 'Tractorul' - impreuna cu celebra banda Corleone a organizat un atac la Galeriile Uffizzi din Florenta, soldat cu cinci morti si 40 de raniti.

'Vinerea neagra' din Belfast

Un pas inainte in tehnologia atentatelor cu 'masini-capcana' s-a facut atunci cand IRA irlandeza a descoperit - cu totul intamplator - ca nitratul de amoniu in combinatie cu pacura are o forta de deflagratie cu totul speciala. Amestecul este cunoscut drept ANFO.

La 21 iulie 1972, intr-o vineri, IRA a aruncat in aer 20 de 'masini-capcana', care explodau din cinci in cinci minute, la Belfast. Atentatul a fost denumit 'Bloody Friday' (vinerea sangeroasa), si s-a soldat cu moartea a 70 de civili, doi soldati britanici, precum si cu ranirea grava a peste 130 de persoane.

Atentatele din 'vinerea sangeroasa' au determinat autoritatile britanice sa inaspreasca controalele la automobile, motociclete si autocamioane. Cele doua enclave - catolica si protestanta - aratau dupa vinerea sangeroasa ca doua zone fortificate. Britanicii au inventat cu aceasta ocazie 'zona verde' (green zone), ca zona de maxima securitate. Carnagiul din 'vinerea sangeroasa' au schimbat mult perceptia populara asuupra IRA si a permis britanicilor sa lanseze 'Operatiunea Motorman': 13.000 de militari britanici insotiti de tancuri 'Centurion' au inceput sa patruleze la Belfast si Derry.

Atentatele din Beirut

Inasprirea masurilor de securitate si vigilenta sporita a autoritatilor i-a determinat pe teroristi sa renunte, uneori, la cel mai mare avantaj oferit de tehnica 'masinii-capcana': timpul pentru fuga de la locul atentatului. Pentru fanatici, propria viata devine insa mai putin importanta decat succesul operatiunii. Sunt gata sa piara si ei, numai sa stie ca si-au indeplinit 'misiunea'. Asa au aparut 'atentatele-sinucigase', in 1983, in Liban - organizate de fortele pro-iraniene Hezbollah.

Pe 18 aprilie 1983, un 'autocamion-capcana', condus de un 'terorist-sinucigas', intra direct prin portile Ambasadei SUA din Beirut si deflagreaza explozibil ANFO. Fostul agent CIA, Robert Baer, spune ca si portavionul 'USS Guadalcanal', ancorat la cinci mile de coasta libaneza, s-a cutremurat in momentul exploziei. 'In punctul zero al exploziei, cladirea de sapte etaje a ambasadei americane a fost smulsa pur si simplu din pamant, a ramas suspendata in aer cateva secunde - care au parut o eternitate - apoi s-a prabusit intr-o mare de cenusa, moloz si hartii', scrie Robert Baer, martor ocular al evenimentului.

Incidentul a coincis cu vizita la Beirut a lui Robert Ames, responsabil CIA pentru Orientul Apropiat, care a disparut in atentat. Cateva degete ale lui Ames, inclusiv inelarul purtand verigheta, au fost descoperite plutind pe mare. Alti cinci ofiteri CIA, a caror rezidenta se afla in ambasada, au avut aceeasi soarta cu Robert Ames.

'Niciodata CIA nu a pierdut atatia ofiteri intr-un singur atac', mai scrie Robert Baer. O luna mai tarziu, un elegant Mercedes trecea de controlul bazei americane din Beirut si exploda. 'S-a afirmat ca a fost cea mai mare deflagratie non-nucleara, de suprafata, din istoriei', relateaza Baer. 'Baza americana a inregistrat 241 de morti, tot atatia cat in batalia de la Iwo Jima.'

Un atentat asemanator a urmat impotriva unei baze franceze. Apoi, seful rezidentei americane din Beirut, William Buckley, a fost rapit si asasinat. Atentatele au continuat, iar presedintele Reagan a ordonat retragerea trupelor SUA din forta multinationala dispusa in Liban. Ceea ce echivala cu desfiintarea acesteia, in februarie 1984. Bob Woodward, de la 'Washington Post', a scris: 'A fost cea mai mare infrangere pentru presedintele Reagan. Ne-am rasucit pe calcaie si am sters-o din Liban.'

'Un autocamion furat si ceva explozibil au alungat forta americana din Liban', scria si Thomas Friedman in 'New York Times'.

World Trade Center 1993

Dupa dezastrul de la Beirut, 'Sandia National Laboratory' din New Mexico a inceput un program special de cercetare a atentatelor cu 'masini-capcana'. Rezultatul i-a uimit pe cercetatori. Acceleratia la explozie s-a dovedit mult mai puternica decat cea a unui seism de grad mare.

Pe 26 februarie 1993, este atacat pentru prima data 'World Trade Center'. Bomba a fost fabricata de specialistul nr.1 al Al-Qaeda, Ramzi Yousef, ajutat de un inginer din Kuweit, Nidak Ayyad si de membrii grupului islamist egiptean 'Gama'a al Islaimyya', condus de seicul Omar Abdul Rahman. Extrem de curios este faptul ca seicul Rahman se afla in SUA cu o viza 'aranjata' chiar de CIA, dupa cum avea sa semnaleze, mai tarziu, in presa.

Explozia a produs sase morti si circa o mie de raniti. Intr-o scrisoare, Ayyad recunoaste: 'Calculele noastre nu s-au dovedit prea exacte. Am jurat, insa, ca data viitoare vom fi mult mai precisi cand vom ataca World Trade Center.' 'Data viitoare' avea sa fie la 11 septembrie 2001.

Oklahoma City si atentatele de la Nairobi si Dar-Es-Salaam

La 17 martie 1993, la Buenos-Aires, o 'masina-capcana' exploda langa Ambasada Israelului. Rezultatul: 30 de morti si 242 de raniti.

Un an mai tarziu, tot la Buenos-Aires, un 'martir' Hezbollah de 29 de ani, arunca in aer 'Asociatia Mutuala Israel-Argentina', provocand moartea a 85 de persoane si ranirea a peste 300.

Pe 19 aprilie 1995, are loc atentatul de la 'Oklahoma City'. Atentatul a fost organizat nu de Hezbollah, ci de doi veterani americani ai 'Razboiului din Golf'. Timothy McVeigh pare ca s-a inspirat din romanul 'The Turner Diaries', al lui William Pierce. Rezultatul: 168 de morti. Seismografele au inregistrat in cursul deflagratiei un seism de gradul 6 pe scara Richter.

Pe 7 august 1998, Al-Qaeda a fost acuzata ca ar fi organizat atentatele cu 'masina-capcana' de la ambasadele SUA din Nairobi (Kenya) si Dar-Es-Salaam (Tanzania). In 2002, un atentat dintr-o discoteca din Bali, producea 202 morti. Iar in iulie 2005, un atentat cu 'masina-capcana' de la Sharm-El-Sheikh (Egipt) se solda cu 88 de morti. Analistul neoconservator Charles Krauthammer scria in 'Washington Post': 'Masina-capcana este o veritabila arma nucleara a razboiului de gherila.'

Asasinarea unui lider al Jihadului islamic

Mahmoud Majzoub, in varsta de 41 de ani, unul dintre capii importanti ai organizatiei teroriste palestiniene, si fratele sau Nidal, de 39 de ani, au murit intr-o explozie a unui automobil capcana vineri, in sudul Libanului. Organizatia invinuieste Serviciile Secrete israeliene pentru moartea acestora, si jura sa retalieze pentru a razbuna moartea celor doi.

Potrivit fortelor de securitate libaneze, Majzoub si fratele acestuia ieseau dintr-o cladire de apartamente din centrul Sidonului, un oras-port situat la aproximativ 40 km sud de Beirut, cand o bomba a explodat intr-o masina parcata in apropiere. Bomba a fost detonata de la distanta. Nidal a fost omorat pe loc, iar Majzoub a fost dus la spital si a murit in timpul operatiei, conform spuselor unor oficiali ai spitalului, care prefera sa ramana in anonimat.

Bomba, care cantarea in jur de 1 kg, a fost confectionata pentru un impact maxim, puterea exploziei spargand geamurile mai multor cladiri din vecinatate.

Reprezentantul in Liban al Jihadului Islamic, Abu Imad Rifai, a jurat ca un raspuns dur va veni din partea membrilor Jihadului Islamic din Fasia Gaza si Cisiordania. Acesta exclude posibilitatea ca cei doi sa fi fost omorati de organizatii militante palestiniene sau libaneze, si a subliniat ca singura organizatie care ar beneficia de pe urma asasinatelor este Mossadul. Intr-un interviu cu Associated Press, acesta a declarat: 'Nimeni nu are un interes in asasinarea lui, cu exceptia Mossadului'.

Acestuia i s-a alaturat Ziad al-Nakhalah, al doilea lider ca importanta al grupului militar, care a trimis un fax catre agentia Associated Press din Gaza, care sustine ca Israelul va cunoaste mania organizatiei: 'Jihadul Islamic are brate foarte lungi si poate ajunge la inamic si la institutiile acestuia oriunde s-ar afla'.

Surprinzatoare este declaratia Primului Ministru libanez, Fuad Sianora, care sustine ca guvernul sau jura sa pedepseasca agresorii implicati, dintre care Israelul este principalul suspect.

La randul sau, purtatorul de cuvant al fortelor militare israeliene a declarat ca a auzit stirile prin intermediul mass-mediei, dar a negat orice implicare in moartea lui Majzoub.

Majzoub, cetatean libanez, era seful recrutarii pentru Jihadul Islamic si membru al Consiliului Shura de stabilire a politicilor.

Masuri:

- metode moderne de inscriptionare a subansamblurilor autovehiculelor;

- implementarea unor microcipuri pentru identificarea in trafic a automobilelor furate;

- utilizarea sistemelor de identificare prin radiofrecventa (RFID), un sistem de identificare automata asemanator tehnologiei cu cod de bare;

- cooperarea intre Politia Romana si politiile din alte state prin intermediul Interpol, Europol, Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, etc.

- asigurarea prin incuiere si sisteme antifurt a automobilelor;

- utilizarea serviciilor de siguranta si logistica cu urmarire prin satelit;

- utilizarea parcarilor securizate;

- colaborarea si coordonarea actiunilor antiteroriste intre diferitele organe si diferitele moduri de transport pe plan national si international;

- intarirea securitatii in mijloacele de transport in comun si in zona elementelor de logistica a acestora (de exemplu in autogari);

inasprirea sanctiunilor aplicate pentru transporturile ilicite;

intensificarea controalelor in trafic de catre inspectorii ARR in colaborare cu politia