FACTORII CARE INFLUENTEAZA CRESTEREA SI MATURAREA FRUCTELOR

Calitatea fructelor este influentata de factorii biologici, ecologici si agrotehnici. Fiecare factor joaca un rol determinant, dar nu actioneaza in mod izolat, intre acestia existand anumite raporturi de interdependenta. Lipsa unui factor nu poate fi substituita de ceilalti, dar este posibil intr-o oarecare masura ca intensitatea actiunii unui factor sa mareasca sau sa micsoreze cerinta pentru altul.

Cunoasterea rolului acestor factori si a posibilitatilor de dirijare a actiunii lor in vederea obtinerii unor fructe de calitate superioara, cu buna capacitate de pastrare si prelucrare prezinta importanta deosebita.

7.1. Factorii biologici

7.1.1. Specia si soiul

Fiecare specie si in cadrul ei, fiecare soi se comporta intru-un anumit fel, specific in aceleasi conditii ecologice. Comportarea aceasta (capacitatea de adaptare) este o insusire genetica, pe care omul, cunoscand-o, poate obtine rezultate cantitative si calitative superioare in ceea ce priveste fructele.

Unul dintre cele mai importante mijloace pentru realizarea acestor deziderate il constituie sortimentul, respectiv soiurile care stau la dispozitia cultivatorului si a consumatorului. Un soi bun trebuie sa raspunda la cel putin trei cerinte: productie mare, rezistenta genetica la boli si daunatori, calitati gustative si tehnologice corespunzatoare cerintelor.

Productivitatea, insusire determinata genetic, dar si de factorii de influenta (ecologici si tehnologici) presupune existenta unor insusiri si caractere, printre care:

- rezistenta la ger si variatiile de temperaturi de la sfarsitul iernii, mai ales la speciile piersic, cais, migdal, nuc, cires;

- rezistenta la seceta;

- compatibilitate perfecta cu portaltoiul, ceea ce asigura absorbtia apei si a elementelor nutritive, necesare in transformari in procesul de fotosinteza;

- autofertilitate pronuntata, mai ales la speciile cires, visin, migdal, cais.

Un soi trebuie sa fie, daca nu imun, cel putin rezistent sau tolerant la boli si daunatori, pentru a reduce tratamentele fitosanitare care duc la poluarea mediului si a fructelor care incep sa devina toxice pentru organismul uman.

Calitatea fructelor, indeosebi continutul in vitamine, zaharuri, aciditate, substante minerale, precum si capacitatea de pastrare in depozite fara pierderi mari, pretabilitatea la transformari in produse alimentare diferite (gem, compot, piure, sucuri, fructe congelate, fructe deshidratate s.a.) sunt alte caracteristici influentate de soi.

Cu ajutorul sortimentului se poate diversifica modul de valorificare a fructelor (consum in stare proaspata, prelucrare industriala in diferite produse alimentare, congelate s.a.) si se poate prelungi sezonul de fructe (tabelul 7.1.) atat pentru consum, cat si pentru prelucrare.

Tabelul 7.1

Limitele de valorificare a fructelor

(consum in stare proaspata si prelucrare industriala)

Soiul este acela care influenteaza aspectul fructelor (marimea, pigmentatia, aroma), epoca de coacere a fructelor si compozitia chimica. Aceste aspecte sunt de mare importanta in directia diversificarii produselor din fructe prin industria alimentara. In cazul prelucrarii, soiurile au valori diferite in ceea ce priveste rezistenta la fierbere, procentul de deseuri, echilibru intre componentele chimice si pastrarea nealterata a acestora, dupa prelucrare.

7.2. Factorii ecologici

7.2.1. Factorii climatici

Temperatura influenteaza un numar mare de procese fiziologice care au loc in plante: fotosinteza, absorbtia apei si a unor substante minerale, respiratia, transpiratia, activitatea enzimatica. Conditiile favorabile de temperatura din perioada de diviziune a celulelor contribuie la realizarea unor fructe cu un numar mare de celule. Temperaturile mai ridicate in faza de maturare a fructelor determina acumularea unui continut mai mare in zahar si mai mic in acizi organici, precum si o maturare mai avansata. Temperaturile mai scazute in noptile care preced recoltarea merelor stimuleaza sinteza antocianilor sI, in consecinta, realizarea unei pigmentatii mai intense. Temperaturile de peste 10 C din timpul noptii in faza de parga a merelor favorizeaza in timpul pastrarii a oparelii. Daca insa, in perioada mentionata se realizeaza un numar de 120 - 140 ore cu temperaturi sub + 10 C nu se constata aparitia acestui deranjament fiziologic (Gorini L., 1965).

In perioadele cu temperaturi deosebit de ridicate, pe partea expusa la soare, se produc arsuri cauzate de razele soarelui la mere, cirese s.a.

In general, in conditii de temperatura ridicata, se realizeaza fructe cu dimensiuni mai mari, mai putin acide si cu un continut mai ridicat in zaharuri. Ca urmare, directiile de prelucrare a fructelor trebuie sa tina cont atat de conditiile de temperatura ale anului respectiv cat si de regiunile de cultura.

Precipitatiile. Fiind un element de constitutie al tesuturilor vegetale, apa participa la toate procesele biochimice, la absorbtia si vehicularea substantelor minerale in corpul plantelor, la circulatia substantelor organice.

Insuficienta apei din sol are ca efect incetinirea cresterii fructelor, diminuarea calitatii lor. Daca lipsa apei persista, se produce ofilirea partilor verzi ale plantelor, caderea fructelor si in final, uscarea partiala sau totala a plantelor.

Lipsa apei din sol in timpul verii favorizeaza sinteza pigmentilor antocianici si deci realizarea unei coloratii mai intense la fructe. Seceta franeaza absorbtia calciului din sol, iar ca urmare, dezechilibrul creat favorizeaza la mere aparitia unui deranjament fiziologic cunoscut sub denumirea de patare amara (bitter - pit).

Precipitatiile abundente insotite de temperaturi scazute, determina o incetinire a procesului de fotosinteza si a celui de crestere. Daca precipitatiile abundente sunt insotite de temperaturi ridicate se produc crapaturi la fructe. Excesul de umiditate determina cresterea in volum, presiunea intensa care ia nastere poate fi mai mare decat elasticitatea tesuturilor externe si determina craparea acestora. Fenomenul este frecvent la caise, piersici, cirese, prune, s.a.

In cazul merelor, cu cat fructele sunt mai aproape de faza de maturitate, cu atat aprovizionarea abundenta cu apa este mai daunatoare. Fructele au o fermitate structo - texturala mica, sunt mai putin aromate si sunt sensibile la unele deranjamente fiziologice.

Climatul rece si umed sau oscilatiile rece - cald determina aparitia rugozitatii la unele soiuri de mere (Golden Delicious).

Atat precipitatiile abundente cat si lipsa apei au drept consecinta obtinerea de fructe de calitate inferioara, fapt ce restrange posibilitatile de prelucrare a acestora.

Lumina influenteaza pozitiv desfasurarea normala a proceselor fiziologice, favorizeaza cresterea viguroasa, rodirea regulata, formarea unor fructe mai colorate si o stare fitosanitara mai buna. In cazul fructelor situate in interiorul coroanei, care, fiind mai putin expuse la lumina, se constata o coloratie mai slaba si un continut mai mic in zaharuri comparativ cu fructele de la periferia coroanei.

Altitudinea la care se cultiva pomii si arbustii fructiferi influenteaza calitatea fructelor prin transparenta aerului, iluminare, temperatura, umiditate, expozitie s.a.

In regiunile mai inalte, unde atmosfera este mai pura, iluminarea mai intensa si temperaturile moderate, merele obtinute sunt de calitate superioara.

In zonele de campie, fructele au un continut mai mare in acid ascorbic si azot, iar sensibilitatea fata de aparitia unor deranjamente fiziologice ca: sticlozitatea si brunificarea interna este marita.

7.2.2. Factorii edafici

Suport fizic si rezerva de substante nutritive pentru pomi si arbusti fructiferi, solul conditioneaza alegerea pentru cultura a unei specii sau a unui soi prin elementele fizice, hidrofizice si chimice pe care le contine.

Reactia solului

Este necesar ca solurile destinate culturii speciilor pomicole sa contina substantele nutritive necesare, sa fie potrivit de permeabile si sa aiba o reactie corespunzatoare. Reactia solului influenteaza solubilitatea si solubilizarea, precum si absorbtia diferitelor substante de catre radacinile plantelor si in final, ritmul de crestere si dezvoltare. In afara de aceasta, pH-ul (reactia solului) serveste ca factor activ al activitatii fermentative si al florei microbiene a solurilor respective. Valoarea pH la care speciile pomicole se dezvolta in conditii optime (dupa Pop si colab., 1954) sunt:

- pH = 3,4 - 4,5 pentru afine;

- pH = 4,6 - 4,8 pentru agrise;

- pH = 5,0 - 6,0 pentru citrice;

- pH = 6,0 - 6,5 pentru castan;

- pH = 6,0 - 7,0 pentru capsuni, zmeura, coacaz;

- pH = 6,5 - 7,5 pentru mar;

- pH = 7,0 pentru visin, gutui, cais, piersic, par.

Din datele prezentate se poate spune ca reactia solului pe care se pot cultiva pomii si arbustii fructiferi variaza in limite destul de mari.

Alcatuirea granulometrica. Solul trebuie sa aiba un continut echilibrat de argila, mal si nisip. Continutul optim de argila variaza considerabil de la o specia la alta. Pentru prun acesta se situeaza la circa 40 % argila, la mar 30 %, iar la par 23 %.

Gleizarea este determinata fie de apele freatice, fie de cele stagnante deasupra unui orizont impermeabil. Starea de gleizare influenteaza direct procesul de crestere, determinand asfixierea radiculara. Cea mai sensibila specie s-a dovedit a fi ciresul, urmat de piersic, cais si prun.

7.3. Elementele nutritive

In urma aprovizionarii cu apa si saruri minerale, plantele formeaza substante organice. Cantitatea si raportul in care se afla substantele minerale, influenteaza atat calitatea fructelor cat si posibilitatile de prelucrare. Elementele esentiale pentru crestere sunt urmatoarele: oxigenul, hidrogenul, carbonul, azotul, fosforul, potasiul, calciul, magneziul, sulful si fierul. Pe langa acestea, microelementele (bor, molibden, zinc, cupru, cobalt s.a.) influenteaza activitatea enzimelor, intra in compozitia vitaminelor, hormonilor si a altor substante care participa la reglarea proceselor vitale.

Azotul Dintre principalele elemente nutritive, azotul contribuie in mod deosebit la sporirea dimensiunilor fructului. Un continut ridicat de azot in sol determina micsorarea fermitatii structo - texturale a fructelor, diminuarea continutului in zahar si vitamine si cresterea continutului in acizi organici. In timpul cresterii rapide a fructelor, in conditii de exces de azot, apar frecvent o serie de fisuri in epiderma, pentru vindecarea lor se formeaza suber si care devin vizibile sub forma petelor si a retelelor de rugina ('ruseting') care dau un aspect neplacut, rugos fructelor.

Azotul determina prelungirea perioadei de vegetatie, cresterea dimensiunilor celulelor, a intensitatii lor respiratorii, precum si franarea sintezei antocianilor.

Excesul de azot mai conduce la aparitia de frecvente atacuri de boli in camp si pe durata pastrarii in depozite, precum si la unele deranjamente fiziologice ca: sticlozitatea, patarea amara, brunificarea interna s.a.

Fosforul se gaseste in cantitate mai mica in sol si fiind puternic legat de complexul absorbant al solului, este pus in masura mai mica la dispozitia plantelor.

Fosforul nu poate fi substituit de catre alte elemente si are rol fundamental in metabolismul plastic si energetic al plantelor. El intervine in asigurarea calitatilor fructului si a posibilitatilor de pastrare. Daca absorbtia fosforului este limitata, acest element este dirijat in mod preferential spre fruct si in mod special catre seminte. Continutul scazut de fosfor in timpul cresterii, cat si in momentul culesului, corelat cu insuficienta calciului contribuie la aparitia brunificarii interne in timpul pastrarii la temperaturi scazute sub 3 - 4 C.

In etapa de diviziune celulara din fenofaza de crestere a fructului, nivelul ridicat al fosforului accelereaza multiplicarea, ajungandu-se in final la un numar mare de celule de dimensiuni mai mici, mai putin sensibile la brunificarea interna a fructelor.

Potasiul determina cresterea fermitatii structo - texturale a fructelor, sporirea continutului in zahar, precum si intensificarea coloratiei. Concentratii mari de potasiu in fructe determina cresterea aciditatii fructelor, fapt ce are drept consecinta schimbarea raportului zahar/acizi organici si in final modificarea gustului lor in sensul cresterii savoarei. Prezenta potasiului usureaza patrunderea apei in celule, marind si capacitatea protoplasmei de retinere a acesteia. In prezenta potasiului, se reduce intensitatea transpiratiei, se mareste rezistenta plantelor la seceta si la actiunea temperaturilor scazute.

Calciul si echilibrul sau cu alte elemente joaca rolul principal in mentinerea echilibrului biologic al celulelor, in obtinerea de fructe cu calitati superioare, in special in privinta pastrarii. Rolul favorabil al Ca²⁺ a determinat chiar recomandarea unor tratamente la unele specii (mar) cu efecte pozitive pe parcursul perioadei post recolta.

Dezechilibrul sau continutul scazut in calciu, sub 4 mg/100 g substanta proaspata, provoaca dereglari fiziologice, cum ar fi aparitia de bitter - pit, a brunificarii interne la temperaturi scazute, a brunificarii de supracoacere si a altor tulburari.

Magneziul are o importanta la fel de mare ca si calciul. S-a constatat ca un nivel ridicat de magneziu in fruct este corelat cu aparitia diferitelor tulburari in evolutia fructului. In conditii de insuficienta de calciu, magneziu intra in compozitia membranelor celulare si provoaca tulburari fiziologice.

Raportul calciu/magneziu are importanta in aparitia 'bittter - pit' - ului, putregaiului sau atacului de ciuperci in timpul pastrarii, precum si in aparitia ruginei (suberificarii pielitei fructului). Fructe de calitate se obtin in conditiile in care calciul se afla in cantitate mai mare (aproape de 10 ori) fata de magneziu.

Fierul in exces din soluri, mai ales pe terenurile inierbate este considerat ca unul din cauzele aparitiei rugozitatii fructelor de mar (russeting). Caracterizata prin aparitia unei retele de celule moarte, lignificate, rugozitatea impiedica valorificarea superioara a fructelor.

Microelementele influenteaza activitatea enzimelor, intra in compozitia pigmentilor respiratori, vitaminelor, hormonilor si a altor substante care participa la reglarea proceselor vitale. Prin catalizarea proceselor de oxido - reducere, microelementele participa la formarea compusilor organici din plante.

Fotosinteza este influentata de catre microelementele: bor, mangan, zinc, cupru si molibden, in sensul cresterii intensitatii ei.

Borul intervine in metabolismul hidratilor de carbon si al acizilor organici. Carenta in bor cauzeaza unele tipuri de suberificari, diminuand aspectul comercial. Ingrasamintele foliare care contin microelementele bor si zinc contribuie la prevenirea carentelor si la sporirea continutului in glucide.

Ca urmare, sub influenta microelementelor, cantitatea si calitatea fructelor creste, sporind continutul in zaharuri, substante proteice, grasimi, vitamine s.a.

Lipsa microelementelor in sol determina aparitia unor deranjamente fiziologice. Carenta in bor determina formarea unor zone suberificate la fructele de mar, par s.a. Carenta in zinc micsoreaza productia la pomii fructiferi, fructele raman mici si uneori deformate.

7.4. Factorii agrotehnici

Toate lucrarile efectuate in scopul asigurarii unei nutritii corespunzatoare si a protectiei sanitare, pentru obtinerea de productii mari, constante si de calitate corespunzatoare, reprezinta factorii agrotehnici.

Dintre factorii agrotehnici prezinta importanta deosebita ingrasamintele, sistemul de intretinere a solului, irigarea, taierile si tratamentele fitosanitare. Ingrasamintele chimice si amendamentele influenteaza cresterea si maturarea, compozitia chimica a fructelor si capacitatea lor de pastrare in functie de doza si faza de vegetatie in care se aplica.

Cantitatea de ingrasaminte si raportul dintre elementele minerale constitue factori esentiali in realizarea unei productii de calitate. Modul cum influenteaza principalele elemente minerale (pozitiv si negativ) asupra calitatii si comportarii la pastrare a fructelor este redat schematic in fig 12.

Sistemul de intretinere a solului. In plantatiile pomicole din tara noastra sunt utilizate mai multe sisteme de intretinere si lucrare a solului, insa, din punctul de vedere al calitatii fructelor folosite ca materii prime, prezinta importanta ogorul lucrat si inierbarea.

Ogorul lucrat se caracterizeaza prin mentinerea solului afanat pe tot parcursul anului, fara crusta si buruieni, prin mobilizare repetata. In plantatiile mentinute ca ogor lucrat, fructele obtinute sunt mari, mai putin dense si slab colorate, cu un continut de apa mai ridicat si cu mai putina substanta uscata, au mai putin zahar si sensibilate ridicata la transport si pastrare.

Inierbarea solului se realizeaza prin cultivarea terenului din plantatii cu diferite ierburi perene. Inierbarea poate fi facuta pe toata suprafata sau numai pe intervalele dintre randurile de pomi, caz in care pe randurile de pomi se intretine ca ogor lucrat o banda de 1 - 2 m.

Sistemul de mentinere a solului intelenit (inierbat) favorizeaza colorarea intensa a fructelor si cresterea continutului lor in fosfor. Fructele se pastreaza mai bine si deranjamentele de natura fiziologica sunt mai reduse.

Irigarea trebuie efectuata cu multa atentie. Fructele provenite din parcelele abundent irigate sunt mai sarace in substanta uscata solubila, nu se realizeaza insusirile organoleptice specifice soiului. Pielita cireselor si visinelor crapa, iar la mere in conditii de temperatura ridicata se dezvolta sticlozitatea.

Taierile au rolul de a mentine echilibrul dintre crestere si rodire. Prin taieri se influenteaza posibilitatea de iluminare si nutritie a fructelor si prin urmare calitatea si comportarea lor la pastrare, datorita crearii unui echilibru fiziologic intre numarul frunzelor si fructelor. S-a constatat ca merele provenite de pe un pom la care raportul a fost de 20 frunze/fruct au avut 11,5 % substanta uscata solubila, iar cele provenite de la un pom cu 40 frunze/fruct au avut 12,9 % substanta uscata solubila.

Taierile excesive determina formarea unui numar mic de fructe, cu dimensiuni mari si cu o rezistenta la pastrare mai slaba. Aceste fructe sunt sensibile la aparitia patarii amare si a descompunerii interne.

Inclinarea ramurilor influenteaza greutatea fructelor. Astfel, (dupa Marin, 1971), pe ramurile cu unghi de inclinare mai mica fata de ax se obtin fructe cu greutate mare in comparatie cu cele obtinute pe ramuri cu unghiuri mari fata de ax (fig. 13).

Pozitia orizontala a ramurilor favorizeaza formarea rapida a mugurilor florali. La mar si par, formele de coroana cu ramurile palisate la orizontala intra repede pe rod si dau productii mari. Ramurile oblice reactioneaza pe o cale de mijloc : la oblicitatea de 45^o se creaza un echilibru optim de crestere si fructificare la majoritatea speciilor si soiurilor de pomi. Cu cat abaterea de la aceasta pozitie tinde spre verticala, cu atat se accentueaza cresterea si slabeste tendinta de fructificare.

Curbarea ramurilor determina o ramificare specifica si total asimetrica le-a lungul acesteia. Mugurii de pe segmentul descendent, datorita pozitiei lor inversate, cresc slab sau foarte slab, formand in general ramuri de rod care diferentiaza rapid muguri floriferi. Arcuirea ramurilor favorizeaza intrarea pe rod, efectele cele mai spectaculoase fiind la par. Aceasta operatiune trebuie efectuata, insa, asupra unui numar moderat de ramuri, pentru a nu dezechilibra coroanele pomilor (segmentul descendent fructifica bine 1-3 ani, dupa care se epuizeaza rapid; lastarii vigorosi crescuti pe curbura iau adesea aspectul unor lastari lacomi).

Portaltoii. Stabilirea rationala a combinatiilor altoi-portaltoi, in functie de vigoarea fiecarui partener, are un rol determinant pentru cresterea si dezvoltarea pomilor, a precocitatii de rodire, a cantitatii si calitatii recoltei.

Portaltoii de vigoare slaba asigura o maturare timpurie si o coloratie mai intensa a fructelor in comparatie cu portaltoii de vigoare mare si foarte mare.

Varsta pomilor. La pomii tineri, fenomenul dominant este cresterea, rodul fiind reprezentat de fructe putine si mari (supranormale) si cu o capacitate de pastrare mai slaba in comparatie cu pomii mai in varsta.

Tratamentele fitosanitare. Obtinerea de productii de calitate este imposibila fara combaterea bolilor si daunatorilor.

Pentru a realiza consumuri specifice reduse la prelucrare si pentru a obtine produse finite de calitate (fructe confite, compoturi s.a.) este necesar ca fructele sa fie sanatoase, neatacate de boli si daunatori.

Pentru diminuarea pierderilor provocate de organismele daunatoare, in tehnologia de cultura a speciilor pomicole este necesar sa se utilizeze mijloace agrotehnice, fizice, chimice si biologice.