Transporturile aeriene componenta a transporturilor internationale

Transporturile aeriene componenta a

transporturilor internationale

Transporturile aeriene reprezinta o arie de comert in care aeronavele sunt angajate pentru a transporta pasageri, marfa si posta. Companiile de transport aerian opereaza servicii pe rute aeriene locale, regionale, nationale si internationale.

Originea si dezvoltarea transportului aerian international

Primele servicii de pasageri au inceput din 1910, cand dirijabilele au

inceput sa opereze intre cateva orase din Germania.

Prima cursa regulata de pasageri a inceput din 1914 in Statele Unite.

Inainte de primul razboi mondial au avut loc cateva curse experimentale de transport postal din Anglia spre India, in cateva tari din Europa si Statele Unite, dar mentinerea lor cu regularitate nu a avut loc decat dupa razboi.

In 1918 Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite si-a achizitionat primul escadron de avioane si a inaugurat serviciile aeriene ce faceau legatura dintre principalele orase de la Coasta de est.

Serviciile aeriene transamericane (de pe o coasta pe alta) au inceput din 1921, numai zboruri de zi, dar dupa 3 ani si cele de noapte a caror aterizare era asigurata de un lant de faruri asezate de-a lungul pistelor bazelor aeriene, care se aprindeau si se stingeau facilitand aterizarea.

Cu legatura pe care o faceau Serviciul Aerian Postal, in 1925, Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite a inceput sa se debarcheze de propria flota si sa transfere operatiile sale companiilor particulare. Spre sfarsitul anului 1920 cateva din aceste companii au inceput sa asigure servicii de transport de pasageri folosind monoplane mari cu cabina inchisa (ex.: trimotorul Ford cu o capacitate de 15 pasageri).

Pentru ca transportul la sol a fost ingreunat, consecinta a primului razboi mondial, multe guverne au dezvoltat extesiv un sistem aerian de transport de calatori, urmand, bineinteles si transporturile postale. Cu toate ca servicile aeriene de posta (sau PAR-AVION) din Europa nu se puteau compara cu cele americane care erau destul de rapide (de stilul "de la o zi la alta"), transportul pasagerilor in Europa a devenit mult mai sofisticat. Din 1929, Anglia opera o ruta comerciala din Londra catre India, si pana in 1930 mai multe state europene au inceput sa opereze zboruri combinate de posta, marfa si pasageri pe distante lungi catre Orientul Mijlociu, Orientul Indepartat, Africa si America Latina.

Anii dintre 1919 si inceputul celui de al doilea razboi mondial in 1939 au inclus o serie de descoperiri semnificative in ceea ce priveste prezicerea vremii, echipamentele de navigatie, aerodinamica.

Pe durata celui de-al doilea razboi mondial, caile aeriene erau parte integranta din sistemul national de aparare din majoritatea statelor europene precum si din Statele Unite ; aproximativ jumatate din activul de aeronave existent la momentul acela a servit transporturilor militare. Cursele de calatori internationale s-au dezvoltat in perioada imediat urmatoare razboiului; spre mijlocul anilor `50 numarul pasagerilor ce calatoreau cu avionul pe deasupra Atlanticului a depasit cu mult numarul tuturor pasagerilor de pe cursele oceanice. Pa teritoriul Statelor Unite, din punct de vedere al distantei de parcurs, liniile aeriene au inlocuit caile ferate. La sfarsitul anilor `50 introducerea turbojeturilor in trasportul national, international si continental a insemnat un avantaj major in ceea ce priveste timpul de zbor. O noua generatie de avioane cu reactie si-a inceput operatiile in 1970, iar anglo-francezul Concorde, o aeronava sopersonica, a intrat in serviciile aeriene de pasageri in 1976. Operatiile de transport aerian sunt monitorizate si reglate de cateva corporatii nationale si internationale. In Statele Unite, Actul de Comert Aerian din 1926 a inceput prin stabilirea standardelor pentru aeronave si piloti. In 1940, noua Administratie Civila (CM) a continuat cu activitati similare, iar separat Comitetul Aeronautic Civil (CAC,organizatie similara existand si in Europa- ECAC) a primit un mandat prin care era autorizat sa optimizeze rutele aeriene de pasageri precum si sa investigeze accidentele aeriene. O alta reorganizare a avut loc in 1958, cand, Comitetului pentru Siguranta Transporturilor i-a fost acordata exclusivitatea investigatiilor accidentelor, si Administratia Aerinautica Civila a fost redenumita in Agentia Federala de Aviatie, care a devenit din 1967 Administratia Federala a Aviatiei. Dezvoltarea extraordinara a transporturilor aeriene in perioada imediat urmatoare razboiului a dus la formarea Organizatiei Internationale a Aviatiei (ICAO), afiliata Natiunilor Unite. De cand a fost fondata in 1947, ICAO a facilitat stabilirea standardelor la nivel mondial privind protectia si siguranta navigatiei, si a participat cu regularitate la perfectionarea legislatiei in domeniu. Pentru Europa exista o astfel de organizatie numita Organizatia Europeana pentru Siguranta Spatiului Aerian - EUROCONTROL.

Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanta lor, si servicii auxiliare cum ar fi: intretinerea aeronavelor si motoarelor, pregatirea personalului (care include pilotii, insotitorii de bord, agentii, echipajele de sol, s.a.).

1.2. Transporturile aeriene o componenta a trasporturilor

internationale

Cea mai dinamica modalitate de transport este cea aeriana.Traficul

international de marfuri s-a dublat la fiecare 5 ani. Astazi in traficul international nu numai marfurile asa numite clasice ca supliment de bagaj la trasportul calatorilor, ci au aparut linii aeriene specializate in trasportul de marfuri.

La acestea au contribuit in primul rand operativitatea si rapiditatea derularii expeditiei, dar si reducerea in mod constant a pretului de transport, confortabilitatea primirii si expedierii marfurilor, siguranta si nu in ultimul rand cooperarea existenta intre companiile aeriene ceea ce simplifica foarte mult actrivitatea benificiarilor de trasport.

Aceste facilitati au fost posibile de realizat ca urmare a dezvoltarii bazei tehnico-materiale. In intreaga lume, trasportul pasagerilor si a marfurilor in trafic international se desfasoara numai cu permisiunea autoritatilor din statul respectiv. Fiecare stat a stabilit reguli proprii ceea ce a complicat foarte mult activitatea de transporturi internationale pe calea aerului.

Chiar in prezent, dupa semnarea, elaborarea si adoptarea unui mare numar de conventii multilaterele, traficul aerian nu se desfasoara uniform, dar se deruleaza normal avand la baza si unele intelegeri bilaterale.

Deasemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate in domeniul trasporturilor in trafic aerian s-a adoptat cooperarea internationala intre companiile de navigatie. Astfel cooperarea imbraca forme diferite de contacte care permit asigurarea si acordarea de servicii prompte si sigure.

Traficul aerian are o valoare comerciala nationala si ca urmare in abordarea politicilor nationale a trasporturilor aeriene s-au statornicit practici privind: a) protejarea traficului intern prin trasportatorii aerieni nationali cu particularitatea ca pentru Comunitatea Europeana acest inteles s-a extins recent la nivelul intercomunitar;

b) acordarea accesului trasportatorilor straini la traficul national in trasporturile internationale pe baza de reciprocitate. In lipsa unor acorduri guvernamentale de reciprocitate accesul la traficul aerian national al unei tari poate fi autorizat in schimbul unor compensatii comerciale sub forma baneasca a taxelor de royalitate.

Transporturile aeriene interne se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia interna nationala.

Transporturile aeriene civile internationale se organizeaza si se deruleaza in baza unor Conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale ca organism specializat al ONU.

Atat transporturile aeriene pe curse regulate cat si transporturile aeriene pe curse charter cunosc anumite particularitati si structurari care trebuiesc cunoscute avand in vedere faptul ca inplica diferentieri de organizare si derulare precum si costuri si preturi diferite.

1.3.Transportul aerian - caracteristici specifice

Activitatea de transport aerian a cunoscut o importanta dezvoltare determinata de cresterea economiei, de implicarea Romaniei in schimbul international de marfuri, in turismul international. La aceasta se adauga caracteristicile specifice ale transportului aerian, care, in corelare cu caracteristicile celorlalte moduri de transport, capata pentru anumite obiecte de transport o importanta tot mai mare.

Diversificarea mijloacelor de transport a aparut din necesitatea de a folosi noi cai de comunicatie, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotarasc eficienta transportului. Mijloacele de transport aerian poseda mai multe caracteristici specifice, si anume: rapiditate, convertibilitate, oportunitate, confort, siguranta, accesibilitate si economicitate.

Rapiditatea este data de viteza de deplasare a aeronavelor si constituie un avantaj hotarator, in special pentru doua situatii: pentru distantele lungi si foarte lungi si pentru traseele unde mijloacele tereste se face prin zone care, prin configuratia terenului, determina un parcurs deosebit de lung sau dificil de parcurs. Viteza mare ofera mijloacelor de transport aerian posibilitatea evitarii zonelor cu conditii meteorologice ostile.

Convertibilitatea (adaptabilitatea) presupune flexibilitatea in adaptarea aeronavei pentru diverse genuri de transport, servicii, actiuni (transport de marfa, pasageri, in mai multe clase, mixt, pentru scopuri speciale).

Oportunitatea se manifesta prin punerea la dispozitia beneficiarilor a capacitatii de transport necesare, in locul si timpul solicitat, stabilirea de orarii in conformitate cu cererea beneficiarilor, aprecierea corespunzatoare a structurii activitatii de transport, in curse regulate charter si utilitare, mentinerea, extinderea, infiintarea de noi linii.

Regularizarea curselor aeriene presupune respecterea stricta a curselor programate si se determina ca un raport intre numarul curselor plecate conform orarului, fara intarzieri si numarul curselor programate. Frecventa curselor aeriene evidentiaza numarul de curse efectuate de o companie aeriana, pe o anumita ruta, intr-o anumita perioada de timp. Regularitatea curselor este dependenta de conditiile meteorologice, de starea tehnica a aparatului, conditiile de navigatie aeriana si organizarea serviciilor la sol.

Accesibilitatea presupune cresterea posibilitatilor economice ale populatiei de a folosi ca mijloc de transport aeronava. Ea reflecta, pe de o parte, cresterea veniturilor populatiei, iar pe de alta parte, cresterea eficientei economice a activitatii de transport.

Confortul presupune realizarea unei calatorii de scurta durata, fara a obosi organismul, precum si asigurarea unor conditii civilizate, placute, comode, calatorilor atat la sol, cat si in timpul zborului.

Siguranta prezinta importanta deosebita pentru transportul aerian si reflecta calitatea companiei aeriene. Siguranta zborului este influentata de factori tehnici (aeronave cu performante ridicate, perfectionarea infrastructurii aeroportuare si de ruta, adoptarea unor sisteme de intretinere, reparatii si control moderne); factori umani (selectia si pregatirea continua a personalului navigant, proportionarea justa a echipajului in functie de numarul calatorilor); factori meteorologici si piraterie aeriana.

Efectele economice obtinute din transportul aerian se manifesta atat direct, prin activitatea propriu-zisa de transport, cat si indirect, prin beneficiile si economiile ce se obtin in ramurile economice care beneficiaza de serviciile transportului aerian.

Principalele conponente ale infrastructurii sistemului de transport aerian sunt aeronavele si aeroporturile.

Mediul de deplasare al aeronavelor este atmosfera terestra careia nu i se pot impune conditii sau amenajari (se poate vorbi de unele amenajari ale spatiului aerian, in ceea ce priveste indrumarea zborului, prin sisteme de radiolocatie, instalatii de indepartare a pasarilor, a cetii, iluminat).

1.4. Clasificarea serviciilor de transport aerian

In conformitate cu nomenclatorului activitatilor propuse de UE, "sectorul transporturilor aeriene", cuprinde companiile care activeaza exclusiv sau in principal in transportul de persoane si de marfuri, pe calea aerului, in cursele de linie sau charter, precum si activitatea prestata cu elicoptere, avioane taxi sau avioane private.

"Traficul aerian civil" este grupat in doua mari subsectoare:

Aviatia comerciala;

Aviatia generala.

A "Aviatia comerciala" se poate clasifica astfel:

Dupa obiectul transportului:

transportul de pasageri (cu curse de linie sau charter);

transportul de marfa (cu avioane cargo, avioane de transport combinat pasageri/marfa sau de pasageri, cu marfa transportata in cala avionului);

transportul de mesagerie si de posta

Dupa destinatia transportului:

transporturi interne, se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia interna nationala;

transporturi internationale, se organizeaza si se deruleaza in baza unor conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (OACI) ca organism specializat al ONU.

Dupa principiul de organizare si cadrul de reglementare

transporturi aeriene pe curse regulate;

transporturi aeriene pe curse charter.

Aviatia civila isi organizeaza activitatea in urmatoarele forme:

Curse regulate, curse charter, activitati utilitare. Cursele regulate se

desfasoara pe anumite itinerarii (linii) dupa un program prestabilit, pe o perioada de timp delimitata. Calatoria se efectueaza pe baza de bilet, al carui tarif este stabilit in functie de distanta, perioada, categorie de calatori.

Asociatia de Transport Aerian International a fixat doua perioade de timp pentru stabilirea orariilor;

perioada de iarna: 1 noiembrie - 31 martie;

perioada de vara: 1 aprilie - 31 octombrie.

Dupa felul incarcaturii cursele regulate sunt: de pasageri, de marfuri si

mixte (pentru transportul pasagerilor si pentru transportul de marfa si posta).

Pentru zilele sau perioadele de timp in care cererile de transport depasesc capacitatea nominala a avionului se recurge fie la inlocuirea acestuia cu altul de capacitate mai mare, fie se organizeaza una sau mai multe curse aditionale, care au acelasi ritm cu cele existente.

Prelungirea unei linii existente sau deschiderea unei linii noi presupune desfasurarea urmatoarelor activitati:

studiul pietei prin care sunt prospectate posibilitatile de trafic pentru noua linie sau escala. Cu aceasta ocazie sunt cercetate: traficul potential, componenta traficului (calatori, marfuri, posta), interesele pentru care calatoresc pasagerii (turistice, de afaceri), perioade sau ziua din saptamana cand cerintele de trafic sunt maxime. Pe baza acestui studiu se apreciaza programul curselor (numarul de curse saptamanal), tipul avionului;

incheierea acordului aerian semnat de guvernele statelor interesate, prin care se reglementeaza transportul aerian regulat. Provizoriu, se acorda o autorizatie de operare, pana la incheierea acordului aerian;

incheierea contractului de reprezentanta generala si vanzari prin care se asigura reprezentarea companiei, precum si vanzarea serviciilor oferite de companie. Daca contractul este incheiat cu o agentie de voiaj, concomitent trebuie incheiat si un contract "interline" cu compania nationala pentru a se asigura recunoasterea documentelor de transport in mod reciproc.

incheierea contractului de handling prin care se asigura efectuarea servirii avionului, pasagerilor, transportul bagajelor, marfurilor si postei, precum si modul de decontare a serviciilor;

incheierea contractului de alimentare se refera la alimentarea avioanelor companiei cu combustibili. In acest sens, este necesar sa se incheie un contract cu o companie petroliera specializata;

precizarea programului curselor care se face concomitent cu comunicarea acestuia in publicatiile de specialitate internationale, cu reclama catre publicul calator;

primirea autorizatiei de survol de la autoritatile aeriene ale statelor survolate si a celei de survol si aterizare, pentru statul cu escala finala.

Dupa parcurgerea acestor etape, se poate inaugura o noua cursa a

companiei. Pentru noua companie se intocmeste orarul si se stabilesc numarul curselor saptamanale. La intocmirea orarului se iau in considerare urmatoarele elemente: disponibilitatile tehnice (ca numar, tip de avion si ora de zbor) ; disponibilitatea de echipaje (ce timp si tipuri de avioane) ; evolutia traficului (pe anumite perioade ale anilor precedenti) ; fisele de survol; restrictii de zgomot, de servire tehnica, de servire comerciala a cursei (timpul intre doua curse, pentru imbarcare-debarcare a pasagerilor), de trafic (conditionata de capacitatea de servire a aeroporturilor).

B."Aviatia generala"

Sectorul de aviatie generala al transporturilor aeriene contine zboruri

de tipul celor neconventionale (adica nu urmeaza neaparat un plan de zbor prestabilit) in acest tip de zbor intra zborurile si activitatile militare, de afaceri, comerciale, instructive sau scoala, recreationale.

Aeronavele utilizate pentru agrement, afaceri, in agricultura sau alte

servicii speciale sau pentru instruirea in zbor pot fi denumite aeronave utilitare sau de aviatie generala. Cea mai raspandita utilizare a aeronavelor pentru servicii speciale este in agricultura. Aplicatiile agricole includ impastierea de prafuri insecticide si ierbicide, ingrasaminte si seminte. Inspectia aeriana a conductelor si liniile de tensiune este de asemenea o importanta aplicatie. Alte utilizari ale aeronavelor pentru servicii speciale include: cartografierea, patrularea deasupra padurilor, fotografierea aeriana precum si controlul rezervatiilor de vanat si al animalelor pradatoare. Aeronavele erau in trecut utilizate pentru operatiuni politiste si de salvare, dar elicopterele s-au dovedit mult mai potrivite pentru acest tip de munca.

Un sector al aviatiei generale, cel pentru industria transportului aerian, cuprinde activitati nonmilitare si care nu apartin companiilor aeriene de transport de linie: zbor in interes de afaceri, zboruri comerciale, zboruri scoala si zboruri de agrement.

Zborurile pentru oamenii de afaceri includ avioane particulare precum si avioane mai mari ale unor corporatii.

Activitatile comerciale se refera la zboruri charter si la zboruri transport de marfa precum si la zboruri utilitare (tratarea recoltelor, cartografiere si reclame). Activitatile de afaceri si comerciale reprezinta aproximativ jumatate din totalul orelor de zbor, iar zborul in interes de afaceri cam o treime din total. Cam o treime din numarul de pasageri transportati cu avionul pe distante intre orase in SUA sunt transportati cu avioane apartinand flotei de aviatie generala.

Inca de la inceputul anilor 1920, aviatia generala a devenit o parte integranta din sistemul de transport aerian in majoritatea tarilor. Echipamentul aviatiei generale cuprinde: elicoptere, avioane cu un motor, cu doua motoare si cu reactie; vitezele lor se esaloneaza de la 240kmh (cam 150 mileh) pentru monomotor pana la 800kmh (cam 500 mileh) pentru avioanele cu reactie.

O mare dezvoltare a zborurilor de afaceri si comerciale in SUA a avut loc dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand, descentralizarea industriei americane a creat necesitatea unei deplasari rapide in interes de afaceri, in special in micile zone urbane unde nu existau curse aeriene regulate. Multe din avioanele mono-motor si bimotoarele mai mici sunt produse cu motoare turbopropulsoare. Avioanele bimotoare si cele cu reactie cu cabina de pasageri mai mare, introduse prin anii '60, au fost presurizate, permitand operatiuni economice si eficiente la altitudini mari. Pilotate de piloti angajati cu program intreg (full-time), aceste avioane gazduiesc pana la 15 pasageri si sunt echipate cu: masute pliante, compartimente cu gustari, bauturi si cu toalete.

Chiar avioanele mici pot avea radar meteorologic iar game complete de aparate de bord de pe avioanele mai mari pot rivaliza cu echipamentul sofisticat de pe avioanele de linie.

Aeronavele pentru afaceri au o flexibilitate remercabila in urgentarea programelor de lucru ale persoanelor cu putere executiva, permitand vizite pe teritoriu care ar dura mai mult cu masina sau care ar deveni neconvenabile din cauza orarului fix al companiilor aeriene de stat. Multe corporatii mari au avioane proprii, cu servicii gen naveta intre marile uzine si pietele urbane pentru agentii lor de vanzari, ingineri si clienti potentiali. Folosind avioane de aviatie generala, unii operatori comerciali incheie contracte sa transporte corespondenta din orasele foarte mici catre orasele foarte mari, pentru redistribuire. Alti operatori comerciali transporta cecuri pentru banci si institutiile Sistemului Federal de rezerve.