CLASIFICAREA SOIURILOR LA VITA DE VIE

CLASIFICAREA SOIURILOR LA VITA DE VIE

Pentru clasificarea soiurilor de vita de vie, au fost folosite diferite criterii: morfologice, anatomice, fenologice, ecologice si fiziologice - ecologice.

Criteriile morfologice. Ampelografii au incercat mai intai sa clasifice soiurile dupa caracterele morfologice ale boabelor si frunzelor. Inca din 1804 CRISTIAN FREGE face o grupare a soiurilor in doua clase: soiuri cu boabe sferice si soiuri cu boabe alungite. Fiecare clasa fiind apoi subdivizata dupa culoarea boabelor (cu boabe verzi, galbene, rosii si negre). A urmat SIMON ROXAS CLEMENTE (1814), care grupeaza soiurile din Andalusia dupa pufozitatea frunzelor in doua sectiuni: cu frunze glabre si frunze pufoase, sectiunile fiind subdivizate in triburi dupa numele soiului principal.

In Austria, EDLER VON VEST (1826) face clasificarea soiurilor la vita de vie folosind atat caracterele morfologice principale ale boabelor (forma, culoare), cat si cele ale frunzelor (pufozitate, numarul lobilor). In Franta, A. ODART (1845), in tratatul sau de Ampelografie, grupeaza soiurile in triburi - tribul reunind soiurile care au cel putin un caracter fenotipic comun. Mult mai tarziu in Ungaria, J. ANDRASIVSKI (1924) incearca o clasificare botanica a soiurilor la vita de vie folosind denumirile de specii: V. byzantina (Chasselas dor, Chasselas royal, Chasselas cioutat); V. alemanica (Pinot gris, Pinot noir, Gamay noir); V. delicisa (Muscat de alexandria); V. anticuarum (Cornichon blanc); V. mediteraneea (Allantetme, Caekaszl, Ciganyszl). Aceasta clasificare este artificiala, deoarece nu raspunde nici la caracterele botanice ale soiurilor, nici la cele ecologice.

Au urmat si alte incercari de grupare a soiurilor: dupa tipul florilor (L. LEVADOUX, 1946; GH. CONSTANTINESCU, 1958), dupa caracterele morfologice ale lastarilor (P. GALET, 1952); dupa caracterele morfologice ale graunciorilor de polen (M. REILIE, 1966) etc.

Incercarile de clasificare a soiurilor dupa criterii morfologice nu au dat rezultate, deoarece sunt numeroase soiuri cu caracterele morfologice aproape identice, incat nu se pot distinge unele de altele atunci cand ne rezumam numai la anumite caractere morfologioce si numai la anumite organe ale vitei.

Criteriile fenologice . Dintre criteriile fenologice s-au folosit: epoca de maturare a strugurilor, perioada infloritului.

Clasificarea soiurilor dupa epoca de maturare a strugurilor (V. PUILLAT, 1879 si F. GASPARIN, 1886) are ca baza maturarea soiului Chasselas d'or( 15-31 VIII), fata de care au fost stabilite 4 epoci de maturare la soiuri (scara lui V. Puillat):

- Epoca I de maturare (cu 5 zile inainte si dupa Chasselas d'or - 10- 31 VIII);

a)       soiuri timpurii.....5 zile inainte de Chasselas;

b)       soiuri mijlocii....odata cu Chasselas;

c)       soiuri tarzii.....5 zile dupa Chasselas

- Epoca II-a maturare (10-20 zile dupa Chasselas d'or - 31 VIII - 15 IX):

a)       soiuri timpurii.....10 zile dupa Chasselas;

b)       soiuri mijlocii.....15 zile dupa Chasselas;

c)       soiuri tarzii......5 zile dupa Chasselas.

- Epoca III-a de maturare (25-35 zile dupa Chasselas d'or- 15 IX- 30.IX ):

a)       soiuri timpurii....25 zile dupa Chasselas;

b)       soiuri mijlocii....30 zile dupa Chasselas;

c)       soiuri tarzii......35 zile dupa Chasselas.

- Epoca IV-a de maturare (40-45 zile dupa Chasselas d'or - 30 IX- 15 X):

a) soiuri timpurii....40 zile dupa Chasselas;

b) soiuri mijlocii......45 zile dupa Chasselas;

c) soiuri tarzii.....peste 45 zile dupa Chasselas.

In raport cu epoca de maturare a soiului Chasselas d'or in conditiile ecoclimatice din podgoriile tarii noastre, GH. CONSTANTINESCU (1958) grupeaza soiurile in 7 epoci de maturare:

I. - soiuri cu maturare foarte timpurie (15 - 30 VII)........30 zile inainte de Chasselas;

II. - soiuri cu maturare timpurie (1 - 15 VIII)........15 zile inainte de Chasselas;

III. - soiuri cu maturare mijlocie (15 - 30 VIII)........odata cu Chasselas';

IV. - soiuri cu maturare prenormala (1 - 15 IX)........15 zile dupa Chasselas;

V. - soiuri cu maturare normala (15 - 30 IX). .......30 zile dupa Chasselas;

VI. - soiuri cu maturare tarzie (1 - 15 X)........30 zile inainte de Chasselas;

VII. - soiuri cu maturare foarte tarzie(15 - 30 X)......peste 45 zile dupa Chasselas.

Clasificarea soiurilor dupa dezmugurit, a fost incercata de catre M.GUILLON (1899), L. VIDAL (1947) si altii, fara sa existe criterii certe, deoarece declansarea dezmuguritului poate fi grabita sau intarziata de numerosi factori. Se admite torusi gruparea soiurilor dupa dezmugurit, luand drept criterii suma de temperatura utila necesara declansarii dezmuguritului: soiuri cu dezmugurire timpurie, la care Σtu^o = 130 - 140C; soiuri cu dezmugurire mijlocie Σtu^o = 150 - 160C.

In ceea ce priveste gruparea soiurilor dupa inflorit, nici pentru aceasta fenofaza nu au existat criterii certe de clasificare (I. C. TEODORESCU, 1942). In prezent se foloseste drept criteriu necesarului de temperatura utila de la dezmugurit si pana la declansarea fenofazei infloritului, soiurile grupandu-se astfel: soiuri cu inflorire timpurie, la care Σtu^o = 300C; souiri cu inflorire mijlocie Σtu^o = 350C; soiuri cu infloritre tarzie Σtu^o = 380C.

Criteriile anatomice, cariologice si palinologice astfel de criterii au fost propuse pentru clasificarea speciilorsi hibrizilor (M.REILLE, 1966; P. LAVIE, 1970), insa nu si-au gasit aplicatiile practice.

Criteriile ecologice. Gruparea soiurilor la vita de vie dupa zona geografica de origine, avand ca baza caracterele fenotipice intalnite la soiuri, apartin lui A. NEGRUL (1958). El grupeaza soiurile in 3 grupe ecologo-geografice, denumite prolesuri (proles=ramificatie) si anume:

a)       - proles pontica (soiuri pontice), cu dezmugurire pufoasa de culoare alba sau cenusie, frunze paroase pe fata inferioara, struguri mijlocii, compacti mai rar lacsi, boabe sferice, de marime mijlocie sau mica, pulpa zemoasa, seminte mici, mijlocii sau mari. Aceasta grupa se subdivide in doua: subprolesul georgica, adica soiurile originare din Georgia (Saperavi, Rkatiteli, Dodrelabi) si subprolesul balcanica, adica soiurile din zona Balcanilor (Plavaia, Alvarna, Marslevel etc.);

b)       - proles orientalis (soiuri orientale), cu dezmugurire glabra, lucioasa, frunze glabre acoperite cu perisori scurti, marginile limbului rasfrante in sus, struguri mari, lacsi adesea ramurosi, boabe ovale, ovoide sau alungite, in general mari, pulpa carnoasa, crocanta, seminte mijlocii sau mari si cu rostru alungit. Si aceasta grupa de soiuri se subdivide in doua: subprolesul caspica, care cuprinde soiurile din bazinul Marii Caspice (Katta - Kurgan, Khalili si altele ) si subprolesul antasiatica, cu soiurile originare din Asia Mica (Sultanina, Cornichon, Muscat de Alexandria etc.);

c)       - proles occidentalis (soiuri occidentale), cu dezmugurire usor pufoasa, frunze pasloase pe fata inferioara si cu marginile limbului rasfrante in jos, struguri mijlocii, compacti, boabele sferice si rostrul slab marcat (Riesling, Traminer, Aligot, Pinot, Oporto, Chardonnay, Muscadelle etc.).

CLASIFICAREA SOIURILOR DUPA CRITERII ECOLOGICE ( dupa Negrul A.M., 1946)

Criteriile fiziologo - ecologice. Gruparea soiurilor dupa criteriile fiziologo-ecologice a fost propusa de catre profesorul M.OPREAN (1975). Ea are in vedere faptul ca, particularitatile fiziologice si cerintele ecologice ale soiurilor determina asa numita "crestere inutila" in detrimentul formarii strugurilor. Au fost stabilite 3 grupe de soiuri:

soiuri cu crestere inutila mica, la care strugurii ce se formeaza reprezinta 80 - 100% din capacitatea maxima de rodire a soiului (Galbena de Odobesti, Feteasca regala, Cadarca etc.);

soiuri cu crestere inutila mijlocie, la care strugurii ce se formeaza reprezinta numai 50 - 79% din capacitatea maxima de formare a rodului (Cramposia, Babeasca neagra, Furmint etc.);

soiuri cu crestere inutila mare si foarte mare, la care strugurii formati reprezinta cel putin 50% din capacitatea maxima de rodire a soiului (Grasa de Cotnari, Tamaioasa romaneasca, Italia, Afuz - Alli, Sultanina etc).

Capacitatea maxima de formare a rodului a fost considerata egala cu 200 struguri la 100 lastari de pe elementele de rod lasate pe butuc la taiere. Pentru calculul procentului de struguri, din capaciatea maxima de rodire a soiului, se foloseste relatia:

% struguri =

in care, c.f.a. - coeficientul de fertilitate absolut.

Criteriile tehnologice. Astfel de criterii de grupare a soiurilor sunt folosite in lucrarile de zonare, pe directii de productie:

soiuri pentru producerea butasilor portaltoi

soiuri pentru struguri de masa (cu maturare timpurie, mijlocie, tarzie si foarte trarzie);

soiuri pentru stafide (lipsite de seminte);

soiuri pentru struguri de vin (vinuri albe de consum curent, vinuri albe de calitate superioara, vinuri rosii de calitate superioara, vinuri pentru spumante, vinuri pentru distilate);

soiuri pentru suc de struguri (suc natural, suc concentrat, suc liofilizat etc.)

CLASIFICAREA VITELOR CULTIVATE DUPA DIRECTIILE DE PRODUCTIE

A. Soiuri pentru producerea butasilor portaltoi:

Soiuri din specia V. riparia:

Riparia gloire

Soiuri din specia V. rupestris:

Rupestris du Lot

Soiuri hibrizi Berlandieri x Riparia:

Teleki 8 B 3. Sel. Craciunel 2

2. Kober 5 BB 4. Sel. Oppenheim 4 (SO4)

Soiuri hibrizi Berlandieri x Rupestris:

Paulsen 1103

Ruggeri 140

Soiuri hibrizi V.vinifera x Berlandieri:

1.Chasselas x Berlandieri

- Soiuri hibrizi complecsi:

Solonis x Riparia 1616 C

Fercal - Berl.x Colombard nr.1 x (Cabernet x Berlandieri 333 M)

B. Soiuri pentru struguri de masa:

B.1. Soiuri pirene:

Soiuri pentru masa timpurii:

Muscat Perla de Csaba

Cardinal

Regina viilor

Soiuri pentru masa cu maturare mijlocie

1.Chasselas dor    4. Cinsaut

2.Muscat de Hamburg 5. Alphonse Lavalle

3.Muscat d' Adda

- Soiuri pentru masa cu maturare tarzie:

Coarna alba    4. Italia

Coarna neagra    5. Bicane

Afuz Ali

B.2. Soiuri apirene:

Sultanina alba

Sultanina neagra

Perlette

C. Soiuri pentru vin:

Soiuri pentru vinuri albe si roze de consum curent:

Galbena de Odobesti 4. Aligot

Plavaie    5. Rkatiteli

Zghihara de Husi 6. Steinschiller

Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioara:

Grasa de Cotnari    6. Pinot gris

Feteasca alba    7. Petit Sauvignon

Feteasca regala    8. Gros Sauvignon

Riesling italian    9.Traminer roz

Chardonnay    10. Neuburger

Soiuri pentru vinuri rosii de consum curent:

Babeasca neagra

Cadarca

Oporto

Alicante Bouschet

Sangiovese

Soiuri pentru vinuri rosii de calitate superioara:

1.Feteasca neagra

2.Pinot noir

3.Cabernet Sauvignon

4.Merlot

5.Burgund mare

Soiuri pentru vinuri aromate:

1.Tamaioasa romaneasca

2.Busuioaca de Bohotin

3.Muscat Ottonel

D. Soiuri pentru produse pe baza de must si vin:

Soiuri pentru suc din struguri:

Aligot

Feteasca regala

Riesling italian

Chasselas dor

Soiuri pentru vinuri spumante:

Feteasca regala

Feteasca alba

Babeasca neagra

Soiuri pentru vinuri aromatizate (vermuturi):

Rosioara

2.Oporto

Soiuri pentru distilate invechite (de tipul Cognac):

Mustoasa

Plavaie

Babeasca gris

Zghihara de Husi

E. Soiuri de hibrizi producatori directi:

Soiuri de H.P.D. de provenienta americana

Noah

Othello

Isabella

Lidia

- Soiuri de H.P.D. vechi:

Rayon d'or

Plantet

Seibel 1

Baco 1 etc.

Soiuri de H.P.D. moderni ( soiuri rezistente

Pentru vinuri albe si roze:

Seyval

Valrien

Roucaneuf etc.

Pentru vinuri rosii:

Garonnet

Chambourcin etc.

Villard noir

Pentru masa:

Dattier de St. Vallier

Muscat de St. Vallier etc.

Pentru studiul soiurilor la vita de vie, se are in vedere gruparea lor dupa criteriile tehnologice si ecologice.