Obiectul si importanta topografiei în domeniul tehnic

Obiectul si importanta topografiei n domeniul tehnic

Nevoia de cunoastere, caracteristica esentiala a omenirii, dar mai ales necesitatea ca suma cunostintelor acumulate n timp sa fie transmisa generatiilor viitoare s-a facut simtita si n domeniul masuratorilor terestre at t prin gasirea modalitatilor de reprezentare a unor zone prin care oamenii au calatorit c t si a celor n care si desfasurau activitatea n mod curent. Sunt cunoscute necesitatile omenirii pentru satisfacerea cerintelor militare, economice, de navigatie, religioase, etc.

Evolutia n timp a masuratorilor terestre a fost conditionata de dezvoltarea stiintelor exacte - matematica si fizica. Instrumentul teoretic al masuratorilor terestre este furnizat de matematica prin principiile si metodele de prelucrare a masuratorilor, instrumentele necesare observatiilor sunt construite pe baza cunostintelor de mecanica, optica si electronica, astronomia permite obtinerea datelor primare necesare prelucrarii retelelor de sprijin pe suprafete mari si stabilirea formei si dimensiunilor Pam ntului, pentru ca la sf rsit sa obtinem imaginea micsorata a zonei de interes prin intermediul cunostintelor de cartografie.

Respectarea cerintelor privitoare la fidelitatea reprezentarii pe harta a formelor naturale existente n teren nu se poate face fara legatura cu geografia, geologia si geomorfologia. Cunoasterea geografiei permite o tratare corespunzatoare a elementelor naturale ale terenului cum ar fi relieful, vegetatia, natura solurilor, hidrografia, n timp ce apel nd la geologie si geomorfologie se ajunge la formele reliefului si legile de modificare a lor.

Domeniul masuratorilor terestre se poate mparti n urmatoarele ramuri principale:

geodezia - care se ocupa cu studiul, masurarea si determinarea formei si dimensiunilor globului pam ntesc sau a unor portiuni ntinse ale acestuia. Pentru a se realiza acest lucru, pe suprafata terestra se determina coordonatele  spatiale ale unor puncte care prin unirea din aproape n aproape determina v rfurile unor triunghiuri. Odata determinate coordonatele geografice sau rectangulare ale acestor puncte, acestea devin puncte de sprijin pentru toate celelalte masuratori terestre. Totalitatea acestor puncte alcatuieste reteaua de puncte geodezice. Datorita suprafetei mari pe care se desfasoara aceste lanturi de triunghiuri, este necesar ca la prelucrarea masuratorilor sa se tina seama de influenta curburii Pam ntului.

topografia - care pornind de la datele furnizate de geodezie (coordonatele unor puncte ntr-un sistem unitar, care nsa nu delimiteaza detalii din teren), sa stabileasca pozitia relativa a obiectelor din teren si sa le reprezinte pe harti sau planuri. Caracteristic pentru lucrarile topografice este ca acestea se desfasoara pe suprafete relativ mici n care influenta curburii Pam ntului este considerata neglijabila

fotogrametria - poate fi considerata ca o tehnica noua n masuratorile terestre n sensul ca pozitia unor detalii se obtine direct pe fotografii speciale, metrice, numite fotograme, executate n anumite conditii, fie din avion (denumite fotograme aeriene) fie de la nivelul solului (fotograme terestre). Ca si topografia, exploatarea fotogramelor se face utiliz nd reteua de sprijin creata cu ajutorul geodeziei.

Prin produsele pe care le furnizeaza - harti si planuri - masuratorile terestre sunt indispensabile diverselor domenii de activitate, indiferent de stadiul de executie al unei lucrari; sunt folosite la constructia si sistematizarea teritoriala, la organizarea teritoriului agricol, la amenajarea silvica sau hidrologica n prospectarea si exploatarea zacamintelor de substante utile, precum si la elaborarea de studii si cercetari n domeniul hidrografic, pedologic,   geologic, geografic.

Importanta stiintifica a masuratorilor terestre consta n aceea ca furnizeaza date necesare studierii formei si dimensiunilor reale ale Pam ntului si modificarile n timp ale acestora.

Elementele topografice ale terenului.

Forma si dimensiunile Pam ntului.

Sectionarea cu un plan vertical a scoartei terestre permite observatia ca se disting trei curbe care intereseaza si anume : suprafata topografica, geoidul si elipsoidul de referinta (fig.1.1).

Suprafata topografica este de fapt urma terenului lasata pe planul de sectiune, urma care datorita neregularitatilor nu se poate exprima printr-un model matematic. Este suprafata care face obiectul reprezentarilor pe harti si planuri.

Geoidul reprezinta locul geometric al punctelor care materializeaza nivelul marilor si oceanelor, nivel neafectat de miscarea valurilor, curenti sau mareelor, prelungit pe sub continente. Numit si suprafata de nivel zero, nu se poate exprima printr-un model sau formula matematica. Datorita faptului ca nu reprezinta nici macar aproximativ configuratia terenului natural, nu face obiectul reprezentarii pe harti si planuri, fiind de fapt o forma geometrica ipotetica din punct  de vedere al exprimarii.

Elipsoidul de referinta a aparut ca urmare a imposibilitatii reprezentarii terenului sau a geoidului pe harti si planuri prin coordonate. Fiind descris de o relatie matematica, corespondenta reciproca ntre puncte din teren si omoloagele lor pe elipsoid permite raportarea acestora pe harti si planuri prin coordonate, ntr-un  sistem unic si unitar. n timp, s-au folosit o serie de elipsoizi de referinta care au purtat numele celor care le-au descris prin marimile lor caracteristice: Delambre, Bessel, Heyford, Krasovski. Pentru toate tipurile de elipsoizi cunoscuti, elementele caracteristice cu valorile acestora numai pentru elipsoidul Krasovski,sunt:

a = 6378245 m (semiaxa mare)

b = 6356863 m (semiaxa mica

a = (a-b)/a = 1/298,3 (turtirea elipsei)