TRANSPORTUL PE MARE AL ANIMALELOR

TRANSPORTUL PE MARE AL ANIMALELOR

CONSIDERATII GENERALE

Din totdeauna acestui gen de transport i s-a dat o importanta mai mica in comparatie cu al celorlalte marfuri. Aceasta situatie a fost determinata de conditiile dificile de transport pe mare, de existenta unor nave cu amenajari improvizate, care satisfaceau cerintele transportului doar pe distante scurte si cu pierderi foarte mari si de faptul ca majoritatea armatorilor considerau incarcatura de animale prea riscanta, raspunderea riscurilor trebuind sa revina in totalitate proprietarilor acestor bunuri. Desi a pierdut din importanta avuta initial, totusi se poate afirma ca transportul pe mare al animalelor vii -cu nave specializate si cu nave special amenajate - a contribuit la dezvoltarea continua a schimburilor comerciale. Pentru a satisface cerintele consumatorilor din tara respectiva, numerosi importatori cumpara si transporta pe mare animale vii, destinate sacrificarii imediate dupa debarcare sau le mentin la ingrasat o perioada de timp inaintea sacrificarii.

Tarile cu mare volum de export de animale vii sunt in Australia, Argentina, Noua Zeelanda, Uruguai care dispun de mari suprafete de pasunat, iar in Europa sunt Olanda si Danemarca. Tarile cu import masiv sunt indeosebi tarile arabe din Golful Persic si din nordul Africii.

Pana la inceputul anului 1930 traficul de animale vii se efectua cu nave conventionale improvizate cu amenajari reduse, din care cauza numarul de animale transportate atingeau aproximativ 1 500 de capete. Dupa acest an s-au proiectat si construit primele nave speciale pentru aceasta carausie, care asigura conditii mai bune de transport, pe distante mai mari, iar pierderile sunt simtitor de mici. Dar, incepand din acelasi an, a aparut si o tehnologie noua de conservare a carnii, aceea a congelarii. Mijloacele de transport frigorifice au dus la scaderea transportului de animale vii, care s-a restrans numai la cateva zone ale globului: Golful Persic, Orientul Mijlociu, Nordul Africii si America de Sud.

Ca si celelalte marfuri transportate pe mare, incarcaturile de animale vii

au la baza un contract de transport, iar pe timpul navigatiei pe mare, aceste

animale sunt asigurate ca orice alta marfa.

Din punctul de vedere al transportului maritim se disting trei grupe:

a) animale pentru sacrificiu - care formeaza principala categorie; b) animale cu destinatie speciala (animale selectate pentru reproducere si un procent mic de cabaline pentru concursuri si intreceri sportive); c) animale salbatice pentru gradinile zoologice.

Principalele specii de animale pentru sacrificare sunt: ovinele, bovinele si in masura mai mica porcinele.

a)      Ovinele, constituie procentajul maxim de animale vii transportate pe mare

format din specimenele mature destinate sacrificarii si din tineret ovin pentru reproducerea si imbunatatirea anumitor rase pentru lana. Principalii importatori sunt statele islamice din Mediterana, Orientul Mijlociu si Golful Persic. Ovinele speciale pentru reproducere, selectie si pentru lana au ruta Australia si Noua Zeelanda spre Europa, inclusiv spre Constanta, precum si din Olanda si Danemarca spre toate punctele globului.

b)      Bovinele formeaza a doua categorie ca importanta. Ele sunt transportate

pentru sacrificare, iar un procentaj mai mic pentru reproducere si pentru imbunatatirea rasei. Principalele state exportatoare sunt: Argentina si Statele Unite ale Americii pentru toate tarile, dar mai ales pentru statele din Europa de Vest si Orientul Mijlociu. State exportatoare de reproducatori pentru toata lumea sunt si Olanda si Danemarca.

c)      Porcinele, destinate sacrificarii si-au pierdut astazi din importanta datorita

dezvoltarii transportului de carne congelata, atat cu nave specializate, cat si in containere frigorifice. Principala tara exportatoare de porcine pentru Europa de Vest este Argentina. Statele industrializate din Europa de Vest le sacrifica si dupa congelere in conditii speciale le exporta altor tari.

d)      Cabalinele (in care sunt incluse si speciile: magari, catari, ponei, armasari

salbatici) sunt importate in special pentru reproducere, selectie si pentru concursuri hipice. Principala ruta de transport este Australia - Europa - S.U.A. Exportatorii de cabaline sunt si Mongolia si unele state arabe.

Transportul diferitelor animale salbatice pentru gradinile zoologice au un

caracter cu totul ocazional, iar cel al pasarilor de tot felul destinat sacrificarii si in alte scopuri si-a pierdut din importanta.

Tarile importatoare de animale vii sunt si acele tari care au c onditii de

pastrare pe plan local a septelului in vederea ingrasarii intensive, urmarind comercializarea carnii dupa sacrificare.

Animalele vii sunt transportate pe mare, cu respectarea unor prevederi legale

care apartin statului exportator sau statului importator. Trebuie sa se respecte si conventiile internationale, dintre care cele mai importante sunt Legea australiana cu privire la transportul pe mare al animalelor vii si Propunerile societatii zoologice din Londra privitor la transportul pe mare al animalelor salbatice care au fost admise in transportul maritim international. Dar aceste legislatii si conventii internationale necesita, in prealabil, cercetarea normelor si restrictiilor in vigoare, atat in tara de ambarcare a animalelor, cat si cele din tara de destinatie. Un exemplu tipic il prezinta prevederile legii australiene care sunt foarte severe in privinta mustei tete si impun respingerea oricarui import de cai pentru Australia, daca nava care il transporta a trecut la o distanta mai mica de 50 mile de coasta Africii. In cazul unui risc de imbolnavire, legislatia respectiva este riguros aplicata. In multe cazuri legislatia nu priveste numai importul de animale, ci si tranzitul pentru un port.

In plus, fata de prevederile stabilite prin legislatiile respective, se cere un

tratament corect si igienic al animalelor transportate pe mare. Se va acorda multa atentie cerintelor impuse transportarii unor specii salbatice care fac obiectul unor recomandari speciale din partea societatilor zoologice.

Toate aceste legi si conventii trebuie studiate cu atentie inainte de executarea

unui transport de animale dintr-o tara in alta. De asemenea se va acorda atentie pregatirii unor documente corecte inaintea efectuarii transportului, ca de exemplu: certificatele de import, certificatele de sanatate, certificatele veterinare etc.

Se vor respecta cu strictete prevederile care stabilesc numarul de animale ce

poate fi transportat in spatiul disponibil, marimea despartiturilor la bordul navei sau a custilor, soliditatea amenajarilor, furajele existente, modul de adapare, accesul animalelor, ventilarea spatiilor, iluminarea si mijloacele de combatere a incendiilor. Este interzis transportul de animale pe coverta, daca aceasta nu are amenajarile regulamentare. Aceste amenajari constau din boxe individuale sau colective, inchise pe trei laturi, cu acoperis continuu, inclinat spre exteriorul navei. Boxele trebuie sa fie prevazute cu jgheburi pentru hranirea si adaparea animalelor, precum si un sistem de scurgere pentru evacuarea urinei.

NAVE SPECIALIZATE PENTRU TRANSPORTUL ANIMALELOR

Dezvoltarea continua a schimburilor intre tari in ultimii ani a condus la intensificarea comertului international, ceea ce a avut ca urmare dezvoltarea fara precedent a flotei maritime de transport si odata cu ea si a navelor de transport al animalelor vii. Avandu-se in vedere importurile massive de animale vii in Orientul Mijlociu, o serie de nave au fost transformate si amenajate pentru acest gen de transport. De asemenea au fost construite nave multifunctionale pentru transportul animalelor vii, la ducere si a autoturismelor, la intoarcere.

Navele pentru transportul animalelor trebuie sa aiba o capacitate care sa asigure spatiul regulamentar primirii la bord si a desfasurarii zilnice pana la destinatie. Amenajarile speciale trebuie sa asigure conditiile necesare de hranire, adapare, miscare si odihna. Navele trebuie sa aiba o viteza corespunzatoare necesare asigurarii unei durate optime de parcurgere a distantelor stabilite pe diferite relatii. Trebuie sa aiba spatii suficiente pentru depozitarea nutretului pe toata durata calatoriei. Nava specializata pentru acest transport va trebui sa fie dotata cu un sistem de ventilatie corespunzator care sa elimine in permanenta aerul viciat. Sistemul de drenaj trebuie sa fie eficace pentru asigurarea in permanenta a curateniei tancurilor. Instalatia de pastrare si distribuire a apei trebuie sa asigure adaparea dupa un program bine stabilit pe durata calatoriei. In general, navele moderne trebuie sa asigure astfel de conditii pe timpul transportului incat sa raspunda conditiilor igienico-sanitare de prevenire a maladiilor contagioase si chiar de efectuare a unei dezimfectii pe timpul marsului.

Pe toata durata transportului pe mare se vor lua masuri de protectie corespunzatoare de prevenire a vatamarii animalelor, urmarindu-se ca la destinatie pierderile sa fie minime. Flota noastra este dotata cu trei nave pentru transportul animalelor: navele Piatra Neamt si Vatra Dornei, special amenajate si nava Sinaia, reamenajata ca nava specializata pentru acest transport.

REGULI DE DOTARE SI AMENAJARE

Transportul pe mare al animalelor vii este reglementat de legi si reguli stricte ale tarilor exportatoare si importatoare. In afara de decretul 167/1955 art.45 care se refera la masurile privind preintampinarea bolilor contagioase, la noi in tara n-au aparut reglementari ale transportului maritim de animale. In schimb, este respectata Legea australiana, care reglementeaza dotarea, exploatarea si formalitatile ce trebuie indeplinite de navele animaliere care opereaza in porturile australiene.

Principalele reglementari prevad urmatoarele:

a)      Animalele nu vor fi transportate pe mai mult de trei punti si nici pe mai multe randuri etajate, cu exceptia oilor si a catorva specii de animale.

b)      Se interzice transportul animalelor:

in spatii inchise cu inaltime mai mica de 2,3 m;

in spatiile vecine cu compartimentul masini si caldari, daca peretii despartitori nu sunt captusiti cu o placa izolatoare care sa le asigure o protectie corespunzatoare;

Pe punctele de suprastructura deschise, cu exceptia perioadei dintre 1 aprilie si 30 septembrie.

c) Toate animalele vor fi transportate in tarcuri si staule regulamentare special amenajate, in containere sau in custi, iar bovinele vor fi bine legate de cap si de gat, fara sa fie jenate in miscari si vor fi asezate transversal pe nava, cu fata spre

treceri.

d) Pardoseala tarcurilor va fi prevazuta cu sipci bine fixate sau cu alte mijloace

eficace si va fi in permanenta presarata cu nisip, rumegus sau alte materiale, care sa impiedice alunecarea animalelor.

e)      Se va prevedea loc suficient in fiecare despartitura pentru ca animalele sa se

poata hrani si odihni in timpul calatoriei; se vor evita aglomerarile care provoa-ca vatamari si suferinte.

Trebuie sa se prevada urmatoarele suprafete pentru fiecare animal: 1) oi, capre=0,75 - 1 m² ) bovine si cabaline=circa 3 m² ; 3) porcine=1-2 m².

f)        Tarcurile vor fi astfel plasate incat sa permita un spatiu de trecere lat de 45

62 cm in sens longitudinal prin fata fiecarei stinghii de legare.

g)      Ventilarea trebuie sa fie corespunzatoare in toate compartimentele, iar cele

inchise de sub punte se vor dota cu instalatii mecanice capabile sa schimbe aerul la fiecare 2-3 min; se poate folosi si ventilatia naturala daca exista garantia ca se poate ventila 74% din capacitatea indicata.

h)      Compartimentele in care sunt tinute animalele vor fi suficient luminate

pentru buna desfasurare a activitatii zilnice de ingrijire. Pe coverta se vor institui restrictii pentru buna desfasurare a navigatiei.

i)        Hrana constituita din fan de buna calitate, nutreturi concentrate si apa, vor fi

in cantitati suficiente pentru fiecare animal plus o rezerva de 25% pentru intarzieri neprevazute. Ratia zilnica va trebui sa asigure mentinerea greutatii

corporale a animalelor pe toata durata voiajului.

j)        O instalatie de drenaj eficienta va trebui sa asigure curatenia in tarcurile de

pe toate puntile.

k)      Animalele imbarcate la bordul navei vor fi ingrijite de un numar suficient de

ingrijitori condusi de o persoana competenta in aceasta activitate. Acesti ingrijitori vor fi in plus fata de echipajul necesar deservirii navei.

EXPLOATAREA NAVEI ANIMALIERE

Intr-un voiaj cu animale la bord se disting urmatoarele faze: intocmirea planului de capacitate al animalelor, imbarcarea animalelor, supravegherea animalelor pe timpul navigatiei si debarcarea animalelor. Fiecare faza comporta activitati specifice duse la indeplinire de personalul care deserveste nava.

INTOCMIREA PLANULUI DE CAPACITATE AL ANIMALELOR

Este documentul initial pe care comandantul navei il prezinta autoritatilor competente din portul de incarcare, in baza caruia urmeaza a se aproba imbarcarea animalelor. Acest plan va cuprinde: descrierea detaliata a locurilor amenajate pentru primirea animalelor, ventilatia si volumul net al spatiilor inchise, iluminatul, depozitarea si modul de distribuire a furajelor si apei, instalatia de drenaj, sistemul de combatere a incendiului si informatii asupra stabilitatii navei, avand animalele imbarcate.

IMBARCAREA ANIMALELOR

In incinta porturilor de incarcare sunt amenajate tarcuri mari in care sunt aduse toate animalele cu putin timp inainte de imbarcare. Aceste imprejmuiri sunt amenajate de regula foarte aproape de dana de incarcare pentru a se permite imbarcarea directa a animalelor. Locul este imprejmuit cu un gard metalic, este presarat cu pietris marunt si deservit de o sursa de apa potabila pentru adapare si cu iesle pentru hranire. La intrare in aceste tarcuri exista platforme speciale cu paie imbibate cu substante dezinfectante pe care calca animalele inainte de a intra in locul de afluire. In numeroase porturi s-a renuntat la aceste tarcuri din imediata apropire de dane de incarcare, tinand seama de folosirea optima a suprafetelor. In locul lor, s-au amenajat, in incinta portului sau chiar mai departe, puncte de colectare a animalelor, de unde acestea sunt aduse la dana cu mijloace auto, fiind imbarcate direct pe nava.

Animalele pregatite pentru incarcare sunt controlate din punct de vedere sanitar-veterinar, inainte de incarcare asigurandu-se trierea celor bolnave. Animalele imbarcate trebuie sa fie perfect sanatoase si in afara de actele doveditoare certificatul de origine si sanatate se face si acel control prin care se verifica modul de respectare a clauzelor specifice stipulate in concentia sanitaro-veterinara cu tara importatoare.

Imbarcarea animalelor se executa in diferite moduri, in functie de specie si categorie si dupa cum este amenajata si dotata nava. De regula, cel mai uzitat mod de imbarcare, este urcarea la bord cu propriile lor picioare pe niste rampe de lemn prevazute cu sipci impotriva alunecarii si cu parapete metalice pe laturi. Pe aceste rampe animalele sunt manate cu pocnituri de bici si cu strigaturi specifice. Aceasta metoda asigura o rata foarte mare de operare. Animalele domestice se mai pot imbarca si cu boxe avand peretii rabatabili si fara capace care sunt manipulate cu vinciul. Imbarcarea cabalinelor se mai poate face cu ajutorul chingilor, dar se evita fiind foarte costisitoare si lenta. Animalele salbatice sunt urcate la bord in custile lor.

La bordul navei, animalele sunt dirijate pe cai libere spre compartimentul stabilit.

Nu se admite imbarcarea animalelor obosite sau cu rani usoare, tinand seama ca nu vor fi apte sa reziste rigorilor transportului. De asemenea nu se vor imbarca animalele gestante chiar daca sunt pe deplin sanatoase, in cazul cand urmeaza sa fete pe mare.

Ordinea imbarcarii si activitatile de manare a animalelor la bordul navei, cad in sarcina ingrijitorilor pentru fiecare lot.

SUPRAVEGHEREA ANIMALELOR PE TIMPUL TRANSPORTULUI

Ingrijitorii de animale sunt repartizati pe loturile de animale pe care le imbarca si au raspunderea lor pe toata durata marsului. Ei trebuie sa respecte cu strictete instructiunile primite de la proprietarii animalelor. Vor avea grija ca fiecare tarc sa primeasca numarul precis de animale si sa evite aglomerarile.

Comandantul navei va stabili un sistem permanent de patrulare de-a lungul trecerilor dintre tarcuri. Personalul de patrulare va semnala toate constatarile negative si le va comunica ingrijitorilor. Supraveghetorul de serviciu trebuie sa circule prin tarcuri linistit si fara sa sperie animalele. Pe vreme nefavorabila prezenta supraveghetorului in mijlocul animalelor este absolut necesara pentru linistire.

Se va respecta intocmai programul de hranire, de adapare si efectuarea curateniei. Fiecare ingrijitor va supraveghea cu atentie compartimentul animalelor si va lua masurile adecvate. Indeosebi va urmari animalele care nu mananca, intrucat lipsa de pofta de mancare este un indiciu sigur de imbolnavire.

Daca un animal este furios, s-a imbolnavit sau s-a ranit, comandantul poate dispune sacrificarea lui; daca s-a convins personal ca animalul poate sa traiasca, atunci decide ca animalul sa fie ingrijit si tratat ca sa evite suferintele. Hrana se distribuie de 2-3 ori pe zi, iar apa se da la discretie.

Aerisirea fiind unul din factorii importanti de climatizare, trebuie sa asigure atat primenirea aerului viciat, cat si reglarea unei temperaturi corespunzatoare din interiorul compartimentului. In caz de nevoie ventilatoarele vor functiona in permanenta.

DEBARCAREA ANIMALELOR   

Dupa acostarea navei in portul de destinatie si dupa indeplinirea formalitatilor de sosire, primitorul se va prezenta la bord cu un exemplar din conosamentul original al transportului si va discuta problema debarcarii animalelor.

Inainte de inceperea debarcarii, medicul veterinar al portului va efectua un control sanitar in cazul cand animalele sunt importate, va verifica eventualele nepotriviri dintre acte si realitate, va constata daca sunt imbolnaviri si daca pe timpul voiajului s-au inregistrat cazuri mortale si eventuale restrictii de imbarcare a animalelor. Dupa acest control si cu avizul medicului se va organiza debarcarea animalelor care se va face in ordinea inversa a imbarcarii. Animalele vor fi descarcate fie direct in mijloacele auto sau in vagoane de cale ferata, fie vor fi adunate in incintele amenajate in porturi, dupa care vor fi trimise la destinatia finala.

Dupa terminarea voiajului si predarea animalelor la destinatie, comandantul navei va intocmi un raport pe care-l va expedia autoritatii competente din portul de imbarcare a animalelor. In acest raport se vor da date despre: conditiile meteorologice pe timpul marsului, numarul animalelor imbarcate si al celor ajunse la destinatie precum si cazurile de mortalitati in cursul voiajului (daca este posibil si a datelor si compartimentului in care s-au produs). Raportul va fi incheiat cu comunicarea datei de revenire in portul de incarcare.

Pe nava unde mortalitatea depaseste 3% urmatorul voiaj va fi permis dupa efectuarea unei anchete de catre organul competent din portul de incarcare prin care se va urmari stabilirea cauzelor mortalitatii.

Dupa fiecare transport de animale va trebui sa se faca curatenia generala a navei si dezinfectia riguroasa a compartimentelor. Operatia se executa in afara portului. Curatenia comporta o curatenie sanitara care consta din spalarea cu jet de apa la presiunea de 6 atmosfere si la temperature de 80 grade Cº cu adaos de detergent si carbonat de sodiu. Dezinfectia se va face cu clorura de var, formol si alte substante active, a tuturor partilor cu care au fost in contact animalele.

Dupa curatenia generala si dupa dezinfectie, nava devine apta pentru un nou voiaj.

TRANSPORTUL ANIMALELOR INTR-UN VOIAJ SCURT

Daca voiajul nu dureaza mai mult de 48 de ore, atunci se permit o serie de derogari de la regulile unui transport de durata. Astfel, numarul de animale dintr-un tarc va putea sa fie marit, cu conditia ca animalele sa nu fie inghesuite. Nu este obligatorie repartizarea animalelor in tarcuri, ci acestea pot ramane in containere, vehicule, trailere sau chiar in vagoane cu conditia ca in respectivele mijloace sa ofere suficient spatiu pentru respiratie animala, pentru ingrijire si control.

Pe aceasta perioada scurta nu trebuie sa li se asigure hrana si apa. Insa, pentru cazuri de pericol, nava respectiva va trebui sa aiba cantitati suficiente de apa pentru stropirea animalelor.

Comandantul navei trebuie sa instiinteze autoritatile din portul de descarcare, prin mijloace de comunicare expeditive, orice caz de mortalitate sau imbolnavire suspecta.

Conventia europeana privind protectia animalelor in transportul international, revizuita prin Protocolul aditional

CAP. 1

ART. 1

1. Fiecare dintre partile contractante va pune in aplicare dispozitiile privitoare la transportul international de animale continute in prezenta conventie.

2. In termenii prezentei conventii, prin transport international se intelege orice expeditie care presupune trecerea unei frontiere, excluzand totusi micul trafic de frontiera.

3. Autoritatile competente din tara expeditoare vor decide daca transportul se face conform dispozitiilor din prezenta conventie. Totusi, tarile de destinatie sau de tranzit pot contesta conditiile in care s-a desfasurat transportul pe baza dispozitiilor din prezenta conventie. Transportul nu poate fi insa intrerupt decat daca o astfel de masura este indispensabila pentru starea de confort a animalelor transportate.

4. Fiecare dintre partile contractante va lua masurile necesare pentru a reduce la minimum suferinta animalelor, in caz de greva sau in oricare caz de forta majora care impiedica aplicarea stricta pe propriul teritoriu a prezentei conventii. In acest scop, ele se vor inspira din principiile enuntate in aceasta.

ART. 2

Prezenta conventie se aplica transporturilor internationale de:

a) solipede domestice si animale domestice din specia bovina, ovina, caprina si porcina (cap. II);

b) pasari si iepuri domestici (cap. III);

c) ciini si pisici domestice (cap. IV);

d) alte mamifere si pasari (cap. V);

e) animale cu sange rece (cap. VI).

CAP. 2



Solipede domestice si animale domestice din specia bovina, ovina, caprina si porcina

A. Dispozitii generale



ART. 3

1. Inainte de incarcarea lor in vederea unui transport international, animalele trebuie sa fie verificate de catre un medic veterinar autorizat din tara exportatoare, care sa se asigure ca sunt apte de a calatori. Prin medic veterinar autorizat se intelege un medic veterinar desemnat de autoritatea competenta in aplicarea dispozitiilor prezentei conventii.

2. Incarcarea trebuie efectuata conform conditiilor aprobate de medicul veterinar autorizat.

ART. 4

Animalele care trebuie sa fete in perioada corespunzatoare transportului sau care au fatat cu mai putin de 48 de ore in urma pot fi considerate apte de drum.

ART. 5

Medicul veterinar autorizat din tara exportatoare, din tara de tranzit sau din tara importatoare poate prescrie o perioada de odihna in locul pe care il desemneaza, timp in care animalele vor primi ingrijirile necesare.

ART. 6

1. Animalele trebuie sa dispuna de suficient spatiu si trebuie, in cazul absentei unor indicatii speciale contrare, sa se poata culca.

2. Mijloacele de transport sau ambalajul trebuie concepute astfel incat sa protejeze animalele impotriva intemperiilor si diferentelor mari de clima.

Ventilatia si cubajul de aer trebuie adaptate la conditiile de transport si la specia de animale transportate.

3. Ambalajele (lazi, custi etc.) care servesc la transportul animalelor trebuie sa fie prevazute cu un simbol care sa indice prezenta animalelor vii si cu un semn care sa indice pozitia in care animalele se gasesc in picioare.

Trebuie sa fie usor de curatat si sa asigure securitatea animalelor. Trebuie sa permita, de asemenea, examinarea animalelor si ingrijirea lor si sa fie astfel asezate incat sa nu jeneze circulatia aerului. Pe parcursul transportului si in timpul manipularilor, ambalajele trebuie tinute totdeauna in pozitie verticala, fiind interzisa expunerea la zguduituri sau la lovituri violente.

4. Pe parcursul transportului, animalele trebuie adapate si alimentate corespunzator la intervale convenabile. Aceste intervale nu trebuie sa depaseasca 24 de ore; perioada de 24 de ore poate fi totusi prelungita daca transportul ajunge la locul de destinatie cu o intarziere rezonabila.

5. Solipedele trebuie sa fie prevazute cu un capastru in timpul transportului. Aceasta dispozitie nu se aplica in mod obligatoriu animalelor nedresate.

6. Cand animalele sunt legate, legaturile utilizate trebuie sa aiba o astfel de rezistenta incat sa nu se rupa in conditii normale de transport; aceste legaturi trebuie sa aiba o lungime suficienta pentru a permite animalelor sa se aseze, sa se hraneasca si sa se adape. Bovinele nu vor fi legate de coarne.

7. Solipedele care nu calatoresc in boxe individuale nu trebuie sa aiba copitele din spate potcovite.

8. Taurii in varsta de peste 18 luni vor fi de preferinta legati; ei vor avea un anou nazal care va fi utilizat numai pentru a-i manevra.

ART. 7

1. Cand animalele de diverse specii sunt transportate in acelasi mijloc de transport, ele vor fi separate pe specii. De asemenea, vor fi prevazute masuri speciale pentru evitarea inconvenientelor care ar putea rezulta din prezenta, in cadrul aceluiasi transport, a speciilor ostile in mod natural unele fata de altele. Cand incarcatura aceluiasi transport este compusa din animale de varsta diferite, adultii vor fi separati de tineri; totusi, aceasta restrictie nu se aplica femelelor care calatoresc impreuna cu puii pe care-i alapteaza.

In ce priveste bovinele, solipedele si porcinele, masculii adulti necastrati vor fi separati de femele; de asemenea, vierii vor fi tinuti despartiti unii de altii, ca si armasarii.

2. In compartimentele in care se gasesc animale nu se va depozita marfa care sa dauneze acestora.

ART. 8

Pentru incarcarea si descarcarea animalelor se vor folosi echipamente corespunzatoare, ca punti, rampe sau pasarele. Aceste echipamente vor fi dotate cu un planseu neglisant si, daca este necesar, cu o protectie laterala.

ART. 10

Pentru a asigura in timpul transportului ingrijirile necesare, animalele vor fi insotite, cu exceptia urmatoarelor cazuri:

a) cand animalele sunt predate pentru transport in custi inchise;

b) transportatorul preia sarcinile insotitorului;

c) expeditorul a insarcinat un mandatar sa acorde ingrijiri animalelor in locurile de oprire.

ART. 11

1. Reprezentantul sau mandatarul expeditorului este obligat sa aiba grija de animale, sa le hraneasca, sa le adape si, daca este cazul, sa le mulga.

2. Vacile lactante vor fi mulse la intervale care sa nu depaseasca 12 ore.

3. Pentru a putea asigura aceste ingrijiri, insotitorul va avea la dispozitie in caz de necesitate, un mijloc de iluminat corespunzator.

ART. 12

Animalele bolnave sau ranite pe parcursul transportului vor primi cat mai repede posibil ingrijirile unui medic veterinar si, daca este necesara sacrificarea, acesta o va face incercind sa provoace cat mai putina suferinta.

ART. 13

Animalele nu vor fi incarcate decat in mijloace de transport sau ambalaje perfect curate. Cadavrele, balegarul si dejectiile vor fi departate cat mai repede posibil.

ART. 14

Animalele trebuie pornite la drum cat mai repede posibil, intarzierile trebuind sa fie reduse la minimum.

ART. 15

Pentru accelerarea formalitatilor de import sau tranzit, orice transport de animale va fi anuntat imediat la postul de control. Pentru aceste formalitati, se va acorda prioritate transportului de animale.

D. Dispozitii speciale pentru transportul pe apa

ART. 25

Echipamentul navelor trebuie sa permita transportul animalelor fara ca acestea sa fie expuse la rani sau suferinte evitabile.

ART. 26

Animalele nu trebuie transportate pe punti deschise, ci numai in ambalaje bine fixate sau in locuri anume desemnate de autoritatea competenta, care asigura protectie fata de apa marii si de intemperii.

ART. 27

Animalele vor fi legate sau asezate corespunzator in tarcuri sau custi.

ART. 28

Vor fi amenajate treceri corespunzatoare pentru a permite accesul la tarcurile sau custile in care se gasesc animalele. Va fi prevazut si un dispozitiv de iluminat.

ART. 29

Numarul de insotitori trebuie sa fie suficient, in functie de numarul animalelor transportate si de durata transportului.

ART. 30

Toate partile navei ocupate de animale vor fi prevazute cu dispozitive de scurgere a apei si pastrate in stare de curatenie.

ART. 31

Un instrument de un tip acceptat de autoritatea competenta trebuie sa se gaseasca la bord pentru a servi la sacrificarea animalelor in caz de necesitate.

ART. 32

Navele care servesc transportului de animale vor fi dotate, inainte de plecare, cu rezerve de apa potabila si alimente suficiente dupa aprecierea expeditorului, atat in functie de specia si numarul animalelor transportate, cat si cu durata transportului.

ART. 33

Vor fi luate masuri pentru izolarea pe parcursul transportului a animalelor bolnave sau ranite si, la nevoie, pentru acordarea primelor ingrijiri.

ART. 34

Dispozitiile art. 25-33 nu se aplica transportului de animale efectuat in vehicole feroviare sau rutiere incarcate pe feriboturi sau nave asemanatoare