Destinatiile terenurilor

Destinatiile terenurilor

1 Gruparea terenurilor conform legii

Conform Art.1 din legea 18/1991, republicata, terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlul pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al Romaniei. Conform Art.2 din legea 18/1991, republicata, sunt cinci criterii dupa care s-au impartit terenurile.

1. Terenurile cu destinatie agricola (TDA), care sunt:

a) terenurile agricole productive si anume: terenurile arabile , viile, livezile, pepinierele viticole, pepinierele pomicole, plantatiile de hamei, plantatiile de duzi, pasunile, fanetele, serele, solariile, orezariile, capsunariile, rasadnitele si alte asemenea, cele cu vegetatie forestiera - daca nu fac parte din amenajamentele silvice - pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice si de exploatare agricola, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole;

b) terenurile neproductive , dar care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola.

2. Terenurile cu destinatie forestiera (TDF), care sunt: terenurile impadurite sau cele care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, terenurile destinate impaduririlor, precum si cele neproductive: stancarii, abrupturi, bolovanisuri, rape, ravene, torenti-daca sunt cuprinse in amenajarile silvice.

3. Terenurile aflate permanent sub ape (TDH), care sunt:albiile minore ale cursurilor de ape, cuvetele lacurilor la nivelele maxime de retentie, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale.

4. Terenurile din intravilan (TDI), sunt terenurile aferente localitatilor urbane si rurale pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajari ale localitatilor, inclusiv terenurile agricole si forestiere, deci tot ce este cuprins in delimitarea administrativ-teritoriala.

5. Terenurile cu destinatie speciala (TDS), sunt cele folosite pentru transporturi rutiere, feroviare, navale si aeriene cu constructiile si instalatiile aferente, constructii si instalatii hidrotehnice, termice, nucleare, de transport al energiei electrice, termice si al gazelor naturale, de telecomunicatii, pentru exploatarile miniere si petroliere, cariere si halde de orice fel, pentru nevoile de aparare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si siturile arheologice si istorice si alte asemenea.

2 Analiza criteriilor gruparii terenurilor

Criteriul de grupare a imobilelor (terenuri cu sau fara constructii) dupa destinatia economica are in vedere faptul ca fiecare din aceste grupe se supun unor reglementari funciare, juridice si fiscale specifice si unitare pe tara si, ca atare, necesita un mod distinct de evidentiere si sintetizare a datelor -inclusiv de natura statistica- atat in cadrul teritoriul administrativ cat si pe tara. Datele C.G. din interiorul unitatii administrativ- teritoriale sunt definite cantitativ si calitativ si ordonate pe aceste cinci destinatii si nu dupa criteriul "agricol" si "neagricol", asa cum a fost organizata gruparea si sistematizarea datelor inainte de 1990 (cadastrul funciar), aceasta fiind una din cauzele divergentelor aparute intre institutiile care au tutelat diferitele cadastre de specialitate.

Este cunoscut faptul ca in perimetrele cu destinatie agricola exista si suprafete de teren cu destinatie forestiera, dupa cum in perimetrele cu destinatie forestiera exista si suprafete de teren cu destinatie agricola.Deasemenea in perimetrele intravilane exista si suprafete cu destinatie agricola, iar in extravilan suprafete de teren cu curti si constructii, etc. O tratare centralizata la nivelul teritoriului administrativ a unei anumite categorii de folosinta nu poate fi elocventa fara a se avea in vedere destinatia. De exemplu, totalul suprafetei de teren arabil existenta intr-un intravilan nu poate fi comparata cu o suprafata similara de teren arabil din extravilan sau perimetrul silvic din cauza diferentelor foarte mari de valoare si a scopurilor definite de destinatiile acestor terenuri care sunt complet diferite. De aceea si atentia diferentiata care trebuie data, nu numai la masuratorile pentru culegerea datelor primare, dar si in modul de prelucrare, sistematizare si prezentare la utilizatori a datelor finale.

Asadar, trebuie avut in vedere ca nu pentru toate destinatiile, terenurile agricole reprezinta grupa cea mai importanta de terenuri din patrimoniu. Desigur ca, prin utilizarea softurilor de prelucrare a datelor cadastrale culese se pot ordona si lista si situatii centralizatoare de genul: "total terenuri agricole", "total terenuri neagricole", "total terenuri cu curti- constructii", "total terenuri cu vegetatie forestiera", etc., pe destinatii sau pe intregul teritoriu administrativ, in functie de solicitari, dar in procesul de culegere a datelor la teren si de prelucrare a lor, se aplica regulile cadastrului general.

Aplicarea regulilor (normelor) C.G. in preluarea si prelucrarea datelor de cadastru dupa cele cinci categorii de destinatie ale fondului funciar al tarii, definite prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, este esentiala si pentru faptul ca numai astfel pot fi sprijinite eficient cadastrele de specialitate, care sunt obligate sa foloseasca datele de referinta ale cadastrului general in conditiile de precizie stabilite de acesta. Exista deja o experienta negativa care a cauzat neracordarea la cadastrul funciar, in anii din urma, a unor forme de cadastru de specialitate, in care s-a ignorat tocmai cerinta principala, aceea a incadrarii geometrice in datele topo-cadastrale ale cadastrului funciar (de ex. sistemul de evidenta la amenajamentele silvice, sistemele de cadastru imobiliar-edilitar ale unor orase, sistemele de evidenta a terenurilor cu destinatii speciale), acestea creind divergente intre institutiile care au organizat sistemele de "evidente cadastrale" si organul de cadastru funciar (M.A.), precum si greutati in folosirea reciproca a documentatiilor, in special a planurilor cadastrale, din cauza diferentelor mari a preciziilor si continutului acestora.